Parazitul

• Definiţie
Organism care trăieşte în asociere cu alt organism, din altă specie, numit „gazdă”
Se hrăneşte pe seama acestuia (gazda oferă hrană şi adăpost)
Este patogen pentru acesta.
• Clasificare:
Protozoare (orgs unicelulare, eucariote)
Metazoare (orgs pluricelulare; au țesuturi și organe)
Helminţi (viermi paraziti)
Plathelmintes (viermi plați)
Trematoda – foliacei
Cestoda - pangliciformi
Nemathelmintes (viermi cilindrici)
Artropode (articulate)
Criterii utilizate in clasificare
 Morfologia structurilor intracitoplasmatice
 Organite de locomoție
 Mod de reproducere
PROTOZOARE
• Microorganisme unicelulare, eucariote, 1-150 μm
• Membrană celulară trilaminată
• Un nucleu (rareori 2); forme reproductive multinucleate
• Reproducere asexuată (diviziune binară/multiplă) sau sexuată
• Prezintă 2 forme de existenţă
Formă vegetativă (trofozoit) – forma pe care o adoptă în condiţii de viaţă favorabile
Formă de rezistenţă (chist) – în condiţii defavorabile de viaţă
Genul Entamoeba
• Amibiază
• Protozoare
• Deplasare cu prelungiri citoplasmatice
proiectate
retractate
• Stadii de dezvoltare
Trofozoit
multiplicare prin diviziune binară
Chist
asigură rezistenţa în condiţii nefavorabile
asigură trecerea de la o gazdă la alta
• 2 specii distincte, care nu pot fi dif dpdv morfologic →complex E. histolytica/E.
dispar
E. histolytica – invazivă, patogenă
E. dispar – neinvazivă, nepatogenă
Clasificare
• amibe parazite patogene
Entamoeba histolytica
• amibe parazite nepatogene
Entamoeba coli
Entamoeba gingivalis
Entamoeba hartmanni
• amibe libere, potenţial patogene
Naegleria fowleri
Acanthamoeba culbertsoni
Acanthamoeba castellanii
Acanthamoeba polyphaga
Entamoeba histolytica
(complex E. histolytica/E. dispar)
• 48 mil cazuri noi/an (OMS, 1998)
• 70.000 decese/an (OMS, 1998)
• Prevalentă îndeosebi în ţări cu climat cald şi nivel redus de igienă Grupe risc:
homosexuali masculini, imigranţi din regiuni endemice
• Vehicul al infecţiei:
Contaminarea apei curente în oraşe mari (chişti) – Tbilisi
Irigaţii cu ape de canal
Agricultură organică – „îngrăşăminte umane”
Alimente de la vânzători ambulanţi
Restaurante/localuri cu muşte/insecte şi/sau personal infectat, cu
deprinderi neigienice
Cuburi de gheaţă cu apă de la robinet contaminată
• 3 stadii în ciclul de viaţă
Trofozoit
• intestin gros, în scaun diareic proaspăt, în ţesuturi
• poate penetra peretele intestinal → sânge → ficat şi alte organe
 • Amibiaza intestinală invazivă (dizenterie amibiană)
• Amibiaza hepatică (abces hepatic amibian)
Prechist (chist imatur)
Chist
• în scaun format
Morfologie trofozoit (forma vegetativă)
 • în intestinul gros
• diametru 10 –40 µm
• pseudopod unic mare (= expansiune a mb celulare şi a citoplasmei) cu mişcări
rapide
• endoplasmă granulară
conţine eritrocite fagocitate în trofozoiţii care au ajuns în ţesuturi
(eritrofagocitoza diferenţiază E. histolytica de E. dispar
nepatogenă)
• ectoplasmă clară
• nucleu
sferic
membrană nucleară cu granule de cromatină dispuse regulat
un cariosom central
Morfologie chist
Format în lumenul intestinal
• 10 –16 µm
• Sferic, imobil
• Înconjurat de o anvelopă rezistentă
• Conţine iniţial o amibă cu un nucleu, glicogen stocat într-o vacuolă şi corpi
cromatoizi în formă de ţigară (ribozomi agregaţi).
• Prin diviziunea nucleului se constituie chişti cu 2, apoi 4 nuclei, infecţioşi.
• Chiştii sunt eliminaţi singuri sau cu trofozoiţi în fecalele persoanelor infectate.

Patogenie
• Ingestie chiști E. histolytica – eliberare amibe
• Incubație 2-4S/ luni/ ani
• Amibiaza intestinală
Trofozoiţii se atașează și colonizează mucoasa intestinului gros
Invadează mucoasa – submucoasă – multiplicare – modif patologice (focare de
necroză, ulceraţii, inflamaţie, abces „în buton de cămaşă”) → scaune
mucosanguinolente
Închistare (colon)
• Amibiaza extraintestinală
Amibele invazive ajung în torentul sanguin
Răspândire în organe, cel mai frecvent în ficat (abces hepatic amibian), mai rar în
plămân, creier, splină, alte organe
Diagnostic
• Anamneza
Călătorie în zone endemice
• Simptomatologie
• Sigmoidoscopie
Se evidenţiază leziunile ulcerative
• Examen radiologic
Depistează zone de colită, ulceraţie, stricturi, abcese hepatice, pulmonare
• Examen parazitologic – id. parazit
Ex coproparazitologic
 • trofozoiţi conţinând eritrocite în perioada de stare; chist – evol spre
vindecare
• sn 1 probă = 50-60%, sn 3 probe = 95%
• preparat nativ, coloraţie cu Lugol, metode de concentrare
Diferenţiere E. histolytica/E. dispar prin PCR
• Detectare antigen fecal prin ELISA (sn 90%)
• Serologie
Inf invazive intestinale şi extra-intestinale (ex., abces hepatic)
Tratament
• Simptomatic
• Reechilibrare hidro-electrolitică
• Medicamentos
amibiază intestinală asimptomatică: amibicide de contact, cu acţiune în lumenul intestinal
• tiliquinol
forme intestinale simptomatice şi extra-intestinale
• Nitroimidazoli
• Metronidazol
• Ornidazol
• Tinidazol
• Amibicide de contact
Epidemiologie
• Chişti (≠ trofozoiţi) rezistenţi în mediu umed (8Z la 34°C, 3L la 10°C)
• Chişti mor rapid la > 55°C căldură uscată
• Clorinarea uzuală a apei nu omoară chiştii
• Zone endemice (Mexic, India, Pakistan, Africa Centrală, Africa de Nord)
• Rezervor de infecţie: om (bolnav, purtător sănătos), mai rar maimuţa, câinele, pisica
• Transmitere – cel mai frecvent prin chişti
Digestivă: alimente (fructe, legume), apă, mâini contaminate, vectori mecanici (muşte,
gândaci)
Sexuală: homosexuali
Profilaxie
 • Igienă alimentară, personală
• Clorinarea apei potabile? (dozele uzuale nu omoară chiştii)
• Fierberea & filtrarea apei
• Depistarea şi tratarea purtătorilor
• Alcoolul nu omoară trofozoitul
• Nu există chimioprofilaxie
Giardia intestinalis (syn G. lamblia, G. duodenalis)
• Agent al giardiozei/lambliazei (enterită)
• Parazit al intestinului subţire al omului
• Răspândire mondială
• Contaminare orală, prin ingestia chiştilor
• Diferite mamifere consituie rezervoare de infecţie
Trofozoitul (forma vegetativă)
• 9-21 μm lungime/ 5-12 μm lăţime
• Piriform (pară tăiată longitudinal)
• Reg anterioară rotunjită
• Reg posterioară ascuţită
• Faţa dorsală convexă
• Faţa ventrală plată, cu o depresiune anterioară cu rol în aderenţă (disc adeziv)
• 4 perechi flageli
• 2 nuclei în p ant, de o parte şi de alta a axului longitudinal
• 2 corpi parabazali încurbaţi
• Axostil
• Se multiplică prin diviziune binară
• Trofozoiţii pot produce proteine de suprafaţă specifice
Chistul
• Oval
• 8-14 x 8-10 μm
• Contur dublu
• 2 nuclei (imatur) / 4 nuclei (matur)
 • Flageli
• Corpi bazali în formă de seceră
• Chiştii (mai rar trofozoiţii) sunt eliminaţi în fecale
Diagnostic de laborator
• Dg parazitologic
Identifică forme vegetative în lichid duodenal
Identifică chişti în MF
Sn 74% dacă se examinează o singură probă de MF
Detectare Ag specifice în MF (ELISA, IFD)
• Dg serologic
Ac anti-Giardia (IgM, IgG) – ser, salivă, lapte, secreţii intestinale
Sn cel puţin egală cu a ex. CPZ (pe una sau mm probe MF)
Dacă rezultatul este negativ, dar simptomatologia persistă → ex CPZ din MF
Tratament
• Compuşi nitro-imidazolici
Metronidazol
Tinidazol, doză unică
Ornidazol
• Albendazol
Nitazoxanid
Epidemiologie
• G. intestinalis este o specie heterogenă şi cuprinde m.m. genotipuri
Unele genotipuri se găsesc atât la om cât şi la animale domestice (vite, oi, câine) → cel puţin
unele tulpini sunt transmisibile de la vertebrate la om (zoonoză)
Omul reprezintă rezervorul de infecţie cel mai important
• Transmitere enterală
Chişti eliminaţi în MF
Chişti rezistenţi în mediul extern
Suprav 3S în mediu umed la 21 °C
Suprav 3L în apă dulce la 8 °C
Trofozoiţi distruşi rapid în mediul înconjurător
Transmitere în familie, la creşă etc., prin intermediul alimentelor sau a apei potabile
insuficient tratate
Vectori (muşte, mâini murdare)
• Incidenţă maximă în sezon cald
Preventie
• Sistem adecvat filtrare şi purificare apa potabilă
• Control parazitologic periodic copii şi personal din creşe şi grădiniţe, personal din
sectorul alimentar
• Igienă individuală
• Călătorii în zone endemice – consum apă fiartă şi răcită/apă îmbuteliată
Vaccinare animale
Trichomonas vaginalis

