1

Virusuri
✓ virusuri = particule infecţioase cu dimensiuni foarte mici (20-300 nm), alcătuite dintr-
un singur acid nucleic ARNsau ADN protejat de un înveliş.
✓ NU au- enzime producătoare de energie
- capacitate de biosinteză
- nu cresc
- nu se divid- nu se înmulţesc sunt replicate de o celulă gazdă pe care o parazitează
AU doar flux informaţional
✓ observarea şi/sau aprecierea dimensiunii particulei virale prin
• microscopie elecronică
• ultrafiltrare
• ultracentrifugare
Anatomia funcţională a virusurilor
Genomul viral
- reprezentat de o moleculă ARN sau ADN
- deţine informaţia necesară replicării
- ADN are cel mai frecvent o structură bicatenară (monocatenară la parvovirusuri),
liniară (circulară la papovavirusuri şi hepadnavirusuri)
- Numărul genelor funcţie de mărimea virusului
- ARN are cel mai frecvent o structură monocatenară (bicatenară la reovirusuri), cu
• polaritate pozitivă (funcţionează ca ARNm) (picornaviridae, togaviridae)sau
• polaritate negativă (are asociat o ARN-polimerază) (rhabdoviridae,
myxoviridae)
• constituit la unele virusuri din mai multe segmente (ortomixovirusuri,
reovirusuri).

Capsida virală
- constituită din molecule proteice repetitive codificate de genomul viral
- -după gruparea unităţilor structurale
• helicală, în jurul spiralei de acid nucleic (orto-şi para-mixovirusuri,
rabdovirusuri);
• cubică, icosaedrică – pe electronomicrografii –formată din capsomere
* pentone (în fiecare vârf al icosaedrului),
* hexone (pe feţele şi muchiile icosaedrului);
• complexă (poxvirusuri)- electronomicrografii – nucleu flancat de 2 corpi
laterali, înconjurat de o membrană fină, anvelopă lipoproteică formată din
tubuli
Funcţiile capsidei virale
➢ protejează acidul nucleic viral
➢ conferă forma caracteristică virusului
➢ fixează virusul la receptorii specifici de pe suprafaţa celulelor
 2

➢ conţine determinanţi antigenici faţă de care gazda reacţionează prin răspuns

imun

Anvelopa (peplos)
- prezentă la virusuri cu simetrie helicală şi la unele virusuri cu simetrie
icosaedrică
- derivă din sistemul membranar al celulei gazdă (membrana citoplasmtică,
membrana nucleară, reticul endoplasmatic);
- include glicoproteine codificate de genomul viral (peplomere) cu rol de
• liganzi la receptori celulari (ex.hemaglutinine)
• receptori pentru Fc şi C3b (la herpesvirusuri)
• enzime (ex neuraminidaza)
 3

Replicarea virusurilor
- proces desfăşurat numai în celula vie parazitată
- genomul viral subordonează metabolismul energetic şi de biosinteză al celulei
pentru sinteza proteinelor virale şi replicarea acidului nucleic viral
- metabolismul celular
• poate fi subordonat total sau
• poate continua paralel cu sinteza componentelor virale
- replicarea parcurge mai multe etape:
I- adsorbţia - replicarea genomului viral
II- penetrarea în celulă - biosinteza proteinelor tardive
III - decapsidarea V - morfogeneza şi eliberarea
IV- sinteza componentelor virale virusurilor
biosinteza proteinelor precoce
I. Adsorbţia
➢ -liganzi virali - structuri virale de suprafaţă (capsidale sau peplomere) se
ataşează la receptori de pe suprafaţa celulei.
II. Penetrarea
➢ pătrunderea virusului în celulă prin
- translocarea directă a membranei celulare
(ex picornavirusuri, papovavirusuri)
- endocitoză (majoritatea virusurilor nude)
- fuzionarea peplosului cu membrana citoplasmatică (majoritatea
virusurilor învelite).
III. Decapsidarea
➢ pierderea învelişului proteic viral
➢ migrarea acidului nuclei viral
- în nucleu, la virusurile ADN (excepţie poxvirusurile)
- în citoplasmă, la virusurile ARN (excepţie v.gripale).
IV. Sinteza componentelor virale

Biosinteza proteinelor precoce

➢ transcripţia ARN mesager
- la v.ADN d.c. transcrierea unei catene cu participarea ARN-
polimerazei celulare
- la v.ADN m.c. se sintetizează o catenă ADN complementară care
este transcrisă în ARNm
- la v.ARN(+) genomul viral funcţionează ca ARNm
- la v.ARN(-) genomul este transcris în ARNm de ARN-polimeraza
virală
- la v.ARN d.c., una din catene este transcrisă de către ARN-
polimeraza virală
➢ ataşarea ARNm la ribozomii celulei gazdă
- sinteza proteinelor precoce implicate în replicarea acidului nucleic
viral.
Replicarea acidului nucleic viral
➢ virusuri ADN
- replicare identică cu a ADN bacterian
 4

- la virusurile mici (parvovirusuri, papovavirusuri) intervine ADN-

polimeraza celulară
- la virusurile mari (v.herpetice, adenovirusuri, poxvirusuri)
participă ADN-polimeraza virală.
➢ virusuri ARN
- la virusuri m.c.(+) este sintetizată o catenă ARN (-) cu ajutorul
unei polimeraze virale (proteine precoce) pe care sunt transcrise
mai multe catene ARN (+) genomice
- la virusuri m.c.(-) polimeraza virală produce o catenă ARN (+)
pe care sunt transcrise mai multe catene ARN (-)
- la virusuri ARN d.c. are loc sinteza de catene (+) care funcţionează
ca tipar pentru noi catene (-), restaurând caracterul b.c. al
genomului viral.
Sinteza proteinelor tardive
➢ sunt proteine structurale
➢ la unele virusuri (picornavirusuri, parvovirusuri, retrovirusuri) sunt sintetizate ca
precursori macromoleculari, clivaţi apoi în proteine structurale de către proteaze
virale.
V. Morfogeneza şi eliberarea virusurilor
➢ asamblarea nucleocapsidelor virale;
➢ la virusuri cu simetrie icosaedrică este posibilă morfogeneza de capside goale
(exces de proteine structurale);
➢ componente virale acumulate în exces pot genera incluzii intracelulare
(intracitoplasmatice sau intranucleare).

eliberarea
➢ la virusurile nude are loc, cel mai frecvent, prin liza celulei
➢ la virusurile învelite prin înmugurire în zone ale membranei celulare
(citoplasmatice, nucleare, reticul endoplasmatic) unde au fost implantate
glicoproteine virale, cu eliberare prin exocitoză sau prin liză.
Replicarea particulară a unor virusuri
▪ Retrovirusuri
- genomul viral de tip ARN (+) este transcris într-o catenă ADN cu
participarea unei reverstranscriptaze
- o polimerază celulară determină sinteza unui pregenom ADN d.c.
care se integrează în genomul celulei gazdă
- sub efectul unor stimuli, o ARN-polimerază celulară transcrie una
din catene în ARN m.c. (+) care funcţionează atât ca ARNm cât şi
ca genom viral.
▪ Virusul hepatitei B
- genomul viral este reprezentat de ADN parţial d.c.
- o ADN-polimerază virală completează dublul helix

- replicarea genomului viral are loc cu sinteza unui pregenom ARN

care serveşte ca tipar pentru sinteza ADN parţial d.c. cu
participarea unei reverstranscriptaze.
 5

Virusuri defective
➢ necesită prezenţa unui virus ajutător pentru realizarea ciclului replicativ
intracelular
- parvovirusuri din genul Dependovirus realizează coinfecţii cu
adenovirusuri
- virusul hepatitei delta realizează coinfecţii sau suprainfecţii cu
virusul hepatitei B care îi oferă AgHBs.
Genetica virală
➢ variabilitatea genetică poate fi consecinţa unor mutaţii sau recombinări genetice.
➢ mutaţie
- poate să apară prin substituirea unei baze azotate într-un codon sau prin deleţie;
- mutanţi cu modificări fenotipice:
• mutanţi condiţionat letali
0
* mutanţi reci (sunt replicaţi optim la 25 C);
0
mutanţi calzi (tolerează temperaturi peste 37 C);
*
mutanţi cu schimbarea spectrului de gazdă (mai
*
puţin virulenţi pentru gazda naturală);
• mutanţi antigenici;
• mutanţi rezistenţi la agenţi terapeuti antivirali.
recombinare
- schimb de material genetic între două genome (o celulă coinfectată de două
tulpini) care prezintă omologie structurală
• recombinare clasică (în special la v.ADN);
• reasortare genomică (la v.ARN cu genom segmentat).
Interacţiuni non-genetice între virusuri
➢ Interferenţa virală = inhibarea replicării unui virus printr-un alt virus.
➢ Interferenţă omologă = este mediată de particule virale defective care interferă cu
replicarea virusului omolog complet.
➢ Interferenţă heterologă = infecţia cu un virus previne suprainfecţia cu alte virusuri prin
- competiţie pentru receptori
- inhibarea penetrării
- inhibarea mecanismelor de sinteză intracelulară.
Relaţia virus – celula gazdă
➢ Celule permisive = realizează integral toate etapele ciclului replicativ.
➢ Celule semipermisive = replică cantităţi mici de virus.
➢ Celule nepermisive = replică virusul până la un anumit stadiu.
➢ Infecţia celulelor permisive şi semipermisive este productivă, diferenţiată în
- citocidă - persistentă
- transformantă
 6

