TRICHINELOZA

Noțiuni generale despre parazit, boală și importanța bolii

Trichineloza este o zoonoză produsă de un parazit nematod vivipar din genul
Trichinella, ce are drept gazdă animalele domestice sau sălbatice: porcul domestic,
mistretul, calul, ursul, foca, câinele și pisica. Omul se infestează prin consumul de carne
crudă, sau insuficient preparată termic și care conține larvele infestante sau prin consum
de carne fără analiza de laborator. Boala este tratabilă, dar intervenția tardivă poate fi
nefastă, prin instalarea unor sechele permanente.Trichineloza este o boală debilitantă la
om și este cauzată de consumul de carne crudă sau gătită insuficient a animalelor
infectate cu larvele de nematode din genul Trichinella. Cele mai importante surse de
infestații umane la nivel mondial sunt carnea de vânat și carnea de porc sau produsele din
carne de porc. Infestarea speciilor-gazdă cu Trichinella spp. nu produce semne clinice
animalelor parazitate.
Infestarea este posibilă prin nerespectarea unor condiții de biosecuritate generală
în exploatațiile de orice tip cu suine, prin ingerarea de către speciile de animale domestice
sau sălbatice de carne, subproduse sau chiar de rozătoare infestate.
Genul Trichinella, parazit al tubului digestiv al vertebratelor, cuprinde opt specii
(Trichinella spiralis(T-1), Trichinella nativa (T-2), Trichinella britovi (T-3), Trichinella
murrelli(T-5), Trichinella nelsoni (T-7), Trichinella pseudospiralis, Trichinella papuae,
Trichinella zimbabwensis) și patru genotipuri (T-6, T-8, T-9, T-12).

Specii și genotipuri de Trichinella

Trichinella spiralis (numită și T-1) este distribuită în regiunile temperate din

întreaga lume și este cel mai frecvent asociată cu porcul domestic. Este specia primară
găsită la porci, mistreți, cai și șobolani sinantropici, dar poate fi găsită și în viața sălbatică,
în special în vecinătatea fermelor de porci, unde transmiterea este în curs. Această specie
este extrem de infestantă pentru porci, șoareci și șobolani.
Trichinella nativa (T-2) este o specie adaptată climatului rece. Are o capacitate de
infestare foarte limitată la porci, fiind întâlnită cel mai frecvent la canidele sălbatice, la
urși și la morsă. În plus, se distinge prin rezistența sa la îngheț. T. nativa provoacă
imbolnaviri umane în regiunile arctice și subarctice.
Trichinella britovi (T-3) se găsește predominant la animalele sălbatice, deși poate
fi întâlnită ocazional la porci sau cai. Este răspândit în regiunile temperate ale Europei și
Asiei și a fost asociat cu boli umane rezultate din ingerarea cărnii de vânat subfierte.
Trichinella murrelli (T-5) a fost raportată la animalele sălbatice din Statele Unite
și părți ale Canadei. Nu a fost raportata la porcii domestici, dar a fost raportata la cal;
infecțiile umane au rezultat din ingerarea cărnii de vânat subfierte
Trichinella nelsoni (T-7) a fost izolată sporadic de la animalele sălbatice din
Africa. Se caracterizează printr-o rezistență mai mare la temperaturi ridicate (cu 2-3°C
mai mari) în comparație cu alte specii de Trichinella.
Au fost descrise si alte genotipuri de Trichinella încapsulată, desemnate T-6 și T-
8 și T-9:
T-6 se găsește în carnivore din America de Nord și părți din Canada. Este similar
cu T. nativa prin rezistența sa la înghețare în țesuturile animale, dar nu se extinde la fel de
mult spre nord în aria sa. Se distinge de T. nativa atât prin caracterele biochimice, cât și
prin caracterele moleculare.
T-8 a fost raportată doar în Africa. Este similar cu T. britovi, dar, din nou, se
poate distinge atât prin caractere biochimice, cât și prin caractere moleculare.
T-9 apare la animale sălbatice japoneze și poate fi diferențiată de T. britovi prin
metode moleculare. Nu s-au atribuit cazuri umane infecției cu Trichinella T-8 sau T-9.
Trichineloza la om este provocată de speciile Trichinella spiralis, Trichinella nativa,
Trichinella britovi, Trichinella murrelli, Trichinella nelsoni, Trichinella pseudospiralis,
Trichinella T12 etc.
Ciclul de viață a parazitului presupune o singură gazdă care joacă atât rolul de
gazdă definitivă (găzduiește paraziții adulți în mucoasa intestinală), cât și de gazdă
intermediară (găzduiește larvele infestante care parazitează fibrele musculare striate).
Contaminarea se produce când omul ingerează carne parazitată (de porc domestic,
mistreț, urs, mai rar de focă, cal, câine, pisică etc. în funcție de obiceiurile alimentare),
crudă sau insuficient preparată termic, care conține larve vii închistate de Trichinella spp.
Trei specii de Trichinella nu formează capsule în gazdă. Acestea sunt T. pseudospiralis, T.
papuae și T. zimbabwensis:

T. pseudospiralis a fost recuperat de la păsări rapitoare, carnivore sălbatice,

inclusiv mistreți, șobolani și marsupiale în Europa, Asia, America de Nord și
subcontinentul australian. Au fost raportate mai multe focare umane cauzate de T.
pseudospiralis.
T. papuae a fost identificata la porcii domestici și sălbatici, precum și la crocodilii
de apă sărată (carne de porc hrănită) în Papua Noua Guinee. Datorită capacității sale de a
infecta reptilele, este agentul suspectat al trichinelozei umane rezultat din ingerarea cărnii
de broască țestoasă și șopârlă.
T. zimbabwensis este similară cu T. papuae prin capacitatea sa de a infecta
reptilele și carnivorele sălbatice. A fost raportat în mai multe părți ale Africii, dar nu a
fost implicat în bolile umane.
 Distributia geografica si transmiterea Trichinella spp.

Trichineloza prezintă un risc alimentar pentru oameni, din cauza numărului mare
de specii, condițiilor favorabile de dezvoltare a parazitului, slabei specificități a gazdei și
complexității ciclului epidemiologic.
Boala poate fi prevenită eficient prin aplicarea măsurilor de profilaxie domestice
(consumul cărnii după o prealabilă tratare termică) și a sănătății publice (controlul sanitar
al cărnii de porc prin examenul digestiei artificiale (și trichineloscopic, în cazul țării
noastre, datorită sistemului non-profesional de creștere a suinelor in gospodariile
populatiei); prevenirea infestării porcilor prin deratizări, în vederea distrugerii
șobolanilor).
La om, simptomele trichinelozei apar după consumul de carne infestată cu larve și
chisturi care conţin larve de Trichinella spp. Câteva sute de cazuri confirmate la specii
susceptibile sunt raportate în țara noastră în fiecare an, precum și câteva cazuri de
îmbolnăvire la om, cu toate acestea, din păcate, cazurile uşoare rămân deseori
nediagnosticate.
 Perioada de incubație a bolii la om este variabilă, între 2 si 28 de zile, cu media
între 10-14 zile, fiind invers proporțională cu severitatea infestării. Trichineloza
evoluează în 3 faze.
1. Fază intestinală cu debut la 1-2 zile după ingestia de carne, se manifestă prin diaree,
greață, vomă, dureri abdominale.
2. Faza de diseminare a larvelor în sânge, cu debut la 2-4 săptămâni după ingestia de
carne, manifestată prin febră, mialgii, edeme faciale și palpebrale bilaterale, erupții
urticariforme și eozinofilie care poate depăși 50%, ajungînd chiar la 80%.
3. Fază tisulară de închistare a larvelor în mușchi (cronică), începe în săptămâna a 3-a,
când febra scade, însă mialgiile și manifestările alergice persistă mult timp. În acest
stadiu, larvele închistate pot fi evidențiate în biopsia musculară; radiologic, se pot pune în
evidență focare de calcifiere în masele musculare. În formele severe de boală apar
complicații.

Larva închistată de T. spiralis

În urma evoluției bolii, pot avea loc complicații neurologice: polinevrite,

meningită, encefalită, pareze focale sau difuze, delirium și psihoză.
Alte complicații sunt cele cardio-vasculare manifestate ca: miocardite, insuficiențe
cardiace congestive, tromboze.
Infestările cu Trichinella spp. produc, de regulă, incidente alimentare, iar nu crize,
având în vedere că infestările cu acest parazit se produc sporadic, probabilitatea infestării
în masă fiind foarte scăzută.
 Severitatea clinică a anumitor forme de boală (modificări neurologice și cardiace),
riscul letal al bolii și obiceiurile alimentare ale populației explică importanța cunoașterii
acestei parazitoze, a impactului acesteia asupra sănătății publice, precum și necesitatea
instituirii de măsuri urgente privind controlul bolii.

Controlul trichinelozei in Uniunea Europeana

Trichinella este un vierme nematod parazit care poate provoca așa-numita
trichineloză la persoanele care mănâncă carne crudă sau gătită insuficiente de la animale
domestice sau vânat, infectate cu Trichinella. Parazitul poate infecta porci, cai, mistreți,
vulpi, lupi, urși, sconcşi, ratoni, șobolani și alte mamifere, inclusiv mamifere marine și
păsări carnivore.
Legislația UE stabilește reguli speciale pentru controlul trichinelozei, inclusiv
cerința testelor sistematice pentru Trichinella la toți porcii sacrificați, mistreții și caii, cu
excepția porcilor din exploatații sau compartimente recunoscute oficial ca aplicând
condiții de adăpostire controlate.
Regulamentul (UE) nr. 2015/1375 stabilește norme specifice privind controalele
oficiale pentru Trichinella.
Îndrumări privind metodele analitice pot fi găsite pe site-ul web al Laboratorului
de Referință al UE pentru paraziți. Cele mai importante linii directoare sunt metodele de
prelevare a probelor pentru monitorizarea infestației cu Trichinella
(https://ec.europa.eu/food/sites/food/files/safety/docs/biosafety_food-borne
disease_trich_guideline_sampling-methods.pdf).
În conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 2016/1843, laboratoarele care efectuează
controlul oficial al Trichinella pot fi derogate de la acreditare în anumite condiții. Această
derogare devine permanentă din decembrie 2019, în conformitate cu articolul 40 alineatul
(1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/625, dar au fost convenite orientări privind
recomandările minime pentru laboratoarele oficiale (derogate).