• Repartiție mondială; incidență anuală de 180 milioane cazuri

• Puțin rezistent in mediul exterior - transmitere prin contact sexual
• Posibilă transmitere perinatală de la mama infectată
• Rezervor de infecție strict uman
• Vaginită la femeie (incidență 5-20% în țările industrializate)
• Uretrită la bărbat (incidență sub 5%)
• Frecvent asociat altor agenți etiologici cu transmitere sexuală (infecții polimicrobiene)
Morfologie
• Cunoscut numai ca trofozoit, nu prezintă chiști
• Protozoar flagelat (mobil), piriform
• 10-20 µm x 2-14 µm
• Citoplasma structura granulară
• anterior- un nucleu mare
• 4 flageli liberi anterior si un flagel posterior ce formează o membrană ondulantă
• Axostil puternic care iese pe la polul posterior
• Se multiplică prin diviziune
Clinic
• ♂ - infecție frecvent asimptomatică (90%) = rezervor de infecție
• - uretrită asemănătoare cu cea gonococică (uretrită non-gonococică)
•
• ♀ - infecție inaparentă (20%)
• - vulvovaginita, cervicita; leucoree abundentă, fluidă, gălbuie, cu miros
neplăcut, însoțită de prurit vulvar
• pH-ul optim pentru parazit = 5,5-6
• pH-ul normal vagin = 3,8-4,4
• Trichomoniaza mai severă la pH vaginal mai ridicat
• Atât la ♂, ♀sunt frecvente asocierile cu Candida sp, gonococ, bacterii piogene
Diagnostic
♀ - prelevarea secretiei vaginale pe masa ginecologică
• În primele zile postmenstrual
• La 48 ore de la ultima spălătură sau raport sexual
• La 6-7 zile după tratament local
♂ - exsudat uretral purulent matinal spontan
• dimineața înainte de micțiune
- Sau secreția după masaj prostatic la 48 ore de repaus sexual

Transport
- Imediat
- Recipient steril + 1-2 ml ser fiziologic steril= examinare după 2-3 ore
Examen microscopic
- reacție inflamatorie intensă
- Preparat umed; SN 60-80%
- Frotiu colorat Giemsa
- IFD mai sensibila

Culturi pe medii lichide speciale SN>80%

Depistare Ag specifice
Evidențiere ADN prin PCR foarte sensibilă
Imunitate
- Nu conferă imunitate, deși reinfecția e mai puțin zgomotoasa la femeie
Epidemiologie
- Rezistență scăzută în mediul extern
- Rezervor de infecție – pacient cu infecție (inclusiv inaparentă)
- Transmitere
raport sexual
prosoape contaminate, echipament de duș, instrumente medicale,
nn in canalul de naștere

Tratament
- Metronidazol, Tinidazol, Ornidazol
- Tratament parteneri sexuali

Plasmodium
Agenți etiologici ai malariei (paludism)
 • Plasmodium vivax - malaria terță benignă
• Plasmodium ovale - malaria terță benignă
• P. malariae - malaria cvartă
• P. falciparum – malaria terță malignă
- Transmiterea la om – înțepătura femelei țânțarului Anopheles
- Plasmodium vivax – prevalență mare pe tot globul (zone tropicale, subtropicale,
temperate)

