1.2.

Particularități morfologice ale genului Trichinella

1.2.1. Dezvoltarea parazitului Trichinella în organismal uman sau animal.
Trichinella este unicul parazit dintre viermii nematozi al cărui ciclu biologic se descfasoara într-
o singură gazdă, om sau animal, în toate stadiile evolutive: adulți în intestine, larve nou-
născute în intestine, larve în migrare prin organism și larve în dezvoltar în musculature
striata.
Eliberarea larvelor în stomac și intestine. După consumul cărnii infestată cu larve de Trichinella,
hrană ajunge în stomac, unde sub acțiunea sucului gastric, carnea este digerată și larvele
devin libere. Din stomac ele trec, odată cu hrană digerată (chim),în intestinal subțire și
pătrund în grosimea peretelui acestiua.
Dezvoltarea și înmulțirea în intestin. În peretele intestinal larvele se hrănesc din belșug,
năpârlesc și cresc repede, devenind în 2 zile viermi adulți, masculi și femele. Revin în
lumenul intestinuluisi se împerechează,după care masculii mor și sunt eliminate cu
fecalele în mediul exterior. Femelele fecundate pătrund din nou în pereții intestinali, unde
vor da naștere la o nouă generație. După o gestație de 5 zile, femelele gravide, pline cu
embrioni și larve în dezvoltare , elimină un număr mare de larve nou-născute (larva
tinere, L1) de dimensiuni microscopice, a căror lungime, în medie, este de 100 de micron,
iar grosimea nu depășește diametrul globulelor roșii din sânge (5-6 microni). Fiecare
femelă poate da naștere, în timp de 3-4 săptămâni la peste 10.000 larve tinere sau larve
nou-născute.
Răspândirea (migrarea) larvelor nou-născute în organism. Majoritatea larvelor nou-născute
pătrund în capilarle limfatice din pereții intestinali și sunt luate în circulația limfatica;
trraverseaza ganglionii mezenterici și își continuă drumul pe traiectul canalului thoracic
până la nivelul venei cave superioare, unde trec în circulația generală și sunt răspândite
prin vasele capilare prin tot corpul. O altă parte din larve trec direct în cavitatea
peritonelala sau în vasele de săne c educ la ficat. În această fază, de migrare, larvele din
sânge străbat toate țesuturile și organelle gazdei, afectând grav integritatea acestora sib
una funcționare a întregului organism.
Localizarea și dexvoltarea larvelor în musculature striata. (Fig. 5 a-h). Datorită unei atracții
speciale 9tropism0, larvele tinere părăsesc capilarele sanguine și pătrund în musculature
striata. În cazurile de infestare masivă , trichinelele se pot localiza în număr redus, și în
miocard (mușchiul inimii). Cu ajutorul uniui stilet, situat în partea anterioară (cefalica),
larvele străbat sarcolemă fibrelor musculare și se ordonează în interiorul și în lungul
acestora; se localizează în număr mai mare în zonele de trecere a musculaturii pe
tendoane sau aponevroze , deoarece azeste zone reprezintă bariere în calea migrării lor.
Intensitatea invaziei de larve diferă de la o zonă la altă , de la un mușchi la altul, sau chiar în
locuri diferite în cadrul aceluiași mușchi. La porc, cele mai intense localizări se afle în
mușchi de la bază limbii, în pilierii diafragmatici , diafragma, mușchi maseteri, mușchii
 cefei din profunzime, muscii intercostali s.a. Larvele nu se fixează în grăsime, ci numai în
straturile musculare care străbat grăsimea. În fibrele musculare, care devin un fel de
“doica” pentru paraziți, larvele se hrănesc permanent cu protein și alți constituenți
nutritivi, absorbiți din exterior și cresc cu repeziciune până la diametrul de zece ori mai
mari față de mărimea inițială. Fibrle musculare invadate se umflă, crescând de 2-3 ori în
diametru și devin fuziforme; nuclei fibrelor se măresc și se multiplică, iar stritiunile
caracteristice dispar. Modificări parțiale se produc și în fibrele musculare limitrofe;
spațiile dintre fibre sunt invadate, în frecvențe cazuri, de o reacție infamatoare de o
intensitate variabila, unde eozinofilele afluiesc în număr mare.
Larvele-tinre care nu ajung să se localizeze în musculature mor, în cursul migrației, în diferite
țesuturi . Că atare, nu există un raport direct dintre numărul de larve nou-născute și
numărul de larve localizate și dezvoltate în musculatură. Alte larve sunt distruse în fibrele
musculare înainte de încapsulare.
Spiralarea (răsucirea) larvelor. După 21 de zile de la infestare larvele situate în musculature
ajung la aproximativ un mm lungime și 30-40 microni grosime . În acest stadiu, ele se
îndoaie mai întâi la capete în următoarele zile se încolăcesc și devin infestante pentru o
nouă gazdă , om sau animal (Fig. 5 a). Bunăoară, dacă un porc a mâncat un șobolan sau
diferite resturi de carne cu trichinele, după 3 săptămâni, în carnea animalului respective
se vor găsii larve de Trichinella, din care cel puțin o parte vor fi spiralate și infestante.