Obligații ale autorităților competente și ale operatorilor din sectorul alimentar

Prelevarea de probe din carcase
Spre deosebire de cele mai multe State Membre ale UE, în România suinele sunt
crescute în două sisteme: în cel comercial și în sistem non-profesional. Cabalinele care
sunt transmise spre sacrificare și consum se cresc mai ales în sistem non-profesional, dar
acestea sunt sacrificate doar în abatoare.
Pentru toate suinele și cabalinele sacrificate, indiferent de sistemul de creștere,
este obligatorie prelevarea de probe și testarea în conformitate cu prevederile
Regulamentului UE 2015/1375, în laboratoarele naționale acreditate și autorizate în acest
scop, în laboratoarele abatoarelor. Testarea poate fi efectuata și în cabinetele medicilor
veterinari de liberă practică concesionari și în CSVSAO, în cazul porcilor din
exploatațiile non-profesionale destinați consumului propriu.
Conform programului național strategic anual, și la cererea proprietarului se
prelevează probe de catre medicii veterinari oficiali sau medicii veterinari de liberă
practică organizaţi conform legii și se efectuează examinarea pentru detecţia chisturilor şi
larvelor de Trichinella spp. prin trichineloscopie directă, pentru suinele provenite din
exploataţiile nonprofesionale destinate consumului familial, precum şi pentru porcii
mistreţi vânaţi, destinaţi numai consumului propriu al vânătorului. Evident, proprietarii și
vânătorii pot opta și pentru examenul prin digestie artificială.
În multe țări, prevenirea trichinelozei umane se bazează pe identificarea
animalelor infectate prin digestia artificială a probelor de mușchi din carcasele animalelor
sensibile. Există mai multe metode bazate pe digestia cărnii, dar metoda cu agitatorul
magnetic este considerată standardul de aur.
Examinarea cărnii animalelor, care nu aparţin speciei porcine (cal, urs, nutrie etc.),
se realizează prin metoda digestiei artificiale, în conformitate cu prevederile
Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/1375, cu modificările şi completările
ulterioare.
Examenele de laborator se efectuează la cabinete medicale veterinare, LSVSA,
CSVSAO, IDSA şi LNR (IISPV), sau la centrele pentru prelucrare vânat, daca medicii în
colaborare cu vânătorii doresc să-și implementeze/autorizeze/acrediteze și metoda
oficială de diagnostic.
În scopul asigurării siguranței alimentare a populației, la sacrificarea animalelor în
abator, se prelevează probe din carcasele de porci domestici, cu ocazia examinării post
mortem, după cum urmează:
(a) sunt examinate pentru detectarea prezenței de Trichinella spp. toate carcasele
scroafelor de reproducție și ale vierilor sau cel puțin 10 % din carcasele animalelor
trimise în fiecare an la abator din fiecare exploatație care a fost recunoscută oficial ca
exploatație care aplică condiții de adăpost controlate (deocamdată, în România, nu există
ferme cu statut recunoscut ca libere de Trichinella spp.);
(b) toate carcasele din exploatațiile care nu au fost recunoscute oficial ca exploatații care
aplică condiții de adăpost controlate sunt examinate sistematic pentru detectarea prezenței
de Trichinella spp. Un eșantion din fiecare carcasă este prelevat și este supus unei
examinări privind Trichinella spp. într-un laborator desemnat de autoritatea competentă,
cu ajutorul uneia dintre următoarele metode de detectare:
(i) metoda de detectare de referință stabilită în capitolul I din anexa I a Reg. UE
2015/1375 si ISO 18743/2015; sau
(ii) o metodă de detectare echivalentă stabilită în capitolul II din anexa I a Reg. UE
2015/1375.
În mod sistematic, se prelevează probele din carcasele de cai, porci mistreți și alte
specii de animale de crescătorie sau sălbatice sensibile la infestarea cu Trichinella spp. în
abatoarele sau unitățile de tratare a vânatului cu ocazia examinării post mortem.
Tot în scopul asigurării siguranței alimentare a populației, se prelevează probe și de la
porcii sacrificați în gospodăriile populației, în măsura în care proprietarul solicită
prezența veterinarului la sacrificarea animalului.
Pentru fiecare carcasă, se prelevează câte o probă și acesta este examinată în
conformitate cu anexele I și III ale Reg. UE 2015/1375, într-un laborator desemnat de
autoritatea competentă.
În așteptarea rezultatelor examinării privind Trichinella spp. și cu condiția ca
operatorul din sectorul alimentar să garanteze o trasabilitate deplină, carcasele de porci
domestici și de cai pot fi tranșate în maximum șase părți, într-un abator, sau într-o unitate
de tranșare aflată în aceeași incintă.
 Prin derogare de la primul paragraf și în urma aprobării de către autoritatea
competentă, aceste carcase pot fi tranșate într-o secție de tranșare aparținând abatorului
sau separat de acesta din urmă, cu condiția ca:
(a) procedura să fie supervizată de autoritatea competentă;
(b) o carcasă sau părți ale acesteia să aibă ca destinație numai o unitate de tranșare.
(c) unitatea de tranșare să fie situată pe teritoriul României; precum și
(d) în cazul unui rezultat pozitiv, toate părțile să fie declarate improprii consumului uman.

Procedura de recoltare și eșantionare a probelor

Recoltarea probelor de la porcii domestici
Pentru recoltarea probelor în abator, se va respecta următoarea procedură:
a) De la toate carcasele provenite de la porcinele sacrificate în abator, se recoltează probe
indentificate de personalul calificat al abatorului, astfel încât să se poată garanta
trasabilitatea absolută.
b) De la fiecare carcasă de porc, se va recolta o probă de carne de minim 1 g din pilierii
diafragmatici (din zona de trecere între partea musculară şi partea tendinoasă), având în
vedere că proba totală care se va examina trebuie să aibă în total 100g/100 porci.
c) De la carcasele provenite de la scroafe şi vieri reproducători, se recoltează o probă mai
mare, de cel puţin 2 g de carne, dintr-unul din pilierii diafragmatici, din zona de trecere
între partea musculară şi partea tendinoasă.
d) În situaţia în care la inspecția post mortem se constatată că nu mai există pilierii
diafragmatici, se va recolta o probă de 2 ori mai mare, respectiv 2 g de carne la porci
grași, 4 g la scroafe şi vieri reproducători, din partea diafragmei situată lângă coaste sau
stern (muschii intercostali), sau din muşchii maseteri, din limbă (mușchii sublinguali) sau
din muşchii abdominali.
e) În cazul cărnii tranşate, se recoltează probe cântărind cel putin 5 g din muşchi striaţi,
pe cât posibil din apropierea oaselor sau a tendoanelor.
f) În cazul probelor congelate, se recoltează cel puțin 5 g din muşchi striaţi, în vederea
analizei.
g) Probele de carne se vor recolta, pe cât posibil, din apropierea locului de inserţie a
muşchiului de oase sau tendoane, pentru a avea un conţinut cât mai scăzut de grăsime.
h) În cursul recoltării de probe din muşchiul limbii, se va evita recoltarea părţii superioare
care este indigestă şi impiedică citirea sedimentului (se recoltează din muschii
sublinguali).
i) Personalul instruit al abatorului grupează probele pe grupe de 100 în cazul porcinelor,
respectiv 50 la scroafe şi vieri şi le identifică în mod clar, astfel încât să fie posibilă o
eventuală detectare a probei recoltată de la carcasă (100 x 1 g).
j) În cazul în care se sacrifică un număr mai mic de animale, atunci mărimea probei va fi
crescută proporţional astfel încât să se obţină un total de 100 grame (exemplu: în cazul
sacrificării a 2 porci, se prelevează 2 probe în greutate de 50 de grame fiecare, sau în
cazul sacrificării a 10 porci, se prelevează 10 probe în greutate de 10 de grame fiecare).
k) Trebuie ținut cont că nu este permisă comasarea probelor de la specii diferite de
animale.
l) În situaţia în care abatorul nu dispune de laborator pentru efectuarea examenelor pentru
Trichinella spp., probele se vor ambala şi sigila de către medicul veterinar oficial care
asigură supravegherea sanitară veterinară şi vor fi transportate la un laborator autorizat şi
acreditat, însoțite de o notă de însoţire.
m) O copie a cererii de analiză se va păstra la medicul veterinar oficial din abator care a
eliberat documentul original.
n) Atunci când abatorul are amenajat un laborator de decelare a Trichinellei spp. autorizat
sanitar veterinar şi acreditat, analizele se pot efectua în laboratorul abatorului.
o) Laboratorul va fi coordonat şi verificat de laboratorul veterinar judeţean din cadrul
DSVSA judeţene şi/sau a municipiului Bucureşti.
p) În situaţia când examinarea probelor de carne recoltate se efectuează în laboratorul din
cadrul abatorului, nu se impune sigilarea probelor (însă se identifică și se numerotează
pentru asigurarea trasabilității).
q) Costurile privind recoltarea probelor, transportul la laboratorul DSVSA judeţene şi/sau
a municipiului Bucuresti şi analizarea probelor în vederea decelarii Trichinella spp. vor fi
suportate de catre operatorul unităţii de tăiere (abatorului).
r) în cazul în care, la examinarea unei probe colective, se obţine un rezultat pozitiv sau
incert, se va recolta o nouă probă de carne, în greutate de cel puțin 50 g pentru fiecare
porc.
s) probe de cel puțin 20 g recoltate de la 5 porci vor fi grupate şi examinate prin aceaşi
metodă; în acest mod, vor fi analizate probe de la 20 grupe, formate din probe recoltate
de la fiecare 5 porci;
t) în cazul în care într-o grupă de 5 porci se obţine un rezultat pozitiv pentru Trichinella,
se va recolta de la fiecare porc/carcasă aparţinând acestei grupe o altă probă de 50 grame
de carne, se recomandă mărirea cantității musculaturii din zonele de predilecție pentru un
rezultat cât mai concludent urmând a fi examinate individual pentru decelarea larvelor de
Trichinella spp.

