mari pagube economice i s produc numeroase i grave mbolnviri n fiecare an, n rndurile consumatorilor de carne de porc atat n mediul rural, cat i n cel urban. n anul 1835, un tanar student la Medicin din Londra, n timp ce studia anatomia pe un cadavru de om, a descoperit n musculatura acestuia o sumedenie de chisturi foarte mici. n interiorul acestor misterioase formaiuni erau nite viermisori incolacii, vizibili doar la microscop, pe care un savant zoolog, Richard Owen din Londra, i-a denumit Trichina spiralis, pentru ca se asemnau cu firioare de par trichus rsucite sau spiralate.
n 1860, o fata din Dresda (Germania), consumnd carne de porc infestat, s-a mbolnavit grav i a decedat. La necropsia cadavrului, medicul german Zenker, a gasit un numar considerabil de parazti adulti n intestin i larve n musculatur de Trichinella spiralis. Astfel, s-a dovedit ca Trichinella spiralis poate infecta atat omul, cat si diferite specii de animale. Mai recent, unii cercetatori au considerat ca genul Trichinella cuprinde doua specii complet diferite: Trichinella spiralis si Trichinella pseudospiralis, iar in cadrul speciei Trichinella spiralis ar exista 7 subspecii sau variante notate cu siglele T1, T2, T3, T4, T5, T6, T7 si T8. Sigla T4 este rezervata pentru Trichinella pseudospiralis
Specia genului Trichinella
n prezent sunt recunoscute oficial 8 specii de Trichinella, din care trei specii (Trichinella pseudospiralis, Trichinella papuae si Trichinella zimbabwensis) nu produc capsula. Trichinella spiralis ( numita de altfel T1 ) este rspndit n regiunile temperate ale globului i este n general asociat porcului domestic cu un grad nalt de infectivitate pentru porci, oareci i obolani. Trichinella nativa (T2) i subspeciile sale, Trichinella T6, gsita n America de Nord, este o specie adaptata la climatul rece. Are capacitate (limitat) scazut de infecie la porci, dar este frecvent ntlnit la carnasierele slbatice uri i morsa; n plus se distinge prin rezisten la temperaturi sczute (nghe)
Trichinella britovi (T3) este ntlnit predominant (cu frecven ) la animalele salbatice, dei este gsit ocazional la porci i cai. Se gsete n regiunile temperate din Europa i Asia. Trichinella britovi i genotipurile nrudite, Trichinella T8 din Africa de Sud i Trichinella T9 din Japonia, cu cteva caracteristici intermediare cu alte specii, incluznd slaba rezisten la frig, infectivitate mrita la suine i o slab reprezentare a capsulei (larvele pot fi confundate cu speciile neincapsulate n unele cazuri). Trichinella murelli (T5) este o specie Nord American ntlnit la animalele slbatice ocazional la cai i oameni. Are capsula, putere de infectivitate la porcii domestici, nsa reprezint un risc ridicat pentru oamenii ce consum carne de vnat
Trichinella nelsoni (T7) a fost izolat sporadic la animalele slbatice din Africa. Se caracterizeaz prin rezisten mare la temperaturi ridicate comparativ cu alte specii de Trichinella. Trei specii de Trichinella nu formeaz capsula de colagen n musculatur i anume: -Trichinella pseudospiralis (T4) cu o distribuie cosmopolit, a fost descoperit la psrile rpitoare, carnivore i omnivore slbatice, obolani i marsupial din Asia, America de Nord, Europa i subcontinentul Australian -Trichinella papuae (T10) este a doua specie care nu formeaz capsula. Particularitatile morfologice ale genului Trichinella Trichinella spiralis este un nematode inegal calibrat, avnd partea anterioar mai subire dect cea posterioar. Corpul parazitului este compus dintr-o cavitate general bine dezvoltat i un perete musculo- membranos. nveliul extern este format dintr-o cuticul care conine in structura sa albumen, fibrin, substane mucoide, colagen i cheratin. Este transparent i elastic. nveliul intern situate sub cuticula format din hypoderm. In grosimea acestuia se gsesc patru ingrosari dispuse pe toata lungimea corpului, proeminand in interior sub forma a patru cordoane (cele situate lateral se numesc cmpuri laterale, iar cele dispuse dorsal si ventral se numesc linii).