Având în vedere aspectul lor spiralat și răsucit larvele pot fi descoperite cu o oarecare ușurință la
microscop (trichineloscop). Uneori larvele sunt înconjurate de u aflux de leucocite
(reactive inflamatorie), relizandu-se un contrast față defibrle musculare invecinatem cee
ace ușurează, în, plus posibilitatea depistării la microscop.
Închistarea larvelor în musculature (încapsularea). După aproximativ 4-5 săptămâni de la
consumul de carne infestată, în jurul larvei se formează o capsulă, un fel de “camasa”
protectoare, derivate din sarcolemma fibrei musculare (Fig. 5 b). Această adăpostește și
izolează larva, că rezultat al reacției dintre organism și parazit. Capsulă are un perete
dublu, hialin; este subțire la început și se îngroașă odată cu înaintarea în vârstă,
determinându-se bine de țesutul înconjurător. Această formațiune care adăpostește și
larva, constituie propriu-zis, chistul trichinelic. (Fig. 5 c). La porc,capsulă descrie în
general, formă ovală, asemănătoare unei lămâi, ochi au suveici, cu extremitățile (polii)
rotunjite sau efilat, având axul longitudinal orientat în lungul fibrelor musculare.
Mărimea capsulei la porcvariaza între 400-700 microni lungime și 250-300 microni
grosime. Capsulă conține în mod obișnuit, o larva spiralată, însă, în cazuri de infestații
masive, această poate adăpostii până la 8 larve.
Depuneri de cellule adipoase (de grăsime). Aproximativ după 8 spatamani de la infestare, la
polii unor chisturi se acumulează grămăjoare de cellule adipoase, de formă conică și de
mărime bariabila (Fig. 5 d). Aceste depozite adipoase iau locul țesutului muscular distrus,
de la polii capsule. Mărimea lor depășește uneori chiar și dimensiunile întregului chist
trichinelic.
Formarea infiltratului inflamator. Sistemul imunitar (de apărare) al organismului infestat,
transporta la locul parazitat leucocite (din care nmu lipsesc eozinofilele) și alte
componente din sânge, cu rol agresiv pentru parazit și reparator pentru organism, care se
infiltrează și concentrează în jurul capsule (Fig. 5 e). Ia naștere, astfel, un înfiltrate
inflamator care participă la procesul de inflamație locală 9reactie inflamatorie). Larva
spiralată, care “inoata” în sarcoplasmă modificată, împreună cu capsulă acoperită de
înfiltrate inflamator(și uneori de săruri minerale)alcătuiesc așa nmumitul granuloma
trichinelic. Uneori infiltratul inflamator, de mărime și intensitate variabila, pătrunde și în
interiolul capsule și atacă larva. Când infiltratul inflamator este masiv, el modifică formă
capsule și acoperă parțial sau total chistul trichinelic, mascând complet larva și capsulă
(Fig. 5 f). Această formațiune este întâlnită relative frecvent, în practică examenul;ui
trichineloscopic și deseori pune serioase probleme în depistarea parazitului la
trichineloscop. În cazuri de infestație masivă, infiltratul inflamator pătrunde și între
fibrele musculare invecinatae sau chiar la distanță de acestea, producând o miozită
trichinelica, cu influențe negative asupra calității cărnii de porc (“carne cu infiltrații
serosae”).
Depuneri de săruri de calciu. După 5-6 luni de la infestare organismal parazitat “incearca” să
distrugă larva de Trichinella spiralis sau chistul în întregime prin impregnarea lentă a
acestora cu săruri de calciu. În general, aceste săruri depun, la început, la porii capsulei,
acoperind progresiv spre centru întreagă suprafața a chistului trichinelic. În acest stadiu,
larvele pot rămâne și viabile. Nu sunt rare cazurile când, la porcul domestic, sărurile de
calciu se depun pe larva încapsulată (Fig. 5 g), pe care o devitalizeaza și o fragmentează
sau o acoperă în întregime. Acest process de calcificare centrală, considerat de unii autori
“calcificarea patologica”, se produce în general la porci sim ai des la scroafe și vieri și
pare să fie o caracterictica propie speciei porcine (Fig. 5 h). Spre deosebire, la om și
carnivore, calcificarea începe de la polii chistului și durează ani, iar larva încapsulată
rămâne adesea viabilă vreme îndelungată. Calcificarea este un process de lungă durată (
aproximativ 9 luni la porc) și prezintă intensități cariabile de la o zonă musculară la altă,
de la depuneri discrede de săruri de calciu până la acoperirea complete a chistului. La
porc, în asemenea cazuri , este foarte important diagnosticul trichineloscopic diferențial
față de chisturi calcificate de Sarcocystis sp. Prin comparative, la omul bolnav de
trichineloză, calcificarea chistilor trichinelici este mult mai lentă și durează peste 18 luni.
De reținut că larve închistate au fost găsite viabile, la om, și după 20 de ani de la
infestare, deși procesul de calcificarea a chisturilor era avansat.

De pus poze si de de scris genurile (masculine si

feminine + descriere).