ASISTENTA MEDICALA GENERALA

CURS 1

PARAZITOLOGIE MEDICALA

1
 Parazitologia medicală studiază :

 organisme animale sau fungice parazite la om,

 raporturile care se stabilesc între paraziţi şi gazdele
lor,
 fenomenele ce rezultă din aceste raporturi.

2
DEFINIŢIA SI CLASIFICAREA
PARAZIŢILOR
• Definiţie: parazitul este un organism care traieşte şi
se hrăneşte pe seama altui organism gazdă.

• Clasificarea paraziţilor:
 Protozoare- microorganisme unicelulare,
euKariote
 Metazoare (Helminţi)- organisme pluricelulare
 Artropode- insecte parazite
PROTOZOARE

 paraziţi unicelulari
 cu înmulţire asexuată sau sexuată
 prezintă organe locomorii proprii
- pseudopode,
- flageli sau
- cili
 nutriţia se realizează prin endocitoză, endosmoză sau citostom
 în ciclul lor evolutiv prezintă 2 stadii:
 trofozoit (forma vegetativă)- forma pe care o adoptă în condiţii
favorabile de viaţă
 chist (forma de rezistenţă)- în condiţii nefavorabile de viaţă
CLASIFICAREA PROTOZOARELOR

Încrengătura Sarcomastigophora
• Clasa Amibe (Sarcodina)
• Clasa Flagelata
• Clasa Ciliate
• Clasa Sporozoare

•Clasa Amibe (Sarcodina)

•cu pseudopode ca organe de locomoţie

•Exemple:

 Entamoeba histolytica
 Entamoeba coli
 Clasa Flagelata
 cu flageli ca organe de locomoţie

 Exemple:

 Giardia intestinalis
• Clasa Ciliate
• cu cili ca organe de locomoţie
• Exemplu:
 Balantidium coli
• Clasa Sporozoare
• au înmulţire sexuată şi nu prezintă organe de locomoţie.
• Exemple:
 Plasmodium (agentul etiologic al malariei, cu 4 specii: falciparum,
malariae, ovalae, vivax)
 Toxoplasma gondii
 Cryptosporidium
METAZOARE (HELMINŢI)
Încrengătura Plathelmintes (viermi plaţi)
•Clasa Cestoda (viermi plaţi segmentaţi)
•Clasa Trematoda (viermi plaţi nesegmentaţi)

Clasa Cestoda (viermi plaţi segmentaţi)

•în stadiul adult sunt paraziţi intestinali;
•adultul este format din:
– scolex (cap)

– col (gat)

– strobilă (corp), divizată în segmente (proglote)

•în stadiul larvar parazitează gazda intermediară (viscere sau ţesuturi);

• nu au tub digestiv, absorbţia nutrienţilor făcandu-se prin cuticulă;
• aparat genital hermafrodit;
• ciclul evolutiv necesită o gazdă definitivă şi una sau mai multe gazde
intermediare;
• Exemple:
 Taenia saginata
 Taenia solium
 Echinococcus granulosus
• Clasa Trematoda (viermi plaţi nesegmentaţi)
• în stadiul adult sunt paraziţi plaţi, nesegmentaţi, de formă foliacee;
• se fixează în lumenul organelor cavitare prin 2 ventuze:
- ventuza bucală şi
- ventuza ventrală;
• sunt paraziţi hermafrodiţi, cu excepţia genului Schistosoma;

• ciclul evolutiv necesită 2 gazde intermediare:

- prima gazdă intermediară (obligatorie) este o moluscă;
- a doua gazdă intermediară (pentru unele specii) este cel mai frecvent
un peşte.