Masculul de Trichinella spiralis Masculul are o lungime de 1.0 1.6 mm i o grosime de 0.033 0.040 mm (circa 40 microni). n condiii de parazitism masiv, dimensiunile pot fi reduse. Corpul are o forma cilindro-conic, mai subire la captul anterior i mai ngroat la cel posterior. La partea anterioar se afl orificiul bucal, cu un diametru de 2 microni. La ambele sexe se remarc prezena unui stilet bucal retractile, lung de 7 microni i lat de un micron. La captul posterior, masculul prezint o pens copulatoare alcatuit din doi apendici conici, chitinoi i curbati ventral. Aparatul reproductor, de tip tubular, este alctuit din testicul, canal deferent i vezicula seminal. Testiculul este cptuit de un esut epitelial cu rol germinativ din celule reproductoare. Spermatozoizii sunt adunai n vezicula seminal care se destined mult n grosime i sunt eliminate prin orificiul cloacal. Lungime maxim a testicolului este de 653 microni, iar grosimea de 35 microni Testiculul este cptuit de un esut epitelial cu rol germinativ din celule reproductoare. Spermatozoizii sunt adunai n vezicula seminal care se destined mult n grosime i sunt eliminate prin orificiul cloacal. Lungime maxim a testicolului este de 653 microni, iar grosimea de 35 microni
Femela de Trichinella spiralis
Femela are o lungime de 2.2 4.0 mm si o grosime de 60 7- micron. Corpul are forma cilindro-conica, fiind efilat la partea anterioara si mai gros la capatul posterior, unde se termina brusc in unghi obtuz. Aparatul reproducator este de tip tubular si este alcatuit dintr-un singur ovar ingust, situate in apropierea orificiului anal, un oviduct scurt, uter si vagin. Ovarul, lung de maxim 836 microni, este tapisat pe toata lungimea interna de epitelui germinativ care are rol in producerea si eliminarea ovocitelor. Trichinella pseudospiralis are dimensiuni mai mici decat Trichinella spiralis : 0.6 1.03 mm la female Ciclul evolutiv (biologic) Astfel, ciclul evolutiv la Trichinella spiralis cuprinde urmatoarele faze: 1. Faza intestinala. 2 Faza de migrare sau diseminare. 3. Faza de invazie si localizare musculara. 1. Faza intestinal In decurs de 3- 4 ore din momentul ingerrii crnii infectata cu larve sau numai a larvelor infectate, in stomacul noii gazde ncepe digerarea fibrelor muscular si a capsule ce nconjoar larva, devenind libera. Digestia acestora are loc sub aciunea sucului gastric, si probabil si de ctre unele enzyme secretate de larva nchistata, enzyme care pot fi active sub influenta condiiilor existente in stomacul gazdei 2 Faza de migrare Se accepta existenta a doua cai de migrare a larvelor: Migrarea activa; prin care larvele tinere strbat peretele intestinal, trec in cavitatea abdominal si migreaz prin esutul conjunctiv spre muchii striate (fenomen variabil pentru 5% din totalul larvelor nou- nscute) dup Saule si colab; Migrarea pasiva; in care larvele depuse in peretele intestinului pe cale limfatica si sangvina ajung in muchii striate. Considerata ca fiind cea mai obinuita cale de diseminare ea se prezint astfel:
Factori Determinani Dup cum am vazut , procesul epidemiologic cuprinde trei factori determinani, obligatorii, lipsa unuia dintre acetia ducnd la ntreruperea lanului epidemiologic: 1 Sursa de contaminare 2 Calea de transmitere 3 Receptivitatea La acetia se aduga factorii favorizani, facultatea 1 Sure de contaminare: Rezervorul principal si permanent al trichinelozei il formeaza animalele de camp si de padure, la care, mai ales la unele specii carnivore (lup, vulpe, caine Enot, pisica salbatica), frecventa trichinelozei depaseste 20%. Omul se poate infecta direct si prin consumul carnii animalelor salbatice infectate in diferite variante (specii) de Trichinella: prin carne de mistret infectat cu Trichinella spiralis, prin carne de urs polar infectata cu Trichinella nativa sau prin carne de porci salbatici africani infectati cu Trichinella nelsoni descrierea unui caz de infectie naturala la om si rezultatele experientelor pe maimute demonstreaza ca omul este sensibil, de asemenea la Trichinella pseudospiralis
4.2 Calea de transmitere
Contaminate se realizeaz pe cale bucal, prin ingerarea musculaturii cu chisturi sau a viscerelor cu larve infestate.Omul se poate infecta direct si prin consumul carnii animalelor salbatice amintite anterior la suresele de contaminare. La animale, contaminarea se realizeaza in acelasi mod, in plus, prin consumul viscerelor, subproduselor de abator, cadavrelor cu chisturi sau larve infestante, coleoptere sau larve de muscide ce pot fi rezervor de larve, prin coprofagie sau canibalism. Infestatia se poate realiza si pe cale placentara (daca infestatia
Receptivitate.
Fa de Trichnella este receptiv omul si cele mai multe animale domestice si salbatice. De regula sunt receptive la acest parazit animalele carnivore si omnivore : Porc domestic, cine, lup, vulpea, pisica domestica, etc.
