Trichineloza sau trichinoza este o zoonoză produsă de un parazit nematod vivipar din

genul Trichinella, ce are drept gazdă animalele domestice sau sălbatice, porc domestic, mistret,
calul, ursul, foca, câinele și pisica. Omul se infestează prin consumul de carne crudă, sau
insuficient preparată termic și care conține larvele infestante sau consum de carne fără analiza de
laborator.
Boala este tratabilă, dar intervenția tardivă poate fi nefastă, prin instalarea unor sechele
permanente. Infestarea speciilor gazdă cu Trichinella spp. nu produce semne clinice animalelor
parazitate, prin urmare, animalele nu manifestă semne clinice.
Infestarea este posibilă prin nerespectarea unor condiții de biosecuritate generală în
exploatațiile de orice tip cu suine, prin ingerarea de către speciile de animale domestice sau
sălbatice de carne, subproduse sau chiar de rozătoare infestate.

ISTORIC
Desi parazitul, agentul etiologic al bolii, a fost descoperit de Owen numai acum 166 de ani in
urma (1835), totusi trichineloza pare sa fie destul de veche, fiind cunoscuta atat la om cat si la
animale inca din antichitate.
Trichineloza, cu o repartitie universala, a fost si este mai frecventa in emisfera nordica din
Europa si America.
Rezervorul de infectie este format in principal de porcine, precum si alte mamifere. Se apreciaza
ca vulpile din Europa sunt infectate cu Trichinella spiralis in proportie de 4-15%. In Romania,
parazitul a fost identificat la 18 specii de animale.
O sursa interesanta de trichineloza umana, o reprezinta carnea de cal, animal exclusiv ierbivor.
Din 1976 pana in prezent, in Europa Occidentala, s-au inregistrat 6 epidemii, totalizand peste
3000 cazuri, toate avand ca sursa carnea de cal.

ETIOLOGIE
Agentul etiologic este în majoritatea cazurilor Trichinella spiralis, o subspecie ce infectează
şoarecele, porcul şi omul. Speciile de Trichinella reprezintă cele mai mici nematode parazitare
pentru om: femela măsoară 3 mm/36 μm, iar adultul 1,5 mm/36 μm.

Genul Trichinella, parazit al tubului digestiv al vertebratelor, cuprinde opt specii (Trichinella
spiralis, Trichinella nativa, Trichinella britovi, Trichinella murrelli, Trichinella nelsoni,
Trichinella pseudospiralis, Trichinella papuae, Trichinella zimbabwensis) și patru genotipuri
(Trichinella'' T6, Trichinella'' T8, Trichinella'' T9, Trichinella'' T12).
Trichinella spiralis – specia cea mai raspandita -femela este vivipara, adultii traiesc in intestinal
subtire, mai ales in jejun, la mamifere, in principal la porcul domestic si la unele rozatoare din
zonele temperate ale Europei si Americii de Nord;
Trichinella britovi - prezenta in zonele temperate, intalnita la vulpi, alte carnivore, mistret, cal si
om;
Trichinella native – intalnita in zona arctica, mai ales la foca si ursul polar - larvele din
musculatura fiind foarte rezistente la frig;
Trichinella nelsoni – intalnita in Africa Tropicala la carnivore si omnivore - larvele din
musculatura sunt foarte sensibile la frig;
Trichinella pseudospiralis – este intalnita in Caucaz, Asia Centrala, Spania, Australia parazitand
la raton, pisica, rozatoare fiind posibila si infestarea umana - nu se realizeaza chistul in jurul
larvelor musculare, astfel incat se poate dezvolta si la pasari.

Trichineloza la om este provocată de speciile Trichinella spiralis, Trichinella Nativa, Trichinella

britovi, Trichinella murrelli, Trichinella nelsoni, Trichinella pseudospiralis,Trichinella T12 etc.

