Regn: Animalia

Încrengătură: Nematoda

Clasă: Enoplea

Ordin: Trichocephalida

Familie: Trichinellidae

Gen: Trichinella

Specie: T. spiralis

Trichinella spiralis este un nematod localizat intracelular, atât în stadiul larvar cât și ca
adult. Parazitul este introdus în tractul digestiv uman sub formă de larvă închistată în mușchii
unor animale. Sub acțiunea enzimelor digestive ale stomacului larvele sunt eliberate din chistul
muscular, ajung în intestinul subțire, patrund în citoplasma enterocitelor și în decurs de 30 de ore
se dezvoltă paraziții adulți. Dupa 6 zile de la acuplare, femela începe să depună larve mobile timp
de 4-6 săptămâni. Larvele juvenile patrund in vasele limfatice sau sanguine, ajungând în
circulația generală, care le transportă în tot organismul, părăsesc apoi circulația și intră
în miocitele mature unde se închistează producând boala numită trichineloză.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Trichinella_spiralis

Trichineloza (termenul preferat) sau trichinoza este o boala parazitară cosmopolită, contractată
de om prin consumul de carne crudă sau insuficient preparată termic care conține larvele
infestante a unui nematod vivipar din genul Trichinella.
Genul Trichinella, parazit al tubului digestiv al vertebratelor, cuprinde opt specii (Trichinella
spiralis, Trichinella nativa, Trichinella britovi, Trichinella murrelli, Trichinella nelsoni, Trichinella
pseudospiralis, Trichinella papuae, Trichinella zimbabwensis) și patru genotipuri (Trichinella''
T6, Trichinella'' T8, Trichinella'' T9, Trichinella'' T12). Trichineloza la om este provocată de
speciile Trichinella spiralis, Trichinella nativa, Trichinella britovi, Trichinella murrelli, Trichinella
nelsoni, Trichinella pseudospiralis și Trichinella T12. Ciclul de viață a parazitului presupune o
singură gazdă care joacă atât rolul de gazdă definitivă (găzduiește paraziții adulți în mucoasa
intestinală), cât și de gazdă intermediară (găzduiește larvele infestante care parazitează fibrele
musculare striate).
Contaminarea se produce prin ingestia de carne parazitată (de porc, mai rar
de mistreț, focă, urs, cal, câine, pisică etc. în funcție de obiceiurile alimentare), consumată crudă
sau insuficient preparată termic, care conține larve vii închistate de Trichinella. Trichineloza
prezintă un risc alimentar pentru oameni, datorită numărului mare de specii, repartiției
cosmopolite a parazitului, slabei specificității a gazdei și complexității ciclului epidemiologic.
Boala poate fi prevenită eficace prin aplicarea măsurilor de profilaxie domestice (consumul cărnii
după o prealabilă tratare termică) și a sănătății publice (controlului sanitar al cărnii de porc
prin examen trichinoscopic; prevenirea infestării porcilor prin deratizări pentru
distrugerea șobolanilor).
Perioada de incubație este variabilă, între 2 si 28 de zile, cu media între 10-14 zile, fiind invers
proporțională cu severitatea infestării. Trichineloza evoluează în 3 faze. 1. Fază intestinală cu
debut la 1-2 zile după ingestia de carne, se manifestă prin diaree, greață, vomă, dureri
abdominale. 2. Faza de diseminare a larvelor în sânge, cu debut la 2-4 săptămâni după ingestia
de carne, manifestată prin febră, mialgii, edeme faciale și palpebrale bilaterale, erupții urticariene
și eozinofilie care poate depăși 50%, ajungînd chiar la 80%. 3. Fază tisulară de închistare a
larvelor în mușchi (cronică), începe în săptămâna a 3-a, când febra scade, însă mialgiile și
manifestările alergice persistă mult timp. În acest stadiu larvele închistate pot fi evidențiate
 în biopsia musculară; radiologic, se pot pune în evidență focare de calcifiere în masele
musculare. În forme severe de boală apar complicații. 1. Complicații
neurologice: polinevrite, meningită, encefalită, pareze focale sau difuze, delirium și psihoză.
2. Complicații cardio-vasculare: miocardite, caracterizată prin tahicardie persistentă sau
instalarea unei insuficiențe cardiace congestive, tromboze.