➢ Infecţia celulelor nepermisive este non-productivă şi poate fi de tip

- letală - latentă -transformantă
- abortivă - lentă
Taxonomia virală
• Familie – include în denumire sufixul -viridae;
• Subfamilie – include în denumire sufixul -virinae;
• Gen – include în denumire sufixul -virus.
• Criterii de clasificare
✓ Proprietăţile genomului
✓ Replicarea
✓ Proprietăţile virionului
✓ Structura antigenică
✓ Tropismul celular, tisular şi de gazdă
Chimioterapice antivirale
I analogi nucleozidici
– inhibitori ai polimerazei virale –Aciclovir (1983) - herpes simplex,
varicela-zoster
- Famciclovir
- Ganciclovir - CMV
- Trifluridin - herpes simplex, CMV,
vaccinia
- Valaciclovir – Herpesvirusuri
- Vidarabina – Herpesvirusuri, vaccinia,
VHB
- Inhibitor al timidinkinazei virale – Idoxuridina (1963) – topic în keratita
herpetică
- Inhibitori ai reverstranscriptazei - didanozina, stavudina – HIV-1,2
- zalcitabina - HIV-1,2 ; VHB
- zidovudina (azidotimidina, AZT) - HIV-1,2 +
HTLV-1
- lamivudine - HIV -1,2 + VHB
-Ribavirin – actioneaza asupra mARN viral – VRS, virus gripal A,B, VHC,
Virus Lassa (arenavirus), herpesvirusuri
- utilizat – aerosoli – infectia cu VRS la sugari
II analogi nucleotidici
- Analogi nucleozidici+ o grupare fosfat
- Persista in celula mult timp – inhiba polimeraza virala
- Cidofovir – VCM, herpes simplex, poliomavirus
III inhibitori de reverstranscriptaza nonnucleozidici
- Nevirapin – distruge direct reverstranscriptaza, nu necesita fosforilare
- Apar rapid mutanţi rezistenti
 7

IV inhibitori ai proteazelor virale

- saquinavir, ritonavir, indinavir - HIV 1,2
- Structura chimica – peptide sintetice
V. Inhibitori ai fuzionarii
- Fuzeon – peptid - inhiba intrarea HIV1 in celula
VI. Alti agenti antivirali
Amantadina + Rimantadina - amine sintetice, blochează decapsidarea virus gripal A;
administrat precoce + preventiv
Foscarnet (acid fosfonoformic) – derivat de pirofosfat, inhiba ADN polimeraza şi
reverstranscrierea – herpesvirusuri, HIV 1, VHB
Metisazon – istoric, inhiba poxvirusurile, a contribuit la eradicarea variolei
- inhiba replicarea virala
Interferoni – agenti naturali antivirali
 8

Picornaviridae
Gen Enterovirus
Gen Rhinovirus
Virion nud, icosaedric 60 capsomere, ARNmc + liniar
Replicate în citoplasmă, eliberaţi prin liza celulei gazdă
pH acid T 0C serotipuri transmitere replicare
Rhinovirus sensibil 33 >100 aerogenă TRS
Enterovirus rezistent 37 71 fecal-orală faringe+intestin
Rhinovirus – culturi celule renale/pulmonare embrion uman
- celule diploide de epiteliu traheal
Enterovirus – culturi primare de rinichi maimuţă/om, linii HeLa
Genul Enterovirus
- Virusul poliomielitei – tipurile 1,2,3
- Virusurile Coxsackie – grup A – 1-24 23
- grup B - 1-6
- Virusurile ECHO - 1-34 10,28
Enteric Cytopathic Human Orphan
- Enterovirusurile 68-71
Virionii fixaţi pe receptori ai celulelor faringiene şi enterocite
↓
replicaţi în orofaringe, ganglioni limfatici cervicali,
formaţiuni limfoide ale intestinului, enterocite
↓
viremie→ apariţia bolii febrile urmată de localizarea în organe, ţesuturi
ţintă

I.Sindroame neurologice
- Meningite aseptice – v.poliomielitic 1,2,3
- Coxsackie A,B
- ECHO
-71
- Paralizii - v. poliomielitic 1,2,3
- Cosxackie A,B
- 70,71
- Encefalite - Coxsackie A,B
- ECHO
-71
II.Sindroame cutanate şi ale mucoaselor
 9

- Exanteme febrile – Coxsackie, ECHO

- Herpangina – Coxsackie A
- Boala gură-mână-picior – stomatită veziculară+exanteme ale extremităţilor –
Coxsackie A, 71

III.Sindroame cardiace şi musculare

- Coxsackie B(1-5),A
- ECHO
- Miocardite/pancardite – evoluţie mai gravă în infecţia cu
Coxsackie B
- Pleurodinie – mialgie epidemică – boala din Bornholm
- debut brusc cu febră moderată şi durere toracică
exacerbată de mişcări
- dureri abdominale (50% adulţi), mai frecvent la copii
IV.Sindroame oculare
- Conjunctivită acută hemoragică – Coxsackie A -24
- 71
- Keratită – 71
V.Sindroame respiratorii
- “Gripa de vară” – transmitere fecal-orală, seamănă cu guturaiul, ECHO,
Coxsackie
- Bronşiolite şi pneumonii intersiţiale – mai ales la sugari, 68, Coxsackie
VI.Sindroame digestive
- Diaree Coxsackie
- Hepatită ECHO
VII.Diabet zaharat
- Lezarea pancreas (insule Langerhans) în infecţia cu Coxsackie B4
VIII.Boală febrilă nediferenţiată
- v. poliomielitic 1,2,3
- Coxsackie B
IX. Boala generalizată (inimă, ficat, creier)
- La nou-născut şi sugar, mortalitate mare
- Coxsackie B, ECHO
Imunitate
- Ig G – persistă toată viaţa
- se transmit transplacentar
- prezenţa lor previne propagarea hematogenă
- Propagarea pe cale nervoasă – întreruptă doar de titru mare al
anticorpilor
- favorizată prin lezarea terminaţiilor nervoase –
amigdalectomii sau extracţii dentare – temporizate în conjunctură epidemică
- Ig A secretori – previn infecţia
Epidemiologie
- Sursa – umană
- Transmitere – fecal-orală favorizată de condiţii socio-igienice precare
- Zone calde – tot anul
 10

- Zone temperate – vârf estivo-autumnal

- Receptivitate mare – copilăria precoce - ţări subdezvoltate
- copil mare – ţări dezvoltate
- adult – zone polare
- Pe măsura acumulării de populaţie receptivă – izbucniri epidemice
Combatere
- Izolarea bolnavi, control eficient al eliminării fecale şi oro-faringiene
- Controlul şi protecţia surselor de apă
- muştelor
- Carantinarea contacţi – nu dă rezultate, prevalenţa infecţiilor inaparente
- Educaţie sanitară
Profilaxia specifică
- Doar pentru v.poliomielitic – are numai 3 serotipuri care nu imunizează
încrucişat
Vaccin
- Vaccin inactivat – J.E.Salk
- administrat parenteral la imunodeficienţi
- protejează doar faţă de boală nu şi de infecţie
- Vaccin oral trivalent atenuat – A.B. Sabin
- Infecţie inaparentă cu replicarea virus în intestin şi difuziunea în colectivitate
- Vaccinarea începe în cursul ferestrei imunologice
- 3 doze în 2-15 luni
- 3 rapeluri până la şcoala primară
- Asigură nivele protectoare de Ig G, A, M
- Administrare primăvara timpuriu – evitarea interferenţei cu alte enterovirusuri
Vaccin recombinant
- În genomul unei tulpini atenuate tip1 sunt clonate gene pentru 2 şi 3
- Elimină rarele cazuri de boală paralitică observate după administrarea de vaccin
Sabin
Sursa exclusiv umană+ doar 3 tipuri+ eficienţa vaccinării = a intrat în faza de eradicare
Gen Rhinovirus
- Guturai sau răceala comună – 1-2 x/an
- Virus inhalat sau depus în nas cu mâinile contaminate
↓
Replicat în celulele mucoasei nazale/nasofaringiene – 2-4 zile atinge concentraţia maximă
- Titrul virusului din spălătura nazală scade deşi semnele bolii persistă 7 zile
Histopatologic - submucoasa congestie,edem, infiltrat inflamator discret – senzaţia
nas+urechi înfundate
- a4-a zi –necroza şi descuamarea epitelială totală.
Perturbarea transport mucociliar – suprainfecţia bacteriană a sinusuri+urechea medie
Peste 100 serotipuri care nu imunizează încrucişat
Tratament – nu există
Profilaxie – batiste dispozabile cu substanţă virulicidă
- spălare mâini
- diluarea sursei
 11