Recoltarea probelor la cabaline şi porci mistreţi

a) În cazul cabalinelor, se vor recolta probe de minim 10 g din muşchii limbii, muşchii
maseteri şi dintr-un membru anterior (de ex. porțiunea distală a unui membru anterior). În
situaţiile în care nu sunt disponibili muşchii limbii sau maseteri, se prelevează o probă
mai mare din ambii pilieri diafragmatici, din zona de trecere dintre partea musculară şi
partea tendinoasă. Muşchiul trebuie să fie curăţat de ţesutul conjunctiv şi de grăsime.
b) Pentru porcii mistreţi, se recoltează probe din muşchii limbii sau diafragmă. La
recoltarea probelor din limbă, se va avea grijă să nu se recolteze şi bucăţi din mucoasa
linguală, care nu se digeră şi care altfel pot compromite analiza sedimentului.
NB: la mistreți, examenul pentru decelarea Trichinella spp se face numai în laboratoarele
DSVSA care sunt acreditate pentru acest tip de analiză (digestie artificială).
- prelevarea probelor are loc în centrul de colectare vânat autorizat, sau în camera de frig,
cu respectarea condițiilor lanțului de frig pe timpul transportului probelor.
Prelevarea se face de către un medic veterinar, ori de către vânătorii special
instruiți în acest scop, în același timp în care se face prelevarea pentru pesta porcină
africană sau pesta porcină clasică.
- probele obligatoriu de prelevat sunt: pilierii diafragmatici stâng și drept (obligatoriu
ambii), porțiunea distală a membrului anterior, mușchiul sublingual, maseter, mușchii
intercostali, care să înglobeze, în total, șase probe. Atenție!!! La mistreț nu se prelevează
probe din mușchii cervicali.
- mărimea probei trebuie să fie de cel puțin 200 g/probă, ea trebuind să înglobeze
fragmente din cele șase zone enumerate anterior și să fie suficientă cantitativ pentru
proba de lucru și contraprobă.
- daca, prin excepție, nu este posibilă recoltarea de fragmente din cele șase zone, atunci
ea se va face din cel puțin patru din mușchii disponibili enumerați anterior, dar cantitatea
probei trebuie marita proportional.
- până la eliberarea rezultatului analizei, carcasele de mistreți vor rămâne în camera
frigorifica a centrului de colectare a vânatului (este recomandabil și, în măsura în care
laboratorul își poate permite timpul necesar, ca rezultatul să se comunice rapid în aceeași
zi).
Recoltarea probelor de la urs
Cerintele sunt aceleasi ca la mistret. Întreaga cantitate de carne provenită de la
urşii vânați se supune examenului pentru Trichinella; în acest scop, se recoltează probe
din locurile de elecţie cunoscute ca propice dezvoltării parazitului şi anume: diafragmă
(pilieri diafragmatici), muşchii maseteri şi mușchii sublinguali.
Operatorul unităţii de prelucrare a vânatului are obligaţia elaborării unei proceduri
scrise privind modul de identificare individuală a carcaselor, organelor şi subproduselor
obţinute.
Medicul veterinar oficial care asigură supravegherea centrelor de colectare vânat
este responsabil pentru supravegherea operaţiunilor de recoltare a probelor şi pentru
asigurarea reţinerii oficiale a carcaselor, până la obținerea rezultatului de laborator.

Derogări de la prelevările privind eșantionarea probelor

Prin derogare, carnea de porcine domestice care a fost supusă unui tratament de
congelare în conformitate cu anexa II a Reg. UE 2015/1375, sub supravegherea autorității
competente, este scutită de examinarea privind Trichinella spp..
Prin derogare de la articolul 2, alineatul (1), al Reg. UE 2015/1375, carcasele și
carnea de purcei domestici care nu au fost încă înțărcați, mai mici de cinci săptămâni,
sunt scutite de examinarea privind detectarea prezenței de Trichinella spp..
Prin derogare de la articolul 2, alineatul (1), al Reg. UE 2015/1375, carcasele și
carnea de porcine domestice pot fi scutite de examinarea privind Trichinella spp., în
cazul în care animalele provin dintr-o exploatație sau un compartiment recunoscute
oficial ca exploatații sau compartimente care aplică condiții de adăpost controlate, în
conformitate cu anexa IV a a Reg. UE 2015/1375, în cazul în care:
(a) în ultimii trei ani, în statul membru nu s-au detectat cazuri autohtone de infestare cu
Trichinella spp. la porcii domestici crescuți în exploatații recunoscute oficial ca
exploatații care aplică condiții de adăpost controlate, iar în acest timp au fost efectuate
teste în mod constant, în conformitate cu articolul 2 al Reg. EU 2015/1375; sau
(b) datele istorice privind testarea neîntreruptă a efectivului de porcine sacrificate indică
cu o certitudine de cel puțin 95% că, în cadrul efectivului respectiv, cazurile de
Trichinella spp. nu depășesc 1 la un milion; sau
(c) exploatațiile care aplică condiții de adăpost controlate se află în Belgia sau în
Danemarca.
În cazul în care un stat membru aplică derogarea datorită condițiilor de adăpost
controlate, statul membru în cauză informează Comisia și celelalte state membre în
cadrul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru
animale și comunică Comisiei un raport anual cuprinzând informațiile menționate în
capitolul II din anexa IV al Reg. EU 2015/1375. Comisia publică pe site-ul său de
internet lista statelor membre care aplică derogarea (Belgia, Danemarca, Finalanda şi
Italia).
În cazul în care un stat membru nu prezintă raportul anual menționat anterior sau
dacă raportul este insuficient pentru aplicarea prezentului articol, derogarea încetează să
se aplice statului membru în cauză.

Examinarea care vizează detectarea prezenței de Trichinella spp. și aplicarea mărcii

de sănătate
Carcasele întregi provenite de la porcii domestici sau de la cai din abatoare, sau
părți ale acestora, cu excepția celor pentru care autoritatea competentă decide altfel în
condițiile Reg. EU 2015/1375, nu pot părăsi unitatea înainte de a fi cunoscut și de a se fi
dovedit negativ rezultatul examinării privind detectarea prezenței de Trichinella spp.
De asemenea, celelalte părți ale animalului destinat consumului uman sau animal,
care conțin țesut muscular striat, nu pot părăsi unitatea înainte de a fi cunoscut și de a se
fi dovedit negativ rezultatul examinării privind detectarea prezenței de Trichinella spp.
Deșeurile animale și subprodusele de origine animală care nu sunt destinate
consumului uman și care nu conțin mușchi striați pot părăsi unitatea înainte de a fi
cunoscut rezultatul examinării privind detectarea prezenței de Trichinella spp. Cu toate
acestea, autoritatea competentă poate impune să se realizeze o examinare privind
detectarea prezenței de Trichinella spp. sau un tratament prealabil al subproduselor de
origine animală înainte de a autoriza părăsirea unității de către acestea.
În cazul în care în abator există o procedură care să asigure faptul că nici o parte
din carcasele examinate nu părăsește unitatea înainte să se confirme că rezultatele
examenului care are ca scop detectarea prezenței de Trichinella spp. sunt negative și în
cazul în care procedura respectivă este aprobată oficial de autoritatea competentă, sau în
cazul în care se aplică derogari în condițiile Regulamentului UE 2015/1375, marca de
sănătate prevăzută la articolul 5, alineatul (2), din Regulamentul (CE) nr. 854/2004 se
poate aplica înainte să se afle rezultatele examenului care are ca scop detectarea prezenței
de Trichinella spp..

Recoltarea probelor de la porcii domestici crescuti in sistem nonprofesional si vanatul

salbatic pentru consum propriu in Romania
Probele sunt prelevate de medicul veterinar de liberă practică împuternicit, de
medicul veterinar oficial, de proprietar sau de vânător.
Cantitatea aferentă probei va fi în greutate de cel puțin 100 de grame, necesare probei și
contraprobei.
De la această categorie de suine, examinarea se face doar în probe individuale
nefiind necesară cererea de analiză. Medicul veterinar care examineaza proba trebuie să
țină o evidență a probelor examinate și a rezultatelor obținute.
 Controlul și prevenţia la porc și alte tipuri de carne de la animalele destinate
consumului uman

Metodele de analiză
Examenul trichineloscopic
Larvele de Trichinella spp. pot fi identificate prin metode directe sau indirecte.
Cea mai veche metodă de detectare directă a Trichinella spp. și una care este încă
frecvent utilizată este metoda de compresie. Bucăți mici de carne de porc sau țesut de la
alte animale, colectate din pilierii diafragmei sau din locurile alternative, sunt
comprimate între două lamele groase de sticlă (un compresor) și examinate microscopic.
Trebuie examinat minimum 1 gram pentru a permite o sensibilitate teoretică de 1 larvă pe
gram (un număr frecvent citat ca pragul infecției care prezintă un risc pentru sănătatea
publică). În practică, metoda de compresie are o sensibilitate aproximativă de > 3 larve pe
gram de țesut. Metoda de compresie este potrivită pentru testarea unui număr mic de
probe și ar trebui utilizată pentru testarea carcaselor de carnivore sălbatice destinate
consumului uman.
Trichineloscopia este o metodă simplă care poate fi folosită în orice situație in
laborator sau pe teren daca este disponibilă microscopia obisnuita cu lumină
(stereomicroscop). În metoda trichineloscopului sau compresorului, piese mici de probe
de mușchi de mărimea ovăzului (28 bucăți corespund la aproximativ 1 g de probă de
mușchi) sunt comprimate între două plăci de sticlă sau diapozitive până când devin
translucide și sunt examinate individual pentru larvele de Trichinella in situ, folosind un
trichineloscop sau un stereomicroscop. Trichineloscopia este o metodă laborioasă și
consumatoare de timp pentru inspecția carcaselor individuale. Are o sensibilitate mai
mică decât metodele de digestie și larvele de T. pseudospiralis, T.papuae și T.
zimbabwensis sunt dificil de detectat deoarece nu sunt conținute într-o capsulă groasă de
colagen. Din cauza acestor limitări, trichineloscopia nu este recomandată de TIC, OIE
sau UE pentru examinarea de rutină a alimentelor și a vânatului (animale destinate
consumului uman). Cu toate acestea, trichineloscopia poate fi un instrument de valoare în
studiile care necesită rezultate preliminare rapide în care constatările pozitive sunt
semnificative, dar rezultatele negative au o valoare limitată.
Principiul metodei care stă la baza examenului trichineloscopic prin compresie
este prelevarea de țesut muscular (carne), a unor fragmente ce se presează între 2 lame de
sticlă, devenind astfel transparente și posibil de examinat la microscop sau cu ajutorul
unui aparat special construit (trichineloscop).
Metoda trichineloscopica are 4 etape:
a) prelevarea probelor (semnificative) cu atenție (din "zonele de elecție") și
identificarea lor
b) realizarea de secțiuni musculare și umplerea compresoarelor (etalarea)
c) analiza metodică a secțiunilor
d) diagnosticul diferential.
Prelevarea eșantioanelor
În cazul în care este vorba de carcase întregi, se prelevează mai multe eșantioane
de mărimea unei alune pe fiecare animal:
(a) la porcii domestici, se prelevează aceste eșantioane din fiecare pilier diafragmatic, în
zona de tranziție între partea musculară și partea tendinoasă;
(b) la porcii mistreți, se prelevează eșantioane pe fiecare pilier diafragmatic, în zona de
tranziție între partea musculară și partea tendinoasă, precum și din maxilar, mușchii
membrului anterior, mușchii intercostali și mușchii limbii, astfel încât să se dispună de
șase eșantioane în total pentru fiecare animal;
(c) în cazul în care nu se pot preleva eșantioane din anumiți mușchi, care nu sunt
disponibili, se prelevă în total patru eșantioane din mușchii disponibili;
(d) din bucățile de carne, se prelevează din fiecare bucată patru eșantioane de țesut
muscular striat de mărimea unei alune, pe cât posibil care să nu conțină grăsime și să
provină din diferite puncte din apropierea oaselor sau tendoanelor.
Categoriile de cărnuri supuse, de regulă, examenului trichineloscopic sunt:
- cărnuri calde sau proaspăt refrigerate
- cărnuri congelate sau conservate prin sărare și afumare
- cărnuri de vânat (mistreț, urs) și de la alte spp.potențial trichinelogene (cal, nutrie).
În cazul carcaselor de porcine calde sau refrigerate, fiecare carcasă va fi
individualizată printr-un număr de ordine aplicat pe zona maseterului extern și pe
antebraț, la ambele semicarcase (cazul abatoarelor). Organele (tacâmul) și celelalte
subproduse vor avea același număr.
În cazul carcaselor întregi, se recoltează câteva eșantioane de mărimea unei alune
de la fiecare animal:
 De la porci domestici se recoltează câteva eșantioane de mărimea unei alune din
ambii pilieri diafragmatici, la limita dintre tendon și mușchi.
 De la mistreți, se recoltează probe din ambii pilieri diafragmatici de la zona de tranzit
dintre mușchi și tendon și suplimentar din maseteri, musculatura distală a membrului
anterior, mm intercostali și linguali, însumând un total de 6 probe.
 De la cabaline, se prelevează probe din mm limbii sau mm maseteri.
 De la urs, se prelevează probe din diafragm, maseteri și limbă.
 De la mamifere acvatice, se prelevează probe din limbă.
 De la crocodil, se prelevează probe din maseteri interni și externi și din
intercostali.
 De la păsări, se prelevează probe din muschii capului (ex.maseteri și muschii gâtului)
Pregătirea și etalarea fragmentelor
Aduse în laborator, probele individualizate se pregatesc in vederea examinarii.
Compresorul este format din două lame groase din sticlă specială cu dimensiuni de 22/5
cm și 5-6 mm grosime. Cele 2 lame sunt prevăzute cu orificii prin care se introduc două
șuruburi care permit presarea fragmentelor în strat cât mai subțire, pentru a deveni cât
mai transparente. Lama inferioară, în care sunt fixate șuruburile este împărțită în 28 de
câmpuri sau zone ce se dispun pe 2 rânduri a câte 14 câmpuri pe rând. Atât lama marcată
inferioară, cât și lama superioară, au unul din colțuri teșit, care constituie un reper în
manipularea lamei. Tot la marginea cu colțul teșit, lamele au o zonă cu sticlă mată pe care
se pot face notări cu un creion obișnuit. Punând lama inferioară cu colțul teșit la stânga
celui care analizează, acesta va avea în șirul (rândul de câmpuri) dinspre el câmpurile 1-
14 și pe rândul de sus câmpurile 15-28.
Aparatură
(a) Un trichineloscop cu lampă incandescentă care să permită o mărire de 30-40 de ori și
de 80-100 de ori sau un stereo-microscop cu lumină transmisă diascopic cu intensitate
reglabilă.