Nume Specia afectata Distributie

om, porc, mistret, carnivore, etc. este cea

T. spiralis ubicvitar
mai cunoscuta si raspandita specie

pasari, rozatoare, pisica s-a

T. pseudospiralis demonstrat patogenitatea ei si la oameni ubicvitar
(6)

Europa, Asia, nordul si vestul

T. britovi om, vulpe, rozatoare
Africii

are o rezsitenta crescuta la

T. native foca, ursi polari frig, regasindu-se in regiunile
Antarcticii

T. zimbabwensis reptile Africa

2.1. Morfologia parazitului

Parazitul are forma si dimensiuni specifice corespunzatoare stadiului de dezvoltare in care se
afla .
Astfel in stadiul de larva inchistata, forma sub care patrunde in tubul digestiv uman parazitul are
intre 40-1200 µ si este acoperit cu o cuticula groasa de 1 µ, foarte rezistenta. La maturitate,
adultul prezinta forma si dimensiuni diferite in functie de sex. Masculul are o lungime de 1, 4- 1,
6 mm si diametrul de 30-40 µ, are o portiune anterioara mai subtire si o portiune dreapta mai
ingrosata. Femela masoara 2- 3, 5 mm in lungime si 30- 60 µ in diametru.
Larvele mobile au dimensiuni intre 100/ 6 µ acoperite cu o cuticula subtire. Larvele se rasucesc
in spirala la nivel muscular, iar organismul raspunde la agresiune prin formarea unei capsule in
jurul larvei astfel incat acesta ajunge la dimensiunea de 1 mm dupa 4-5 saptamani de evolutie.
2.2. Ciclul de viata

Ciclul biologic al genului Trichinella este

autoheteroxen; formele adulte paraziteaza in intestin,
iar formele larvare paraziteaza in musculatura
aceleasi gazde.

In evolutia Trichinellei spiralis se cunosc trei

faze: faza intestinala, faza de migratiune si faza de
invazie si localizare musculara.

1. Faza intestinala:

Contaminarea omului se realizeaza pe cale orala prin consumul de carne si/sau preparate din
carne de porc, mistret, urs, nutrie, foca sau alte specii comestibile, iar la animalele receptive prin
comsumul de carne, de viscere, de subproduse de abator, de cadavre, care contine chisti sau larve
infestante, diferentiate sexual de Trichinella.

In tubul digestiv, sub actiunea succurilor gastrointestinale se profuce dechistarea si

eliberarea larvelor, care se localizeaza printre vilozitatile intestinului subtire unde, prin naparliri
succesive se transforma in adulti. Dupa 48-72 de ore, post infestatie, se produce acuplarea
adultilor.

La scurt timp dupa acuplare masculii mor si sunt eliminati, iar femele vivipare raman
viabile(cca 4-6 saptamani), timp in care depun larve de stadiul 1.

Femelele vivipare depun ponta din 30 în 30 de minute, iar numărul larvelor eliminate de o
femelă pe parcursul vieţii sale variază între 1500 şi 15000 (Hiepe, 1985, Nizulescu şi Gherman,
1986).

Ponta are Ioc în grosimea mucoasei intestinale, mai ales în glandele Lieberkun.

2.Faza de migrare (diseminare)

Ajunse în capilarele mucoasei intestinale, larvele de stadiul 1 de T. Spiralis migrează pe

cale limfatică şi hematogenă ("migrare pasivă") fiind diseminate în întreg organismul. Se
cunoaşte şi o cale a "migrării active", prin cea. 5% din larvele tinere (Soule şi col., 1991) străbat
peretele intestinal, ajung în cavitatea abdominală şi migrează prin ţesutul conjunctiv spre muşchii
striaţi.
 3.Faza de invazie musculară

După 8-12 zile post infestaţie (Şuteu, 1988), larvele ajung în musculatura striată, străbat
sarcolema fibrei, localizându-se în lungul fibrei musculare. Doar aceste larve se vor dezvolta
complet, formând chisturi. Larvele care nu reuşesc să penetreze sarcolema fibrei musculare, cât
şi cele care se localizează în alte ţesuturi şi organe nu se încapsulează, mor şi sunt distrase de
sistemele de apărare ale gazdei.

In musculatura striată, larvele de T. spiralis se localizează mai frecvent în muşchii

scheletici (mai ales, la limita dintre muşchi şi tendon sau aponevroză) mai puternic irigaţi ca
maseteri, lanngieni, intercostali, diafragmatici, psoaşi etc.

După localizarea în musculatura striată, larvele trec prin mai multe stadii:

a. Stadiul de spiralare: la 17 zile post infestaţie, larva

musculară se curbează (în forma literei "U"), este rezistentă la
digestia peptică şi devine infestantă pentru o nouă gazdă.
Stadiul de spiralare se produce între a 21-a şi a 35-a zi post
infestaţie. Larva complet spiralată are aspect de tirbuşon.

b. Stadiul de încapsulare: la 28-30 de zile post

infestaţie, acţiunea patogenă a larvei, în fibra musculară,
determină un proces inflamator subacut. Se constată dispariţia
striaţiunilor transversale ale fibrei musculare şi dispunerea
ţesutului conjunctiv interfibrilar în jurul larvei (pentru a o izola
de organismul gazdă), constituindu-se chistul trichinelic (figura 1.1.).