Edem periorbital în trichineloză.

Manifestările clinice care asociază febra, mialgia, edemul periorbital bilateral și astenia sunt
extrem de sugestive pentru trichineloză. Semnele biologice sugestive asociază
o eozinofilie foarte crescută și o creșterea a enzimelor musculare. Confirmarea se face
prin diagnostic serologic.
Tratamentul asociază albendazolul sau mebendazolul cu o corticoterapie.
Severitatea clinică a anumitor forme de boală (atingere neurologică și cardiacă), riscul letal al
bolii și obiceiurile alimentare ale populației explică importanța cunoașterii acestei parazitoze și
impactul acesteia asupra sănătății publice.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Trichineloz%C4%83

Trichineloza este o boala parazitara dobandita prin ingerarea, in special a carnii

de porc contaminata cu larve de Trichinella spiralis. Diagnosticul de trichineloza
se bazeaza pe date anamnestice privind consumul de carne necontrolata, pe
examenul clinic care intruneste criterii foarte sugestive, pe investigatii de laborator
- prezenta leucocitozei cu eozinofilie importanta si a anticorpilor anti parazitari
care apar dupa 2 - 3 saptamani de la infectare si pot persista cativa ani.

https://www.cdt-babes.ro/analize_de_laborator_info/trichineloza.php

Intervalul geografic
Trichinella spiralis este predominant în Mexic, emisfera nordică, părți din sudul Asiei, Africa,
America de Sud și Orientul Mijlociu. Specia se găsește și în alte regiuni tropicale. ( Olsen,
1974 ; Roberts și Janvoy, 1996 )

 Regiuni biogeografice
 nearctic
 palearctica
 oriental
 etiopian
 Neotropical

habitat
 Trichinella spiralis are o gamă extrem de largă de gazdă; aproape orice specie
de mamifer poate fi infectată. Viermii adulți trăiesc în jurul celulelor epiteliale columnare ale
intestinului subțire și larvele trăiesc în celule musculare striate ale aceluiași mamifer.

Există trei tipuri diferite de cicluri de viață, ciclul urban, ciclul silvatic și ciclul marin. În
ciclul urban, șobolanii și porcii servesc ca gazde și rezervoare ale parazitului. Oamenii se pot
infecta cu viermele consumând carne de porc care nu este gătită bine. În ciclul silvatic,
prădătorii și scăpătorii sunt gazde la T. spiralis . Sigiliile, nucile, balenele și urșii polari sunt
gazde în ciclul marin. ( Lapage, 1957 ;; Olsen, 1974 ; Roberts și Janvoy, 1996 ; Wassom,
1988 )

 Regiuni Habitat
 temperat
 tropical
 polar
 terestru
 Biomii terestre
 tundră
 taiga
 deșert sau dună
 savană sau pajiște
 Chaparral
 pădure
 pădure tropicală
 padure scrub
 munţi
 Alte caracteristici ale habitatului
 urban
 suburban
 agricol

https://animaldiversity.org/accounts/Trichinella_spiralis/ aici gasesti cam tot

https://animaldiversity.org/?
fbclid=IwAR2kZJI5ZETVxLajVkTgNSodSIo_nPoDUHH36JNB43r8H3br23OBRh-YJo4

POZA

https://o.quizlet.com/tZ1zuE57qOY1ihiUkDTdDA.jpg

- Trichinella spiralis: richinella spiralis este un parazit intestinal mic şi

foarte cunoscut. Acest nematod măsoară 3 mm femela, iar masculul 1,5 mm lungime.
Caracteristic acestei specii este femela vivipară care elimină direct larvele. Mai multe
detalii, în cele ce urmează

Trichinella spiralis este întâlnit în toate regiunile din lume, dar cu o incidenţă
foarte mică în populaţiile în care carnea de porc este înterzisă prin religie. Are o
frecvenţă crescută în Asia, Europa de Est şi regiunile arctice.

