Parazitologie – 2

FLAGELATE
Sunt protozoare care se deplasează cu ajutorul flagelilor. Sunt paraziţi unicelulari
(protozoare) cu flageli = mastogonţi= kinetide.
Se înmulţesc prin diviziune binară longitudinală. Sunt specifice omului şi cu rezervor
animal.
Morfologia flagelului
• Axonema (9 microtubuli) – ax central, porneşte dintr-un nucleu care se
numeşte corpuscul bazal = kinetosom/blefaroplast.
• Kinetoplast – are ADN diferit faţă de nucleul parazitului = kinetonucleu –
nucleu de mişcare; sunt fuzionate.
• Citoschelet – prezintă: costa – lateral; axostil – pe linie mediană, conferă
rigiditate.
Principalele flagelate
1. Flagelate cavitare: - Giardia intestinalis
- Trichomonas vaginalis
2 Hemoflagelate: - Tripanosoma spp.
- Leishmania spp.

Hemoflagelate
• Sunt flagelate ale sângelui
• Înmulţire digenică – 2 gazde: nevertebrată (insectă hematofagă – vector – rol de
transmitere: inoculativ prin înţepare; contaminativ prin fecale); vertebrată.
• Au caracter zoonotic – rezervor animal
• Tropicali şi subtropicali
• De interes medical: Tripanosoma spp , Leishmania spp
Ciclul de viaţă
• 4 stadii la Tripanosoma
• 2 stadii la Leishmania
1. amastigot (Leishmania)
2. promastigot (Leptomonas)
3. epimastigot (Chritidia)
4. trypomastigot
 Trypanosomele
Trypanosoma Brucei (Africană)
• transmitere vectorial- inoculativă – 60.000.000 oameni cu risc
• 50.000 decese anuale şi > 1,5 mil. dezvoltă sechele
• în Uganda – toate speciile: forma rhodesiană, şi gambiană
• parazitul:
 T. Brucei gambiense – în Africa Centrală şi de Vest
 T. Brucei rhodesiense – în Africa de Est şi Sud
 T. Brucei brucei - exclusiv la animale
• Vector: Glossina spp – (14 mm) transmit parazitul la om: – musca ţeţe –
hematofag;
• Nu e specie omogenă: tip 1 – T. B. Gambiense; tip 2 – T. B. Brucei
Ciclu biologic
Trypomastigotul – în glandele salivare ale vectorului – e inoculat la om – ajunge în
toate cele 3 staţii:
• trypomastigot (polimorf – forme subţiri, lăţite = slander/stampi) – în
staţie ganglionară;
• sânge
• străbat bariera hemato-encefalică – în SNC
Patogenia
• glicoproteine de suprafaţă – activare mononclonală (limfocite B → plasmocite
– secretă IgM); suferă variaţie antigenică = pe măsură de organismul produce
Ac specifici faţă de configuraţia Ag de suprafaţă, parazitul schimbă
proteinele de suprafaţă. Poate să apară imunosupresie prin epuizare. E cel mai
ingenios model de evitare a răspunsului imunitar, păcăleşte sistemul imun,
determină secreţia de IgM – răspuns imun primar.
• Factori solubili parazitari – produşi de secreţie proprie:
1. Piruvaţi – stimulează producerea de IL10 – va genera proces inflamator
cu apariţie unui manşon de PMN în jurul vaselor (cuffing= zonă de
înveliş); - activează producerea de IgE determină reacţii de
hipersensibilitate.
2. Tryptofol – are capacitatea de a inhiba (antagoniza) serotonina la
nivelul talamusului
3. Apoliloproteina L1 – factor litic anticomplement
4. Autoanticorpi – antimielină; în decursul bolii, ca urmare a mecanismelor
pot să apară componente aberante ce determină demielinizare.
Clinica – Trypanosomiaza africană (boala somnului)
Faza I – trypanom= papulă, inflamaţie – numai la T. b. rhodesiense (absentă la
T.b. brucei& T.b. gambiense); trypomastigoţii ajung în sistemul limfatic, în
ganglionii limfatici determină Adenopatie cervicală posterioară bilaterală
(Winterboltom) + rash cincinat (cercuri roşii – 3-4 săptămâni).
Faza II – circulatorie - febră neregulată, cefalee persistentă, tulburări de
comportament (irascibil, iritabil).
Faza III – neurologică:
• tulburări de somn (insomnii noaptea, inversarea ritmului veghe- somn, ziua
somnolent);
• hiperestezii (kerundel = cea mai mică atingere este dureroasă; ex: în
teritoriul n. ulnar – i se dă o cheie pacientului, trebuie să deschidă o uşă );
• tulburări motorii, pe grupe musculare izolate, nu pareze pe jumătate de
corp;
• tulburări de: deglutiţie, fonaţie, vorbire, masticaţie;
• tulburări endocrine (la femei - de ciclu menstrual, de fertilitate);
• tulburări psihice – întotdeauna pacienţi ciudaţi, consideraţi periculoşi,
imprevizibili
• comă! Rupe legătura cu exteriorul; 2-8 ani la T. B. gambiense – deces! 4-8
luni la T. b. rhodesiense formă foarte gravă!
• Pacientul nu are senzaţie de foame, sete, slăbeşte – emaciere; senzaţia de
frig, cald dispare; interrelaţionazitatea cu persoanele din jur: devine
asocial; stare de mizerie biologică – necesită suportul familiei.
Diagnostic
1. Morfologic – trypomastigoţi polimorfi (slender & stumpy) în:
aspirat/biopsie, sânge, LCR.
2. Imunologic – IgM
Epidemiologie
Africa „belt” – centura africană 14°N - 29°S; 1800 m altitudine.
T. b. gambiense – antroponotică = preponderent umană; habitat forestier ecuatorial.
T. b. rhodesiense – zoonotică; savană, frecvent la antilope (Namibia).
Transmitere: vectorial – inoculativ; congenitală (controversată).
Profilaxie
• Insecticide capcane (bionice, GPI- supraveghere prin satelit, odorante)
(insecta – preferinţă pt mirosul de acetonă – urină bovine).
 • Protecţie individuală – haine cu repelenţi = substanţe chimice cu miros
respingător pt vectori) – în culori neutre: gri, bej, kaki, nu! ţipătoare: orange,
albastru puternic, negru.
• Nu există vaccin sau mijloc de profilaxie!