• Exemplu:
 Fasciola hepatica
F. hepatica – adult F. hepatica - ou
Increngatura Nemathelminti (viermi cilindrici)

Clasa Nematoda

•în stadiul adult au corpul cilindric, nesegmentat;

•sistemul reproducator este diferenţiat pe sexe;
•masculii sunt mai mici decat femelele şi au extremitatea caudală
recurbată ventral;
•se impart în :
– Geohelminţi: cu dezvoltare obligatorie pe sol (în pamânt);
– Biohelminţi: evoluează în gazde vii.
•Exemple:
 Ascaris lumbricoides
 Trichiuris trichiura (Trichocephalus dispar)
 Strongyloides stercoralis
 Enterobius vermicularis (Oxyuris vermicularis)
 Trichinella spiralis
ARTROPODE
- prezintă membre articulate, corp simetric şi chitinos, cu dezvoltare prin
metamorfoză (năpârliri succesive);
- pot avea rol de vectori asigurând transmiterea unui agent patogen prin
implicarea în ciclul de viaţă sau prin simpla vehiculare a respectivului agent
patogen.

Clasa Arachnidae
-artropode fără antene şi 4 perechi de membre la adult
• Familia Sarcoptidae
 Genul Sarcoptes

Clasa Insecta
-artropode cu antene şi 3 perechi de membre la adult
• Familia Pediculidae

 Genul Pediculus
 Genul Pthirius
DEFINŢIA ŞI CLASIFICAREA
FUNGILOR
 Definiţie: fungii sunt bioentităţi microscopice,
eukariote, uni- sau pluricelulare, heterotrofe, care
conţin chitină în peretele celular.
 Sporulează, sporul fiind forma de rezistentă, dar si de
reproducere.

 Clasificarea fungilor:
Levuriformi;
Filamentoşi;

Dimorfici.
Sporii fungici:

• pot face parte din cicluri de reproducere asexuate sau

sexuate;
• au un rol unic în ciclurile de viață ale fungilor, deoarece
asigură legătura genetică între o generație și alta;
• pot fi dispersaţi- unele ciuperci s-au asociat cu insecte,
stabilind relații simbiotice mutuale;
• au pereți groși, rezerve de energie, viteza metabolică
scăzută și abilităti de a rezista stresului de mediu care le
permite să supraviețuiască în timpul dispersării.
Sporularea si germinarea:
 Sporularea are loc într-o gamă restrânsă de condiții nutriționale
și de mediu speciale și implică:
 transducția semnalului;
 activarea genei;

 fluctuația metabolică.

 Germinarea:
 condiţiile necesare pentru germinare reflectă adaptările și cerințele
biologice particulare ale ciupercilor;
 asigură o succesiune suplimentară de creștere somatică.

 Sporularea și germinarea sporilor sunt coordonate de:

 schimbările de lumină și temperatură care marchează ciclurile de zi și de noapte;
 anotimpuri;

 ciclurile de viață ale gazdei lor.

FUNGI LEVURIFORMI
• microorganisme unicelulare;
• forma rotundă sau alungită;
• multiplicare asexuată prin înmugurire sau fisiune.
• Candida spp. (C. albicans, C. tropicalis, C. glabrata, C. lusitaniae, etc.)
• Cryptococcus neoformans
• Trichosporon spp.
• Malassezia spp
• Rhodotorula spp.
FUNGI FILAMENTOŞI
 microorganisme pluricelulare;
 corpul (numit si tal) este format din hife (filamente tubulare
septate sau nu)
 Aspergillus spp.
 Microsporum spp.

 Trichophyton spp.

 Epydermophyton floccosum
FUNGI DIMORFICI

 microorganisme care apar:

 sub forma de levuri in tesuturile organismelor parazitate sau la 37°C in
vitro;
 sub forma filamentoasă ,când sunt cultivate la temperatura camerei sau
la 30°, pe medii uzuale.

 Histoplasma capsulatum
 PROTOZOARE PARAZITE

25
CLASIFICAREA PROTOZOARELOR

- dupa organele de locomotie:

 Amibe (Rhizopoda) - pseudopode

 Flagelate (Mastigophora) - flageli

 Ciliate (Infuzoare) - cili

 Sporozoare - nu prezinta organe de locomotie, inmultire

sexuata

26
 AMIBE

27
AMIBE

 -paraziti unicelulari (protozoare), cu pseudopode (prelungiri

citoplasmatice tranzitorii), ca organe de locomotie;

 -citoplasma diferentiata in:

 ectoplasma (citoplasma periferica hialina) si
 endoplasma (citoplasma interna granulara);

 -nuclei -ultrastructura caracteristica pe specie;

 -inmultirea- prin diviziune binara.