Trichineloscoape
(b) Compresor constituit din două plachete din sticlă (dintre care una este divizată în zone
egale).
(c) Foarfeci mici curbate.
(d) Pensete mici.
(e) Cuțit pentru decuparea eșantioanelor.
(f) Recipiente mici numerotate destinate strângerii eșantioanelor separat.
(g) Pipete.
(h) Solutii de acid acetic și de hidroxid de potasiu pentru limpezire în caz de calcificare
sau pentru a face carnea uscată mai fragedă.
Procedură de lucru
(a) Se etalează pe un compresor cu 1.0 ± 0.1 g de carne, corespunzând în mod normal la
28 fragmente de mărimea unui bob de ovăz. După caz, se pot etala pe două compresoare
pentru examinarea a 56 de fragmente de mărimea unui bob de ovăz.
(b) În cazul în care sunt prezenți ambelei pilieri diafragmatici la un porc domestic,
specialistul responsabil pentru Trichinella recoltează, din fiecare eșantion prelevat de pe
carcasele întregi descrise anterior, 28 de fragmente de mărimea unui bob de ovăz,
respectiv un total de 56 fragmente.
(c) În cazul în care este prezent numai un pilier diafragmatic, se recoltează 56 de
fragmente din diferite locuri, pe cât posibil din zona intermediară între mușchi și tendon.
(d) Eșantioanele prelevate din ceilalți patru mușchi ai porcilor mistreți se secționează
fiecare în șapte fragmente de mărimea unui bob de ovăz, ceea ce dă 28 de fragmente
suplimentare în total.
(e) Specialistul care realizează examinarea pentru Trichinella presează apoi cele 56 (sau
84) de fragmente între plachetele de sticlă ale compresorului, astfel încât caracterele
normale de imprimerie să poată fi citite ușor prin traversul bucăților de carne presate.
(f) În cazul în care carnea din bucățile care urmează să fie examinate prezinta semne de
deshidratare, bucățile presate trebuie înmuiate timp de 10-20 minute într-o soluție de
hidroxid de potasiu diluată cu două volume de apă înainte de a fi etalate si analizate.
(g) Din fiecare eșantion prelevat din bucățile de carne, specialistul responsabil pentru
Trichinella taie 14 fragmente de mărimea unui bob de ovăz, respectiv 56 fragmente în
total.
(h) Examinarea microscopică constă într-o inspectia riguroasă a fiecărei bucăți presate,
mărită de 30-40 de ori.
(i) În cazul în care la examenul trichineloscopic apare suspiciunea prezenței larvelor de
Trichinella, acesta se poate repeta, și se selectează mărirea maximă (80-100 de ori).
(j) În cazul în care rezultatul este pozitiv/incert, se efectuează diagnosticul prin digestia
artificială, iar examinarea se repetă, prin recoltarea altor eșantioane; analiza are loc într-
un laborator autorizat și acreditat.
(k) Timpul minim fixat pentru examinare nu cuprinde timpul necesar pentru prelevarea
eșantioanelor și pentru secționarea bucăților presate.
(l) În general, un examinator nu trebuie să examineze la trichineloscop mai mult de 840
de fragmente pe zi, ceea ce corespunde examinării a 15 porci domestici sau 10 porci
mistreți.
Etalarea probelor constă în prelevarea de fragmente de mușchi din proba de
examinat, ridicând cu ajutorul foarfecei curbe, fibrele musculare, în lungul acestora și din
zona de tranziție dintre mușchi și tendon. Fragmentele, alungite, de mărimea unui bob de
ovăz, se etalează pe compresor, în mijlocul fiecărui sector trasat, în ordinea crescătoare a
numerelor. Fiecare compresor se identifică cu numarul probei scris pe zona mată din
margine. Se aplică apoi placa superioară ghidată prin orificiile acesteia pe șuruburile
fixate în placa inferioară. Se aplică șuruburile și se strâng uniform cele 2 plăci, având
grijă ca marginile cu colțul teșit să se suprapună. Dacă secțiunile au fost corect executate
și presate, trebuie să ocupe până la ¾ din suprafața câmpurilor trasate, iar prin grosimea
lor să se poată citi ușor un text tipărit. La carnea proaspătă, mai ales după presare, se
formează o zonă ce conține suc de carne de mărime variabilă. În general, pe fiecare câmp
al compresorului se depun cate 1±0.1g carne, care corespund în mod normal la 28 de
bucăți de mărimea unui bob de ovăz:
 dacă prelevarea s-a făcut din ambii pilieri diafragmatici, se vor etala câte 28 de bucăți
de mărimea unui bob de ovăz din fiecare pilier, rezultând un total de 56.
 dacă este prezent doar un singur pilier, atunci se etalează 56 de bucăți din zone
diferite, pe cât posibil, de la zona de tranzit musculotendinoasă.
 La mistreț, din probele prelevate din celelalte 4 grupe musculare, se etalează din
fiecare câte 7 fragmente de mărimea boabelor de ovăz, rezultând un total de 28 de
fragmente suplimentare (în total 84 de câmpuri=3 compresoare)
 din fiecare probă prelevată din bucățile de carne, se vor tăia câte 14 fragmente de
mărimea bobului de ovăz (în total 56 de câmpuri=2 compresoare)
 în cazul probelor vechi, uscate, congelate, se va efectua clarificarea secțiunilor cu o
soluție de KOH 3%, înainte de compresie.
Examinarea câmpurilor
Indiferent de sistemul de examinare practicat (mărire de 34-40x sau 80-100x),
examinarea se face metodic, câmp cu câmp în ordine crescătoare sau descrescătoare 10
cu atenție, vizând integritatea țesutului și zonele cu suc de carne exprimat în jurul
fragmentelor compresate.
Când rezultatul este incert, examinarea se repetă după prelevarea de noi probe.
Examenul trichineloscopic are o durată de minim 6 minute, fără a socoti timpul necesar
prelevării și etalării probelor. Examinatorul nu trebuie să examineze mai mult de 840
piese pe zi (ceea ce corespunde cu 15 porci domestici sau 10 mistreți).
În caz de trichineloză, se întâlnesc chisturi fertile cu structura și forma
caracteristică în spațiile interfibrilare și chiar larve libere atât interfibrilar cât mai ales în
sucul periferic. Chisturile pot fi surprinse în diferite stadii precum spiralare, încapsulare,
degenerare sau calcificare.
Uneori, cărnurile de vânat, cele afumate sau cele cu forme înveterate (calcificate)
necesită clarificarea câmpurilor înainte de examinare. În mod curent, ca soluții
clarificatoare se utilizează acidul acetic 10%, oțet alimentar de 9°(la mistret) sau soluție
de hidroxid de potasiu/sodiu 3% (la urs). Cand chistii sunt calcificati, la ambele specii de
vanat precum si la porc, clarificarea se face cu acid acetic 10%. Lichidul se picură cu o
pipetă, pe fiecare câmp în parte, așteptând 1-2 minute, apoi se preseaza carnea.
Clarificarea se mai face: în caz de dubii, pentru diagnostic diferențial, la carnea congelata
sau tocata (salam, carnati).
Contraprobele
Dacă examenul trichineloscopic a avut rezultat pozitiv (s-a depistat carne cu
trichineloză) MVO va preleva contraprobe din două locuri de elecție pentru fiecare
carcasă sau câte o probă din fiecare unitate (bucată), în cazul cărnurilor tranșate.
 După examinarea contraprobelor, MVO confirmă sau infirmă diagnosticul,
procedând la aplicarea sancțiunilor prevăzute de lege.
Diagnosticul diferențial se face faţă de:
 Macro si microchisturi de Sarcocystis spp., in faze de necroza sau calcificare.
 Larve de Aquilla aceti provenite din lichidul clarificator (otet vechi)
 Bule de aer se pot confunda cu chisturile calcificate.
 Picaturi de grasime.
 Fire de par.
 Vase de sange, nervi.
 Fibre elastice din fascii, tendoane.
 Larve (libere) de strongili.
Infestația cu Trichinella spp. Mai poate fi detectată și prin prezența anticorpilor
anti paraziți în probe de ser, sânge sau lichide tisulare. Testul imunoenzimatic (ELISA) a
fost utilizat pe scară largă pentru testare atât în aplicații pre- cât și post-sacrificare. Pe
baza utilizării unui antigen excretor-secretor colectat din cultivarea in vitro pe termen
scurt a Trichinella spiralis, ELISA s-a dovedit a fi extrem de sensibil și specific; nu se
produc reacții încrucișate cunoscute folosind acest test. ELISA nu este utilizat pe scară
largă pentru detectarea trichinelozei la porcii sacrificaţi.
http://www.trichinellosis.org/Control_and_Prevention.html
 Metoda de detectie de referință este metoda digestiei eșantioanelor combinate
utilizând un agitator magnetic.