Trypanosoma cruzi (Americană)

• În America Centrală şi de Sud
• hemoflagelat american
• transmitere vectorial - contaminativă
• la om – trypomastigot (sânge) ; - amastigot – pseudochisturi, mai mulţi în
ţesuturi;
• Boala Chagas = Trypanosomiaza americană
• 18 mil. pers infectate – nr lor e în scădere
Parazitul
• T. cruzi: - subtip 1 – z3-z5 (silvatica = sălbatică) (z =zimogen)
- subtip 2 - z1-z2 (peridomestică)
• T. rangali – nepatogenă la om ; numai la animale!
• Vector – Reduviidae – ploşniţă – Kissin bugs/barberas (bărbierii) – înţeapă
omul în jurul feţei/buzelor; nocturni (au activitate maximă noaptea).
1. Triatoma – cel mai răspândit
2. Rhodnius
3. Panstrongyplus
Sunt vectori care seamănă oarecum ca şi comportament cu gândacii de bucătărie.
Sunt prezenţe de interior.
Ciclu de viaţă
Vectorul când ia sânge, depozitează pe tegumentul persoanei respective dejecte cu
trypomastigot şi o substanţă pruriginoasă ce creează fisuri la nivelul pielii, însoţite
de prurit. Omul de freacă la ochi – cale de pătrundere: conjunctiva, corneea→
staţie limfatică→ sânge→ ţesuturi (devine amastigot; se inmulţeşte – rezultă
pseudochisturi).
Patogenia
La nivelul membranei există mucine pt ancorare care activează macrofagul direct,
determinând producerea citokinelor proinflamatorii.
Există şi factori enzimatici proprii:
• Transialidază – asigură rezistenţă la ADCC, determină distrugerea parazitului
mediată de Ac.
• Transcemase- prolină – stimulează sinteza policlonală de limfocite B- activate
vor determina sinteza aberantă de Ig.
Autoimunitate – apare datorită stimulărilor policlonale care determină sinteza de
Ac împotriva propriilor structuri tisulare.
Clinic – Trypasomiaza americană (Boala Chagas)
Poarta de intrare – conjunctiva, corneea.
Faza iniţială (6-10 zile): semn Romana – triadă: edem palpebral, conjunctivită,
adenopatie preauriculară; foarte evident la copil (mai mic de 15 ani) şi la turişti.
Faza 2- acută: manifestări severe (miocardită, tulburări de ritm, conducere,
encefalită, limfadenită. Dacă pacientul supravieţuieşte, atunci ajunge în faza
cronică.
Faza cronică (19-25 ani) – pseudichisturile distrug SNV parasimpatic şi creează
o asinergie între SNV simpatic şi parasimpatic, sunt distruşi ganglionii din plexul
mienteric Auerbach. Se produc:
• Apariţia megaliei viscerelor cavitare digestive (de 10 ori): disfagie –
megaesofag (afectează deglutiţia), megacolon (determină constipaţie),
cardiomegalie (e distrus F. Hiss ca şi reţeaua Purkinje; apar tulburări de
ritm de conducere – blocuri atrio-ventriculare severe, determină stop
cardiac; rezultanta acţiunii de distrugere a complexului de automatism
cardiac: scade forţa de contracţie a miocardului, insuficienţă cardiacă
severă – determină decesul în 30-40% cazuri) – explică sechelele în
gravitatea bolii.
• Nedeterminată (60-70% cazuri) – glande parotide hipertrofice – facies de
pisică; tulburări de ritm (scăderea ritmului); speranţă de viaţă mai lungă;
disfagie; constipaţie – nu sunt grave. Se formează anevrisme – dilatarea