Ciclul de viață
1- sporozoiții prezenți în glanda salivară țânțar sunt injectați în timpul prânzului sanguin
La om - ciclu hepatic (asexuat)
2- prin sânge ajung în ficat
3- multiplicare asexuată
4- se maturează la schizont
5- eliberați în sânge, parazitează hematii și le distrug, produc simptomatologie clinică
Unii paraziți rămân în stare dormantă în ficat (P. vivax/P. ovale) ; determină recădere
La om - ciclu eritrocitar (asexuat, formare de gametociți)
6- invadarea hematii
7-8- se maturează la inel, 9- trofozoiți, 10-schizont
Schizonții lizează hematiile la completa maturare și eliberează o nouă generație-11, care
infectează hematiile indemne
In hematii unii paraziți se diferențiază în forme sexuate – gametociți (♀,♂) -12
La țânțar (ciclu sexuat)
Gametociții ajung in țânțar -
- fertilizarea= zigot
- zigotul invadează intestinul țânțar
- devine oochist care se maturează- sporozoiți, migrează în glandele salivare, ciclul se repetă
Perioada de incubație
Include ciclul exoeritrocitar (de obicei 2 cicluri) + cel puțin 1-2 cicluri eritrocitare
• 10-15 zile - P.vivax, P. falciparum (poate fi săptâmâni, luni)
• 28 zile - P. malariae
Clinic
• debut cu simptomatologie nespecifica de sdr. gripal
• frison, febră (la 48h, febră terță/72h, febră cvartă, după durata ciclului eritrocitar)
• anemie – mai severă decat parazitemia
• Hematia pierde capacitatea de a se deforma cu ușurință→splina le recunoaste și le
scoate din circulație = splenomegalie
Rezistența naturală
• Drepanocitoza (siclemia, hemoglobinopatia S), frecvent intâlnită în
Africa (parazitul are crestere săracă în hematiile cu Hb-S (↓O2)
• Deficitul de G6PD – reduce productia de NADH prin șuntul
pentozfosfaților – stress oxidativ care inhibă creșterea parazitului
 • P. vivax se atasează la Ag de grup sanguin Duffy; persoanele Duffy-
negative (Africa) sunt rezistente la infecția cu P.vivax
• Beta-talasemia – rezistență la P. falciparum
Imunitatea
• Specifică de tulpină (există variabilitate antigenică)
• Nu protejează perfect, dar conferă rezistență la reinfecție
• Turiștii din zone indemne de paludism sunt mai expuși
Diagnosticul de laborator
• Sânge recoltat înainte de chimioterapie, înainte de acces febril
• a. Frotiu sanguin + picătura groasă colorate Giemsa, examinare cu x1000. Frotiul de
sânge diferențiază speciile de Plasmodium.
• b. Test rapid (evidențiază lactat DH specifice) care depistează toate speciile de
Plasmodium
• c. Depistare în sânge integral a unui antigen specific P. falciparum (test sensibil și
specific)
• d. PCR – acuratețe mai mare decât microscopia
• Serologia fără importanță în faza acută (Ac apar la 6-10 zile după debutul bolii).
Serologia utilă în evidențierea unei infecții persistente/ identificarea donatorilor de
sânge infectați cu plasmodii
Tratament
Antipaludice – active asupra formelor intra-eritrocitare asexuate (schizonți)
• Clorochina
• Atovaquone-proguanil
• Mefloquine
• Chinina
• Chinidina
• Doxiciclina (în asociere cu chinina)
• Clindamicina (în asociere cu chinina)
• Primachina activă și împotriva formelor dormante hepatice – previne
recurențele
Rezistența este frecventă la plasmodii, în special P. falciparum (clorochina).
Epidemiologie
- 200 milioane-300 milioane cazuri anual/ 2 -3 milioane decese anual mai ales la copiii
subnutriți din Africa
- Doza infectantă mică (10 pentru P. falciparum)
- Transmitere prin femela Anopheles
Condiții optime: 20-30 °C, umiditate crescută
- Posibila transmitere – transplacentar, transfuzii, drog i.v
Profilaxie
1. Profilaxia nespecifică
- protecție împotriva înțepăturii de țânțar
• Îmbrăcăminte de protecție (la crepuscul, noaptea)
• Repelenți
• Dezinsecție – nu intotdeauna eficientă prin rezistența la insecticide
2. Chimioprofilaxie – administrare antiplasmodice înainte, în timpul și după un sejur într-o
regiune afectată de paludism
3. Tratament de urgență – automedicație imediat după primele simptome în loc de
chimioprofilaxie (risc de contaminare scăzut)
Nu există încă un vaccin eficient.
Cryptosporidium
• Agentul criptosporidiozei
• Cryptosporidioza umană
C. hominis (transmisie interumană)
Genotip bovin de C. parvum (transmitere zoonotică, de la rumegătoare)
• Omul se infectează
Prin ingestie de oochişti infecţioşi
Auto-infecţie endogenă
• Subiecţi imunocompetenţi – inf inaparentă sau diaree autolimitată
• Subiecţi imunodeficienţi – inf trenantă, diaree severă, similară cu holera, care pune în
pericol viaţa pacientului
Specii
• > 10 specii şi mm genotipuri ale genului Cryptosporidium
Parazit intestinal (rar al vezicii biliare, plămânului sau altor organe) uman
Paraziţi ai mamiferelor, păsărilor, reptilelor
• C. hominis (om, maimuţă), genotip bovin C. parvum (rumegătoare și om)
• Pacienţi HIV+: C. felis (pisică), C. meleagridis (păsări)
Criptosporidioza
• Răspândire mondială
• Prevalenţă 6% la subiecţi imunocompetenţi cu diaree
• Prevalență 24-50% pacienţi HIV+
• Prevalenţă mare la viței (→100%)
• doua forme evolutive- trofozoit si chist
Morfologie
• Trofozoit
• masoara intre 2-5µm in diametru;
• este forma vegetativă;
• se localizeaza in marginea in perie a celulei epiteliale intestinale, intracelular
 • Oochist
• 4-5µm in diametru;
• este sferic-ovoid;
• este inconjurat de un perete gros;
• contine 4 sporozoiti in forma de corn si o masa de reziduri granulare
Oochiştii sporulează în intestinul gazdei şi sunt infecţioşi
• 1. Oochist cu perete gros excretat din gazdă, infecţioşi imediat după excreţie
• 2. Oochist cu perete subţire – autoinfecţie. Se presupune că inf persistente la gazda
imunodeficientă se datorează autoinfectiei
Infectia
• Doza infecţioasă pt om: 10-100 oochişti
• Colonizare intestin subţire – lezarea microvilozităţilor
• Evoluţia şi gravitatea bolii depinde de statutul imunitar al gazdei
• Subiecţi imunocompetenţi
• Inf asimpt
• Diaree ac, autolimitată, mai ales la copil
• Subiecţi imunocompromişi
• Evol cronică cu diaree severă şi persistenţa eliminării paraziţilor
• Pacienţi imunocompromişi (<200 CD4/μl)
• Intestinul subţire este cea mai frecventă localizare a inf; alte organe digestive,
plămâni, conjunctiva
Diagnostic
• Frotiu MF – oochişti Cryptosporidium
Coloraţia Ziehl-Neelsen modificată
Imunofluorescenţă
• Detectare Ag în MF (ELISA)
Epidemiologie
• C. hominis transm de la om la om
• Celelelte sp transm zoonotică (frecvent genotip bovin C. parvum care provine frecv de
la viţei)
• Transm enterală, prin interm alim sau apei
• Oochişti C. parvum rămân viabili luni de zile în apa dulce – epidemii în caz de
contaminare fecală şi tratare insuficientă a apei de băut
• Tratament
Nitazoxanid (vezi şi Giardia)
 • Profilaxie
Măsuri de igienă în cursul manipulării excretorilor de paraziţi (om, animal) şi a
produselor patologice
Oochişti rezistenţi la concentraţii uzuale de clor şi ozon din apa potabilă, dar distruşi
în câteva minute prin căldură (70°C)
Riscul de criptosporidioză este mult diminuat la pacientul HIV+ care primeşte
tratament antiretroviral

Toxoplasma gondii
• Agent etiologic al toxoplasmozei, zoonoză frecventă, cu repartiție mondială
• În cursul primoinfecției la gravidă este posibilă transmiterea transplacentară, cu
consecințe grave (malformații, leziuni oculare)
• Infecțiile inaparente pot fi agravate la gazda imunocompromisă conducând la
toxoplasmoză simptomatică cerebrală sau generalizată. Agravarea poate fi evitată prin
chimioterapie.