Procesul de închistare se realizează între a 3-a şi a 7-a săptămână post infestaţie. Chistul
de Tr. Spiralis este, de obicei, oval-alungit (aspect de lămâie), având în medie 400-700pm
lungime/250.

Într-un chist se găseşte, de obicei, câte o singură larvă. în infestaţiile masive, se pot
întâlni chisturi cu câte 2-3 sau chiar 5 larve.
 c. Stadiul de caleilicare
Procesul de caleilicare este specific granuloamelor de tip parazitar şi constă în depunerea
sărurilor de calciu pe chistul cu larvă.
Calcificarea chişlilor trichinelici, la porc începe la cea. 6 luni post infestaţie; la 9 luni este
bine evidenţiat; iar la 15-24 de luni post infecţie chiştiisunt complet calcificaţi. După calcificare,
chistul trichinelic, în timp, suferă fenomenul de decalcifiere şi apoi cel de resorbţie.

Un chist trichinelic complet calcificat prezintă

capsula opacă puternic calcificată; larva este
impregnată cu săruri de calciu, pare moartă, este
neinfestantă şi poate fi văzută numai după clarificare.
Examenul trichineloscopic cuprinde trei faze:
recoltarea probelor, pregătirea câmpurilor şi
examinarea propriu-zisă.

Factorii favorizanti ai imbolnavirii la om sunt reprezentati de:

1. Consumul carnii de porc sau vanat neexaminata trichineloscopic
2. Unele obiceiuri culinare: prepararea termica “in sange”, sau consumul de preparate crude sau
insuficient prelucrate termic: pastrama, carnat uscat sau afumat, sunca.
3. Achizitionarea de catre populatie a carnii din alte locuri decat centrele comerciale specializate.
4. Taierea clandestina a animalelor

In vederea prevenirii imbolnavirii se recomnda

1. achizitioarea animalelor de la unitati avizate sanitar;
2.a) achizitionarea carnii numai din centre comerciale specializate care pun in vanzare numai
produse avizate sanitar-veterinar,
b) trimiterea la examen trichineloscopic de probe din carnea de porc sacrificat in gospodaria
proprie sau din carnea de vanat, in centrele autorizate ale autoritatilor sanitar-veterinare si sa
respectarea recomandarile acestora;
3. la tocarea carnii de porc/vanat sa foloseasca o masina de tocat, destinata acestei activitati, si
curatarea acesteia inainte si dupa folosire, cat si curatarea tuturor suprafetelor si a intrumentelor
folosite;
4. pregtirea carnii in bucati optime pentru refrigerat (15 cm grosime) si pentru gatit;
5. In timpul gatirii atingerea de 71 grade Celsius in toata masa de carne pentru o perioada
indelungata de timp sau pana cand se modifica culoarea carnii din roz in gri;
6. prelucrarea termica a resturilor/maruntaielor/sangelui, provenite de la vanat/porc, care
urmeaza sa fie hrana pentru animale.
Procedeele de sarare, afumare sau uscare a carnii nu distrug larvele.
CAPITOLUL 3. EPIDEMIOLOGIA Datorita faptului ca trichineloza este o boala cu evolutie
autoheteroxena, aspectele sale epidemiologice vor avea anumite particularitati.
Dupa cum se stie, procesul epidemiologic cuprinde trei factori determinanti, obligatorii, lipsa
unuia dintre acestia ducand la intreruperea lantului epidemiologic:
1. Sursa de infectie
2. Calea de transmitere
3. Receptorul
La acestia se adauga factorii favorizanti, facultativi:
1. Economico-sociali
2. Cultural-religiosi
3. Igienico-sanitari
3.1. Factorii determinanti
3.1.1. Sursa de infectie

Principala sursa de infectie la noi in tara este porcul domestic.

Consumul de carne de porc infestata, necontrolata trichineloscopic si neprelucrata termic

corespunzator determina aparitia de focare de boala (familiale sau mai mari), cazurile izolate
aparand intr-un procent mai scazut. Un rol important in imbolnavirea porcilor il au rozatoarele
peridomestice, in special sobolanii care sunt frecvent infestati. Posibilitatile de infestare ale
porcilor sunt insa destul de numeroase (Gherman si colab.,1994):
1. Vagabondajul porcilor, destul de frecvent intalnit in mediul rural, pune in discutie posibilitatea
contractarii parazitului.
2. Consumul de rozatoare (vii sau chiar cadavre) infestate.
3. Coprofagia- literatura de specialitate citeaza cazuri de trichineloza la porc prin consumul unor
dejecte de pasari infestate cu larve de Trichinella spiralis.
La apariatia cazurilor de trichineloza la om concura si faptul ca porcii fac o forma usoara de
boala care nu ridica vreo suspiciune, iar aceasta se coroboreaza cu neefectuarea examenului
trichineloscopic (aspect frecvent intalnit in gospodariile particulare).