vârfului inimii determină ruperea miocardului.
Diagnostic
1. Morfologic – trypomastigoţi monomorfi în ganglioni, sânge;
- amastigoţi – pseudochisturi (în ţesuturi, necropsii). Endodiagnostic
– vector (90 zile)
2. Imunologic – evidenţierea Ac specifici – prin ELISA
Epidemiologie
• Areal limitat american;
 • Zoonoză – 3 focare animale: sălbatic (silvatic); peridomestic (armadillos,
oposum, rozătoare); domestic (pisică – Berenice – pisica, sursa de infecţie pt
Berenice; porc; câine). Vectorii înţeapă nediscriminatoriu.
Transmitere
• vectorial- contaminativ
• congenital (transplacentar – mamă-făt)
• transfuzional
• profesional – de laborator
Profilaxie
• vector K (knack strategy = deştept) – se adaptează la capcana pe care o
întinde omul;
• măsuri complexe de profilaxie: locuinţe igienice, cimentate ; protecţie
individuală (haine cu repelent); insecticide: 2/12 (de 2 ori/an câte o
deparazitare).
• screening pt donatori de sânge;
• vaccin – în cercetare; genomul aproape complet elucidat.

Leishmania
• parazit cu înmulţire digenică;
• hemoflgelat;
• amastigot –numai la om!
• promastigot – la insectă – vector; transmitere vectorial – inoculare.
• Tropical/subtropical
• Majoritari zoonoze
• Paraziţi prezenţi în nr mare la pers. HIV +.
• Parazitul – amastigot (Leishmania); - promastigot (Leptomonas).
• Vector – 30 specii – Phlebotomus; Lutzomyla; Pshychedopygus (2,5 mm) din
America de Sud. Sunt musculiţe de dimensiuni mici, ce înţeapă omul cu
precădere la răsăritul şi la apusul soarelui.
Ciclu biologic
Promastigot – inoculat la om (de vector – în salivă)- preluat de macrofag – pierde
flagelul – devine amastigot – se înmulţeşte în interiorul macrofagului – cărăuşi,
purtători.
Există 3 grupuri - amastigot din:
• piele (grup cutanat – macrofag din derm);
 • grupul mucocutanat (piele, mucoase);
• grup visceral (SRE= sist. reticulo-endotelial).
Patogenia
Sunt 3 antigene:
• lipofosfoglican
• fosfataza acidă/fosfolipaza – enzime proprii
• glicoproteina gp63 (kda) – de membrană
Ag sunt preluate de celulele dendritice Langerhans şi procesate la nivelul
macrofagului din ganglioni (în RE, C.Golgi). Macrofagul induce modificări importante
în populaţia limfocitară:
• activează: IL12, interferonul gama (IFN γ), TNFα care determină acţiunea
CD4Th1 asupra parazitului care este omorât.
• activează IL4, IL10 care stimulează CD8Th2 – determină un dezechilibru pe
limfocitele T, parazitul se multiplică şi este răspândit la distanţă. Apare o
boală severă cronică diseminată.
• Exces de citokine (hiperergie) determină răspuns inadecvat sau parazitul
este persistent (nu este omorât, nici nu se răspândeşte). Determină o boală
nodulară mucocutanată (noduli mucocutanaţi).
Clasificare
Clinică:
• grup cutanat: L.tropica, L. Tropica, L. Aetiopica – amastigoţi exclusiv în
macrofagele din piele.
• grup mucocutanat – 2 complexe: L. Mexicana, L. Brasiliensis - piele, mucoase.
• grup visceral: L. Donovani, L. Infantum, L. Chagasi – amastigoţi în toate
macrofagele din SRE.