Poarta de intrare digestivă

• consum de carne a unei gazde intermediare (oaie, capra, porc) ”în
sânge” (conținând chiști)
• ingestie oochiști excretați în fecale de pisică, gazda definitivă
(discutabil) – nr oochiști in fecale mic/ cât de frecvent ingeră
accidental fecale de pisică omul?
Pisica (felinele) – importantă în transmiterea la om – unde nu sunt pisici (atol izolat in
Pacific) nu există toxoplasmoza
- găzduiesc ciclul sexuat, prezintă în fecale forma de rezistență în mediu,
necesare menținerii ciclului de viață al parazitului
Morfologie
• Tahizoit
• Formă proliferativă de multiplicare rapidă, într-o celulă nucleată a gazdei
• Formă de seceră, 4-7 μm x 2-4 μm
• Fragil în mediul extern; după ingestie, nu rezistă pasajului gastric
• Bradizoit
• Formă de multiplicare lentă, în chist
• Chiștii (150 μm) se dezvoltă intracelular în diferite organe
• Oochist
• Ovoid, cu perete rezistent
• Produsul final al reproducerii sexuate la pisică; se elimină cu excrementele. La
temperatura ambientală, în 2-4 zile sporulează și devine infecțios.
Clinic
Toxoplasmoza dobândită postnatal
• Primoinfecția la gazda imunocompetentă – frecvent asimptomatică
- sdr. mononucleozic- like –cu serologie negativa pentru VEB,VCM
• Primoinfecția la gravidă – poate duce la infecție prenatală a fătului
• Primoinfecția la gazda imunodeprimată (de ex., alterarea semnificativă a fcț LfT sau
trat imunosupresor) – boală febrilă cu multiple localizari. Mortalitate mare fără
tratament.
• Reactivarea toxoplasmozei la pacientul imunodeficient – frecvent localizare cerebrală
Toxoplasmoza dobândită prenatal (congenitală)
Primoinfecția la gravidă → infecție congenitală
• infectia in primul trimestru de sarcină
moarte făt in utero
hidrocefalie/microcefalie, calcificări intracerebrale, corioretinită, întârziere psihomotorie
• Trim II,III- leziuni neurologice mai puțin severe
• Manifestarile clinice pot sa apară târziu după naștere, chiar in copilărie – leziuni
cerebrale/oculare
Imunitate
- Imunitate dobandită, umorală și celulară
- Evaziune imunitară a toxoplasmelor din chiști → persistență la pacienți
imunocompetenți
- În caz de imunodeficiență celulară, inf inaparentă se transformă în toxoplasmoză
simptomatică (ex., pacienți SIDA, CD4 sub 200/μl)
Diagnostic
Sub 1% din cei infectați sunt diagnosticați cu toxoplasmoza
Prelevate – sânge (heparinat), biopsie musculară, lavaj bronho-alveolar, LCR
1. Examen microscopic – col Giemsa, PAS
2. Izolare paraziți prin inoculare intraperitoneală la șoarece
3. Detectare ADN specific (PCR) – dg in utero inf congenitală
4. Serologie – dg de rutină la pacient imunocompetent (ELISA, IF); excepție:
toxoplasmoza oculară nu este detectabilă serologic
IgM – 1S după inf, persistă m.m. S
IgG – apar după 2-4L, persistă m.m. ani
Pacienți imunodeficienți (SIDA) – forma cerebrală poate fi dg prin investigații radiologice
Dg prenatal
- PCR pt a evidenția ADN Toxoplasma în lich amniotic/LCR
- IgM prezenți doar la 50% copiii infectați prenatal
Tratament
Inf clinic manifeste copil/adult; inf simptomatică/asimptomatică gravidă
- Pirimetamină + sulfadiazin / pirimetamină + clindamicină
- In sarcina – spiramicina
Epidemiologie
- Sursa de infecție pentru om:
Animale domestice/sălbatice (carne crudă)
Pisica (oochisti materii fecale )
- Transmitere
Consum carne cu chiști insuficient preparată termic
Ingestie alimente/apă contaminate cu fecale de pisică sau cu
particule contaminate
Transfuzie/transplant
Transplacentar
- Bradizoiții din chiștii din carne supraviețuiesc 3S la 4 °C: sunt distruși în 3Z la -20
°C, în câteva minute la 70 °C
Profilaxie
Femeia gravida cu serologie negativa
- Consum de carne bine prelucrată termic/ care a fost congelată
- oochiștii devin forma infecțioasă în 48 ore – indepartarea excrete pisică zilnic
(mănuși)
- Nu contact cu pisicile
- Urmărire serologică gravidă IgG, IgM
Pacient imunodeficient
- Tratament preventiv contra reactivării toxoplasmozei
- Trat antiretroviral al pacienților HIV + a scăzut incidența toxoplasmozei

Tripanosoma
Tripanosomiaza africană (boala somnului)
T. brucei gambiense , T. brucei rhodesiense – vector musca Tsetse
- forma infecțioasă = trypomastigot ( are flagel liber si o membrană ondulantă pe toată
lungimea parazitului) –prezentă în saliva insectei- intră în sânge om- apoi si limfă,
LCR – diviziune – ingerate de musca- ajung in intestin musca – migrează in glandele
salivare – forma epimastigot (are flagel liber dar membrana ondulanta este partiala)
continua reproducerea pana la trypomastigot
- musca Tsetse găzduiește parazitul 4-6 săptamâni
Clinic
Perioada de incubatie- zile- saptamani
- mai scurtă T. brucei rhodesiense
T. brucei gambiense – evolutie cronică, interesarea SNC, sfarsit letal
Faza acută
- Poate fi prezentă mică ulcerație la locul înțepăturii
- Febră, mialgii, artralgii, adenopatie
Faza cronică
- letargie, meningoencefalită, retard mental,
- Stadiu final – convulsii, hemiplegie, incontinență
- comă
- deces prin alterarea SNC, infectii – malaria, pneumonie
T. brucei rhodesiense
- febră, mialgii apar mai repede
- Evoluția fulminantă spre deces
- Fără tratament -9-12 luni deces
- SNC rapid invadat – letargie, anorexie, tulburari de comportament
- Produce insuficientă renală, miocardită
Diagnostic de laborator
- Frotiu de sange (colorat Giemsa)
- Sange prelevat pe anticoagulant - centrifugarea sg prelevat pe heparină –
cromatografie
- Aspirat ganglionar
LCR (concentrarea probei)