Un alt aspect important il constituie gradul de infestare a carnii de porc pe de o parte si

competenta sistemului imunitar al gazdei pe de alta parte. Pacientii provenind din acelasi focar
de boala au prezentat forme clinice diferite, de la asimptomatice pana la severe, in functie de
cantitatea de carne consumata.
Rezervorul salbatic de trichineloza in Romania este vulpea (Vulpes vulpes), dar exista
peste 100 de specii de animale care pot reprezenta un rezervor natural (dintre cele mai intalnite la
noi fiind: cal, urs, porc mistret, caine, pisica) (Gherman, 1994).
 Trebuie tinut cont si de faptul ca aceste animale pot constitui sursa directa de imbolnavire pentru
om. Atentia cercetatorilor s-a indreptat si spre imbolnavirile populatiei arctice, care prezinta
anumite particularitati. Astfel s-a constatat o adaptare a parazitilor la temperaturi foarte joase
datorita climatului, fiind citate imbolnaviri prin consumul carnii de morsa tinuta la temperaturi
de (–20)- (-70)° C. (Forbes, Declair, 1998).

3.1.2. Calea de transmitere Calea de transmitere predominanta a trichinelozei este cea digestiva,
rarisime fiind: transmiterea transuterina, intravenoasa, subcutanata, intraperitoneala, nazala si
anala, acestea fiind demonstrate numai experimental, pe animale de laborator.
In raspandirea si intretinerea bolii in natura un rol important il au nu numai mamiferele,
studiile realizate demonstrand implicarea unor specii de pesti, moluste, crustacei, rame, broaste si
se pare chiar insecte ( Musca domestica, Sarchophaga carnaria, Lucilia sericata, coleoptere
necrofage din familiile Silphide si Carabidae, unii gandaci) sau pasari (inclusiv pasari de curte)
la care a fost reprodusa experimental dezvoltarea intestinala a larvelor (Gherman, 1994).
Datorita posibilitatii de evolutie autoheteroxena, Trichinella spiralis este foarte raspandita
in natura, avand si capacitatea de a se dezvolta intr-o mare varietate de gazde.

3.1.3. Trichineloza a fost prima boala recunoscuta in Europa secolului XIX ca o boala ce
punea probleme de sanatate publica in randul consumatorilor de carne de porc (Wistreick si
Lechtman, 1988). Receptivitatea bolii in populatia umana este generala, datorita si faptului ca nu
exista o metoda de imunizare de lunga durata, cum ar fi de exemplu un vaccine
Statisticile mai vechi arata ca trichineloza era o boala mai frecventa in mediul rural decat
in cel urban, insa datele mai recente argumenteaza o incidenta mai mare a bolii in mediul urban.
O contributie importanta la aparitia unei incidente sezoniere este adusa de obiceiurile alimentare
si religioase practicate la noi in tara. Astfel se remarca o incidenta maxima a bolii in perioada de
iarna si inceputul primaverii, corespunzatoare consumului de carne si preparate de porc cu ocazia
sarbatorilor de iarna.

3.2. Factorii favorizanti

3.2.1. Factorii economico –sociali Conditiile economico –sociale din tara noastra in
aceasta perioada permit dezvoltarea unui comert ce de multe ori nu poate fi controlat, astfel incat
pe masa consumatorului pot ajunge produse de o calitate indoielnica, riscul de imbolnavire
existand astfel in permanenta. O alta caracteristica este si cea a achizitionarii unor produse
alimentare din surse necunoscute, neautorizate sau nesupuse controlului sanitar –veterinar, dar
care de cele mai multe ori au preturi scazute, cumparatorul neavizat fiind o prada usoara.
3.2.2. Factorii cultural –religiosi Dupa cum se stie obiceiurile cultural –religioase
practicate in Romania, in special cu ocazia sarbatorilor de iarna, duc la o crestere a consumului
de carne de porc in aceasta perioada.
 3.2.2. Factorii igienico –sanitari Trichineloza fiind o boala cu transmitere digestiva, orice
neglijenta sau ignorare a normelor igienice duce la o crestere a riscului de imbolnavire. Pe langa
efectuarea examenului trichineloscopic, nu trebuie sa se uite nici spalarea vegetalelor inainte de
consum, mai ales daca acestea provin din gradini in care rozatoarele si porcinele au acces