Leishmania cutanata
L. tropica – antropomorfă
L. major, L. Aetiopica – zoonotice (rozătoare)
Vector – phlebotomul.
Clinic – Leishmanioza cutanată
Forma uscată – L. Tropica; papulă = umflătură; nodul mic; ulcer + crustă (coajă);
cicatrice mică, formă estetică, vindecare lentă (1,5 ani); urbană.
Forma umedă – L. Major – papula – nodul; ulcer fără crustă; cicatrice mare,
inestetică; vindecare rapidă (6 luni); leziuni satelite în jurul leziunii centrale,
iniţiale; rurală.
Forma difuză – lupoidă – L. Aetiopica – papula unică – nodul urât pseudolepros, nu
ulcerează! Cronică (20 ani); evoluţie lentă. În Kenia, Etiopia.
Diagnostic
1. Morfologic: biopsii cutanate (corpi LD); inoculări hamster; culturi (NNN,
RPMI - 1640)
2. Genetic – PCR – se poate stabili exact ce variantă de parazit.
Epidemiologie
Lume veche – mediteraneană: Europa, Africa, Asia Centrală, Orient.
Profilaxie
Reproducere – strategii – endofagic; nu se adaptează; atacă omul în interiorul
locuinţei acestuia. Necesită insecticide de interior (banale); nu e rezistent: plase la
geamuri, uşi; impregnate cu repelenţi; haine impregnate cu repelenţi.
Vaccin – Leishmania genom project.

Leishmania mucocutanată
L. mexicana, L. Brasiliensis – complexe: America Centrală şi de Sud; Mexic.
Zoonoze – rezervor animal.
Vectori: Lutzomyla. Psychedopygus
Clinic – Ulcer chicleros
Chicleros - numele dat muncitorilor care recoltează latexul în jungla amazoniană.
Papulă unică, ulceraţii la nivelul cartilajului nazal, pavilionului urechii. Boala e cronică
(20 ani) şi e determinată de L. Mexicana.
Espundia – papulă, ulceraţii + adenopatie, necrozează piele, mucoase, os – determină
mutilări faciale. Vindecare aparentă, după 2-4 ani recidivă. Se creează căi
anatomice aberante, pacienţii mor – pneumonie de aspiraţie; necroză hidoasă. E
determinată de L, brasiliensis – poate să aibă amastigoţi în osteoclast.
Diagnostic
1. Morfologic – biopsie; inoculare hamster; cultură.
2. Genetic – PCR – amplificare = sonde nucleare.
Epidemiologie
America de Nord (Texas, Mexic), Centrală, Sud.
Zoonoze – rozătoare.
Profilaxie
 • Vectori cu strategie tip R (reproductivă);
• Protecţie individuală (haine cu repelenţi);
• Vaccin gp 63 prin inginerie genetică pt L. Brasiliensis