Serologie – IF, ELISA, reacții de precipitare+aglutinare

Tratament
- Faza acută – suramin sau pentamidin
- Faza cronica – melarsoprol; triparsamid+suramin
- Cu efect in ambele faze – difluorometilornitin (ornidil)
Preventie
- insecticide, tratament bolnavi
- Avertizarea celor care calatoresc in zonele respective – echipament, repelenți
Tripanosoma cruzi
- Tripanosomiaza americană sau boala Chagas
- Vector ”kissing bugs” – insecta hematofaga (triatomid)
Tripomastigot prezent in fecalele insectei – intra cand iși servește pranzul sanguin- ”kissing
bugs” – inteapă frecvent in zona gurii (sau alt sediu facial)
- după ce se hrănește – defecă- pătrunde prin leziune in special prin grataj – in tesuturi –
cardiac, ficat, creier – pierde flagelul si membrana ondulantă – devine forma
amastigota = e forma intracelulara, mica, ovala – se multiplică și eventual distruge
celula gazdă – eliberata intra in alte celule sau devine tripomastigot – insecta – devine
epimastigot in intestin insecta – se dezvoltă tripomastigot –fecale-om
Epidemiologie
- Cazuri frecvente copiii America centrală si de Sud
Clinic
-asimptomatic, acut, cronic
Semn precoce – zona eritematoasă, indurată la locul înțepăturii= șagoma
urmată de edem si rush facial
- Mai severă la copilul peste 5 ani- febră, mialgii, stare influențată, SNC
- Moartea poate surveni la cateva saptamani de la debut
- Evolutia – moarte
- vindecare
- cronicizare – hepatoslenomegalie
- miocardită
- dilatatia esofag, colon – afectarea plexului Auerbach (plexul
mienteric)
- SNC- formațiuni chistice+ meningoencefalită
Diagnostic
- Frotiu de sange (colorat Giemsa)
- Sange prelevat pe anticoagulant
- Biopsie ganglionara, medulara, hepatică – stadiu amastigot
Serologie – IF,ELISA
Xenodiagnostic – in zone endemice
PCR – detectie in sange
Tratament
- nifurtimox, de electie
- Alopurinol, benzimidazol
Preventie
- Triajul donorilor
- Desinsectie
- De la sobolani, oposum – la caini, pisici domestice
Leishmania
- Leishmania donovani, L. tropica, L. braziliensis
Vector –Phlebotomus sau Lutzomya
Leishmania donovani
- Promastigot (lung, subțire, flagel liber) prezent in saliva insectă – injectat in sange –
pierde flagelul devine – amastigot – invazia sistem nonocito-macrofagic- invazia-
tegument, splină, ficat – ingerat- in insecta devine promastigot- ciclul se reia
- Boala kala-azar/ febra dumdum (leishmanioza viscerală)
- Vector Phlebotomus
- Rezervor – caini, vulpi, arici, sacal
Asia, America de Sud, Africa, bazin mediteraneean
Clinic
Perioada de incubație – saptamani- 1 an
Febra, diaree, anemie
Poate mima malaria – la debut
Hepatosplenomegalie, pierdere in greutate, insuficienta renală
Leziuni cutanate post kala-azar
Netratată – forma fulminantă letală
- boală cronică – deces in 1-2 ani
Diagnostic
- Biopsie tisulară, punctie medulară,aspirat ganglionar – amastigot
- Cultivare (Tobie mediu) sange, maduva osoasă, alte tesuturi – promastigot
- Serologie – hemaglutinare indirectă, IF, ELISA
- PCR

Tratament
Miltefosin (hexadecilfosfocolin)
Alternative – pentamidin, amfotericina B
L. tropica
- Asia, Africa, bazin mediteraneean, sudul URSS
- Rezervor caini, vulpi, rozatoare
- Vector Phlebotomus
- Leishmaniaza cutanată
- 2 specii înrudite – L. aethiopica - Etiopia, Kenia, Yemen; Phlebotomus; rezervor
caini, rozatoare
- L. mexicana – rezervor rozatoare, maimute,raton,; vector Lutzomya
Clinic
Incubația – 2 săptamâni- 2 luni
Leziune papuloasă la locul înțepăturii – ulcerează – crustă – suprainfecție bacteriană – se
vindecă fără tratament cu cicatrice distructivă
Diagnostic
- Biopsie din ulcer cutanat – amastigot
- Serologie – hemaglutinare indirectă, IF, ELISA
Tratament
- Stibogluconat
- Fluconazol, miltefosin
Preventie
- repelenti, echipament protectie
- Tratament bolnavi, desinsectie, control rezervor
L. braziliensis
 - Leishmaniaza cutaneomucoasă - pen Yucatan
- Vector Lutzomya, rezervor – multe animale din junglă, cainii domestici
Clinic
- La fel cu L. tropica
- Diferența – distrucția mucoasei si tesuturi subiacente – mutilare facială
Tratament, prevenție
- Stibogluconat
- Amfotericina B
- Numai prin vaccinarea pădurari – vaccin in lucru