Metoda cu agitator magnetic pentru detectarea larvelor de Trichinella în probe de

muşchi

O îmbunătățire a metodelor de testare directă pentru infestația cu Trichinella este

metoda de digestie. Probele de țesut recoltate din locurile de predilecție ale paraziților
(diafragmă, mușchi maseter, limbă) sunt supuse digestiei în pepsină acidificată. Larvele,
eliberate de capsulele lor din celulele musculare, sunt recuperate printr-o serie de etape de
sedimentare, apoi vizualizate și numărate la microscop. Cerințele pentru efectuarea
testului de digestie se găsesc în Directivele Uniunii Europene (Regulamentul de punere în
aplicare (UE) 2015/1375), în Codul de reglementări federale al SUA (9CFR 318.10) și în
Manualul OIE pentru standarde pentru teste de diagnostic și vaccinuri.
Sensibilitatea metodei de digestie este de aproximativ 3 LPG. Acest nivel de
detectare este considerat eficient pentru identificarea cărnii de porc care prezintă un risc
semnificativ pentru sănătatea publică. Deși nu există informații suficiente pentru a
determina numărul exact de larve care sunt necesare pentru a provoca imbolnaviri clinice
la om (și aceste cifre vor fi afectate de tipul de Trichinella, de cantitatea de carne
consumată și de sănătatea individului), în general se consideră că infestațiile cu > 1 LPG
reprezintă un risc pentru sănătatea publică. Astfel, majoritatea infestațiilor care ar putea
provoca boli clinice la om ar fi detectate prin metodele de testare directă utilizate în
prezent.
Prevenirea trichinelozei umane în multe țări din întreaga lume se bazează pe
examinarea de laborator a probelor de mușchi de la animale sensibile prin metode de
digestie, dintre care metoda cu agitatorul magnetic este considerată standardul de aur.
 Această metodă permite detectarea larvelor de Trichinella prin microscopie, după
digestia enzimatică a probelor musculare și etapele ulterioare de filtrare și sedimentare.
Deși această metodă nu necesită echipamente speciale și costisitoare, controalele interne
nu pot fi utilizate. Prin urmare, ar trebui aplicat un management strict al calității pe tot
parcursul testului. Sunt descrise in cele de urmeaza instrucțiuni detaliate de manipulare și
puncte critice de control ale metodei, pe baza experienței Laboratorului de Referință al
Uniunii Europene pentru paraziți și al Laboratorului Național de Referință din Germania
pentru Trichinella.
Nematodele din genul Trichinella pot fi detectate în mușchii striați ai mamiferelor,
păsărilor și reptilelor carnivore și omnivore din întreaga lume. Aceste nematode
zoonotice pot ajunge oameni atunci când sunt ingerate odată cu carnea crudă sau semi-
crudă și produsele derivate din carne de la porcine, cai și animale vânate. Această
zoonoză poate fi o boală gravă pentru om, caracterizată prin semne și simptome
patognomonice, de ex. diaree, febră, edem periorbital și mialgie și posibile complicații
precum miocardită, boală tromboembolică și encefalită.
Trichinella spiralis este cel mai răspândit agent etiologic al infestației cu
Trichinella la animalele sălbatice și domestice și provoacă majoritatea infestațiilor umane
la nivel mondial. În Europa, Africa de Nord și de Vest și Asia de Vest, Trichinella britovi
este o altă sursă de infecții umane. În plus, alți zece taxoni sunt raportați mai puțin
frecvent ca agenți cauzali ai bolii umane și se găsesc în diferite regiuni ale lumii, de
obicei la animalele sălbatice. Pe lângă animalele sălbatice precum mistrețul, urșii,
morsele și bursucii, carnea de porc reprezintă cea mai importantă sursă de infestație
umană la nivel mondial.
Cea mai bună modalitate de prevenire a trichinelozei este abținerea de la
consumul de produse crude din carne și tratamentul termic al carnii, în special carnea de
vânat la temperaturi sigure ( > 65°C timp de 1 min, adică să survina schimbarea culoarea
cărnii de la roz la maro în miezul produsului din carne). Uniunea Europeană și USDA au
specificat scheme de timp și temperaturi de îngheț și gătit pentru produsele din carne de
porc care pot fi utilizate pentru a ucide larvele de T. spiralis în carne. Mai mult,
recomandările pentru inactivarea Trichinella în carne și produse din carne au fost
publicate de Comisia Internațională pentru trichineloza. În Europa, pe lângă introducerea
condițiilor de adăpostire controlată în efectivele comerciale de porcine în care riscul
infestației cu Trichinella este neglijabil, prevenirea trichinelozei umane se bazează pe
examinarea de laborator a probelor de mușchi de la animale sensibile.
Din motive de siguranță alimentară, testele de digestie sunt singurele proceduri
fiabile pentru detectarea directă a larvelor de Trichinella în carne. Chiar dacă există mai
multe variații ale testului de digestie, metoda agitatorului magnetic este metoda de
referință acceptată internațional. Această analiză se bazează pe detectarea larvelor de
Trichinella în țesuturile musculare striate. După digestia enzimatică a probelor musculare
și etapele ulterioare de filtrare și sedimentare, larvele de Trichinella sunt identificate prin
microscopie. În funcție de obligațiile comerciale și legislația națională, există o
multitudine de mici variații în protocolul general al metodei agitatorului magnetic. Aici,
detaliile tehnice se bazează pe cerințele UE, specificațiile ISO, ghidurile TIC și
experiența Laboratorului de Referință al Uniunii Europene pentru paraziți (EURLP) și al
Laboratorului german de referință pentru Trichinella.
Protocolul de lucru
1. Pregătiri
1. Colectarea probelor
Notă: Metoda agitatorului magnetic poate fi utilizată pentru probe de mușchi simple sau
combinate.
1. Colectarea probelor de la locurile de predilecție corespunzătoare și într-o
cantitate adecvată. Consultarea cerințelor naționale sau recomandările TIC, OIE sau ISO.
1. Pentru Uniunea Europeană, de exemplu, se preleveaza un eșantion de 1
g dintr-un pilier diafragmatic la tranziția către partea tendinoasă in cazul porcilor
domestici. Probele de mușchi nu trebuie sa conțina grăsimi și fascii.
2. Dacă limba este testată, îndepărtarea stratului superficial înainte de
testare.
3. Dacă eșantioanele sunt înghețate, deoarece majoritatea larvelor de
Trichinella nu sunt rezistente la îngheț și nu se mai incolacesc după moarte, sunt
mai puțin rezistente la digestie ele tind să se lipească de pereții recipientului,
rezultând o sensibilitate redusă a testului.
Notă: Dacă proba este înghețată, se dubleaza dimensiunea eșantionului cel puțin și se
prelungeste timpul de sedimentare (a se vedea mai jos).
2. Pregătirea fluidului de digestie
1. Adăugarea HCl 25% (16 ± 0.5 mL) la 2 L de apă de la robinet
preîncălzită la 46 - 48° C într-un pahar de sticlă de 3L. O temperatură prea scăzută
duce la o digestie incompletă; o temperatură prea ridicată dezactivează
proprietățile enzimatice ale pepsinei.
2. Așezarea tijei de agitare în pahar și amestecarea soluției pe o placă
preîncălzită ( la 46- 48°C).
 3. Se adaugă 10±0.2 g de pepsină (1: 10.000 NF, 1: 12.500 BP, 2.000 FIP)
la soluția acidă.
Notă: Calitatea pepsinei este extrem de importantă, iar activitatea enzimatică trebuie să
fie certificată de către producător. Din motive de siguranță in laborator și pentru a
menține activitatea pepsinei, trebuie respectată secvența de adăugare a componentelor
lichidului de digestie.
3. Pregătirea probei musculare
1. Se maruntesc până la 100 g din probe de mușchi într-un blender sau
masina de tocat. Pentru a facilita amestecarea, se adaugă 2 mL de apă preîncălzită
peste probe și se amesteca la viteza maximă timp de 2 - 3 s.
2. Înainte de a doua maruntire, se deschide blenderul și se transfera orice
probă de mușchi din partea superioară a marginii bolului de amestecare în partea
de jos și se repeta maruntirea. Se amesteca in continuare in reprize de 2-3 secunde
până când nu rămân bucăți de carne vizibile.
Notă: maruntirea insuficienta poate duce la digestie incompletă, în timp ce maruntirea
prea temeinica poate deteriora larvele de Trichinella prezente în probe.
2. Procedura
1. Digestia probei musculare
1. Se transfera 1L de lichid de digestie într-un cilindru. Se transfera carnea
măcinată în pahar și se imprastie în lichidul de digestie cu o lingură sau o furculiță.
Se clăteste bine capacul blenderului, lama și vasul blenderului cu 500 mL de
lichid de digestie preîncălzit în paharul de 3L.
Notă: clătirea incompletă poate duce la pierderea sensibilității.
2. Se acopera paharul cu folie de aluminiu și se menține la o temperatură
constantă de 44 - 46°C monitorizata cu un termometru.
3. Se amestecă lichidul de digestie, timp de 30 de minute, pentru a crea un
vortex profund fără a stropi, până când particulele de carne dispar. În funcție de
tipul de carne testat (de exemplu, carne de la animale sălbatice), se va prelungi