Leishmanioza viscerală (Kala – azar - India, Dum-dum -

Calcutta, Mard el Bicha - Malta, Ponos - Grecia )
L. donovani – antroponotică
L. infantum, L. chagasi – zoonoză – câine.
Vectori: phlebotom, Lutzomyla.
L. tropica, L. Amasoniensis – variaţie viscerotropică.
• Adenohepatosplenomegalie
• Pancytopenie – toate liniile celulare medulare produc mai puţine celule, pt că
măduva produce monocite, macrofage (anemie, leucopenie, trombocitopenie);
sângerări la cele mai mici traumatisme.
• Epistaxis = hemoragie nazală; la copii semn important (Tunisia, Grecia, Turcia,
Liban).
• La nivelul pielii, tegumentul este mai închis, datorită activării macrofagelor
din derm.
Boala neagră = Kala- azar – piele neagră în zona liniilor palmare (ca Boala Addison);
unghiile, patul unghial, frenul lingual sunt maro –închis. Stare febrilă, cu 2 vârfuri de
febră (dimineaţa şi seara); febră „în dromader”. Stare generală bună (nu e afectat).
Complicaţii:
• Suprainfecţii bacteriene – tuberculoză;
• Amiloidoză renală, hepatică;
• noduli urâţi, post Kala –azar; macule albicioase, galbene, noduli moi
permanenţi în extremitatea cefalică, membre sup.
Diagnostic
1. Morfologic
2. Imunologic
Epidemiologie
• Areal larg cu 5 forme geografice – indiană- antroponotică = rezervor strict uman
• Americană, asiatică, africană, mediteraneană – zoonotice (câine, vulpe)
• Zona Balcanilor – aparţin zonei mediteraneene (Craiova – L. Donovani – vector –
phlebotomul - musculiţă).
Profilaxie
• Depistare – test Montegro IDR – şi tratarea cazurilor; răspândirea geogr. a
parazitului.
• Insecticide de interior
• Zgarda deltamethrin (insecticid) – 8 luni (în Italia, Iran – obligatoriu!)
• Protecţie individuală (haine, bed net= plasă în jurul patului)
• Vaccinare în cercetare.

Giardia intestinalis (G. Lamblia, G. duodenalis)

• Flagelat cavitar intestinal;
• Diviziune binară
• Zoonoză: câine, castor, alte rozătoare.
• Anton von Lewenhoek – 1681 – Vernmeer – pictor – evidenţierea la MO; Vilem
Lembl – 1859.
Ciclu de viaţă
Parazitul - trofozoit – în intestinul subţire (1/3 proximală) – spre colon – se
transformă în chist care e eliminat cu materiile fecale.
Genotip cu 5 cromozomi, metabolism anaerob, fără mitocondrie. Peretele chistului
are 3 proteine: 29, 75, 88, 102 kda.
Patogenie
• Obstrucţie mecanică – disc adeziv – actina, α actinina, miozina, troponina; sub
formă de trofozoit blochează cu faţa ventrală celula epitelială intestinală.
Determină secuse musculare, distruge marginea în perie.
• Enzimatic – depleţie – dizaharidaze/lipaze – pierdere de enzime.
• Etiologic – imunologic – limfocite T citotoxice, distrug celulele intestinale,
accelerează pierderea de celule intestinale, compensată prin turn-over accelerat
(mitoze multe); giardioză = malabsorbţie.
• intraluminal = deconjugări biliare – flora bacteriană excesivă ascensionează din
colon spre intestinul subţire, enterocitele imature nu fac faţă funcţiei de bază a
intestinului subţire; sunt inactivate enzimele pancreatice.
Patologie – Giardioză
• asimptomatică – la adulţi purtători; secretă chisturi.
• acută – diaree explozivă, sindrom gazos (excesul de gaze eliminat prin anus=
flatulenţă; eliminat prin cardia= eructaţie). Senzaţia de abdomen plin de gaze =
meteorism.
• Malabsorbţie – intoleranţă la lapte& derivate din lapte – colici abdominale;
steatoree; scaune cu multe gaze; alergodermii polimorfe – când sunt distruse
lipazele – scaun cu miros rânced, unsuros; urticarie; crize de astm bronşic;
malabsorbţie proteică.
Diagnostic
1. Morfologic – enterotest – EDS – coproparazitologic
2. Imunologic – coproantigene – perete gp 120; test ELISA.
Epidemiologie
• Cosmopolit
• Evoluţie: endemică (la copii<3 ani); sporadică (turişti = diareea turiştilor);
epidemică (hidrică; bioterorism). Chistul rezistă la Cl din apa de reţea, are
potenţial bioterorist. Securitate hidrică.
• Transmitere – 10/100 chişti doză
• Zoonoză – consum de vegetale, apă de reţea.
• Endosimbioză (virusuri sau bacterii în interiorul Giardiei, în citoplasmă; are un
acid nucleic străin, fapt ce-i conferă rezistenţă la antibiotice).
Profilaxie
Igienă, tratarea purtătorilor; ozonarea apei potabile (trebuie fiartă, filtrată).