Reovirusuri şi alte virusuri diareigene

Reoviridae
- Virus ARNdc, 10-12 segmente
- Nud, dublă capsida icosaedrică
- Replicate în citoplasmă
- 4 genuri infecţii umane – Orthoreovirus
- Rotavirus
- Coltivirus
- Orbivirus
Orthoreovirus
- 3 serotipuri
- Cultivă pe culturi primare renale de maimuţă
- Infecţii precoce în copilărie apoi devenim imuni
- Sunt orfane
Rotavirus
- Rotavirusurile au antigen comun de capsidă internă – IF, ELISA
- Capsida externă – Ag specific de tip identificat prin reacţie de
neutralizare
↓
serotipuri – 6 umane, 3 animale
- Dificil de cultivat – numai dacă sunt pretratate cu tripsină → inclusă în
mediu→clivează capsida externă →facilitează decapsidarea
- Infectează şi lezează celulele producătoare de dizaharide din vilozităţile
intestinale→ dizaharide nedigerate fermentate în colon
↓
molecule osmotic active+pH acid
↓
diaree prin disbioză

11
materii fecale – 10 virioni/g în BDA → marea contagiozitate
→ diagnostic rapid prin IME
Incubare – 1-3 zile
Gastroenterită cu vărsături 24 ore
cu diaree 4-8 zile – pierderi hidro-electrolitice grave
30-50% din BDA a copiilor de până la 3 ani
Primii 5-6 ani 90% devin imuni
Adulţii rar
Nou-născuţii protejaţi de Ig A secretorii din laptele matern
Alţi agenţi etiologici ai gastroenteritelor virale
- Calicivirusuri – v. Norwalk
- Astrovirusuri
Suspectate în conjunctură epidemică de
 12

- Răspândire explozivă
- Incubaţie şi evoluţie – scurte
- În absenţa unei bacterii enteropatogene – dg confirmat prin IME, ELISA, sonde
ADN,PCR
Tratament – specific nu există
- reechilibrarea hidro-electrolitică
Cel mai frecvent agent etiologic al GEV în ţările dezvoltate – rotavirusurile.

Virusuri transmise de artropode hematofage şi rozătoare

- 2 grupări de virusuri ARN formate pe criterii epidemiologice
- Arbovirusuri – Arthropod borne viruses – virusuri transmise de
artropode hematofage
- Robovirus – Rodens borne viruses –virusuri transmise de rozătoare
Taxonomie
- Arbovirusuri
1- Togaviridae – gen Alphavirus
2 - Flaviviridae – Flavivirus (flava –galben)
- Sferice cu simetrie icosaedrică, ARN mc +, anvelopă
- 70 respectiv 40nm
- Replicate în citoplasmă
- Eliberate prin înmugurire prin membrana citoplasmatică – togavirusuri
prin reticulul endoplasmic - flavivirusurile
3 - Bunyaviridae - Bunyavirus
Phlebovirus
Nairovirus
Hantavirus
-virus sferic, simetrie icosaedrică, ARNmc -, 3segmente, anvelopă
- 90-100nm
4. Reoviridae – Orbivirus – v. bolii africane a cailor
- Coltivirus – v. febrei de căpuşă din Colorado

Robovirusuri
Arenaviridae - Arenavirus arena-nisip
- 120nm, anvelopă, simetrie icosaedrică, ARNmc-
- replică în citoplasmă
 13

- înmuguresc prin membrana citoplasmatică şi înglobează între anvelopă şi

capsidă ribosomi ( boabe de nisip)
Filoviridae
- anvelopă
- 80nm , 100nm lungime
- ARN mc -, replică în citoplasmă
Bolile determinate – denumirile după regiunile geografice
Infecţii şi boli arbovirale
I. Boli febrile cu artralgii, erupţii cutanate, rar meningoencefalite

Febra şi encefalita de West Nile

Flavivirus
Asia, Africa
Rezervor – păsări
Vector – ţânţari
1996-1997 – epidemie în România
Febra papataci
Phlebovirus, Bunyaviridae
Rezervor – necunoscut
Vector - Phlebotomus papataci
-bazin mediteraneean
-ocazional sudul României
Virusul Sindbis
Alphavirus, Togaviridae
Rezervor – om, păsări, mamifere
Vector – ţânţarii
Răspândire – tot globul
II. Meningoencefalite
Pentru Europa
- Encefalita de căpuşă Central Europeană
Flavivirus
Revervor –capre
Vector –căpuşă, rar consum lapte capră nefiert
Beningă
- Encefalita rusă de primăvară-vară
Flavivirus
Rezervor- rozătoare
Vector – căpuşă
Poate da decese
III. Febrele hemoragice
 14

Denga – dacă după infecţia cu un serotip urmează în convalescenţă infecţia cu un alt serotip-
erupţie peteşială, fenomen de sensibilizare
Febra galbenă
- Boală foarte gravă – leziuni vasculare, hepatice
- Flavivirus – denumire populară v. amaril
- Regim internaţional de carantină
- În zonele tropicale cu 2 cicluri epidemiologice – sălbatic – maimuţe
domestic –om
vector ţânţar Aedes aegyptius
Febra hemoragică de Crimeea- Congo
- Nairovirus, Bunyaviridae
- Rezervor – mamifere
- Vector – căpuşă
- Asia, Europa Sud-Est, Africa
Febra hemoragică cu sindrom renal
- Hantavirus, Bunyaviridae
Febră hemoragică coreeană/ febra Hantaan
- Rezervor mamifere
- Vector căpuşă
- Asia, Europa (România)
- Transmitere- căpuşă, oral
- Forma coreeană – 5-20% mortalitate
- Forma europeană – 1%

Infecţii cu Robovirusuri
I. Coriomeningita limfocitară
-Arenavirus – găzduit cronic de şoarecii de casă
Transmitere – aerodigestivă
II. Febre hemoragice
- Febre hemoragice africane – virus Lassa –Arenavirus,
sursa şobolan de casă
- virus Marburg, virus Ebola – Filovirus
rozătoare, lilieci, primate
Evoluează mortal
Bolnavii surse foarte periculoase de agent infecţios.
Imunitatea
- Persistentă şi specifică de virus, serovar
Diagnostic de laborator
Direct, virologic
- Primele 2-4 zile de boală – sânge, LCR afectare meningoencefalitică
- Deces – creier + alte organe
- Gazda – şoricelul nou-născut inoculare intracerebrală
Risc major al infecţiei de laborator
 15

Indirect , serologic
- Anticorpii neutralizanţi şi inhibitori ai hemaglutinării – precoce şi persistă toată
viaţa. Laborioase
- IF indirectă + ELISA – Ig M
Tratament
- Ribavirin – febra de căpuşă de Colorado
- febra hemoragică de Crimeea-Congo
- febra de Lassa

Vaccin – febra galbenă – viu atenuat

- encefalita japoneză – inactivat

MYXOVIRUSURI
- Afinitate crescută pentru mucină şi resturile de acid sialic din glicocalixul eucariot
- Orthomyxovirusuri
- Paramyxovirusuri

Orthomyxovirusuri
Virusul gripal
- sferic/pleomorf (sferic, filamentos)
- d=80-120nm
- ARNmc - segmentat în 8 segmente
- asociată o ARN polimerază
- Învelit – 2 glicoproteine – HA, NA, sub formă de spiculi
- Replicarea: ARN transcris în nucleu, traducerea, sinteza proteică, morfogeneza în
citoplasmă; maturarea prin înmugurire
HA – ligand la receptorii celulelor care au acid sialic
NA – rupe resturile de acid sialic din glicoproteinele mucusului şi glicocalixului eucariot
↓
- lichefiază mucusul epiteliului respirator→ accesul
virusului la receptori
- facilitează eliberarea virusurilor în cursul înmuguririi
- previne autoagregarea virionilor prin îndepărtarea
resturilor de acid sialic
Structura antigenică
- Proteinele nucleocapsidei– specificitate de tip
↓
tip A – infecţii om, mamifere(cai, porci, şobolani),
păsări(găini, raţe, curcani)
tip B, C – specific uman
A,B,C nu imunizează încrucişat
 16