Habitat

Trichinella spiralis în formă adultă se localizează în intestinul subţire la om,

porc, rozătoare şi alte animale sălbatice.

Ciclul evolutiv şi mod de transmitere

Sursa de infecţie este reprezentată de carnea de porc şi uneori de carnea de

vânat: porc mistreţ, focă ori urs. Elementul infecţios este larva închistată localizată în
muşchii striaţi ai animalului.

Trichinella spiralis se transmite prin consum de carne crudă sau insuficient

preparată termic ce conţine larve vii închistate. Ajunse în stomac, larvele se
dechistează şi trec în intestin. În 48 de ore de la momentul infecţiei devin adulţi
capabili de reproducere. Începând cu a 6-a zi de la infecţie, femela fecundată se
afundă în mucoasa intestinului subţire şi eliberează aproximativ 500 de larve.

Larvele ce măsoară 100 μm ajung în circulaţia sanguină şi se distribuie în

muşchii striaţi. Aici, devin imobile şi se închistează aşteptând să fie consumate de o
altă gazdă, ceea ce înseamnă că pentru Trichinella spiralis omul constituie un impas
parazitar. Larvele inchistate se localizează în muşchii striaţi foarte activi – muşchii
intercostali, diafragmul, bicepşi, deltoid sau muşchii limbii.

Rol patogen

Trichinella spiralis este agentul etiologic al trichinelozei. Gravitatea acestei

afecţiuni este direct proporţională cu numărul de larve închistate. O infecţie obişnuită
are aproximativ 1000 de larve, un număr mic de larve închistate produce o infecţie
asimptomatică, iar infecţiile masive sunt adesea fatale.

În funcţie de ciclul evolutiv al parazitului se disting trei faze.

Faza intestinală apare după ingestia de carne contaminată şi se instalează rapid

– în 48 de ore. Larvele din carnea trichinată se dechistează, devin adulţi şi se fixează în
intestin. Faza intestinală se manifestă prin durere abdominală, diaree şi vărsături.
 Faza de diseminare a larvelor apare în momentul intrării larvelor în circulaţia
sanguină. Se însoţeşte de febra (40°C), dureri musculare, dificultate la deglutiţie şi
masticaţie, iar numărul eozinofilelor creşte rapid. Pătrunderea larvelor în miocard
poate produce miocardită toxică şi favorizează apariţia trombilor, iar diseminarea
larvelor în sistemul circulator poate produce moartea individului prin şoc alergic.

Faza de convalescenţă începe din a treia săptămână de la momentul infecţiei şi

corespunde închistării larvelor în muşchii striaţi ai gazdei. În timpul acestei faze,
durerile musculare se reduc şi febra dispare.

După prima lună de boală riscul de deces scade, dar durerile musculare se
menţin la o intensitate constantă.

Prevenţie

Trichineloza este o boală cu răspândire în toată lumea, focarele fiind întreţinute

de unele animale carnivore sălbatice – lup, vulpe, mistreţ. Acestea favorizează
trecerea infecţiei de la animal la om, prin intermediul animalelor domestice. Cea mai
frecventă sursă de infecţie pentru om este carnea de porc trichinată deoarece acesta
consumă şoareci sau şobolani infectaţi de la animalele sălbatice.

