BOLI TROPICALE

CURS

Șef lucr. univ. Dr. Cocuz Maria-Elena

 SCHISTOSOMIAZA ( BILHARZIOZA)

Def.: boală parazitară, produsă de infestarea cu paraziți din genul

Schistosoma, caracterizată clinic prin manifestări precoce
cutanate ( alergice) si ulterior afectare intestinală, hepatică sau
uro-genitală, cu risc crescut de complicații multiple și severe.

Etiologie:
Genul Schistosoma cuprinde 5 specii patogene pentru om:
S. hematobium, mansoni, intercalatum, japonicum, mekongi.
- Viermii adulți au morfologie asemănătoare, indiferent de
specie.
Ciclu evolutiv: identic pentru toate speciile; diferă doar gazda
intermediară.
- Gazda definitivă - omul și alte animale domestice sau sălbatice.
- Gazda intermediară – diferite moluște de apă dulce și melci de apă
Mod de contaminare a omului – prin baie/trecere prin apă într-o apă dulce
contaminată cu cercari (larve infectante de parazit); calea de pătrundere în
organism este cea cutanată.
- după pătrunderea transcutană adulții tineri intră în circuitul sanguin,
ajung în cordul drept, plămân, ficat, unde adulții maturi sexuali formează
cupluri și conviețuiesc în vasele sistemului port.
- ulterior migrează spre teritorii vasculare preferențiale, unde depun ouăle
( care se fixează cu un pinten în endoteliul capilar) : venele mezenterice,
plexurile peri-intestinale, plexul vezical;
- După 7-12 zile în ouă se formează larvele; ouăle ajung în intestin sau în
vezica urinară și sunt eliminate în mediul exterior; pot evolua doar în
mediu acvatic, unde eclozează și parazitează moluștele-gazde
intermediare; ulterior se dezvoltă, trec în stadiul evolutiv următor ( cea de
cercar) , părăsesc gazda intermediară și parazitează gazda definitivă.
Răspândire geografică:
Există 3 arii geografice de răspândire:
- Africa și unele zone din Orientul Apropiat și Mijlociu - pt. S.
hematobium, mansoni, intercalatum
- focarul american – Brazilia, Venezuela, statele din zona
Caraibelor – S. mansoni
- focarul din extremul Orient ( Japonia, China, Coreaa, Filipine) –
pt. S. japonicum.
 În prezent se apreciază că există în lume 120 milioane de
persoane cu schistosomiază clinic manifestă, din care peste 20
milioane cu forme severe de boală;
 Peste 200.000 de decese se înregistrează anual prin
schistosomiază în Africa subsahariană;
Receptivitate:
- generală; boala pare să fie mai frecventă la bărbați ( expunere la
mediul acvatic mai frecventă), la copii și adolescenți.
https://www.who.int/schistosomiasis/Schistosomiasis_2012-01.png
Patogenie:
- Boala se produce prin reacție imunologică împotriva ouălor de
Schistosoma prezente în țesuturi – Ag parazitare reacție
granulomatoasă ( Lf T, macrofage, eozinofile)
- inițial reacție inflamatorie reversibilă ireversibilă prin
formarea de depozite de colagen și fibroză.
Tablouri clinice: evoluția bolii urmează mai multe etape, primele
două fiind comune tuturor speciilor.
1. Stadiul de manifestări cutanate – dermatita cercariană –
datorată pătrunderii cercarilor activ prin tegumente
Clinic: senzație locală de arsură, erupții eritematoase
pruriginoase, uneori febră, astenie; simptomele dispar spontan
în câteva zile.
2. Faza toxemică – după 2-3 săptămâni; manifestări clinice
datorate hipersensibilizării la prezența viermilor adulți
Clinic: erupții urticariene, edeme, febră, dispnee astmatiformă,
hepato-splenomegalie, diaree, anemie.
Durează până la 3 luni.
3. Faza de localizare – specifică fiecărei specii.
3.1. Schistosomiaza uro-genitală ( S. hematobium) :
- hematurie – semnul esențial și cel mai frecvent; se poate
asocia cu manifestări de cistită sau de afectare genitală ( epididi-
mită, funiculită, hidrocel, dureri perineale, ulcerații cervico-
vaginale)
- sterilitatea poate apare, la ambele sexe
- hidronefroză.
3.2. Forma intestinală ( S. mansoni, S. intercalatum):
- febră recurentă
- perioade de diaree
- balonări postprandiale
- hepato-splenomegalie
- icter, ascită, hemoragii digestive.
3.3. Schistosomiaza orientală ( S. japonicum):
- hepato-splenomegalie importantă și precoce
- icter febril
- HT portală, ciroză hepatică.

Complicații:
- ciroză hepatică
- glomerulonefrită cronică, stricturi/stenoze ureterale
- afectare genitală cronică, inclusiv sterilitate
- disfuncții endocrine – prin afectare hipofizară, cu tulburări de
creștere , întârzieri în dezvoltare
- favorizează apariția de polipi intestinali, cu diaree secundară
- suprainfecții bacteriene.
Diagnostic pozitiv:
 Anamneza epidemiologică – circulația pacientului în zone
endemice de schistosomiază
 Manifestări clinice sugestive în contextul epidemiologic
 Hipereozinofilie
 Diagnostic parazitologic:
- evidențierea ouălor de parazit în scaun sau urină sau în biopsia
de mucoasă rectală
 Cistoscopia sau rectoscopia – leziuni specifice
 Diagnostic imunologic/serologic ( ELISA, imunofluorescență
etc.) – evidențierea de Ac specifici în ser; utilă în stadiile
acute; limitare - preț ridicat.
 PCR – detecție de ADN de S. în scaun sau în urină.
Tratament etiologic:
Scop:
- tratamentul bolii
- controlul transmiterii parazitului în mediu
 Praziquantel – antihelmintic de elecție, inclusiv la gravide și la
femeile care alăptează.
- eficient pe toate speciile de Schistosoma
- se adm. 1 zi, în 1-3 prize; se poate repeta în caz de eșec
terapeutic.
 Oxamniquine – eficient asupra S. mansoni.
Profilaxie:
- evitarea băilor în ape dulci, posibil contaminate, în zonele
endemice de schistosomiază; se recomandă pt. scăldat apa de mare
sau piscinele controlate atent,
- evitarea spălării hainelor cu apă potențial contaminată cu cercari,
- testarea serologică a persoanelor care au călătorit în zone cu
schistosomiază și care au istoric de expunere la ape dulci
- depistarea bolnavilor și tratarea lor; împiedicarea contactului
excretelor omului bolnav cu apa dulce,
- în caz de expunere accidentală – uscarea rapidă și viguroasă a
tegumentelor pentru a reduce pătrunderea cercarilor prin piele,
- tratarea apei – filtrare prin filtre de hârtie sau tratare cu clor sau
iod.

Nu există vaccin specific.

https://www.wikiwand.com/en/Schistosoma_mansoni