Trichomonas vaginalis
• Flagelat urogenital;
• înmulţire prin diviziune binară;
• specific uman; determina MTS (BTS) – 170 mil. cazuri/an; frecvent; agent de
BTS de zonă civilizată (România).
• Parazitul – formă de trofozoit (numai!) – globuloasă;
• Anaerobe;
• Au hidrogenozomi = 3 mitocondrii specifice;
• Au lizozomi cu hidrolaze acide foarte active.
Ciclu biologic
• înmulţire prin diviziune binară;
• nu are chist! Nu rezistă în mediu.
• Necesită contact intim pt transmitere.
Patogenie
Aderare trofozoit – fixare pe mucoasa vaginală cu axostilul + mozaic de adezine (se
fixează pe receptorii epiteliului vaginal). Produce hemoliza – determinată de un
complex de factori enzimatici proprii – permite obţinerea de Fe necesar pt
metabolism; are un receptor pe eritrocit (acţiunea unei proteine perforin-like;
factori solubili – 11-23 proteaze lizozomale; CDF = factorul de dezintegrare celulară
– sub control hormonal – e inhibat de β estriol – boala devine mai severă în fazele
când estrogenii au limite foarte mici: pre, postmenstrual; gp 200 distruge
lactobacili- în mod natural formează flora vaginală sănătoasă; când pH scade – semn
indirect de boală). Citoproteinazele distrug IgA, IgG, clivează direct C3 (a
complementului).
Clinica

Boala Femei Bărbaţi

Asimptomatică 50% - în 6
Trichomoniază
luni devin clinic manifeste;
(Trichomonoză)
Acută – 5-28 zile
incubaţie – secreţie
vaginală abundentă=
leucoree – albicioasă,
spumoasă, cu bule, fetidă
(cu miros urât de peşte
stricat); lenjeria pătată.
Cronică – dacă nu se
tratează la timp: prurit,
„strawberry cervix”,
modificări la nivelul colului
uterin.
Infecţii: Bartholenite,
Complicaţii
metroanexite – dureri
mari în zona flancurilor;
fertilitate – avort
spontan, sarcini ectopice,
sterilitate; strawberry
cervix- stare premalignă –
cancer de col uterin
Asimptomatic 70-90%
cazuri- responsabil de
transmiterea parazitului;
Acută – uretrită – 10 zile
de la contactul sexual
infectant; secreţie
albicioasă, spumoasă,
fetidă; arsură la micţiune.
Cronică – rapid, secreţia în
cantitate foarte mică,
numai dimineaţa („picătura
matinală”); simpla micţiune
spală uretra, împiedică
multiplicarea parazitului,
la fel şi lichidul prostatic
care e bogat în Zn.
Prostatite, epididimite;
tulburări de fertilitate –
mobilitatea
spermatozoidului este
afectată= astenospermie
Diagnostic
1. Morfologic – direct –extemporaneu, culturi
2. Imunologic – Ag CDF 200 şi CP 60 în leucoree (cisteinproteinaze); PCR;
Colposcopic- colul uterin.
Epidemiologie
• Cosmopolit – ţări dezvoltate – 56%;
• Uman; potenţial oncogen -stare premalignă;
• Asociaţii patogenice – extracelular – se asociază cu streptococii hemolitici=
enterococi; - intracelular- cu Mycoplasma;
• Transmitere sexuală – 95% cazuri.
• Transmitere: iatrogenă – mediată de medic(folosire de instrumentar ginecologic,
andrologic nesteril); mecanică (contact direct cu obiecte sanitare contaminate);
perinatală (în momentul naşterii) – 5% cazuri.
Profilaxie
• Igiena sexuală; tratarea partenerilor.
• ! la nou- născut- conjunctivita
• Trichosolovac – depăşit; descoperit de cercetători sovietici.
• „boală în ping pong”
• Trichomonas nu e rezistent la antibiotice!