Măsurile generale de prevenţie se referă la necesitatea controlului sanitar al

cărnii de porc, dar şi la deratizarea fermelor de porci şi distrugerea şobolanilor. Cea
mai eficientă măsură de prevenţie se referă la educaţia sanitară a populaţiei – carnea
de porc sau de vânat tratată termic corespunzător nu prezintă risc. Prin fierbere sau
prăjire în interiorul cărnii trebuie atinsă temperatura de 77°C. Larvele închistate sunt
distruse şi prin congelare prelungită, mai mult de 10 zile..

Porcul şi focarele sinantrope (domestice)

constituie problema esenŃială în epidemiologia

trichinelozei. Porcii sunt principala sursă de

infecŃie, carnea lor intră frecvent în alimentaŃia

populaŃiei, mai ales în zonele temperate din

Europa şi America. InfestaŃia lor e în strânsă

legătură cu modul de creştere, de alimentaŃie şi

existenŃa sursei parazitare.

În contaminarea porcilor un rol deosebit de

important îi revine şobolanului. Preferă carnea

în locul cerealelor, astfel se întâlneşte o incidenŃă

mai mare a trichinelozei la şobolanii care trăiesc

în ecarisaje, abatoare, ferme de porci, pe grămezi

de gunoi (5, 6).

Se consideră că infestarea cailor cu larve de

Trichinella are loc în perioada când sunt furajaŃi

cu cereale concasate, care ar putea conŃine

cadavre de rozătoare infestate, sau contaminarea

furajelor s-a putut realiza prin expulzia de larve

infestante sau fragmente nedigerate de carne de

către şobolani şi şoareci (7).

Animalele de câmp şi pădure reprezintă un

permanent rezervor al trichinelozei. S-a constatat

ca lupul, jderul, pisica sălbatică, vulpea, dihorul

sunt infestate în proporŃii de 40-50%. Dintre

animalele sălbatice, carnea de urs sau de mistreŃ

este o sursă de contaminare umană, mai ales dacă

se consumă carnea neverificată trichineloscopic

sau insuficient preparată termic (2, 8).

Îmbolnăvirile de trichineloză la om sunt grupate

în focare sau epidemii. Un focar corespunde

consumului de carne de la animalul infestat, de

către mai multe persoane. Extinderea şi

gravitatea epidemiilor sunt determinate de

interferenŃa a doi factori: parazitul şi gazda.

Gazda e implicată prin capacitatea de apărare,

rezistenŃa organismului şi reactivitatea

imunologică. Parazitul intervine prin cantitatea

de larve ingerate (gradul de infestare al cărnii şi

cantitatea de carne consumată) şi puterea

infestantă a larvelor (vârsta şi viabilitatea

larvelor) (2, 3).

Dintre surse, mai frecvent incriminată în

îmbolnăviri este carnea de porc. Un factor

favorizant al infestării este consumul de carne

insuficient preparată termic sau chiar crudă.

Carnea provenită din vânat (urs, mistreŃ) e adesea

consumată ca friptură în sânge, iar cea care

provine din acŃiuni de braconaj e adesea sustrasă

controlului sanitar veterinar. Cu toate că e

obligatoriu examenul trichineloscopic al tuturor

sacrificărilor care se fac în abatoare sau în

sectorul particular, se mai întâmplă să fie

comercializată şi carne provenită din sacrificări

clandestine sau de necesitate, care e sustrasă

acestui examen trichineloscopic (Guruz AY. The

world’s largest Trichinella britovi outbreak in

Izmir, Turkey, 2004).

Carnea de cal, câine, pisică reprezintă alimente

obişnuite pentru unele populaŃii din diverse zone

ale lumii. Astfel, în FranŃa în 1985 au fost

semnalate două epidemii de trichineloză datorate

consumului de carne de cal. În Italia în 1975 şi

1984 au fost de asemenea diagnosticate cazuri de

trichineloză prin consum de carne de cal (2, 9,

10). În România examenul trichineloscopic la

caii sacrificaŃi în Ńară şi examenul serologic

ELISA la cei exportaŃi vii sunt obligatorii (2, 8).