timpul de digestie până la maximum 60 de minute.
2. Filtrarea și sedimentarea fluidului de digestie
1. Pentru a determina cantitatea de țesut nedigerat, se regleaza scara la
zero, se cântăreste sita înainte de utilizare și se noteaza greutatea acesteia. Sita
trebuie să fie curată și lipsită de particule de țesut, care ar putea împiedica larvele
Trichinella să ajungă în pâlnia de sedimentare. Se verifica dacă pâlnia de separare
este nivelată vertical.
2. După digestie, se toarnă cu grijă lichidul de digestie printr-o sită de 180
µm într-o pâlnie de sticlă separatoare. Lățimea pâlniei de sticlă separatoare nu
trebuie să fie mai mare de 55% din lungime, pentru a permite o bună sedimentare
a larvelor. Trebuie să se evite orice revărsare.
3. Pentru a evita pierderea sensibilității, se clateste bine paharul de sticlă și
sita cu aproximativ 200 mL de apă de la robinet, dintr-o sticlă de spălare și se
transfera apa de clătire în pâlnia de sedimentare. Trebuie să se clăteasca cu atenție
marginile paharului de 3 L. Se ridica sita și se clăteste bine zona de sub sită.
3. Determinarea cantității de țesut ramasa nedigerata
Notă: Din cauza erorilor în executarea metodei, țesutul muscular poate rămâne pe sită,
precum și fascii și țesuturi conjunctive care sunt nedigerabile. Cantitatea de țesut
nedigerat este determinată în timpul primei etape de sedimentare de 10 minute (vezi 2.5).
Aceasta etapa de lucru permite timp de aproximativ 30 de minute să se usuce sita,
deoarece apa reziduală poate influența greutatea determinată a țesutului nedigerat.
1. Se aseaza un prosop de hârtie pe cântar și se cantareste sita cu țesuturile
nedigerate.
2. Se scade greutatea sitei de dinainte de filtrare din greutatea sitei cu
țesuturi nedigerate. Procesul de digestie este considerat satisfăcător dacă nu mai
mult de 5% din greutatea inițială a probei rămâne pe sită (adică 5 g / 100 g de
proba initiala).
3. Dacă cantitatea de țesut nedigerat depășește 5%, se repeta testul
folosind probe de mușchi proaspete. Dacă țesutul rămas este în principal format
din țesut muscular nedigerat și nu sunt disponibile probe proaspete, se digera
rămășițele nedigerate din nou și se examineaza impreuna cu probele originale.
4. Sedimentarea fluidului de digestie
1. Se păstreaza lichidul de digestie filtrat în pâlnia separatoare timp de 30
de minute. Dacă sunt lăsate in repaus, larvele Trichinella se vor așeza la baza
pâlniei.
2. Dacă se utilizează probe congelate, timpul de sedimentare se
prelungeste la maximum 60 de minute.
3. Odată ce sedimentarea este completă, se deschide complet robinetul
pâlniei de separare, pentru a lăsa să curgă rapid cel puțin 40 mL de lichid de
digestie într-un cilindru de măsurare (80 mL dacă probele de mușchi au fost
congelate anterior). Mai întâi, se lasă jumătate din fluid în cilindru și apoi se
deschide complet robinetul în direcția opusă pentru a permite trecerea a 10 mL de
lichid de digestie. În cele din urmă, se deschide robinetul în direcția opusă, pentru
încă 10 mL. Această procedură asigură faptul că larvele de Trichinella nu sunt
prinse în robinet.
Notă: este necesară o viteză suficientă pentru a evita ca larvele să rămână în pâlnia
separatoare, scăzând sensibilitatea.
5. Sedimentarea fluidului de digestie din cilindru
1. Se lasa sedimentul în cilindru timp de 10 minute, pentru a permite
larvelor să sedimenteze. Se indepărteaza 30 mL de supernatant aspirând cu o
pipetă fără a deranja sedimentul de 10 mL.
2. Pentru a reduce cantitatea de fibre tisulare din probă, se adăuga 30 mL
apă de la robinet în sediment și se lăsa încă 10 min. Se repeta până când lichidul
este limpede.
3. Se indepărteaza supernatantul și se transfera 10 mL sediment spălat într-
un vas Petri gradat sau într-un bazin de numărare a larvelor. Se clăteste cilindrul
cu 10 mL apă de la robinet și apoi se adăuga apa la probă.
Notă: Deoarece cantități mari de resturi din eșantion pot împiedica identificarea larvelor
de Trichinella (Figura 1), ar trebui efectuate etape suplimentare de spălare, dacă este
necesar.
6. Examinarea microscopică
1. Se utilizeaza un trichineloscop sau un stereo-microscop cu o sursă de
lumină transmisă în partea de jos, cu intensitate reglabilă la o mărire de 15 până la
20X pentru a examina probele imediat după etapele de spălare.
 2. După turnarea probei în vasul Petri la grătar, se examineaza vasul /
bazinul sistematic grilă cu grilă. Dacă nu se găsesc structuri suspecte, se roteste
ușor fluidul în vasul Petri gradat sau în bazinul de numărare a larvelor, într-un
mod circular, pentru a permite oricărei larve de Trichinella, care au fost potențial
trecute cu vederea, să se acumuleze în centrul vasului Petri. Se repeta examinarea.
3. Dacă se găsește o structură suspectă, se mareste rezolutia la 40 - 100X.
Se scot larvele de Trichinella din vas / lighean cu o pipetă și se colecteaza într-un
tub cu etanol 90%.
4. După examinarea completa a vasului, se repeta procedura, începând de
la agitarea ușoară a vasului / bazinului. Se repeta procedura de cel puțin trei ori,
sau până când nu se mai găsesc larve.
5. Se determina numărul de larve. Se face corelatia cu cantitatea de țesut
muscular testat și se exprima rezultatul sub formă de larve pe gram (LPG).
6. Dacă există prea multe larve în lichidul de digestie pentru a determina
numărul larvelor în mod fiabil, se retoarna lichidul care conține larvele în
cilindrul de măsurare, se clăteste cu apă de la robinet dintr-o sticlă de spălare și se
lăsa larvele să se așeze la fund.
7. După un timp de sedimentare de 10 minute, se reduce supernatantul la
un volum definit (de exemplu, 10 mL). Pentru a determina volumul exact, se
transfera supernatantul într-un cilindru nou cu o pipetă.
8. Se suspenda larvele în mod omogen în fluid prin agitare puternică. În
timpul mișcării de agitare, se adăuga 12 picături de 20 µL de suspensie larvară pe
o placa Petri.
9. Se examineaza fiecare picătură la microscop. Se determina numărul de
larve în 240 µL și se șterge numărul cel mai mare și cel mai mic. Se extrapoleaza
numărul de larve la volumul total (de exemplu, 10 mL) de supernatant.
Notă: Calitatea stereo-microscopului este de o importanță capitală pentru identificarea
larvelor de Trichinella.
10. Când larvele sunt colectate într-un tub de o pipetă, se verifica atent
dacă larvele nu s-au lipit de peretele pipetei, ci sunt transferate în tub.
Notă: Constatările pozitive ale prezentei larvelor de Trichinella din probele colectate
trebuie să fie urmărite înapoi de la probă la carcasa de origine. Aici, dimensiunea probei
colective ar trebui să fie redusă progresiv până când se identifică carcasa pozitivă.
Dimensiunea eșantionului poate fi, de asemenea, mărită în timpul acestui proces pentru a
crește sensibilitatea. În cazul în care examinarea unei probe colective produce un rezultat
pozitiv sau incert, se prelevează încă 20 g de probă de la fiecare porc. Probele de 20 g de
la cinci porci sunt colectate și examinate folosind metoda descrisă. În acest mod vor fi
examinate probe din 20 de grupuri a cinci porci. Când Trichinella este detectată într-o
probă colectată de la cinci porci, se colectează probe de 20 g de la porcii individuali din
grup și fiecare este examinat separat până când este detectată carcasa pozitivă de origine.
Rezultate reprezentative si diagnostic diferential
După digestie, forma larvelor musculare infestante poate varia, făcând
identificarea mai dificilă. Formele tipice includ larvele strâns spiralate, larvele ușor
spiralate sau larvele în formă de C sau complet nespiralate (Figurile 2B - 2C). Numărul
de larve găsite per gram poate varia considerabil și poate varia de la o larvă la câteva sute
de larve.
Morfologia larvei musculare infestante este prezentată în Figura 2A. Larvele de
Trichinella au 0.7-1.5 mm lungime și aproximativ 0.3 mm lățime. Esofagul este îngust și
are un capăt ușor rotunjit. Cuticula este netedă. În jumătatea anterioară a cavității
corpului, poate fi observat stichozomul, o structură constituită dintr-un tub lung subțire
înconjurat de un rând de 45 până la 55 de celule mari (stichocite). Rectul este, de
asemenea, rotunjit fără prelungiri sau apendici.
Alte structuri, în afară de larvele de Trichinella, pot fi găsite după digestia
musculară. Unele exemple sunt prezentate în Figurile 3A - 3F. Animalele sălbatice sunt
adesea infectate cu alți paraziți sau probele de mușchi disponibile pentru testare sunt
contaminate în timpul procesului de eviscerare prin structuri / organisme animate sau
neînsuflețite. Lungimea larvelor, aspectul capetelor anterioare și posterioare și apariția
stichozomului ajută la discriminarea diferitelor genuri de nematode.
Figura 1: Examinarea microscopică a larvelor de Trichinella după (A) Etape de clătire insuficiente și (B)
suficiente. Gradatiile indică 100µm.