Factori favorizanti.
n cazul porcului, infestatia este favorizata de administrarea de resturi de abator neprelucrate corespunzator si de prezenta sobolanilor in unitatile de crestere. La cal, un rol posibil il are alimentatia cu deseuri crude de la abatoarele de porcine
Tabloul clinic Infestaiile masive permit inregistrarea semnelor clinice, incadrabile intr-un tablou cu doua faze succesive: - faza intestinala se produce la 3-5 zile de la infestatie si se manifesta ca o enteroperitonita, cu diaree abundenta, uneori hemoragica, dureri abdominale, inapetenta, hipertermie si prostratie. Simptomele evolueaza 2-3 saptamani dupa care se atenueaza; - faza musculara debuteaza in jurul celei de-a 15-a zi de la infestatie si se manifesta cu dureri si contractii musculare, mai ales la maseteri, masticatie dificila, tulburari locomotorii, mers incet si rigid, prurit, hipertermie, polidipsie, anorexie, edemul capului, prostratie, alteratii vizuale, atoxic. Diagnostic
La animalele in viata - este imposibil sa se stabileasca diagnostoicul pe baza examenului clinic S-au facut examene de depistare a trichinelozei la animalul in viata prin recoltarea (examen biopsic) a 10-20 grame carne de la baza limbii (metoda Gh. Cristea); examinarea muschiului cremaster cu ocazia castrarii vierilor; examinarea a 1-2 grame muschi abdominal cu ocazia castrarii scroafelor
Examenul trichineloscopic.
Diagnosticul trichineloscopic s-a divesrsificat treptat ajungnd n prezent fie cunoscute i respective sistematizate mai multe metode: -metoda compresie-metoda considerate clasic ,introdus nc de la nceput n practica de laborator i care cu toate imperfeciunile a rmas i n prezent metoda de referin.-metoda prin digestive artificial introdus n practic mai recent asigur un diagnostic cert de 100%. -metode serologice-microprecipitare cu larve,dubl difuzare n gel cu apgar,RFC,imuno fluorescen indirect, ELISA, intradermoreacia.etc. Sunt metode ce se utilizeaz mai ales pe animalul viu
Diagnosticul trichineloscopic prin compresie
Categoriile de crnuri supuse de regul examenului trichineloscopic sunt urmtoarele: crnuri calde sau proaspat refrigerate. crnuri venite din alte localiti i care nu au fost examinate pentru trichineloza. crnuri congelate sau conservate i prin alte metode decat prin frig(srare,afumare etc) crnuri tocate de porcine. crnuri de vnat (mistre,urs) i alte specii potenial trichinelogene(cal,nutria..etc). Diagnosticul trichineloscopic prin compresie
Examenul trichineloscopic prin compresie presupune realizarea i respectarea urmtoarelor patru etape absolute obligatorii: identificarea crnurilor(carcase,buci etc) i recoltarea de probe semnificative. etalarea i pregtirea cmpurilor pe compresor examinarea metodic a cmpurilor cu apartura corespunzatoare. marcarea crnurilor examinate i aplicarea msurilor ce se impun n urma examinrii.
Aparatura:
trichineloscop cu lampa cu incandescenta si cu o putere de marire de 50-80 pana la 100 de ori; compresor, constituit din doua placute de sticla care se pot presa una de alta, lama inferioara fiind divizata in 24 de campuri egale; foarfece mici curbe; o pensa mica; recipiente mici numerotate, destinate colectarii probelor; pipete; o sticla continand acid acetic si una continand solutie de hidroxid de sodiu pentru clarificare in caz de calcificare eventuala sau pentru a inmuia carnea uscata.
.
Recoltarea probelor. Din carcasa intrega se recolteaza cel putin o proba de aproximativ 15-20 grame din fiecare pilier diafragmatic din apropierea partii tendinoase. Daca nu exista decat un pilier diafragmatic, se recolteaza din acesta doua probe. In absenta pilierilor diafragmatici, se recolteaza doua probe, de aceeasi marime, din partea musculara a diafragmei situate in apropierea coastelor sau a sternului, din musculature limbii, din muschii maseteri sau din muschii abdominali.
6.Tratamentul Dintre schemele terapeutice experimentate, se amintesc: -Albendazol, 20 mg/kg corp, per os, administrat 15 zile consecutiv; -Albendazol, 20 mg/kg corp + Levamisol, 3-4 mg/kg corp, per os, repetat la 7 zile, de mai multe ori; -Albendazol, 20 mg/kg corp, per os + Ibuprofen (inhibitor al ciclooxigenazei), 10 mg/kg corp, 6 zile consecutiv; -, 20 mg/kg corp, timp de 10 zile; -, 20 mg/kg corp, asociat cu hialuronidaza, repetat de 10 ori, la intervale de 48 ore; -Oxfendazol, 10 mg/kg corp, 15 zile consecutive; -Avermectinele, 0,3 mg/kg corp, la 14-21 zile p.i., au eficacitate de 84,13% si 82,77%.