În Ńara noastră trichineloza are o netă evoluŃie sezonieră, îmbolnăviri numeroase fiind înregistrate în
sezonul de iarnă, în jurul Crăciunului (decembrie-februarie). Cu toate acestea, şi în cursul anului
trichineloza e prezentă, chiar şi în lunile de vară (2, 11

Trichineloza este o zoonoză pentru a cărei profilaxie se impun măsuri atât de ordin general cât şi de
ordin individual care să ducă la scăderea incidenŃei bolii: • Măsurile îndreptate împotriva
rezervorului de infecŃie au drept scop prevenirea infestării porcinelor, care reprezintă principala sursă
de infecŃie pentru om, şi constau în: asigurarea condiŃiilor de igienă corespunzătoare în unităŃile de
creştere a acestora; amenajarea abatoarelor cu asigurarea inactivării deşeurilor şi a cadavrelor;
efectuarea deratizărilor periodice în aceste unităŃi; evitarea folosirii sau folosirea deşeurilor din
abatoare în hrana porcilor numai după sterilizare; deratizări repetate în localităŃi; ecarisarea şi
distrugerea cadavrelor animalelor 10 domestice carnivore sau ale animalelor sălbatice, pentru a se
preveni infectarea porcilor. • Măsurile îndreptate împotriva căilor de transmitere vor avea în vedere
controlul sanitarveterinar, prin examen trichineloscopic, al cărnii şi al produselor din carne date în
consum, provenite de la porcii sacrificaŃi în abatoare sau în gospodăriile individuale, sau provenite
din vânat comestibil (mistreŃ, urs). • Măsurile de protecŃie ale masei receptive se referă la educaŃia
sanitară a populaŃiei, care să conducă la o informare corectă în legătură cu riscurile contractării
infecŃiei trichinelozice prin consum de carne necontrolată trichineloscopic sau insuficient prelucrată
termic, precum şi în legătură cu metodele eficiente de distrugere a larvelor de Trichinella prin
prelucrare termică corespunzătoare a cărnii de porc sau de vânat (prin fierbere sau prăjire la
temperatură maximă de +77°C) sau prin congelarea acesteia (la -15°C, timp de 20 de zile sau la -32°C,
timp de 24 de ore). Ancheta epidemiologică, în cazul apariŃiei unui caz de trichineloză, este
obligatorie pentru depistarea sursei de infecŃie, cu scopul scoaterii din consum a produselor de carne
rămase.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ GHERMAN I., DicŃionar de parazitologie. Ed. Medicală, Bucureşti, 1990, p.
242-243. GORBACH S.L., BARTLETT J.G., BLACKLOW N.R., Infectious Diseases. Second Edition, 1998,
1616-1620. MANDELL G.L., BENNETT J.E., DOLIN R., Principles and Practice of Infectious Diseases.
Fifth Edition, Churchill Livingstone, 2000, vol. 2, 2943-2945. NITZULESCU V., GHERMAN I.,
Parazitologie clinică. Ed. Medicală, Bucureşti, 1986, 523-544. RĂDULESCU Simona, MAYER E.A.,
Parazitologie medicală. Ed. ALL, Bucureşti, 1994, 270-275. VOICULESCU M.Gh., Boli infecŃioase. Ed.
Medicală, Bucureşti, 1990, 533-539. WILCOCKS-MANSON-BAHR, Manson's Tropical Diseases.
Seventeenth Edition, London, 19

Caracteristic pentru Trichinella este ciclul

biologic evolutiv ce se desfăşoară integral în

acelaşi organism-gazdă care adăposteşte atât

forma adultă cât şi forma larvară a parazitului şi

care are, deci, rol atât de gazdă definitivă cât şi

de gazdă intermediară. Ciclul evolutiv cuprinde 3

faze şi debutează odată cu ingerarea cărnii

infestate. Sub acŃiunea enzimelor digestive ale

sucului gastric, pereŃii chisturilor musculare sunt

distruşi, eliberându-se larvele.

