COMPOZIŢIA CHIMICĂ A VIRUSURILOR

• Acidul nucleic:
- un singur tip (ADN sau ARN);
- se află în genomul viral (Gmoleculară = 1,6-160 x 106 D);
- are structură polinucleotidică;
- se poate dispune liniar, circular sau încolăcit;
- poate fi monocatenar sau bicatenar;
- poate avea polaritate pozitivă (genomul serveşte ca ARN
mesager) sau negativă (spira complementară genomului
serveşte ca ARN mesager);
- este depozitarul informaţiei virale şi suportul infectivităţii.
 COMPOZIŢIA CHIMICĂ A VIRUSURILOR
• Proteinele:
Proteinele structurale:
- pot fi intim aderente de genom (histone) sau fac parte din
structura capsidei şi a peplosului;
- proteinele capsidale sunt organizate sub forma capsomerelor;
- proteinele din peplos sunt glicozilate şi fac parte din structura
peplomerelor;
- proteina M căptuşeşte stratul lipidic la interior;
Proteinele funcţionale:
- sunt enzime prezente doar la unele virusuri: transcriptază,
reverstranscriptază, proteinkinaze, endonucleaze, hidrolaze,
etc.).
 COMPOZIŢIA CHIMICĂ A VIRUSURILOR

• Lipidele:
- intră în structura anvelopei virale;
- provin din membrana celulei-gazdă;
- rezultă din procesul de înmugurire care precede eliberarea
virusului progen;
- sunt dispuse sub forma unui strat dublu;
- la nivelul lipidelor sunt ataşate formaţiunile virale specifice:
- peplomerele;
- factorii de fuziune;
- proteina M.
 MULTIPLICAREA VIRALĂ
• Virusurile se multiplică strict intracelular.

• Multiplicarea virală este influenţată de :

- potenţialul infectant al tulpinii virale;
- susceptibitatea la infecţie a celulei-gazdă.

• Etapele multiplicării virale:

1. Adsorbţia la peretele celulei gazdă;
2. Penetrarea în celulă;
3. Decapsidarea şi migrarea acidului nucleic spre locul replicării;
4. Biosinteza componentelor virale;
5. Asamblarea virionilor progeni şi maturarea acestora;
6. Eliberarea virionilor progeni în afara celulei.
 MULTIPLICAREA VIRALĂ
• Adsorbţia = legarea particulei virale de receptori specifici
de la nivelul membranelor celulare;
- receptorii celulari au specificitate de specie;
ex: acidul neuraminic – ortomyxovirusuri; CD4 – HIV;
- celula gazdă este permisivă sau nepermisivă faţă de o specie
virală în funcţie de receptorii de pe membrana sa.

• Pătrunderea în celulă:
- Endocitoza (viropexia): este captarea virusului în interiorul unei
vacuole.
- Fuziunea: constă în fuzionarea învelişului viral cu membrana
celulară şi înglobarea virusului într-un endosom (v. învelite).
- Translocarea: constă în simpla traversare de către virus a
membranei celulare.
 MULTIPLICAREA VIRALĂ
• Decapsidarea = eliberarea acidului nucleic din capsida
virală (distrugerea capsomerelor prin acţiunea proteazelor
celulare).
- în funcţie de specia virală, decapsidarea se produce:
- la nivelul membranei celulare (ex.: enterovirusurile);
- în citoplasmă (ex.: poxvirusurile);
- în zona perinucleară (ex.: adenovirusurile).

După decapsidare, acidul nucleic liber se deplasează spre

locul unde va avea loc replicarea:
- în nucleu (v. ADN, cu excepţia poxvirusurilor);
- în citoplasmă (v. ARN, cu excepţia virusurilor gripale).
 MULTIPLICAREA VIRALĂ
• Biosinteza componenţilor virali: se face pe baza
informaţiei genetice din acidul nucleic viral rezultând acid nucleic
progen şi proteine virale.
- La virusurile ADN:
- replicarea acidului nucleic este semiconservativă;
- transcrierea mesajului către ARNm în nucleul celular:
 etapa timpurie (înainte de replicarea ADN.) – transcrierea genelor
“timpurii”, cu ARN-polimeraze ale gazdei  sinteza proteinelor “timpurii”
ce pregătesc replicarea virală (ADN-polimeraze, nucleaze);
 etapa tardivă (după replicarea ADN) – transcrierea genelor “tardive”,
pentru sinteza proteinelor "tardive" ce vor intra în componenţa capsidei.
- biosinteza proteinelor virale în citoplasmă (în ribozomi).
- La virusurile ARN:
- replicarea şi transcrierea genomului cât şi sinteza proteinelor au
loc în citoplasmă.
 MULTIPLICAREA VIRALĂ
• Asamblarea şi maturarea virală:
= asamblarea acidului nucleic progen şi a proteinelor virale nou-
sintetizate.
- La virusurile ADN:
proteinele sintetizate sunt transportate din citoplasmă în nucleu,
unde are loc asamblarea.
- La virusurile ARN:
asamblarea se produce în citoplasmă, unde au loc replicarea
ARN şi sinteza de proteine.

• Eliberarea virionilor progeni:

- liza celulară (ex.: picornavirusuri);
- înmugurirea în membrana celulară (ex.: paramyxovirusuri);
- exocitoză (ex: v. hepatitic B).