HELMINŢI
• metazoare
• 2 încrengături
Plathelmintes (viermi plaţi)
Au corp turtit dorso-ventral
2 clase
Trematoda – foliacei
Fasciola hepatica
Cestoda – pangliciformi
Taenia spp.
Echinococcus granulosus
Nemathelmintes (viermi cilindrici)
Strongyloides stercoralis
Ascaris lumbricoides
Enterobius vermicularis
Trichuris trichuria
Trematode (viermi plați foliacei)
• Majoritatea sunt viermi plaţi, aplatizaţi dorso-ventral, foliacei (formă de frunză)
Excepţii; de ex., schistosome filiforme
• Ventuze = organ de ancorare
Ventuză bucală – în jurul orificiului bucal, legat de esofag şi intestin
Ventuză ventrală
• Suprafaţa corporală formează un înveliş sinciţial, prin care nutrienţii din mediu pot fi
incorporaţi
• Maj speciilor sunt hermafrodite; cu excepţia schistosomelor
• În ciclul evolutiv
Prima gazdă intermediară este o moluscă
A doua gazdă intermediară pentru unele specii – artropode şi peşti
Fasciola hepatica
• Fascioloză, gălbează
• Paraziţi frecvenţi ai căilor biliare ale rumegătoarelor domestice
• Gazde intermediare în ciclul evolutiv – moluşte de apă dulce
• Omul se infectează accidental prin consum de plante (ex., măcriş) la care au aderat
forme infecţioase (metacercari)
• Parazit important al rumegătoarelor domestice, care poate contamina alte specii
animale
• Contaminare umană sporadică/endemică
• Repartiţie mondială
• 40 ţări de pe toate continentele (OMS, 1999)
Parazit
• Vierme plat, ~ frunză de dafin
• Lungime 2-5 cm, lăţime până la 1 cm
• Caracteristici particulare
Con cefalic bine individualizat în raport cu restul corpului
Ramificare pronunţată a diferitelor organite (2 cecuri intestinale cu ramificaţii externe,
ramificaţii secundare şi ramificaţii interne scurte)
• Adulţii parazitează căile biliare
Clinic
• Inf inaparentă
• Inf manifestă
Incubaţie 4-6S
Dureri abd, hepatomegalie, febră
Semne de colangită
Anemie
Uneori paraziţii migrează în alte organe decât ficatul
Diagnostic
• Hiperleucocitoză, hipereozinofilie
 • ↑ enzime hepatice
• La 2-3L după contaminare – evidenţiere ouă în MF şi lichid duodenal
• Evidențiere Ac serici
Precede cu S apariţia de ouă în MF →
în special înainte de apariţia ouălor în MF
în localizări ectopice
confirmarea fasciolozei cronice (nr redus ouă)
EIA (sn 95%), cu confirmare pozitivilor prin imunoblot (sp 100%)
• Epidemiologie
Zoonoză
Rezervor de infecţie – ovine, caprine, bovine
Transmitere – consum de salată sălbatică (macriş) sau apă contaminată cu metacercari
Inf endemică în Cuba, Peru, Chile, Porto Rico
• Tratament
Triclabendazol
• Profilaxie
Nespecifică (evitare măcriș crud/ alte plante care pot fi contaminate)
Cestode (viermi plaţi pangliciformi)
• Corp compus din
Cap (scolex)
Zonă de proliferare ne-segmentată (gât)
Lanţ de segmente (proglote)
• Organele genitale sunt hermafrodite
• Nu există aparat digestiv (nutrienţii sunt absorbiţi prin cuticulă)
• Ciclul evolutiv prezintă 1-2 gazde intermediare
• Stadiile larvare (metacestode, cisticerci) ai dif specii de cestode pot coloniza ţesuturile
umane şi produce leziuni mai importante decât cele intestinale
Taenia spp.
• Agent al teniazei şi cisticercozei
• Adulţii speciilor de Taenia, cu lungimi de până la câţiva metri, parazitează intestinul
subţire al omului.
 • Infecţia evoluează inaparent sau cu simptomatologie intestinală benignă (teniază)
• Bovideele sunt gazde intermediare pentru T. saginata; metacestodele (cisticerci) se
dezvoltă în muşchii lor şi pot fi absorbiţi de om după consumul de carne de vită crudă
• Metacestodele de T. solium se dezvoltă la porc şi accidental şi în organe umane (SNC,
ochi, muşchi striaţi, piele) unde produc boli infecţioase grave (cisticercoze).
Taenia saginata
• Agent al teniazei cu T. saginata
• Incidenţă
Răspândire mondială
Un indicator al frecvenţei cisticercozei bovideelor cauzată de T. saginata este prevalenţa
acestui parazit la bovideele din abatoarele din Europa: în medie 0,4-7%, dar uneori peste 50%.
Prevalenţă ridicată în unele regiuni din afara Europei
• T. saginata poate atinge o lungime de 10 m
• Scolexul are 4 ventuze, dar nici croşete, nici rostrum
• Proglotele finale sunt mai mult lungi decât late
• Fiecare proglotă conţine un uter ramificat în formă de copac, cu 80.000-100.000 ouă
(segment gravid). Segmentele gravide se detaşează la intervale neregulate şi sunt
excretate.
• Ouăle sunt eliberate
În lumenul intestinal la separarea unei proglote
La exterior
• Ouăle rotunde (30-40 μm) au un înveliş gros brun şi radiar (embriofor) şi o
oncosferă, localizată la interior, prevăzută cu 3 perechi de croşete (embrion hexacant)
• Mai mult de 25% din cazuri rămân inaparente
• Simptome şi semne clinice: greaţă, vărsături, dureri supra-ombilicale, senzaţie de
foame, hipereozinofilie
• Reinfecţiile sunt posibile (imunitate insuficientă)
Diagnostic
• Eliminare în MF de segmente de 1,5-2 cm lungime şi 0,7 cm lăţime → dg usor
• Determinarea speciei plecând de la proglotele gravide pe baza criteriilor morfologice
nu este întotdeauna posibilă
Dif prin analiza ADN
• Ouăle de T. saginata, eliminate în mod neregulat în MF, nu pot fi dif de cele de T.
solium
 • Teste ELISA – detecţie Ag de Taenia în MF → dg în absenţa eliminării de
proglote/ouă în MF
Tratament
• Praziquantel, niclosamidă
• Albendazol, mebendazol, paromomicină – mai puţin eficiente
Epidemiologie
Omul se contaminează prin consum de carne de vită crudă, parazitată de cisticerci
Profilaxie
• Purificarea apelor uzate
• Recunoaşterea purtătorilor de cisticerci (ctrl veterinare în abatoare)
• Carnea de vită intens contaminată nu este consumabilă; contaminare redusă –
cisticerci distruşi prin congelare
• Evitarea consumului de carne de vită crudă/ necongelată
Taenia solium
• Agent al teniazei şi al cisticercozei cu T. solium
• Incidenţă
Endemic, mai ales în zone rurale din Am Centrală şi de S, Africa, Asia
Mexic – 7% din populaţia rurală este purtătoare; 25% porci colonizaţi
Sporadic în SUA, Europa de S, E, V
Cazuri de import
Parazit, ciclul evolutiv
• Lungime 3-4 m (mai mică decât T. saginata)
• Scolex cu 4 ventuze, un rostru cu 2 coroane de cârlige
• Într-un segment gravid, nr ramificaţiilor uterine (7-13) este de obicei mai mic decât la
T. saginata (cel mai frecv > 15)
• Gazdă intermediară porc – în care cisticercii (Cysticercus cellulosae, 6-8 x 5 mm) se
maturează în 2-3 L
• Scolexul de T. solium are 4 ventuze mari şi un rostrum cu 2 rânduri de cârlige mai şi mici, de
obicei 13 din fiecare dimensiune

• Proglote. Lungi şi subţiri.

• T. solium: 7-13 ramificaţii uterine laterale

Patogenie, tablou clinic

Inf asimptomatică/ manif clinice minore (~ T. saginata)

 • Diagnostic

Idem T. saginata

• Tratament

Praziquantel

• Profilaxie

Preparare termică/congelare (-20°C, minim 24h) a cărnii de porc

Ameliorarea condiţiilor igienice în zone endemice

Control veterinar abatoare

Cisticercoza

• Parazit

Cisticercii de T. solium = Cysticercus cellulosae

• Tablou clinic

Neurocisticercoza (SNC) - gravă

Cisticercoza oculară -gravă

Alte localizări: subcutanat, în miocard, în musculatura scheletică

• Diagnostic

Investigaţii radiologice

Imunodiagnostic – Ac specifici detectaţi prin Western-blot (90% din cisticercozele cerebrale)

• Tratament

Praziquantel

• Epidemiologie

Condiţii de igienă precare

Transmitere:

Ingestie de ouă eliberate de purtătorii de viermi (autoinfecţie exogenă)

Ingestie de ouă care sunt eliberate de un vierme în intestinul unei persoane contaminate (infecţie
endogenă)

Echinococcus granulosus

Hidatidoza – prezența larvei (hidatida) in diferite organe, leziune chistică uniloculară

- manifestări locale – sdr tumoral grav + manifestări generale

- complicație gravă – hidatidoza secundara

În zonele în care se folosesc câini la turmele de vite, oi; pe toate continentele

Complex Echinococcus granulosus – studii moleculare arată că tulpinile aparțin mai multor specii –
tulpini de la vite, oi, porci, cai, cămile

Morfologie

Hidatida

• Începe ca o masă protoplasmatică multinucleară care se veziculează

• Creste lent în ani (5-20 ani), ajunge la marimea cap de făt

• Structura concentrică:

- membrana cuticulară

în exterior, rezistentă, grosime 1 mm, albă mată ca albușul de ou, stratificată, elastică;

impermeabilă pentru microorganisme, permite dializa unor substanțe minerale

și organice

- membrana germinală sau proligeră, f. subțire 25µ, tapetează cuticula

secretă lichidul hidatic, formează cuticula, veziculele proligere, veziculele fiice.