28
 Prezinta doua forme de existenta:

 -TROFOZOIT (forma vegetativa)- forma pe care o adopta in

conditii favorabile de viata, ca stadiu mobil, cu hranire activa si
capabil de inmultire;

 -CHIST (forma de rezistenta)- forma pe care o adopta in

conditii nefavorabile de viata, ca stadiu imobil, fara hranire
activa, nedivizibil, dar infectiv, cu rol in transmitere intre
gazde.

29
 ENTAMOEBA HISTOLYTICA

30
MORFOLOGIE

Prezinta 3 stadii:

1. Trofozoit:
- intestin gros, in scaunul diareic proaspat, in tesuturi

2. Prechist (chist imatur)

3. Chist:
- in scaunul format

31
1. Trofozoitul:
o in intestinul gros,

 măsoara 20–40μm,

 foarte mobil, prin emiterea a numeroase pseudopode;

 forma histolitică, graţie enzimelor proteolitice, care se

înfundă în grosimea peretelui colic, provocând
microabcese ce pot conflua;

32
 citoplasma diferenţiată în două zone:
ectoplasma hialină
endoplasma granulară, în care se găseşte nucleul, hematii şi
produse ingerate (bacterii).

 nucleul
este sferic,
situat excentric,
are un cariozom central,
cromatina periferică dispusă regulat de-a lungul peretelui
nucleului;

33
2.Chistul:

o format in lumenul intestinal,

 forma de rezistenţă şi de diseminare în mediul extern prin materiile
fecale.

 sferic, măsoara 10-15 μm ,

 este înconjurat de un perete gros şi rezistent;

 Chistul imatur conţine 1 – 2 nuclei şi uneori incluzii siderofile (ribozomi

agregati);

 Chistul matur (infectant) are 4 nuclei;

34
HABITAT

E. histolytica se localizează în :
colon;

 secundar, interesează:
 ficatul,

 plămânul,

 creierul

35
CICLUL EVOLUTIV

 Sursa de parazit : omul bolnav

sau purtător.

 Elementul infecţios: chistul.

36
Calea de transmitere

Cel mai frecvent prin chisti

Digestiva:
 alimente (fructe, legume) poluate cu materii fecale conţinând
chişti maturi,
 apa, maini contaminate,
 vectori mecanici: musca domestică şi gândacii de bucătărie
pot contribui la contaminarea alimentelor şi a apei.
Sexuala: homosexuali.

37
Patogenie:

E. histolytica este agentul etiologic al amibiazei

(entamoebioza).

ingestiede chisti - la nivelul stomacului, peretele chistului este lizat;

cei 4 nuclei si citoplasma încep să se dividă rapid;

se formează amibe mici în lumenul intestinal, se transforma progresiv în

chişti si se elimină în mediul extern cu materiile fecale (scaune
mucosanguinolente).

38
alte amibe invadeaza mucoasa, ajung in
submucoasa unde se multiplica si provoacă
ulceraţii (datorită unor enzime proteolitice) şi
microabcese care pot conflua- abces “in buton
de camasa”;

amibele invazive pot trece în circulaţia portă,

localizându-se la distanţă, cel mai frecvent în
ficat, plămân, creier.