Figura 2: Morfologia larvelor infestante de Trichinella care prezintă rectul, stichozomul și esofagul larvei
(A). Formele posibile ale larvelor musculare după digestie arată (B) larvele în mișcare strânse și ușor
înfășurate și (C) larvele neînfășurate. Gradatiile indică 100 µm.

Figura 3: Exemple de descoperiri accidentale după digestia probelor musculare cu metoda agitatorului
magnetic. (A) păr tepos de la viermele de pământ, găsit în mistreț; (B) Alaria alata de la mistreț; (C) fibra
musculară de la mistreț; (D) Metastrongylus sp. de la mistreț; (E) fibre vegetale găsite în mistreț (F):
Toxocara sp. larva de la mistreț. Gradatiile indică 100 µm.
 Deși metoda cu agitator magnetic poate fi realizată cu ușurință, nerespectarea
strictă a detaliilor tehnice duce la o sensibilitate insuficientă, punând astfel în pericol
sănătatea consumatorului. Punctele critice de control au fost evidențiate în textul de mai
sus. În plus, utilizarea echipamentului adecvat este crucială pentru rezultatul cu succes al
testului. Toate vasele ar trebui să fie realizate din sticlă și vârfurile de pipetă acoperite cu
siliciu pentru a reduce aderența larvelor la suprafață.
Sensibilitatea metodei de digestie depinde de densitatea larvelor în mușchi și de
cantitatea de probă musculară testată. Pentru o densitate larvară de 3 - 5 LPG a țesuturilor
musculare, s-a raportat o sensibilitate de 100%, dar sub 1 LPG sensibilitatea a scăzut la
40%. În funcție de speciile de animale gazdă testate, sensibilitatea testului poate fi
îmbunătățită prin creșterea cantității de probă utilizată. Gradul de infestatie la animale
sălbatice este de obicei scăzut, prin urmare se utilizează mărimi mai mari ale probelor.
Siturile de predilecție variază, de asemenea, între animalele gazdă. Aici, digestibilitatea
mai scăzută a unor țesuturi musculare, cum ar fi limba, trebuie luată în considerare, ceea
ce poate duce și la dimensiuni mai mari ale eșantionului.
Mai mult, este important să înțelegem că metoda agitatorului magnetic nu include
controale interne. Prin urmare, managementul asigurării calității de la eșantionare până la
documentare este esențial pentru a obține rezultate exacte și precise. Calitatea
performanței de laborator pentru detectarea larvelor de Trichinella în probele de mușchi
trebuie monitorizată prin participarea regulată a fiecărui analist la testele de competență.
Alte limitări ale metodei constau în faptul că etapa finală de identificare a larvelor
musculare prin microscopie este foarte subiectivă și depinde în mare măsură de
cunoașterea morfologiei larvelor de către analistul examinator.
O metodă alternativă interesantă pentru a ocoli această problemă este metoda
agitatorului magnetic / izolarea pe filtru urmată de detectarea larvelor printr-un test de
aglutinare cu latex. Cu toate acestea, conform legislației UE, această metodă este
considerată echivalentă doar pentru testarea cărnii de porcine domestice, dar nu și pentru
animalele care prezintă un risc mai mare de infestație, cum ar fi mistrețul. Identificarea
antigenului larvar cu anticorpi monoclonali face testul mai obiectiv, dar neagă
laboratorului posibilitatea de a determina numărul de larve per gram de carne.
Alte variații ale metodei agitatorului magnetic includ metoda de digestie a probei
colective asistata mecanic / tehnica de sedimentare, metoda de digestie a eșantionului
grupat asistat mecanic / tehnica de izolare pe filtru și metoda de digestie automată pentru
probe combinate de până la 35 g. Aceste tehnici se bazează pe digestia artificială a cărnii
și pe vizualizarea și numărarea larvelor de Trichinella, dar diferă în ceea ce privește
echipamentul utilizat pentru etapele de filtrare și sedimentare.
Larvele izolate pot fi identificate în continuare la nivel de specie printr-un test
molecular (de exemplu, PCR multiplex). Conform legislației UE, toate eșantioanele
pozitive trebuie transmise la laboratorul național de referință sau la EURLP pentru
determinarea speciei de Trichinella.
Materiale, aparatură și reactivi (Reg.(UE) 2015/1375)
Nume Comentarii
Un cuțit sau foarfeci și
pensete pentru prelevarea pentru tăierea probelor și îndepărtarea țesutului nedigerabil.
eșantioanelor
Atunci când eșantioanele cântăresc mai mult de 3 g, se utilizează un tocător de
carne prevăzut cu orificii de 2-4 mm sau foarfeci. În cazul cărnii congelate sau
Un mixer dotat cu o lamă
al limbii (după îndepărtarea stratului superficial, care nu se poate digera), este
ascuțită de tocat.
necesară utilizarea unui tocător de carne și mărirea considerabilă a mărimii
eșantionului.
dotați cu o placă pentru încălzire cu temperatură controlată și cu bare magnetice
Agitatori magnetici
acoperite cu Teflon cu o lungime de aproximativ 5 cm.
Bagheta pentru agitare acoperita cu teflon, aproximativ 5 cm lungime.
cu o capacitate de cel puțin 2L, prevăzute, de preferință, cu robinete de siguranță
Tuburi pentru decantare
din teflon. Lățimea nu trebuie să fie mai mare de 55% din lungime pentru a
conice, din sticlă
permite o bună sedimentare a larvelor.
Suporți cu inele și
dispozitive de fixare.
cu finețea ochiului de 180 microni, cu un diametru exterior de 11 cm, prevăzute
Site
cu o plasă din oțel inoxidabil.
Pâlnii cu un diametru interior de cel puțin 12 cm, destinate sitelor.
Pahare de laborator din
cu o capacitate de 3L.
sticlă
Eprubete si cilindre din
cu o capacitate de 50-100 mL sau tuburi de centrifugare.
sticlă gradate
cu lumină transmisă diascopic cu intensitate reglabilă sau un trichineloscop
Stereo-microscop
prevăzut cu o placă orizontală.
Mai multe plăci Pétri (se cu un diametru de 9 cm, al căror fund a fost împărțit în pătrate de 10 × 10 mm
utilizează cu un stereo- cu ajutorul unui instrument ascuțit sau un bazin pentru numărarea larvelor (se
microscop) utilizează cu un trichineloscop).
Folie din aluminiu Alternativ, un capac pentru a acoperi paharele.
Acid clorhidric 25%
Concentrație: 1:10 000 NF (US National Formulary) corespunzând la 1:12 500
BP (British Pharmacopoeia), corespunzând la 2 000 FIP (Fédération
Pepsină internationale de pharmacie),
sau pepsină lichidă stabilizată cu minimum 660 de unități din Farmacopeea
europeană pe mL.
Etanol Alcool etilic 70-90%
Apa de la robinet încălzită la 46-48°C.
Balanta analitica sau un cântar cu o precizie de cel puțin 0.1 g.
Tăvi metalice cu o capacitate de 10-15 litri pentru recoltarea sucurilor digestive rămase.
Pipete de diferite mărimi (1, 10 și 25 ml) și suporți pentru pipete.
cu o precizie de 0.5 °C cu o scară de la 1 la 100 °C sau cel putin de la 20 ° C la
Un termometru
70 °C
 Metodele de detectare
Metodele de detectare a trichinelozei sunt utilizate în România pentru examinarea
eșantioanelor provenite de la toți porcii sacrificați, de la cabaline și de la speciile
sălbatice susceptibile, având în vedere situația epidemiologică a României unde sunt
notificate anual mai multe sute de cazuri de infestare cu Trichinella spp.
Modul de lucru este specificat în Anexa I a Regulamentului UE 2015/1375 care
detaliază metodele de detectare recomandate de UE și în Anexa a III-a a aceluiași
Regulament, care se referă la examinarea unor animale care nu aparțin speciei porcine
(mistreț, cal, urs, morsă, crocodil, păsări).
Toate eșantioanele pozitive (fiind reprezentate de larve de Trichinella spp în
alcool etilic 90%) sunt trimise la Laboratorul Național de Referință sau la Laboratorul
European de Referință pentru a fi identificate speciile de Trichinella spp. în cauză.

Planuri de intervenție
Pentru a gestiona situațiile generate de confirmarea unor cazuri de trichineloză la
speciile domestice susceptibile (porci, cai, nutrii), ori la cele sălbatice (mistreț, urs),
autoritățile competente județene (DSVSA) trebuie să aibă stabilit un plan de intervenție
privind toate măsurile care urmează să fie luate atunci când examinarea probelor
colectate dovedește prezența infestării cu Trichinella spp.
Planul de intervenție regional trebuie să includă cel puțin următoarele aspecte:
(a) modul în care se stabilește trasabilitatea carcaselor infestate și a părților acestora care
conțin țesut muscular;
(b) măsurile privind confiscarea și neutralizarea carcaselor infestate și a părților acestora
(inclusiv unitățile în care se va efectua neutralizarea);
(c) identificarea sursei de infestare prin investigație epidemiologică, indiferent că
animalul infestat provine din mediul domestic, ori din cel sălbatic; trebuie prevăzut ce
medici efectuează investigația;
(d) măsurile ce trebuie aplicate inclusiv la nivelul comerțului cu amănuntul sau al
consumatorului, în ceea ce privește lotul de carne;
(e) măsurile care trebuie aplicate atunci când carcasele infestate nu pot fi identificate la
abator din restul cărnii provenite din lotul de animale sacrificat în aceeași partidă.
Planul de intervenție trebuie să țină cont de prevederile Planului de Contingență
privind managementul crizelor privind produsele alimentare, elaborat de ANSVSA și
aprobat în cadrul Comitetului Interministerial. El trebuie să stabilească totalitatea
măsurilor aplicate de către DSVSA și de către operatorul economic în cazul confirmării
de Trichinella spp. și resursele de personal (nominal și cu date de contact) care contribuie
la aplicarea măsurilor de control.

Măsuri sanitare veterinare ce se aplică în cazul pozitivării unor probe la examenul

pentru trichineloză
Dacă în urma examenului de laborator este detectată prezența unor larve de
nematode din genul Trichinella, la nivelul DSVSA judeţene, şi, respectiv, a municipiului
Bucureşti, vor fi luate următoarele măsuri:
 Măsuri în cazul confirmării trichinelozei la nivelul abatoarelor
- DSVSA județeană va fi notificată imediat despre cazul pozitiv de Trichinella spp.,
pentru a notifica cazul ANSVSA și pentru a declanșa aplicarea măsurilor de control;
- se stabilește imediat trasabilitatea carcasei infestate, în cadrul lotului de animale
sacrificat;
- carnea din carcasa în care a fost confirmată prezența infestației cu Trichinella spp. Se
retine/sechestreaza oficial și se dirijeaza către neutralizare într-o unitate autorizată, cu
respectarea procedurii oficiale (conform Ordinului ANSVSA 111/2008);
- în cazul extrem în care trasabilitatea carnii infestate nu poate fi stabilită cu exactitate, se
recurge la o nouă prelevare de probe, pentru fiecare carcasă în parte, iar carnea este
supusă reținerii oficiale, până la obținerea rezultatelor de laborator și eliberarea
buletinului de analiză care clarifică situația.
- medicul veterinar oficial desemnat în planul de intervenție va efectua investigația
epidemiologică, în sensul depistării sursei de infectare, pentru a se ordona aplicarea de
măsuri preventive de biosecuritate specifică pentru fermele de porci;
- toate exploataţiile/fermele care au livrat la abator porci vii, în carnea cărora au fost
detectate larve de Trichinella spp., vor fi considerate potențial infestate cu parazitul
Trichinella spp.; în urma acestei constatări, medicul veterinar oficial din abator are
obligaţia să se asigure că documentele de însoţire ale loturilor de porci provenite din
acele ferme, livrate la abator pentru tăiere ulterior pozitivarii unui caz, conţin informaţii
referitoare la lanţul alimentar care includ suspiciunea de Trichinella spp.;
- medicul veterinar oficial din abator trebuie să se asigure că toţi porcii proveniţi din
exploataţiile/fermele potențial infestate sunt testaţi pentru decelarea Trichinella spp.;
- medicul veterinar oficial se asigura de verificarea în baza de date a codului
exploataţiei, va valida identificarea exploataţiei sau exploataţiilor care au livrat porci
infestaţi cu Trichinella spp. şi va confirma reconstituirea carcasei pe baza probelor
prelevate;

Măsuri în cazul confirmării trichinelozei la porcii domestici proveniți din

exploatațiile non-profesionale
DSVSA județeană va fi notificată imediat privind suspiciunea aparitiei unui focar
de Trichinella spp. Medicul veterinar oficial preleveaza o proba noua, conform procedurii
mentionate anterior, pe care o transmite, spre confirmare, la LSVSA.
Carnea identificată drept infestată se retine/sechestreaza oficial de către medicul
veterinar oficial și se dirijează către o unitate de neutralizare. Pe certificatul de transport
eliberat de medicul veterinar oficial se va menționa „deșeuri categoria 2”.
Exploataţiile non profesionale în care au fost decelate cazuri pozitive pentru
Trichinella spp. vor fi plasate sub restricții oficiale și în ele vor fi efectuate controale
oficiale de către medicii veterinari oficiali, în vederea verificării măsurilor de
biosecuritate ale exploatației, în scopul prevenirii Trichinella, şi, în mod deosebit, în
vederea verificării măsurilor de combatere a dăunătorilor aplicate şi a modului de
depozitare a furajelor.
Exploatațiile de contact ale exploataţiilor non profesionale infestate care au
recepţionat porci vii dintr-o exploataţie infestată vor fi supuse restricţiilor oficiale de
către autoritatea sanitară veterinară competentă, în același mod ca cele infestate, iar
frecvența testării va fi identică.
 Medicul veterinar oficial declară boala la primăria localității pe raza căreia a fost
confirmată prezența bolii și instruiește proprietarul asupra măsurilor ce trebuie aplicate în
exploatația din care a provenit animalul infestat. Totodata intocmeste dosarul
despagubirilor, in conformitate cu legislatia oficiala in vigoare.
Măsurile care se aplică exploatațiilor nonprofesionale cu suine infestate se aplică și în
cazul exploatațiilor non-profesionale cu cabaline infestate.