La om, simptomele trichinelozei apar după consumul de carne infestată cu larve și chisturi care
conţin larve de Trichinella spp. Câteva sute de cazuri confirmate la specii susceptibile sunt
raportate în țara noastră în fiecare an, precum și câteva cazuri de îmbolnăvire la om, cu toate
acestea, din păcate, cazurile uşoare rămân deseori nediagnosticate. Perioada de incubație a bolii
la om este variabilă, între 2 si 28 de zile, cu media între 10-14 zile, fiind invers proporțională cu
severitatea infestării.
Trichineloza evoluează în 3 faze.
7 1. Fază intestinală cu debut la 1-2 zile după ingestia de carne, se manifestă prin diaree, greață,
vomă, dureri abdominale.
2. Faza de diseminare a larvelor în sânge, cu debut la 2-4 săptămâni după ingestia de carne,
manifestată prin febră, mialgii, edeme faciale și palpebrale bilaterale, erupții urticariforme și
eozinofilie care poate depăși 50%, ajungînd chiar la 80%.
3. Fază tisulară de închistare a larvelor în mușchi (cronică), începe în săptămâna a 3-a, când
febra scade, însă mialgiile și manifestările alergice persistă mult timp. În acest stadiu, larvele
închistate pot fi evidențiate în biopsia musculară; radiologic, se pot pune în evidență focare de
calcifiere în masele musculare.
În formele severe de boală apar complicații. În urma evoluției bolii,pot avea loc complicații
neurologice: polinevrite, meningită, encefalită, pareze focale sau difuze, delirium și psihoză. Alte
complicații sunt cele cardio-vasculare manifestate ca: miocardite, insuficiențe cardiace
congestive, tromboze. Infestările cu Trichinella spp. produc, de regulă, incidente alimentare, iar
nu crize, având în vedere că infestări0le cu acest parazit se produc sporadic, probabilitatea
infestării în masă fiind foarte scăzută.
 EXAMENUL TRICHINELOSCOPIC

Obiectiv: In acest examen se evidentiaza chisturile musculare prin examinarea unor

bucati mici din muschii recoltati. Zonele de electie pentru muschi sunt : pilierii diafragmatici,
intercostalii, maseterii, psoasii si musculatura de la baza limbii.

Materiale necesare: compresor, format din 2 placi de sticla

care se pot presa una peste alta, placa inferioara fiind divizata
in 24 de campuri egale.

Tehnica de lucru: Din musculatura de electie se

sectioneaza in lungul fibrelor musculare bucati mici (cat un
bob de ovaz), si se etaleaza pe lama inscriptionata a
compresorului. Peste fragmentele etalate se aplica a 2 lama a
compresorului si se fixeaza preparatul prin strangerea celor
doua suruburi ale dispozitivului. Bucatiile de fibre trebuie sa
devina semitransparente.

Examinarea: la trichineloscopul cu ecran sau la

microscop (obiectivele de 6x sau 10x) Pentru porcii din
sistemul gospodaresc se vor examina 28 de
campuri/carcasa, pentru cei din sistemul intensiv
14/carcasa iar pentru mistreti se examineaza 3
compresoare.

Chisturile calcificate se pot decalcifica cu acid

acetic 10%.
 Zonele de electie pentru larvele de Trichinella la diferite specii (5)

Porc diafragm, limba, maseteri

Cal limba , maseteri

Mistret Diaphragm, limba

Urs diafragm, maseteri, limba

Digestia artificiala

Obiectiv: Extragerea formelor infestante, din musculatura, prin punerea in contact a

probelor cu sucul gastric artificial. In contact cu sucul gastric se realizeaza digestia enzimatica a
probei de carne, obtinandu-se in caz de infestatie, larvele care se recolteaza prin sedimentare.
Zonele de electie pentru examen raman aceleasi ca si pentru examenul cu compresorul

Materiale necesare: suc gastric artificial (alcatuit din pepsina si acid clorhidric), masina
de tocat, termostat, aparat Baermann.