Faza intestinală începe ca urmare a migrării

larvelor în intestinul subŃire, unde, rapid (36-48

de ore), se transformă în viermi adulŃi. După

fecundare, femelele vivipare pun în libertate

larve vii în grosimea mucoasei intestinale, care

migrează în lamina propria şi, apoi, pătrund în

vasele limfatice sau sanguine intestinale. De aici,

larvele diseminează pe cale limfatică şi

hematogenă în tot organismul, în cadrul fazei de

migrare (diseminare) larvară. În faza de invazie

şi localizare, larvele, deşi diseminează în toate

organele şi Ńesuturile, se fixează doar în

musculatura striată, pentru care manifestă un

tropism deosebit, precum şi la nivelul sistemului

nervos central, al miocardului, al globilor oculari

şi al ficatului (unde sunt distruse datorită reacŃiei

Ńesuturilor parazitate). Larvele ajung la

maturitate numai în musculatura striată, unde se

închistează şi rămân viabile mult timp (până la

15 luni), după care mor. Peretele chistului, care

înconjoară larva, se calcifică în decurs de 6-9

luni.

Trichineloza este o boală parazitară, în general, autolimitată dar care poate evolua şi ca o infecŃie

multiorganică severă, cu prognostic rezervat datorită complicaŃiilor care pot duce la deces:

complicaŃii cardiovasculare, neurologice, pulmonare sau renale, sau care poate duce la

apariŃia unor sechele cronice.

În organismul gazdei, în particular în organismul uman, Trichinella exercită o acŃiune mecanică,

iritativă şi toxico-alergică. Principalul mecanism patogenetic din trichineloză constă în starea de

sensibilizare a organismului parazitat, la produşii de metabolism şi cei rezultaŃi prin moartea

trichinelelor, care antrenează intense reacŃii alergice ce sunt agravate de procesele de

autosensibilizare determinate de proteinele modificate rezultate din Ńesuturile parazitate

distruse datorită prezenŃei şi lizei larvelor la nivelul acestora, cu eliberarea exo- şi

endotoxinelor parazitare care, la rândul lor, determină instalarea unei stări de hiperergie.

Tabloul clinic al trichinelozei este proteiform, în funcŃie de cantitatea de larve ingerate odată cu

carnea infestată, de rezistenŃa şi reactivitatea alergică a organismului infestat, precum şi de

starea de imunitate eventual câştigată după o expunere anterioară la infecŃia cu Trichinella.

Când infestarea se face cu un număr mic de larve, manifestările clinice sunt discrete sau chiar

absente, infecŃia evoluând asimptomatic (boală subclinică). Când infestarea este masivă, apar

tulburări digestive, gastro-intestinale, datorită invaziei excesive a mucoasei intestinale cu larve

infectante, iar apoi manifestări generale, uneori severe, ca urmare a migrării şi diseminării noii

generaŃii de larve în diferite Ńesuturi şi organe, predilect în musculatura striată, dar şi la nivelul

sistemului nervos central, al miocardului, lobilor oculari, ficatului.

Deşi simptomatologia clinică a trichinelozei este proteiformă, revelatoare pentru diagnosticul

pozitiv sunt, pe lângă tulburările digestive, manifestări clinice precum: febră, frisoane,

mialgii însoŃite deseori de impotenŃă funcŃională, edeme periorbitale şi/sau ale feŃei, erupŃii
cutanate urticariene, hemoragii subunghiale şi conjunctivită. În formele grave, severe, de boală

apar, frecvent, tulburări neuropsihice nespecifice: cefalee, apatie, astenie, somnolenŃă, confuzie,

delir, agitaŃie, convulsii, meningism, diminuarea reflexelor, chiar comă. Uneori, pot fi prezente

semne de suferinŃă pulmonară (bronşite spastice sau pneumonie prin mecanism imunologic,

alergic), hepatică (steatoză hepatică), renală (nefrită sau glomerulonefrită), vasculite sistemice.