39
RĂSPÂNDIREA GEOGRAFICĂ

 este o boală tropicală;

 in ţările în curs de dezvoltare, este a treia parazitoză

cauzatoare de moarte, după malarie şi schistosomiază;

 în ţările dezvoltate este o importantă boală diareică,

semnalată la homosexualii cu SIDA.

 zone endemice: Mexic, Africa de Nord, Africa Centrala,

India
40
TABLOU CLINIC

Se disting 2 forme clinice:

Amibiaza intestinală (dizenterie amibiană)

Amibiaza extraintestinală (viscerală)

41
AMIBIAZA INTESTINALĂ

 scaune frecvente (5 – 20/zi), afecale, constituite din mucus şi

sânge, „scuipat rectal”, însoţite de tenesme;

 evoluează în mod obişnuit spre cronicizare, caracterizată prin

perioade de remisie de durată variabilă, alternând cu perioade de
acutizare

 Pot apărea complicaţii intestinale:

 grave hemoragii digestive prin perforaţii,
 ocluzii.

42
 AMIBIAZA EXTRAINTESTINALĂ
(AMIBIAZA VISCERALĂ)

- Raspandire in organe, cel mai frecvent in ficat

Amibiaza hepatică :
dureriîn hipocondrul drept,
hepatomegalie,
febră moderat crescută (38 - 39ºC).

Amibiaza pleuropulmonară- secundară unei atingeri hepatice.

Abcesul amibian al plămânului este localizat la baza dreaptă.

43
DIAGNOSTIC
1. Semne de orientare
 semne clinice evocatoare ale unei amibiaze intestinale acute;
 călătorie în zonă endemică;

 contact cu un individ parazitat cunoscut;

 homosexualitate.

 2. Rectosigmoidoscopie: evidenţiază mucoasa inflamată,

ulceraţii multiple punctiforme sau crateriforme

 3. Examen radiologic: abcese hepatice, pulmonare, zone de

colita
44
 4. Examen parazitologic

Examen coproparazitologic:

 Examenul microscopic al unui preparat nativ, colorat cu

solutie Lugol sau obtinut prin metode de concentrare permite
identificarea morfologică a parazitului.

 Examenul mucusului prelevat sub control

rectosigmoidoscopic, de la nivelul leziunilor suspecte este
superior celui coproparazitologic.

Detectare antigen fecal prin ELISA

Diagnostic serologic - în amibiaza extraintestinală (IFI,

imunoelectroforeză, hemaglutinare indirectă, ELISA) 45
 Chist E. histolityca- materii fecale, coloratie cu solutie Lugol
46
TRATAMENT

- Reechilibrare hidro-electrolitica
- Simptomatic
- Medicamentos
 Metronidazol (FLAGYL),
 Tinidazol (FASIGYN),

 Secnidazol (FLAGENTYL).

47
PREVENŢIA

 depistarea şi tratarea bolnavilor,

 sterilizarea purtătorilor sănătoşi,
 igiena alimentara si personala,
 fierberea apei,
 decontaminarea cu substanţe clorigene se va utiliza în
colectivităţile defavorizate socio-economic.

48
 FLAGELATE CAVITARE

- GIARDIA INTESTINALIS
(GIARDIA LAMBLIA)

- TRICHOMONAS VAGINALIS

49
 GIARDIA INTESTINALIS
(GIARDIA LAMBLIA)

50
MORFOLOGIE

Trofozoitul :
omăsoară 15 µm lungime şi 10µm lăţime.

 are formă de pară tăiată longitudinal, cu un aspect particular:

din faţă, seamănă cu un zmeu, iar din profil, cu o lingură;

 faţă posterioară convexă

 fata anterioară concavă în jumătatea superioară, formând un
disc adeziv,

51
la partea anterioară- un nucleu bilobat,
- 8 flageli cu originea în 8 blefaroplaşti
dispuşi în perechi între cei 2 lobi ai nucleului:
o pereche anterioară,

2 perechi situaţi în partea mijlocie şi

o pereche posterioară.

flagelii traversează axa celulei formând un fals axostil.

1-2 corpusculi mediani cu aspect de virgulă in partea mijlocie

a parazitului

52
Chistul:

 oval, cu o membrană dublă,

 măsoară 9 – 15 µm/6 µm,

 4 nuclei, dispuşi, cel mai frecvent, la una din extremităţi şi

 resturi de flageli în formă de litera S, dispuşi în axul chistului,

 chistul este elementul de rezistenţă în mediul extern şi elementul

infectant (eliminati in fecale).