HA+NA – supuse variaţiilor de subtip şi tulpină la virusurile gripale A,B,

- stabile antigenic la C – tip antigenic unic
Variaţia antigenică a virusurilor gripale
- Prin mutaţii (variaţe minoră)
- Reasortare genomică (variaţie majoră)
Variaţia antigenică prin mutaţii (drift)
- HA+NA – au structură antigenică nouă
- parţial recunoscută de o gazdă imunizată prin infecţia cu o
tulpină parentală
- Determină infecţii într-o populaţie imună la tulpina parentală – selectate sub
presiunea imună selectivă a gazdei
↓
valuri epidemice la 2-4ani VGA

VGA are mai multe gazde

Reasortarea genomică – variaţie antigenică majoră VGA (shift)
- HA – H 1-15
- NA – N1-9
- VGA circulă între animale şi om → HA,NA – multitudine de combinaţii posibile
- Are genom segmentat – 1 moleculă de ARN codifică HA
- altă moleculă de ARN – NA
- 2 molecule de la gazde diferite se includ în morfogeneză în aceeaşi
nucleocapsidă→ apare subtip nou de VGA
↓
surprinde imunologic întreaga populaţie
↓
în scurt timp devine pandemică (10-20-30ani)
- În pandemie formă gravă de boală+nr. crescut de bolnavi
ex. 1918-1919 –”gripa spaniolă” 20 milioane de morţi în cîteva luni

Nomenclatura subtipurilor de virus gripal A – OMS

A/porcin/New Jersey/8/76 (H1N1)
A/raţă/Memphis/123/95 (H3N8)
Subtipuri pandemice
- H1N1 porcin –gripa spaniolă
- H2N2-asiatic – 1957
- H3N2 Hong-Kong 1968
- Asia - densitate mare a populaţiei, multe animale
↓
şansa infecţiei cu 2 tulpini de virusuri gripale
amplificare
 17

avioane
Arheologia genetică- subtipurile umane de VGA au apărut în sec.XIX – dintr-o tulpină aviară.

Cale de transmitere – picături Flugge

- mâini şi obiecte contaminate
Ajunge → mucoasa respiratorie
↓
NA fluidifică mucusul → deschide accesul spre
receptorii celulelor ciliate şi caliciforme ( celulele bazale nu au
receptori)
↓
le necrozează
- din aproape în aproape tot epiteliul respirator – nas, nasofaringe, faringe, laringe, trahee,
bronşii, interstiţiul pulmonar
IFN – apare în secreţiile respiratorii la 1 zi de la contagiu
- rol principal în vindecare (3-7 zile)
Anticorpii – la 1-2 săptămâni de la debut
- IgA secretorii previn infecţia
VGA – prezent în rinofaringe 1-2 zile înainte de debut
1-2 zile după vindecare
total 11 zile

Lipsa corizei face diferenţa cu răceala comună

Complicaţii
- Pneumonii
- Sdr. Reye
Pneumonii
- virale
- Prin suprainfecţie bacteriană
- 75% viro-bacteriene – exces mortalitate prin gripă la gravide
S.aureus – mortalitate de 42% la categoriile de risc – sinergism VGA+S.aureus – bacteria
produce o protează care clivează HA , o face ligand mai puternic
Streptococcus pneumoniae
Haemophilus influenzae
Sdr. Reye
Copii între 2-16 ani supuşi tratament cu derivaţi de acid salicilic în cursul gripei ( şi varicelei)
Evoluează epidemic în infecţia cu VGB
- Encefalopatie acută şi degenerescenţa grasă a ficatului
- Mortalitate 40%
Imunitate
IgA secretorii anti HA – previn infecţia
anti NA - previn invazia
 18

Persistă câteva luni

Limfocitele T grăbesc vindecarea prin liza celulelor infectate
Anticorpii - inhibitori ai hemaglutinării – persista ani
-variaţii antigenice minime – forme uşoare la persoanele care au anticorpi faţă de tulpina
parentală
Tratament , profilaxie
-2 inhibitori ai neuraminidazei – Zanamivir, Oseltamivir (A,B)
Vaccinarea antigripală
- Eficienţă 70%
- Vaccinare selectivă- populaţie cu risc
electivă – pacienţi cu risc
Paramyxovirusuri
- Sunt mai mari (150-300nm), mai polimorfe
- Au genom nesegmentat
- Antigenic stabile
- Replicarea în citoplasmă
- ECP- formează sinciţii
incluzii acidofile citoplasmatice
Funcţie de 2 glicoproteine ale anvelopei → 3 genuri
↓
gp mai mare – H sau NH, după cum funcţionează doar
ca ligand sau/şi neuraminidază
gp F- determină fuziunea membranelor
citoplasmatice,hemolitică
Genul Paramyxovirus – gp NH şi F
- v. paragripal uman
- v. parotiditei epidemice (v. urlian)
Genul Morbilivirus - gp H+F
- incluzii citoplasmatice şi nucleare
- v. rujeolei
- înrudite antigenic – v. jigodiei canine
- v. pestei bovine
Genul Pneumovirus – glicoproteina G – glicoproteina mare nu are
acţiune hemaglutinantă, neuraminidazică
- gp F – nu are acţiune hemolitică
- v. respirator sinciţial (VRS)
v. pneumoniei şoarecilor
VRS+v.paragripal – cele mai frecvente cauze de ITR la copii sub 5 ani
- mortalitate 4 milioane copii/an
v. rujeolic şi urlian – 2 boli contagioase sistemice – rujeola+parotidita epidemică
 19

Gen Paramyxovirus
v.paragripal – serotipurile 1,2,3 – infecţii la om
- La copil -mare şi adult – guturai
- mic – laringotraheite cu crup (serotip 2)
- bronşite, bronşiolite, pneumonii (serotip 3)
Tratament –ribavirin – la imunodeficienţi
Vaccin – nu există
v. urlian
- Antigenic omogen
- Parotidita epidemică (oreion) – inflamaţie acută nesupurativă a ambelor glande
parotide
- Om singura gazdă
- Incubaţia – 7-25 zile (18)
- Virusul se elimină prin salivă 6 zile înainte şi 7 după debut
- -30% infecţii inaparente
- După replicarea în celulele TRS → viremie→organe ţintă
- Febră moderată 1 săptămână
- Rinichi – virurie 14 zile – rar semne de nefrită
- Poliartrite autolimitate
- Tiroidite
- Nevrite unilaterale – surditate
- Hidrocefalie – stenoza apeduct silvian
- Meningoencefalite – 15%
- la 5-7 zile după inflamaţia glandelor salivare
- concomitent sau în absenţa parotiditei
-frecvent se vindecă spontan
- Orhite şi ovarite
Imunitatea
Permanentă prin IgG
IFN apare dar rol neprecizat în vindecare
Imunitatea celulară rol necunoscut – dar i.d.r cu Ag urlian test pentru capacitatea unui
organism de a monta răspuns imun celular
Evoluţia tipică a bolii → diagnostic de laborator numai pentru meningoencefalita fără
parotidită
- Culturi primare de rinichi de maimuţă
- Identificare – RIH, IF
- Prelevate – exsudat faringian, salivă, urină
 20

- rar în LCR
Serologie – dinamica anticorpilor – RIH
- ELISA –diferenţiază IgG de IgM
Tratament antiviral – nu există
Contagiozitatea – relativ scăzută, parte din adulţi receptivi
-90% din copii sub 15ani au făcut infecţia
Rezervor uman
Transmiterea – aerogen
Vaccin viu atenuat – eficient 95%
Genul Morbilivirus
v. rujeolei
-antigenic omogen
- Boală acută foarte contagioasă , erupţie maculo-papuloasă, semne respiratorii
- Rezervor exclusiv uman
- Transmitere aerogenă
Incubaţia 9-11zile
Virusul se replică în epiteliul respirator→ se propagă în ţesut limfatic regional unde este
replicat în continuare→viremie I →diseminare în
sistem fagocitic mononuclear→ viremie II→diseminare în tegument, TR, conjunctivă
Eliminare – prin – lacrimi
- secreţii nasofaringiene 2 -4 zile înainte de debut
-urină 5 zile după erupţie
Debut – brusc
- coriză, tuse, conjunctivită, febră
- petele Koplik – semne patognomonice precoce
- macule cu centru alb pe mucoasa jugală în
dreptul molarilor inferiori
În leziuni – sinciţii, antigene virale, nucleocapside
Prodrom – 2-4 zile
Din ziua 5-7 – erupţia care se generalizează centrifug şi corespunde apariţiei anticorpilor.
După 2-3 zile erupţia dispare împreună cu febra.
La sugar – în prezenţa anticorpilor materni evoluţie atipică – absenţa petelor Koplik, erupţie
discretă
Complicaţii I – sensibilizare
II - deficit imun celular
III - prin suprainfecţii bacteriene
I Forme de sensibilizare
- erupţia – pacienţii cu deficit imun nu fac erupţie
Encefalita -1/1000
 21