Tehnica de lucru: Se realizeaza o proba comuna din bucatile recoltate, care se va

fragmenta cu ajutorul tocatorului. In continuare se poate realiza digestia artificiala prin doua
metode:

a) Digestia lenta: proba macinata se introduce in aparatul Baermann si se mentine la

termostat timp de 24 de ore. Dupa 24 de ore, se recolteaza primele picaturi aparute la deschiderea
aparatului Baermann, intr-o placa Petri, examinandu-se la microscop. In caz de infestatie se vor
observa larvele de Trichinella.

Digestia rapida: se realizeaza prin agitarea probei ,in contact cu sucul enzimatic, timp de
30 de minute, dupa care se introduce la termostat, pentru de 2-4 ore. Se examineaza la fel ca si
in cazul primei metode, avantajul principal constand in reducerea timpului la maxim 4 ore.
 Diagnostic diferential

In timpul examinarii la trichineloscop, pot sa apara uneori paraziti apartinand altor

categorii, sau formatiuni structurale care pot fi confundate cu chisturile de Trichinella spiralis.
Chisturile de Sarcocystis sunt cel mai des confundate cu Trichinella.

Criterii de diferentiere intre chisturile de Trichinella spiralis si Sarcocystis sp.

Criterii de diferentiere Trichinella spiralis Sarcocystis sp.

Dimensiuni constante, nu depasesc 1 mm lungime variaza intre 0,1 – 2 mm

variabila, ovala sau cilindrica,

oval–alungita cu prelungiri efilate la cu aspect de bastonas, cu
Forma
una sau ambele extremitati capetele rotunjite si uneori
efilate

se gaseste frecvent in pilieri si

aceleasi localizari, cu
diaphragm, mai rar in muschii
Localizare mentiunea ca se gaseste mai
abdominali si coapsa. Lipseste din
des in muschiul inimii
muschiul inimii

Depozite de celule
la polii chisturilor se intalnesc frecvent nu exista depozite adipoase
adipoase

Cele parazitate si uneori si cele

Aspectul fibrelor Usor marite in volum, iar
invecinate sunt edematiate si modificate
musculare striatiunile se pastreaza
structural

Sarurile se depun de la periferie spre Se depun de la centru chistului

Sarurile de calciu centru. Uneori se depun direct pe larva spre periferie, sub forma de
sau in centrul chisturilor particule dispersate.

Cu acid acetic 10%, in urma dizolvarii

Clarificarea chisturilor Prin clarificare, in locul
sarurilor de Ca, se pune in evidenta
(decalcificare) Acid sarurilor de Ca raman spatii
larva, portiuni din ea, sau in lipsa
acetic 10% goale.
acesteia, capsula.
 Alti paraziti care pot fi confundati cu Trichinella spiralis Cysticercus cellulosae - erau :
dupa T. spiralis. Reprezinta larvele parazitului, Taenia solium. Se dezvolta in tesutul conjunctiv
dintre fibrele musculatura, inclusiv in miocard, la porc si in anumite cazuri la om. In toate
stadiile de dezvoltare, cisticercii sunt vizibili cu ochiul liber.

Chisturile hidatice(Echinococcus granulosus). Sunt larvele Taeniei echinococcus. Se

dezvolta in diferite organe si mai rar in musculature. Au forma sferica si sunt mult mai mari
decat chisturile de Trichinella.

Alte formatiuni: Cristale de tirozina, polifosfat de Ca, fragmente de vase sanguine sau
nervi, fire de par, bule de aer, etc. Se diferentiza relativ usor prin forma, dimensiunile sau
structura lor.

Datorita raspandirii ubicvitare si a patogenitatii ridicate in populatia umana, trebuie

acordata o atentie sporita depistarii trichinelozei in carnea trimisa spre consumul uman

Profilaxie

Efectuarea cu strictete a examenului trichineloscopic la carnea destinata consumului

public, inclusiv examinarea carnii provenita de la porcii sacrificati pentru consum familial

Confiscarea si prelucrarea carcaselor provenite de la animale infestate \

Mentinerea conditiilor de igiena in abatoare si unitatii de prelucrare a carnii. Efectuarea

deratizarilor periodice, combaterea hranirii cainilor si pisicilor cu resturi de carne

Educarea populatiei in privinta prelucrarii termice, adecvate, a carnii.

 BIBLIOGRAFIE

1.BARA V. -Controlul sanitar veterinar al alimentelor in unitatile

agroalimentare-Editura Universitatii din Oradea, 2010

2.BARA L. –Zoonoze in industria alimentara si alimentatie publica-Editura

Universitatii din Oradea, 2008

3. http://www.vetonline.ro/trichineloza.html

4. http://www.ansvsa.ro