53
CICLUL EVOLUTIV
 Habitat: în intestinul subţire la om
(foarte rar la porci, câini, pisici).

 sub formă vegetativă, trăieşte la

suprafaţa mucoasei duodeno-jejunale;

 poate să se înfunde în criptele

mucoasei şi în submucoasă, explicând
recidivele după tratament.

54
 Trofozoiţii au două posibilităţi de evoluţie:
 se multiplică prin diviziune binară
 se transformă în chişti în partea iniţială a jejunului.

o Chiştii parcurg pasiv tot intestinul şi se elimină cu

materiile fecale.

55
 Modul de transmitere se realizează prin:
 consum de apă, alimente contaminate,

 vectori (muste), mâini murdare,

 transmitere in colectivitati, familie,

 incidenta este maxima in sezonul cald.

56
 Răspândirea geografică:
 parazit cosmopolit,

 mai frecvent în ţările cu igienă deficitară,

 distribuţia este favorizată de viaţa în colectivităţi (creşe,

grădiniţe, etc.).

57
 DIAGNOSTIC CLINIC

 Rol patogen: este agentul etiologic al giardiozei(lambliazei).

 Parazitoza se manifestă diferit la adult şi copil.

 Giardioza la adult - frecvent asimptomatică, sau poate evolua cu fenomene

digestive minore: greţuri matinale, scaune păstoase.

 Giardioza la copil se caracterizează prin:

 tulburări digestive (anorexie, greţuri, dureri abdominale, diareee apoasă),
 tulburări neuropsihice (astenie, cefalee, insomnie, incapacitate de concentrare)
şi
 alergice (urticarie, prurit nazal sau anal).

58
 Diareea este simptomul dominant:
 5-10 scaune/zi, păstoase sau lichide, clare sau de culoare galbenă, uneori
spumoase sau grăsoase,
 mai ales matinale şi postprandiale,
 excepţional sanguinolete,
 urat mirositoare

- diareea poate fi permanentă, intermitentă sau alternează cu constipaţia.

-se însoţeşte, frecvent, de dureri epigastrice sau în hipocondrul drept,
anorexie, greţuri, flatulenţă, balonări.

-in absenţa tratamentului, starea generală se alterează, copilul slăbeşte, însă

rămâne apiretic.

-giardioza cronică se poate complica cu un sindrom de maldigestie,

malabsorbţie şi cu un deficit staturo-ponderal.

59
 DIAGNOSTIC DE LABORATOR
Diagnosticul parazitologic:
-Identifica trofozoiti in :
- lichidul duodenal (recoltat prin tubaj duodenal, enterotest, sau endoscopie
cu aspiraţie),
- exceptional in materiile fecale lichide (scaun diareic)
-Identifica chisti in materiile fecale – in scaunul solid
-Detectarea Ag specifice in materii fecale (ELISA, IFD)

 Pentru precizarea diagnosticului este necesară repetarea a trei examene

coproparazitologice la interval de 3-4 zile, pentru excluderea perioadelor negative
în care chistii nu apar în materiile fecale.

 Diagnosticul serologic: Ac anti-Giardia (IgM,IgG)- secretii intestinale, ser

60
61
62
TRATAMENT
 Tratamentul este familial.

 Se recomandă:
 Metronidazol (FLAGYL).

 Tinidazol (FASIGYN),

 Secnidazol (FLAGENTIL),

 Ornidazol (TIBERAL),

 Albendazol (ZENTEL)

63
PREVENTIE

 cunoaşterea şi evitarea modurilor şi căilor de transmitere a

chiştilor de către populaţie,
 igiena individuală;
 sistem de filtrare si purificare a apei potabile;
 control parazitologic periodic (copii, personal din sectorul
alimentar);
 consum de apa imbuteliata/ apa fiarta si racita in zonele
endemice.