- virus rar izolat din creier

PESS – panencefalita sclerozantă subacută 1/1000000, 1-10 ani de la infecţie
- infecţie persistentă abortivă a neuronilor cu o mutantă defectivă a virusului – celulele
care exprimă pe membrană gp virale devin ţinte de atac prin reacţii citolitic-citotoxice
Copii vaccinaţi cu vaccin antirujeolic inactivat
-care contractau infecţia naturală curând după vaccinare – forme atipice grave – fenomen de
tip Arthus în pulmon
II Complicaţii prin deficit imun celular
- Encefalita acută progresivă şi mortală, rară, replicarea activă în creier
- Pneumonia cu celule gigante (sinciţii) – mortală
III Complicaţii prin suprainfecţii bacteriene
- otite, pneumonii – streptococi ß-hemolitici
90% din mortalitatea prin rujeolă prin pneumonie – copii malnutriţi
Diagnostic de laborator
- Doar în formele atipice – cultivă în celule primare de rinichi de
maimuţă sau uman
ECP – după 7-10 zile – sinciţii, incluziuni
intracitoplasmatice şi nucleare
- identificare – IF, inhibatrea hemadsorbţiei
- Serologic – ELISA – IgM
- Confirmarea PESS – anticorpi antirujeolici în LCR
Tratament – antiviral nu există
Prevenţie – vaccin viu atenuat – generalizat –copii 9-12 luni cu revaccinare până la 6-7 ani,
eficienţă 90-95%

Genul Pneumovirus
VRS- antigenic unic
- 50% bronşiolitele+25% pneumoniile sugarului sub 6 luni
Transmitere – picături mari secreţii nasofaringiene
- mai importantă transmiterea prin mâini şi obiecte contaminate
Replicat în nasofaringe şi numai în formele grave în bronşii şi pulmon
↓
prin secreţiile nasofaringiene antrenat spre căile respiratorii inferioare
Incubaţia 4-5 zile
Virusul eliminat – 1-3 săptămâni
Copil mare+adult – guturai
Diagnostic etiologic - evită exces de antibioticoterapie oarbă
- ribavirin – în aerosoli 3-6 zile
 22

Metode rapide – depistarea prin IF în celulele descuamate ale

epiteliului respirator
- ELISA în secreţii nasofaringiene
În ciuda anticorpilor serici – reinfecţiile frecvente
Mai frecvente iarna, în creşe şi spitale de pediatrie – infecţii
nosocomiale
Nu există vaccin.

Rhabdoviridae
Virusul rabic
Gen Lyssavirus
ARN mc-, helical, anvelopă
75/180nm, formă de glonţ
Spiculi glicoproteici-liganzi
Replicare – fixat pe receptorii celulari pentru acetilcolină→endocitat decapsidat→ replicat în
citoplasmă→înmugureşte prin membrana citoplasmatică
Gazde – animale cu sânge cald – înalt receptive – vulpi, lupi, câini
mediu - lilieci
joasă - oposum
- de laborator – iepuri, şoareci nou-născuţi, culturi celule
şoarece, ouă embrionate
- culturi de celule diploide umane

- În celule – incluziuni eozinofile corpusculii Babeş-Negri

Tulpinile poaspăt izolate “virus de stradă”/ sălbatic
- produc boala după incubaţie de 21-60 zile la câini
- se replică cu formare constantă de corpusculi Babeş-Negri
Pasaj seriat creier-creier la iepuri – virus rabic “fix”
- replicat doar în neuroni
- perioada de incubaţie constantă 4-6 zile
- corpusculii Babeş-Negri greu de observat
Rabia/turbarea
 23

- Boală a animalului transmisă prin muşcătura şi saliva animalelor infectate,

zgârietură
- Aerosoli salivari la speologi – colonii de lilieci din peşteri
- Replicat în muşchi şi ţesut conjunctiv din plagă→ invadează SNC pe cale
centripetă→replicat intens în neuroni→ difuzează centrifug prin nervi periferici
către glandele salivare şi alte ţesuturi
Incubaţia -2-16 zile (10 zile-1 an)

- funcţie de lungimea căii nervoase+ numărul terminaţiilor

nervoase din plagă

- mai scăzută la copii

muşcătura feţei, gâtului

muşcătura de lup – multiple, profunde

3 faze – prodrom

- excitaţie

- paralitică
Prodrom – tulburări de caracter,cefalee, indispoziţie, febră, greţuri,
vărsături
- senzaţii anormale în plagă – arsuri, durere intermitentă,
parestezii
- voce răguşită, hipersecreţie salivară, disfagie
Excitaţie - hidrofobie, aerofobie
- spasm dureros al muşchilor deglutiţiei – teama de a înghiţi
↓
declanşat doar la auzul apei, curenţi de aer, aer
suflat în faţă
- hiperestezie, hiperacuzie, hiperosmie, insomnie, fotofobie
- frecvent evoluţie cu formă de furie
Paralitică – moartea în 3-5 zile de la debut
- poate evolua paralitic de la început – muşcătura liliecilor
vampiri, parestezii, somnolenţă, nu are hidrofobie, paralizie ascendentă – 10 zile
moarte prin insuficienţă respiratorie şi colaps
Câine – incubaţie 3-8 săptămâni (10zile)
- prodrom –febril, îşi schimbă brusc comportamentul
- excitaţie -3-7 zile
- iritabil, agresiv, tendinţa de a muşca, răspunde
exagerat la stimuli
- disfagie, crize spastice
- final – paralizie, comă, moarte
 24

Tratament
- Antiviral – nu există
- Seroprofilaxie+ vaccinoterapie
Prevenţie
- spălare urgentă a plăgii cu apă şi săpun
- infiltrare locală cu imunglobulină umană hiperimună antirabică pentru neutralizarea
virusului
- vaccinare antirabică imediată
- Vaccin pe celule diploide umane
Imunoprofilaxia – persoane cu risc crescut – schema diferită de a vaccinoterapiei
- câini, pisici – vaccin viu atenuat
Familia Coronaviridae, genul Coronavirus
• virusuri mari (120-160 nm) cu genom ARN mc+, capsida cu
simetrie helicală, cu anvelopă
• glicoproteine virale pedunculate, dispuse caracteristic “în coroană”
permit ataşarea virusului la receptorii celulari, cu epitopi
recunoscuţi de Ac neutralizanţi.
• determină infecţii la om (OC43, 229E), la numeroase specii de
mamifere şi păsări, tulpinile animale nefiind transmise la om.

SARS (Severe Acute Respiratory Syndrome)

• reprezintă prima infecţie emergentă a secolului XXI, care a afectat peste 8.000
de persoane din 26 ţări şi a cauzat mai mult de 700 decese
• determinat de o tulpină de coronavirus de la animale care a depăşit bariera de
specie şi a trecut la om
• transmis prin aerosoli sau pe cale fecal-orală, este capabil să determine infecţii
sistemice cu manifestări severe de pneumonie, asociate mai ales la copii cu
fenomene digestive.
• virusul a fost izolat pe culturi de celule din secreţii respiratorii, materii fecale,
sânge, urină.
• diagnosticul de laborator poate fi direct, prin PCR sau indirect, prin ELISA,
IFI.
în studiu agenţi terapeutici antivirali şi vaccin

Familia Togaviridae
Genul Rubivirus
Virusul rubeolic
• unic reprezentant al genului, agent etiologic al rubeolei
• virus ARN mc+, capsida cu simetrie icosaedrică învelită în peplos
în care sunt implantate glicoproteine cu proprietaţi hemaglutinante
• cultivă pe diferite tipuri de culturi celulare, cu sau fără efect
citopatic, în ultima eventualitate prezenţa virusului fiind
evidenţiată prin fenomenul de interferenţă
• corespunde unui singur tip antigenic
• unicul togavirus transmis pe cale respiratorie, replică la nivelul
căilor aeriene superioare şi ganglionii cervicali, viremia care
urmează persistând până la apariţia Ac
 25

• rubeola este o infecţie eruptivă care evoluează la copii şi

adolescenţi, posibil la adulţi, virusul persistând în secreţii
nazofaringiene mai multe săptămâni

Sindrom rubeolic congenital

• infecţie transplacentară a embrionului sau fătului în cursul rubeolei
la femeia gravidă
• n.n. poate prezenta malformaţii congenitale oculare, cardiace sau
nervoase, virusul fiind eliminat 1-2 ani prin secreţii nazo-
faringiene, urină, fecale (infecţie persistentă ).
Imunitate
• conferită de Ac de tip IgM şi IgG
• Ac IgG transmişi de la mamă la făt, cu persistenţa după naştere
până la 6 luni.
Diagnostic de laborator
• diagnostic serologic prin ELISA
- IgM specifice în diagnosticul infecţiei recente sau la
n.n.
- IgG pentru evaluarea stării de imunitate la gravide.
Profilaxie
• vaccin viu atenuat în perioada prepubertară; este contraindicat la
gravide şi înainte cu trei luni de sarcină.