- veziculele proligere

prin inmugurirea membranei germinale către interiorul hidatidei

250-300µ vizibile cu lupa

în interiorul lor se formează protoscolecși – in medie 10-30 /veziculă

veziculele proligere + scolecșii liberi sedimentează în hidatidă = nisipul hidatic

1 cm3 nisip hidatic = 400.000 scolecși

- veziculele fiice

apar fie în peretele hidatidei , fie prin vezicularea unui protoscolex

sunt răspunzătoare de hidatidoza secundară

În exterior se formează un înveliș= membrana adventice de izolare, prin reacția inflamatorie a gazdei

Hidatida+ membrana adventice= chist hidatic

Omul –accidental în ciclul biologic – ingeră ouă de tenie de la câine

- apă/vegetale contaminate

Clinic

Hidatidoza hepatică

Hidatidoza pulmonară

Dg clinic f. important

Explorări paraclinice
Radiologie+ tomografie+ecografie = evidențiază chist

Diagnostic serologic

Tehnici utilizate pentru evidențierea anticorpi anti - chist hidatic Immunoblot cea mai bună
specificitate

Pacienții cu localizare hepatică – 90% serologie pozitivă

pulmonară – până la 50% serologie negativă

Tabloul sanguin

- Eozinofilia – moderată, inconstantă

-însoțește prezența chisturi active, infectate recent, hidatidoza

secundară

- absența eozinofiliei – nu exclude hidatidoza

Tratament

- Chirurgical – de elecție

- Dacă e inoperabil (localizare) – albendazol, mebendazol, praziquantel

Prevenție

Igiena personală – spălat pe mâini

- veselă – folosită în hrana câinilor

Câinii – nu în vecinătatea cadrave de animale

- nu hrăniți cu viscere (crude) de animale

In zone endemice – praziquantel câinilor

- vaccinarea vitelor

Reducerea numărului de câini vagabonzi = scade prevalența la om

Nematode (viermi cilindrici)

• Metazoare fuziforme, nesegmentate, de câţiva mm până la 1 m lungime, de sexe

diferenţiate

• Tegument extern cu structură complexă

• Organe interne (tub digestiv, organe de reproducere)

• Cavitate pseudo-celomică centrală

• Masculi mai mici decât femelele; au organe genitale ce prezintă caracteristici tipice de specie

• Dezvoltarea de la ou la nematod adult trece prin 4 stadii larvare şi 4 năpârliri (exuviaţii)

• Unele specii au nevoie, pentru dezvoltarea lor, de o gazdă intermediară

Ascaris lumbricoides

• Agentul etiologic al ascaridiozei

• Parazitează intestinul subţire al omului

• Repartiţie mondială

• 1,45 mld persoane infectate (OMS, 2002)

• Principalele regiuni endemice: Asia SE, Africa, America Latină (prevalenţă 10-90%; mai mare
la copii decât la adulţi)

• Infecţii autohtone rare în Europa Occidentală şi Centrală

Parazit

• Ascarizii adulţi trăiesc în intestinul subţire

• Lg 15-40 cm, grosimea unui creion, culoare galben-roz

• Fiecare femelă fecundată produce zilnic 200.000 ouă, care sunt eliminate în MF, în formă
imatură

• Ou ovoid 60 x 45 μm, cu înveliş gros, brun, cu supraf neregulată

• În condiţii termice favorabile de 20-25 °C, umiditate şi aport suficient de oxigen → din ou se
dezvoltă (3-6S) o larvă infecţioasă

• Mascul adult A. lumbricoides, coadă incurbată

Tablou clinic

• Omul se contaminează prin ingestie de ouă conţinând larve

• Incubaţie 7-9 S

• Colonizare în nr redus → frecvent inaparent

• Contaminare mai importantă

hemoragii şi infiltrat inflamator în faza de migrare entero-pulmonară = opacităţi pe Rx pulmonară

(sdr Löffler) + tuse, dispnee, febră moderată, hiperE

În faza intestinală nu se obs semne clinice decât la o parte dintre pacienţi: greaţă, vărsături, dureri
abdominale, diaree

Uneori ascarizii migrează în stomac, în căile pancreatice → simptome

• Contaminarea sau contactul frecvent cu Ag superficiale de Ascaris (personal de lab) poate

duce la o alergie

Diagnostic

• Hipereozinofilie

• Ex coproparazitologic – ouă în MF = contaminare cu ascarizi maturi

• ± concentrare
 • Larve în spută sau aspirat gastric în timpul fazei de migrare pulmonară

• Ocazional viermi adulţi pot fi eliminaţi prin MF/ gură / nas (id prin caract macroscopice)

• Depistare Ag Giardia in MF

Epidemiologie

• Rezervor de infecţie – omul

• Ouăle eliminate supravieţuiesc ani într-un mediu umed (de ex., sol, ape uzate), dar sunt
sensibile la desicare

• Ouăle infecţioase de Ascaris contaminează omul prin alimente, sol (geofagie la copii!!!), mai
rar prin apa de băut

Tratament

• Stadii intestinale ascarizi

• Săruri de piperazină

• Mebendazol

• Albendazol

• Ivermectin

• Stadiile migratoare nu sunt afectate de posologii uzuale

• Posibile recăderi → repetare tratament după 2-3S

Profilaxie

• Măsuri igienă elementară – sanitaţie ape uzate

• Bună igienă alimentară – spălare fructe, crudităţi, preparare termică alimente – şi

corporală

• Tratament antihelmintic regulat la persoane contaminate, în regiuni endemice

Enterobius vermicularis

• Agent al enterobiozei (oxiuroză)

• În toate părţile lumii

• Copii 5-9 ani, adulţi 30-50 ani incidenţă maximă

Parazit

• Culoare albă, caracteristică

• Masculi 2-5 mm lungime, femele 8-13 mm

• Corpul femelelor se termină cu o coadă fină şi ascuţită

• Oxiurii maturi trăiesc în mucoasa colică şi partea inferioară a intestinului subţire

• Ou (50 x 30 μm) uşor asimetric, ovoid, cu înveliş fin

 • Ouă proaspete – conţin un embrion, care la temperatura cutanată se dezvoltă în larvă L1
infecţioasă în 2Z

• Ouăle sunt depuse având un înveliş adeziv de albumină

• Ouăle detaşate de pe piele pot adera la obiecte (jucării)

• Ouăle suprav 2-3S în mediu umed

E. vermicularis - adult
Mascul 2,5 mm/0,1-0,2 mm; femela 8-13 mm/0.3-0,5 mm
Masculul are posterior bont, cu un spicul
Femela are coadă lungă şi ascuţită
La ambele sexe există expansiuni cefalice
Ciclu evolutiv
• După copulare, masculul moare
• Femela migrează (cel mai frecvent noaptea), trec prin anus pe pielea perianală pentru a
depune ouăle (cca 10.000 ouă per femelă). Oxiurii sunt frecvent excretaţi în cursul
defecării şi sunt uşor de recunoscut la supraf MF ca elemente albe, mobile
• Ouă depuse în pliuri perianale; larvele (imature) din ouă se maturizează în 4-6 h
• Ouă embrionate ingerate de om
• În lumenul intestinal larvele sunt extrase din ouăle ingerate şi se dezvoltă în 5-6 S
Diagnostic
• Evidenţiere oxiuri eliminaţi spontan în MF
• Vizualizare ouă depuse în regiunea perianală
• Test cu bandă adezivă (test Graham sau amprenta anală) dimineaţa →
examinare bandă adezivă plasată pe o lamă – de elecţie
• Alternativ – tampon anal