64
 TRICHOMONAS VAGINALIS

65
MORFOLOGIE
 Trofozoitul (forma vegetativa):
 - nu prezinta chist

 - oval,
 - măsoară 15-20 µm lungime,

 - anterior – un nucleu mare

 - 4 flageli liberi
 - un flagel recurent (membrana ondulanta)
, ocupă jumătate din lungimea parazitului,
 - iau nastere dintr-un grup de blefaroplaşti.
- axostil:
-imobil,
- străbate longitudinal parazitul,
- se exteriorizeaza posterior;
- are rol în susţinere. 66
 - se multiplica prin diviziune.
CICLUL EVOLUTIV
 Habitat: căile genito-urinare.

 - este un parazit strict uman,

 - foarte sensibil la uscăciune si putin
rezistent in mediul extern,

 -sursa de parazit: pacientul cu infectie

sau purtător de trofozoiţi.

 - transmiterea este posibilă numai în

mediul umed, în principal, prin contact
sexual,
 - este asociat altor agenti etiologici cu
transmitere sexuala.
67
 - la nou-născut- se transmite în timpul pasajului prin canalul de
naştere,

 - transmiterea neveneriană (rareori)

 prin apa de baie,
 lenjerie,

 prosoape umede,

 instrumente medicale,

 capacul WC-ului,

unde parazitul supravieţuieşte câteva ore.

 Răspândire geografică: cosmopolită.

 Rol patogen: este agentul etiologic al trichomoniazei.

68
DIAGNOSTIC CLINIC
 Trichomoniaza la femeie

 - vulvo-vaginită acută:
 - leucoree, prurit vulvar şi dispareunie,
 - secreţia vaginală este spumoasă, aerată, de
culoare galben-verzuie, urat mirositoare,
 - pruritul vulvar:
 se instalează precoce,

 dispare rapid sub influenţa

tratamentului,
 este simptomul cel mai constant,

 se poate însoţi de o senzaţie de

arsură.
69
 examenul ginecologic cu speculum este dificil şi dureros,
 mucoasa vaginală:
 inflamată,

 cu zone hemoragice foarte caracteristice.

 vulvo-vaginita trichomoniazică netratata

 devine cronică,
 manifestată prin simptome intermitente sau mai puţin severe.

Complicatii:
- - avorturi spontane,

- - sarcini ectopice,

- - sterilitate secundara.

70
  Trichomoniaza la bărbat

 - este frecvent asimptomatică (90%)- rezervor de infectie,

 - 5-10% din bărbaţii infectaţi prezintă uretrită asemanatoare cu

cea gonococica
 secreţie uretrală redusă, sub forma unei picături matinale, la nivelul
meatului.

 - infecţia se poate croniciza, extinzându-se la uretra posterioară

şi prostată,

 complicatii: epididimite, prostatite.

71
 DIAGNOSTIC DE LABORATOR

 Diagnostic parazitologic: evidenţierea parazitului microscopic.

 La femei:
 prelevarea secretiei genitale pe masa ginecologica,
 in primele zile postmenstrual,
 la 6-7 zile dupa tratament local.

 La bărbaţi:
 prelevarea exudatului purulent matinal,
 secretia dupa masaj prostatic la 48 ore de repaus sexual
 dimineata inainte de mictiune

72
 Examen microscopic:
 - reactie inflamatorie intensa

 - preparat umed

 - frotiu colorat Giemsa

 Culturi pe medii speciale (Lash, Diamond)

 Imumologic: identificarea Ag specifice

73
74
TRATAMENT

 -se tratează simultan ambii parteneri

 -se recomandă derivaţi imidazolici

 Metronidazol (FLAGYL),

 Tinidazol (FASIGYN),
 Secnidazol (FLAGENTYL),

 Ornidazol (TIBERAL).

 Se administrează oral, în doză de 2 g, în priză unică.

 Fenticonazol
 Tricomicon

75
76