Retrovirusurile
• Ciclu particular replicativ
• ARNmc+, bisegmentat
• Reverstranscriptază ARN → ADN
• 2 genome cu informaţie genetică identică – ARN virion matur, ADN provirus
• Structural – nucleocapsidă icosaedrică
- anvelopă
- genom – 5’LTR gag pol env 3’
Clasificare
Oncornavirinae – HTLV 1,HTLV2, HTLV5
Spumavirinae
Lentivirinae – boli cronice, lent progresive
- produc boli neurologice şi imunosupresie
- HIV-1 – foarte variabil (9 subtipuri), HIV-2 (5 subtipuri)– mai stabil antigenic
Virusul imunodeficienţei umane
- Virion sferic, 100-140 nm
- Nucleocapsida centrală – miez cilindric închis în container icosaedric
- Anvelopa cu spiculi externi măciucaţi
- Gena env flancată de 6 gene adiţionale vif, vpr, vpu, tat, rev, nef – codifică
proteine nestructurale implicate în replicare sau cu funcţii accesorii în
patogeneza bolii
- Antigene structurale – I – antigen de miez – polipeptid de 55KDal, prin
clivare apar mai multe proteine : p24,18
- p24 în ser –marker al replicării virale
 26

- dispariţia – eficienţa chimioterapiei

II – antigenele anvelopei env– precursor gp160KDal – gp 41, gp 120
gp 41 – fuziunea anvelopei cu membrana celulară
gp 120 – ataşare la receptori
III – Reverstranscriptaza
Replicarea HIV

1. ataşarea gp120 la Lf Th şi Mf (CD4)

2. fuziunea şi penetrarea în citoplasmă
1. gp41 (domeniu fuziune HIV)  R fuziune cel gazdă
2. clivaj bucla V3 a gp120 (proteaze celulare) → modif
conformaţională gp înveliş
3. recunoaşterea altor proteine membranare (coreceptori
chemokine CCR5, CXCR4) → fuziunea membranei celulare şi
invelis viral
4. pătrunderea nucleocapsidei → decapsidare
3. ARN m.c.+ → ADN m.c.- → ADN d.c. (proviral) → integrarea în genomul
celulei gazdă (integraza)
4. eliberare prin înmugurire, imature (maturare prin actiunea proteazei virale)
5. proteaza virală
evoluţia infecţiei spre stadiul SIDA recunoaşte mai multe faze:
- infecţia primară care evoluează în 50-70% din cazuri cu sindrom
mononucleozic după 3-6 săptămâni de la contagiu
- perioada de latenţă care durează luni sau ani, când infecţia
evoluează asimptomatic sau poate fi prezentă limfadenopatie
persistentă generalizată;
- perioada de pre-SIDA când sub efectul unor inductori are loc
activarea replicării virusului, cu pierdere în greutate , oboseală,
transpiraţii nocturne, unele infecţii oportuniste
- perioada finală de SIDA caracterizată prin infecţii multiple
recurente (bacteriene, virale, fungice, parazitare) sau boli
neoplazice
- SIDA – evoluţie letală în 2 ani -fara tratament
HIV se adsoarbe pe CD4 prin gp120 – replicare- diseminare hematogenă şi viremie
detectabilă 8-12 săptămâni
- număr de limfocite scade la 500/mmc
- sindrom asemănător MNI: 50-75% dintre pacienţi la 3-6
săpt.după contagiu
- răspunsul inflamator este detectat între 1-3 luni – urmat de scăderea bruscă a
viremiei, intrarea în perioada de latenţă a infecţiei – în sângele periferic doar 1/1000 sau
1/10000 din celule sunt infectate, numărul de limfocite CD4 tinde spre normal
Celulele organelor limfoide exprimă virusul, deteriorarea sistemului imun se traduce prin
scăderea lentă, continuă a LT CD4
- <200 LT CD4/mmc – SIDA – viremia creşte brusc – tulpinile izolate sunt mai virulente
Suferinţa limfocitelor B – activare policlonală – hipergamaglobuline nefuncţionale, complexe
imune circulante, autoanticorpi
Monocitele şi macrofagele – rol major în diseminarea infecţiei
- infectate , fără efect citopatic
 27

Clinic
- Infecţia primară – asemănătoare MNI, fără angină
- SIDA – imunosupresie pronunţată – infecţii cu variate microorganisme
oportuniste, forme neobişnuite de cancer
- prodrom –astenie, scădere ponderală, febră, dispnee, diaree, limfadenopatie,
suferinţă gastro-intestinală
- boala neurologică
- infecţii oportuniste
- cancere – sarcom Kaposi, LMNH, carcinom naso-faringian, etc
Diagnostic etiologic
• diagnostic direct
- izolarea virusului prin cocultivare
- decelarea ADN proviral în limfocite sau ARN viral
în plasmă prin PCR (calitativ sau cantitativ)
- dozarea Ag p24 prin ELISA
•
diagnostic serologic
* reacţii de triaj
- teste rapide: pe membrană, immunodot,
latexaglutinare;
- ELISA indirect sau competitiv
* reacţii de confirmare (corectează reacţiile fals-pozitive)
- Western Blot (2 categorii de AC env +/- gag +/- pol)
- IF.
Tratament antiviral
• agenţi antivirali
- inhibitori ai reverstranscriptazei: zidovudina, didanozina, zalcitabina, stavudina
- inhibitori ai proteazei virale: indinavir, ritonavir, sakinavir.
• principii de tratament
- se administrează antivirale în asociaţii, pentru a creşte eficienţa terapeutică şi a
preveni selecţia de tulpini rezistente
- se începe tratamentul când limfocitele CD4 au ajuns la 500/μL
- administrarea zidovudinei la gravide scade riscul transmiterii transplacentare a
infecţiei.
- asociate, încetinesc progresia bolii, nu previn SIDA
• aprecierea eficienţei terapiei
- creşterea numărului de limfocite CD4
- absenţa Ag p24
- nivel scăzut al viremiei plasmatice.
Profilaxie
 28

• nu există vaccin
• nu există chimioprofilaxie eficientă
• măsuri nespecifice: sex protejat, obiecte personale de toaleta, controlul serologic
anterior sarcinii, al donatorilor de sânge etc
• educaţie medicală, morală şi religioasă
 29

Parvoviridae
- Virusuri mici (18-26nm), ADN mc liniar, 1 genă, nud
- replicate în nucleul celulei gazdă
- Infecţie - productivă/persistentă
- latentă
- Replicare – independentă
- virusuri defective ( virus asociat, adenovirus)
- Om – parvovirus B19 unicul reprezentant Erythrovirus
- genul Dependovirus – adeno-asociate 1,2,3
Parvovirus B19
- Ţinta – precursorii liniei eritroide pe care îi infectează letal în infecţia productivă
- Cale respiratorie→ replicat iniţial în TR→ viremie primară→ m.o.
- Vindecare clinică – urmată de infecţie persistentă.
- Manifestări clinice

- Grave când sunt condiţii predispozante

II megaleritemul epidemic / a 5-a boală eruptivă (rujeola, rubeola,
varicela, scarlatina)
- evoluţie benignă
- copii şcolari
- boală febrilă cu exantem
 30