Epidemiologie
• Contaminare orală şi transmitere manupurtată de la regiunea anală/ jucării la gură
• Ouăle se pot propaga şi prin praf (incorporate în praf)
• Există posibilitatea infestării retrograde prin eliberare de larve infecţioase la nivelul
anusului, apoi migrare retrogradă în intestin
Tratament
• Albendazol
• Mebendazol
• Pyrantel
 • Reinfecţii posibile →
• Repetare tratament
• Tratament membrii familiei/grădiniţă (posibili purtători)
• Asociere măsuri profilactice
Profilaxie
• Reducere a propagării ouălelor
• Toaletă perianală (mai ales dimineaţa)
• Spălare regulată mâini
• Fierbere lenjerie
• Spălare obiecte contaminate cu apă caldă
Trichuris trichiura
• Agentul trichocefalozei
• Repartiţie mondială
• 1,05 mld oameni infectaţi (OMS, 2002)
• Prevalenţă mai ridicată în regiuni umede şi calde, cu nivel redus de igienă
Parazit
• 3-5 cm lungime
• Formă de bici, cu partea posterioară mai groasă (mânerul biciului) şi partea anterioară
fină ca un fir de păr
• Adulţii trăiesc în colon (cec)
• Femelele excretă numeroase ouă cu înveliş gros, galben-brun, 50-55 μm lungime, care
sunt uşor identificate prin forma lor tipică de lămâie şi dopurile hialine situate la
fiecare pol
• În mediu umed ouăle de Trichuris trichiura supravieţuiesc luni de zile, chiar ani
Tablou clinic
• Inf frecvent asimptomatică
• Trichocefalii sunt hematofagi – absorb sânge prin partea lor anterioară, ancorată în
mucoasă
• Colonizare masivă, cu sute/ mii de trichicefali, mai ales la copil – inflamaţie colică
• Diaree apoasă şi cu striuri sanguinolente/ cu mucus
• Prolaps rectal - patognomonic
• Anemie, malnutriţie
 Diagnostic
• Ex CPZ
• Viermi adulţi obs la rectoscopie
Tratament
• Albendazol
• Mebendazol
• Ivermectin
Profilaxie
• ~ ascaridioză
Trichinella
• Regiuni temperate
• 27 milioane infectati in lume
• Porc, cal, urs, porc mistret principalele surse de contaminare
Adulti
• 1,5 mm mascul
• 4 mm femela
Larve si chisti
Larvele închistate au 1 mm
lungime
• Regiuni temperate
• 27 milioane infectati in lume
• Porc, cal, urs, porc mistret principalele surse de contaminare
Adulti
• 1,5 mm mascul
• 4 mm femela

• Contaminare – consum de carne cruda care poate contine larve inchistate

• Larve eliberate in intestin → adult
• Femelele (vivipare) elibereaza embrionii in peretele instinului gros (→ diarrhée)
• → sange→ muschi striati→ larve inchistate(→edem, mialgii difuze, miocardita)
Diagnostic
– Eozinofilie (>50 %)
– Crestere CPK, aldolaze (enzime musculare)
 – Serologic (ELISA sau IFI)
– Biopsie musculara(deltoid) dupa 3 saptamani de la contaminare, pentru a
vizualiza larvele
Tratament
albendazole
Preventie
– Congelare prelungita (15 zile– 20 °C)

Arahnida, subclasa Acari (Acarina)

Sarcoptes scabiei
• Acarian corp rotund, oval (mascul, femela) - SCABIA
• Are 4 perechi de picioare – I,II,IV cu ventuze terminale, III cu par lung terminal
• Se hraneste cu suc dermic
• Femela sapa galerii in derm si depune oua din care in 7 zile ies larve- in 1 luna-adulti
• Masculul traieste obisnuit pe suprafata tegumentelor

Insecta
Pediculus
Phthirius
Pediculoza
• Pediculus humanus var. corporis (insecta hematofaga) vector pt. tifos exantematic,
febra recurenta epidemica
• Pediculus humanus var. capitis – fire păr, depune oua (lindini)
Ftiriaza
Phthirius pubis – hematofag, trăieşte in zona capilară pubiană
Definirea și clasificarea fungilor
Fungii (micromiceții) = organisme microscopice, eucariote, uni sau pluricelulare, heterotrofe,
conțin chitină și uneori beta-glucan in peretele celular.
- Se diferențiază de celula vegetală - Nu au fotosinteză – depind de surse exogene
de carbon și azot organic
- Se diferențiază de celula animală - Au perete celular
Criteriul morfologic (micologia medicală) – se referă la structura părții vegetative
(asimilatoare) a fungului= tal: 3 tipuri
• Filamentoși – microorganisme pluricelulare, talul format din filamente tubulare
septate sau nu= hife
• Levuriformi – microorganisme unicelulare, formă rotundă sau ovalară, se multiplică prin
burjonare. Fungii levuriformi sau levurile – talul redus la o singură celulă.
• Dimorfici – dualitate morfologică în funcție de condițiile de dezvoltare.
Apar sub formă de levuri în țesuturi sau la 370C in vitro pe medii speciale și
Sub formă filamentoasă cand sunt cultivați la temperatura camerei sau la 300C pe medii uzuale.
Clasificarea fungilor după relația cu gazda umană
Fungi patogeni primari (e.g Histoplasma)
- Gazda imunocompetentă, imunocompromisă
- Evidențierea intratisulară – patognomonică
Fungi oportuniști (e.g.Aspergillus,Candida, Cryptococcus)
- un ansamblu de hife= miceliul (vizibil sub forma colonii caracteristice)

Candida

Habitat

- Comensal animale, mediu

- Piele + mucoase la om: gastro-intestinala, orofaringe, vagin

Patogenitate C. albicans – cea mai frecvent intalnita la om

- Oportuniste: imunodepresie, terapie cu antibiotice, bariere afectate

- Sursa endogena (microbiota indigena) sau exogena- nou-nascut (pasaj vaginal),
manupurtata, transmitere sexuala

Plasticitate morfogenica
- forma levurică 2-4 µ,

- Forma pseudomiceliana – forma levurică alungită realizand filamente

Chlamydosporii sunt forme de rezistenta

In vivo- forma pseudomiceliana e asociata cu invazia tisulară

C. albicans - este dotata cu adezine

-poate supravețui și se poate multiplica in condiții diferite de O2, CO2,pH

- are aspartil proteaze Sap (Secreted Aspartic Proteinase) codificate de 10 gene

diferite (Sap 1-10) cu pH optim de functionare pH2-7 – activitate proteazică

- are superoxid-dismutază – contrează sistemul oxidativ al

fagocitelor

- posedă gene reglatoare de pH – PHR1, PHR2 – pentru pH alcalin si respectiv

acid

Fiziopatologie
- Trecerea de la comensalism la parazitism – legată de multiplicarea intensă
- Factori care favorizează trecerea – vârsta – extremele
- sarcina, diabet, cancer, viroze
- terapie cu antibiotice, carente in vit B, afectarea barierei
cutaneo-mucoase
 - terapie cu imunosupresive, interventii chirurgicale –
transplant, montare catetere, etc
Diagnostic
Prelevarea - candidoze superficiale – pe tampon
profunde (hemocultura, lavaj bronhoalveolar, etc)

Cultivarea
- Agar Sabouraud
- Agar Sabouraud cu cloramfenicol
- Medii cromogene – permit diferențierea speciilor de Candida
- Temperatura – 370C pentru situsuri profunde
- 370C și 300C – tegument
Aspect colonii – albe, cremoase după 24-48 ore
Identificarea
- prezumptivă – test filamentare
- Sisteme de identificare comerciale
Sensibilitatea la antifungice
- poliene+ imidazoli - ținta lor ergosterolul conținut în membrana citoplasmatică
- Astăzi după rezultatul antifungigramei
Fungi necultivabili

Genul Pneumocytis

• Antonio Carini – 1909 – la sobolan

• Vanek Jirovec – 1952- izolat la om din leziuni de pneumonie interstitială
• 1980 – inclus in regnul Fungi
• P. jirovecii (om)
• Determină pneumonii interstitiale la debilitati, imunocompromisi, pot imbraca caracter
epidemic in colectivități
Tratament
- Nu conține ergosterol – azolii sunt inactivi
- Sintetizează acid folic – SXT eficient