Măsuri în cazul confirmării trichinelozei la cabaline şi porcii mistreţi

În cazul obținerii unui rezultat pozitiv pentru Trichinella spp. la cabaline și la
porcii mistreți, se procedează după cum urmează:
a) în cazul obţinerii unui rezultat pozitiv sau incert la cabaline, se va recolta o nouă probă
de carne, de minim 50 g, în vederea efectuării unei analize ulterioare individuale;
b) la mistreți se fac numai analize individuale pe animale identificate de AJVPS ; fiecare
probă este numerotată de către medicul veterinar oficial;
c) perioada de digestie trebuie să fie suficient de lungă, dar fără a depăşi 60 de minute, în
scopul asigurării unei digestii suficiente a ţesuturilor prelevate de la cai şi porci mistreţi.

Măsuri care se iau la nivelul laboratoarelor, în cazul confirmării trichinelozei

Dacă rezultatul examinării este pozitiv sau suspect, laboratoarele vor aplica
următoarele măsuri:
- se va repeta examenul pentru Trichinella spp, dacă proba este colectivă și în cazul în
care trasabilitatea probei nu poate fi stabilită corect;
- pentru porcii domestici și pentru celelalte animale receptive (mistreţi, urşi, cai),
repetarea examenului pentru Trichinella spp. se efectuează conform prevederilor Reg. UE
2015/1375;
- laboratorul din cadrul abatorului care a decelat prezenţa chiștilor/larvelor de Trichinella
spp. în carne va informa în mod obligatoriu medicul veterinar oficial din cadrul
abatorului cu privire la acest lucru;
- larvele de Trichinella spp care provin din probele pozitive vor fi păstrate în alcool etilic
90% pentru conservarea lor şi vor fi transmise la laboratorul naţional de referinţă pentru
identificarea speciilor in cauza;
Măsurile de control se adoptă de îndata ce a fost emis buletinul de analiza cu
rezultat pozitiv al aprobelor de carne, nu se așteaptă buletinul de analiză în ceea ce
privește identificarea speciei de Trichinella, pentru luarea măsurilor!!!
- lichidele pozitive (lichid de digestie, de suprafaţă, de limpezire) se vor decontamina prin
încălzire la cel puţin 600ºC.
Măsuri în cazul confirmării bolii la nivelul exploatațiilor comerciale
a. exploatația profesională din care a fost obţinut un rezultat pozitiv la testul pentru
detectarea Trichinella la porcii expediați la abator va fi considerată infestată şi va fi
supusă restricţiilor oficiale;
b. în cazul în care exploataţia a fost recunoscută oficial de către autoritatea veterinară
competentă la nivel judeţean ca liberă de Trichinella spp., autoritatea veterinară
competentă la nivel judeţean va retrage recunoaşterea oficială a statusului de
exploataţie/fermă liberă de Trichinella spp. şi va notifica retragerea recunoaşterii oficiale
la ANSVSA; (deocamdată, în România, nu există ferme cu statut recunoscut ca libere de
Trichinella);
c. pentru livrarile ulterioare suspiciunii, documentele cuprinzând informaţiile despre
lanţul alimentar care însoţesc porcii vii vor fi completate de către medicul veterinar care
asigură supravegherea sanitară veterinară a exploataţiei cu date referitoare la faptul că
porcii vii livraţi la abator provin dintr-o exploataţie suspectă de infestare;
d. având în vedere că porcii provin dintr-o exploatație potențial infestată, toţi porcii tăiaţi
în abator proveniţi din exploataţia în cauză trebuie testaţi pentru Trichinella spp., fără
excepție;
e. asupra comerțului cu suine vii se instituie restricţii pe circulația animalelor; porcii
proveniţi din exploataţii/ferme suspecte de Trichinella spp. nu vor fi livraţi către alte
exploataţii/ferme pentru reproducţie, îngrăşare sau către abatoare, fără aprobarea
autorităţii veterinare competente la nivel judeţean;
f. toate examenele pentru confirmarea/identificarea Trichinella spp. şi investigarea
cazurilor de suspiciune de Trichinella trebuie efectuate în laboratoare oficiale
autorizate/acreditate.

Măsuri sanitare veterinare suplimentare în cazul confirmării trichinelozei ce trebuie

instituite de DSVSA județene
Atunci când o probă pozitivă pentru Trichinella spp. a fost confirmată, la nivelul
explotaţiei infestate vor fi luate următoarele măsuri suplimentare de către DSVSA
judeţene şi ANSVSA.

Detectarea Trichinella la speciile de animale sălbatice

Dacă se constată o creştere a cazurilor pozitive pentru Trichinella spp. în
populaţile de animale sălbatice în mediul apropiat localităților unde sunt deținute suine în
sistem nonprofesional, sau într-un areal mai întins, vor fi implementate următoarele
măsuri:
- Creşterea porcilor în adaposturi deschise poate fi limitată sau interzisă pentru o perioadă;
- În cazul în care se consideră necesar, ANSVSA va informa deţinătorii/proprietarii
exploataţiilor de porci şi cai din arealul respectiv, cu privire la detectarea Trichinella la
animalele sălbatice, fie prin notificări directe, fie prin intermediul mass media;
- Vânătorii din acel areal geografic vor fi informaţi şi vor primi autorizaţii pentru vânarea
animalelor prădătoare şi a celor necrofage, ţinând cont de Legea Vânatului;
- Animalele prădătoare ucise vor fi îndepărtate sau distruse prin mijloace adecvate,
specificate în Regulamentul UE 1069/2009;
- Animalele sălbatice ucise în trafic sau găsite moarte trebuie îndepărtate şi distruse prin
mijloace adecvate, specificate în Regulamentul UE 1069/2009;

Notificarea bolii
Confirmarea prezenței parazitului Trichinella în carne sau subproduse în
laboratoarele din cadrul abatoarelor se anunță imediat telefonic către autoritatea
competenta judeteana (DSVSA), în vederea alcatuirii planului de interventie. In vederea
identificarii speciei, se transmit larvele decelate la LNR – IISPV, fie direct, fie prin
LSVSA.
Imediat după confirmarea prezenței parazitului Trichinella în carne sau
subproduse, conform prevederilor Ordinului ANSVSA nr. 79/2008, DSVSA județeană
trebuie să notifice ANSVSA prin Raport de notificare de confirmare. Notificarea se va
face în scris, utilizând formularul de notificare transmis cu Nota de serviciu nr.
29226/18.11.2014, ce va fi transmis pe adresa de e-mail notificareboli@ansvsa.ro.
Comisia Europeană va fi informată cu privire la decelarea larvelor de Trichinella
spp. În carnea şi produsele din carne prin sistemul SRAAF, doar dacă acestea au fost
puse în consum public.
Ministerul Sănătăţii şi Direcția de Sănătate Publică vor fi și ele notificate cu
privire la decelarea larvelor de Trichinella spp. în carnea şi produsele din carne prin căile
uzuale de comunicare pentru luare masurilor specifice, unde este cazul. Notificarea este
imediat urmată de aplicarea măsurilor de control specifice.
În cazul în care confirmarea bolii este făcută la porcii din exploatațiile non-
profesionale, notificarea bolii este urmată de declararea bolii la primăria localității,
conform Ordinului ANSVSA nr. 79/2008, utilizând actul de declarare, în vederea
aplicării comune a măsurilor de control.

Investigația epidemiologică
Ulterior confirmării înfestației cu Trichinella spp., se va efectua investigația
epidemiologică, pentru a determina factorii de risc care au condus la infestarea
animalelor cu acest parazit; în cazul acesteia se verifică:
a. prezența și contactul cu rozătoare sau cu animale sălbatice;
b. existența și aplicarea programului de biosecuritate - secțiunea „deratizare”, contractul
cu o firmă specializată, raticidele utilizate și frecvența de utilizare etc.;
c. modul de circulație a furajelor și dacă există posibilitatea contaminării acestora în aval
sau în amonte;
d. riscul de contact cu posibili vectori din fermă (șoareci, șobolani, câini, pisici);
e. importurile de furaje;
f. altele, de la caz, la caz și care pot ajuta la elucidarea sursei infecției.

Stingerea focarelor de trichineloză

Stingerea focarului de trichineloză are loc imediat după aplicarea măsurilor de
control, în conformitate cu prevederile Ordinului ANSVSA 79/2008. Conform acestuia,
medicul veterinar oficial va transmite primăriei unde a fost declarată boala actul de
stingere a bolii, după modelul transmis cu Nota de serviciu nr. 29226/18.11.2014.
O copie a actului de stingere a bolii va fi transmisă și pe adresa de e-mail
notificareboli@ansvsa.ro.
Bibliografie
1. OIE World Organisation for Animal Health. Principles and methods of validation of diagnostic assays for infectious diseases. OIE Terrestrial Manual.
Available from: http://wahis2-devt.oie.int/fileadmin/Home/fr/Health_standards/tahm/1.01.05_VALIDATION.pdf 1-16 (2013).
2. European Commission. Commission Implementing Regulation (EU) 2015/1375 of 10 August 2015 laying down specific rules on official controls for
Trichinella in meat. Off. J. EU. 212, Available from: http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=celex%3A32015R1375 7-34 (2015).
3. United States Department of Agriculture, Food Safety and Inspection Service. 9 CFR Part 318.10 - Prescribed treatment of pork and products
containing pork to destroy trichinae. U.S. Government Publishing Office. Available from: https://www.gpo.gov/fdsys/pkg/CFR-2016-title9-
vol2/pdf/CFR-2016-title9-vol2-sec318-10.pdf (2012).
4. Gamble, H. R., et al. International Commission on Trichinellosis: recommendations on methods for the control of Trichinella in domestic and wild
animals intended for human consumption. Vet. Parasitol. 93, (3-4), 393-408 (2000).
5. Gajadhar, A. A., Forbes, L. B. An internationally recognized quality assurance system for diagnostic parasitology in animal health and food safety, with
example data on trichinellosis. Vet. Parasitol. 103, 133-140 (2002).
6. ISO. Microbiology of the food chain -- Detection of Trichinella larvae in meat by artificial digestion method 18743. ISO. Available
from: http://www.iso.org/ (2015).
7. Nöckler, K., Kapel, C. M. O. Chapter 3, Detection and surveillance for Trichinella: meat inspection and hygiene, and legislation. FAO/WHO/OIE
Guidelines for the surveillance, management, prevention and control of trichinellosis. World Organization for Animal Health (OIE). Paris. 69-98 (2007).