- la adult –artropatii, mâini, cot, genunchi

- exantem + artropatii – sensibilizare prin complexe Ag-Ac
V embriofetopatie – anemie hemolitică gravă, edem generalizat, moarte
făt – în 10% din infecţiile gravidei
VII infecţia persistentă
- infecţie persistentă a măduvei osoase luni sau ani –
2 3
10 – 10 copii genomice/mL ser
- se reactivează ca anemie cronică/aplastică în caz de
- imunosupresie indusă – transplant de organ/ măduvă
- chimioterapia cancerului
Diagnostic de laborator
- Sonde ADN – ser, leucocite, probe biopsice, secreţii respiratorii
- IgM anti – parvovirus B19 - infecţie primară recentă
- IgG - persistenţi
- Izolare – câteva laboratoare din lume
Tratament – nu există
Epidemiologie
- Rezervor – uman
- Transmitere – aerogen
- transfuzii de sânge
- vertical
- Izbucnire epidemică – şcolari
- Sporadic/epidemic la toate grupele de vârstă
- 60% dintre adulţi au anticorpi a infecţiilor contractate între 5-19 ani
Herpesviridae
- Virusuri mari 120-200nm, sferice
- ADN dc liniar, capsidă icosaedrică, învelit
- Particulară evoluţia infecţiei primare acute→ infecţie persistentă integrată
cu reactivări
Virusurile herpetice umane
Familia Herpesviridae
• subfamilia Alphaherpesvirinae
- Herpesvirus uman 1(Herpes simplex tip 1)
- Herpesvirus uman 2 (Herpes simplex tip 2)
- Herpesvirus uman 3 (Varicela-zoster)
• subfamilia Betaherpesvirinae
- Herpesvirus uman 5 (Citomegalic)
 31

- Herpesvirus uman 6
- Herpesvirus uman 7
• subfamilia Gammaherpesvirinae
- Herpesvirus uman 4 (Epstein-Barr)
- Herpesvirus uman 8
Virusurile herpes simplex (VSH)
- Foarte răspândite
- Spectru larg al gazdelor – variate tipuri de culturi celulare, animale de laborator
- VHS 1 - -contact cu saliva infectată
- VHS 2 – sexual
- vertical
VHS – infecţie citolitică→ necroza celulelor infectate + inflamaţie
ECP – balonizarea celulelor infectate, formarea de celule gigante
- în nuclei cromatina este marginată şi apar incluzii Cowdry
- coloraţia cu hematoxilină – eozină – iniţial incluziunile Cowdry
umplu tot nucleul sunt albastre –tip A
- apoi ADN pierdut devin roz, se retractă,
înconjurate de halou – tip B
-formarea sinciţiilor prin fuziunea celulelor→ răspândire de la celulă la celulă
-acumulare între epiderm şi derm sau corionul mucoaselor→ formare
de vezicule – mari cantităţi de virus, resturi celulare, celule inflamatorii
- rezorbţie- cruste, nu lasă cicatrici
Infecţia primară
Apare după contactul unei persoane receptive cu un excretor de virus
↓
mucoasă sau tegument cu soluţie de continuitate
- Se propagă centripet pe cale nervoasă la ganglionii rădăcinilor dorsale → VHS1 –
ganglionul nervului trigemen
VHS2 – ganglionii nervilor sacraţi
Infecţie latentă
- VHS integrat în neuroni, stare nonreplicativă, exprimă puţine gene
- Infecţia persistă toată viaţa
Reactivare
- Spontan , în ciuda imunităţii umorale şi celulare→ infecţia e mai puţin extensivă şi gravă
faţă de primoinfecţie
pot fi asimptomatici- “purtător sănătos de VSH” – eliminare prin salivă
- Virusul reactivat se propagă centrifug pe cale nervoasă spre epiteliul zonei inervate
Bazele moleculare ale reactivării – insuficient cunoscută
- stimuli inductori – febra, infecţii respiratorii
- stres fizic, psihic
- iradiaţia solară intempestivă
 32

80% din populaţia umană e infectată latent cu VHS1

Forme clinice
VHS 1
- Boală orofaringiană - frecvent asimptomatică
- Keratoconjunctivite
- encefalite herpetice - mortale

- Herpes cutanat
VHS2
- Herpes genital – leziuni veziculo-ulcerative – penis
- vulvă
- vagin
- cervix uterin
± febră, disurie, limfadenită -perineu
Evoluţie 3 săptămâni
Recurenţe mai benigne – 10 zile
- Herpes neonatal – in utero, intra- sau post-partum
- mortalitate 50%
- VHS1
Herpes la gazde imunocompromise – evoluţie foarte gravă, recurentă, leziuni tract respirator,
esofagiene, intestinale
Imunitate
- Celulară
- Anticorpii – nu previn infecţia recurentă – propagarea virus direct de la celulă la
celulă
- Infecţia primară cu VHS 2 la o gazdă infectată cu VHS 1 evoluează mai benign
- IFN, NK – control infecţie primară, recurenţe
Diagnostic
- Metode rapide – microscopia raclatului sau tampon prelevat de la
baza leziunii
- biopsii cerebrale – IF, sonde ADN, PCR
- Izolare – culturi de fibroblaşti/celule epiteliale
- identificare – IF
Serodiagnostic – infecţia primară, seroconversie, dinamica semnificativă - ELISA
Tratament
- Aciclovir – pentru tulpini rezistente – Vidarabina
- aplicaţii topice – idoxuridina
Prevenţia
- vaccin glicopeptidic purificat
Virusul Varicela –Zoster (VVZ)
- Varicela – primoinfecţia acută
- Herpes zoster – reactivarea infecţiei
Varicela
- Incubaţia – 14-21 zile
- Debut exantem +enantem vezicular
- Vezicule apar în valuri succesive – în diferite stadii evolutive
- Fără cicatrice
- Febra
 33

Complicaţii – malnutriţi, adulţi

- pneumonii, SNC
La gravide – infecţii in utero şi neonatal – evoluează cu leziuni grave
Infecţia latentă – neuronii ganglionilor spinali şi ai nervilor cranieni infectaţi persistent
integrat
Herpes zoster
- Reactivarea infecţiei persistente a neuronilor ganglionari
- Frecvent – neuronii unui singur ganglion, virus propagat centrifug în metamerul
cutanat
- Leziunile cutanate – similare celor din varicelă sau herpes simplex dar inflamaţia
acută a nervului senzitiv şi ganglionului → leziuni foarte dureroase
Imunitate
-umorală + celulară persistente – nu protejează faţă de reactivări
Epidemiologie
- Sezon iarnă - primăvară – 2-6 ani
- Herpes zoster adulţi indiferent de sezon – 20% reactivare
Rezervor – bolnavi cu varicelă
- herpes zoster – contact cu leziunile
Transmitere –aerogenă + contact leziuni cutanate
Profilaxie
- Vaccin viu atenuat în unele ţări
- Chimioprofilaxie cu aciclovir
- Imunoglobuline anti – varicela – zoster în perioada de incubaţie la contacţi
imunosupresaţi – atenuează severitatea bolii
VCM – virus citomegalic
- Nume dat de dimensiunile crescute ale celulelor infectate
- Strategia de eludare a răspunsului imun - o gp a anvelopei funcţionează ca
receptor pentru Fc → virus coafat cu Ig nespecifice
- Condiţionat patogen
Primoinfecţia adolescentului şi adultului
Incubaţie 4-8 săptămâni - orală, sexuală, transfuzii
Frecvent inaparent/ “mononucleoză citomegalică” – fără angină, fără adenită şi anticorpi
heterofili
Infecţia congenitală
- Boală citomegalică 10% din infectaţi – moarte in utero cu avort
- prematur cu icter, splenomegalie, trombocitopenie,
pneumonie, malformaţii
- Nou – născut aparent normal – virurie şi ulterior – întârziere mentală, motorie,
surditate
Nou –născutul
- Infecţia în canalul de naştere sau prin lapte matern (deşi are anticorpi transmişi
transplacentar)
 34

- Inaparentă/manifestă – pneumonie interstiţială, hepatită, anemie hemolitică

- Elimină prin urină, ani de zile, după 2-3 luni după naştere
Infecţia la gazda imunosupresată
- grav, pneumonie mortală
Imunitate
- Ig G, M, A
Tratament
- ganciclovir, vidarabina, aciclovir
Epidemiologie
- Omul singurul rezervor
- Transmitere – contact strâns cu o persoană care elimină virusul
- sexuală
- lapte matern
- transplant de organ
- transfuzii de sânge
- Evoluţie endemică pe glob
Profilaxia
- triaj corect donatori, izolarea nou - născuţi
Virusul Ebstein – Barr
- Mononucleoza infecţioasă, asociat unor tumori maligne
- Ţinta → receptor C3d de pe limfocitul B
- Infecţie persistent integrată şi transformantă
- Celulele infectate exprimă 3 clase de antigene
▪ antigenele de fază latentă – celulele cu infecţie persistent integrată
- 2 proteine de membrană latente LMP 1-2
- 6 antigene nucleare EBNA 1-6
- aceste antigene indică prezenţa genom VEB
▪ antigenele precoce – proteine nonstructurale
- indică debutul replicării virale productive
▪ antigene tardive – componente structurale ale capsidei VCA + gp
- în cantitate mare în infecţia virală productivă
Manifestari clinice
Gazda normoreactivă – mononucleoza infecţioasă
Gazda imunodeficientă - sindrom de mononucleoză cronică
- carcinomul nasofaringian
- limfomul Burkitt
La gazda imunocompromisă
- Infecţia rămâne latentă şi oncogenă – la pacienţii cu malarie cronică
- Tumorile asociate VEB sunt prezente în zone endemice de malarie
- limfomul Burkitt – copii+ tinerii africani
- carcinomul nasofaringian – bărbaţi, chinezi Asia Sud-Est
 35

Imunitatea
- Interferonii α şi γ
- Limfocitele T citotoxice elimină limfocitele B transformate
- VEB persistă cu reactivări ocazional şi eliminare prin salivă, gazda
asimptomatică.
Serodiagnosticul
- ELISA IgM anti-VCA – infecţie acută
- Retrospectiv – Ig G anti – EBNA1 , 2 probe de ser
Tratament
- aciclovir, ganciclovir – reduc eliminarea virusului prin salivă
Epidemiologie
- Infecţia cosmopolită, contractată precoce în copilărie, frecvent inaparentă
- Purtători sănătoşi de virus
- Transmitere – contact oral “ boala sărutului”
Alte herpesvirusuri umane
VHU 6 – la copii normoreactivi – roseola infantum – a 6-a boală
eruptivă a copilariei
- la adult – limfadenopatie cronică
VHU 8 – sarcom Kaposi
Fam. Poxviridae
• virusuri mari (400/230 nm) cu aspect de cărămidă
• au o structură complexă: un miez alungit biconcav flancat de 2
corpi laterali, inclus într-o anvelopă lipoproteică cu structură
microtubulară
• genomul viral este de tip ADN d.c. liniar, replicarea având loc
integral în citoplasma celulei
• cultivă pe membrana corio-alantoidiană a embrionului de găină cu
formare de pox-uri cu aspect diferit în raport cu tipul de virus
• include 3 genuri de interes medical: Orthopoxvirus, Parapoxvirus
şi Molluscipoxvirus .
Genul Orthopoxvirus
• include agentul etiologic al variolei, boală eruptivă epidemică foarte gravă,
prima boală contagioasă eradicată (OMS, 1980).
• eradicarea a fost posibilă din următoarele motive:
- omul este singura gazdă naturală
- toate infecţiile evoluează aparent
- contagiozitatea corespunde debutului erupţiei
- nu sunt purtători de virus
- virusul este unic Ag
- vaccinul antivariolic este stabil, eficient şi ieftin
 36

• alte orthopoxvirusuri: virusul variolei bovine, virusul variolei maimuţelor,

virusul vaccinia.
Genul Parapoxvirus
• virusul Orf determină infecţii naturale la oi şi capre şi ocazional
infecţii la om (unică leziune papulo-veziculară la nivelul mâinii,
care se vindecă fără cicatrice).
Genul Molluscipoxvirus

• Molluscum contagiosum determină la om mici tumorete benigne

pe faţă, braţe, trunchi sau fese, infecţia fiind transmisibilă prin
contact direct (sexual) sau prin intermediul ustensilelor de toaletă.

Adenovirusuri
• ADN d.c. linear
• nude
• simetrie icosaedrică
• prelungiri pentone - fibra pentonei – ligand
• 6 grupe A-F
• 47 serotipuri
Infecţii respiratorii
• copii – severitate medie/ mare (pneumonie)
• copii mari, adulţi tineri – izbucniri epidemice în colectivităţi închise
Infecţii oculare
• conjunctivită foliculară epidemică/ sporadică (“conjunctivita de piscină”)
• keratoconjunctivită epidemică
Alte infecţii
• diaree (F)
• cistite hemoragice – şcolari, transplantaţi (rinichi, măduvă)
• sdr tip “pertussis”
• inf muşchi, tract genital, piele, SNC
Tratament
• nu există
Epidemiologie
• răspândire cosmopolită, afectare precoce
• transmitere fecal-orală/ respiratorie
• sezonalitate
 37

Profilaxie
• vaccin viu atenuat pentru prevenirea infecţiei
• trivaccin (4,7,21 sau 3,4,7) – unităţi militare

Prionii
• Proteine “infecţioase”, lipsite de secvenţe nucleotidice capabile să codifice
descendenţii
• Sunt izomorfe (izomeri) ale unei proteine normale codificată de o genă identică la mai
multe specii şi localizată la om pe braţul scurt al cromozomului 20
• Proteina prionică normală PrPc este ancorată în membrana externă a celulelor tuturor
mamiferelor şi păsărilor, inclusiv la om. Funcţia necunoscută.
• Izomorfa patogenă PrPsc fixată pe membrana celulară determină leziunile din bolile
prionice
• Bolile prionice – ereditare – prin linia germinativă
• - altele se transmit şi orizontal – intra sau interspecific, asemănător
infecţiilor
Boli prionice
Animale - Scrapie infecţioasă
- Encefalopatia transmisibilă a nurcilor infecţioasă
- Encefalopatia spongiformă bovină infecţioasă
BSE – boala vacii nebune
Umane
• Kuru infecţioasă
• Creutzfeld – Jacob (CJD)
iatrogenă infecţioasă
sporadică necunoscută
familială mutaţie PrPc
• Sdr. Gerstmann –Straussler – Scheincker (GSS) mutaţie PrPc
• Insomnia fatală familială mutaţie PrPc
• Boala Alzheimer mutaţie PrPc
Boala Kuru – populaţia Fore din Noua Guinee
- 1957-1966 cea mai frecventă cauză de deces la femei
- a dispărut după renunţarea la ritualul canibalic de a
mânca creierul rudelor moarte
Boala Creutzfeld- Jacob
- Forma infecţioasă – iatrogenă – transplant de ţesuturi de la donatori
infectaţi- cornee, duramater, timpan
- intervenţii chirurgicale cu
 38

instrumentar contaminat
- terapie cu hormoni hipofizari
- obiceiuri alimentare evreii din Liban, Israel creier
şi ochi de oaie – incidenţă crescută a bolii
- Forma ereditară – mutaţie a codonului 178 aspartat-asparagină
- Evreii din Libia, Tunisia –mutaţie a codon 200 de la glutamat la lizină
CJD sporadică – necunoscută
Sindromul Gerstmann – Straussler- Scheincker
- Toate cazurile sunt ereditare cu variaţii ale simptomatologiei funcţie de codonii mutaţiei
-ataxie – mutaţii de la prolină la leucină, 102 şi 105
- Demenţă – alanină la valină, 117
Boala Alzheimer
- Cunoscută ca ereditară
- 198 - substituţia fenilalaninei prin serină
- 217 – glutamină prin arginină
Insomnia fatală familială
- Descrisă la 3 familii italiene cu mutaţii în codon 168
Istoric
- 80 ani controverse privind etiologia bolii scrapie
- 1988 Stanley B. Prusiner descoperă prionii
- 1992 – descoperită gena care codifică prionii
Au fost mai multe ipoteze
- 1910 –ipoteza infecţiei cu un protozoar
- Ipoteza unui “virus filtrabil” – 1946 – 1500 oi vaccinate cu un extract formolat
de ţesut limfoid ovin
- Ipoteza bolii ereditare – receptivitatea la transmiterea bolii de 100% la capre, la
oi 0-80 după rasă
S.B. Prusiner – ambele ipoteze – infecţioasă/boală genetică
Rezistă la agenţi inactivatori ai infecţiozităţii
0
- 134 C 18-30 min, unele tulpini scrapie rezistă 90 min
- Deşeuri solide – autoclavate 2 ore
Rezistenţa explică transmiterea la vite – epidemia de BSE
Calea de transmitere – făina de oase cu resturi de la oile bolnave de scrapie
La om – consum de carne infectată chiar prelucrată termic

Simptomatologia – declin subacut sau cronic al funcţiei cognitive –

demenţă
şi/sau motorii (ataxia)
Debut 40-70 ani
Diagnostic de laborator
- Intravitam –biopsie ţesut amigdalian - evidentiere PrP prin Western blot
- Postmortem – examen histopatologic al creierului
Concluzie
 39

Prionii diferă de toate microorganismele

Bolile determinate sunt pseudoinfecţii
Utilizăm termenii caracteristici bolilor infecţioase doar pentru că informaţiile provin din
protocoale experimentale ale virologiei