În formele grave de boală pot să apară numeroase complicaŃii care pun în pericol însăşi

viaŃa bolnavului: miocardită trichinozică (eozinofilică); tulburări neurologice de localizare

cerebrală (leziuni de focar): paralizii de nervi cranieni (facial etc.), psihoze, tablou de meningită,
encefalită sau poliradiculonevrită; pulmonare (bronhopneumonii, edem pulmonar); renale (nefrită
acută).

Faza acută a bolii durează 20-30 de zile sau chiar mai mult. În stadiul de convalescenŃă,

manifestările clinice retrocedează treptat şi boala ia, de cele mai multe ori, o evoluŃie favorabilă.

Unele manifestări clinice (fatigabilitate, stare de

Dupa consumul contaminat, sub actiunea sucurilor digestive, gastrointestinale ale gazdelor receptive,
larvele se elibereaza din chisturi, localizandu-se printre vilozitatile intestinului subtire, unde devin
adulti. Faza prepatenta este de circa 48-72 ore, dupa care se produce cuplarea si la interval scurt dupa
aceea masculii mor. Femelele de Trichinella traiesc in lumenul si profunzimea mucoasei intestinale
unde , la 6-7 zile postinfestatie, incep depunerea larvelor. Infundarea in glandele Lieberkuhn si
mucoasa pina spre capilare permite trecerea larvelor pe cale limfatica si/sau hematogena si
diseminarea in intreg organismul(organe, tesuturi, viscere), dezvoltandu-se larvele in faza
extraintestinala.Se vor dezvolta complet formand chisturi, larvele localizate in musculature
striata.Cronobiologia stadiilor extraintestinale se caracterizeaza prin: prezenta larvelor in torentul
sanguine, la 7-12 zile p.i. , accesul la masele musculare dupa 8-12 zile p.i., inceperea spiralarii
larvelor,la 18-20 zile p.i., inchistarea larvara la 21 zile si finalizarea la 40-55 zile p.i. Dupa 5-6 luni sau
mai tarziu incep procese de calcifiere lenta a chisturilor, care dureaza 15-16 luni. Uneori larvele raman
viabile toata viata animalelor.Capacitatea infestanta a larvelor se formeaza inainte de perioada de
incapsulare si dureaza in faza de calcifiere incomplete. Longevitatea femelelor este de 4-6 saptamani,
interval in care prolificitatea ajunge de la 1.500-2.500 la 15.000 larve. Potentialul reproductive al
femelelor este variabil : la femela de T.spiralis este de 66-76,2±7,3 larve in 24 de ore; la T. nativa este
mai slab, de 22

Patogenie.Mecanismele sunt foarte bine cunoscute in imbolnavirile la om si

animale de laborator, infestate experimental, dar in mica masura in trichineloza
spontana la animale, la care expresia clinica este oligosimptomatica. Efectul
pathogen se resimte diferit in faza infestatiei intestinale, indus de prezenta si
dezvoltarea adultilor si in cea musculara, cind intervin, mai grav, larvele. In
prima faza se produce inflamatia mucoasei intestinale, datorita interventiei
femelelor de Trichinella care patrund in glandele Lieberkuhn, avand totodata
efect toxic si alergic, cu hemoragii si edeme ale mucoasei. Larvele in faza de
migratie determina adenopatii mezenterice, dependente de numarul
acestora.Inflamatiile sunt insotite de aflux de macrofage si eozinofile. In faza
extraintestinala efectele toxic, datorita metabolitilor, allergic si iritativ
inflamator, sunt mai puternice. Larvele se disperseaza ajungand mai frecvent in
masele musculare, mai intens irrigate, unde produc miozite acute. Larvele
patrund in interiorul miocitelor, care se modifica sub aspect structural si
molecular, devenind “celule-doici”, oferind larvelor surse nutritive si
asigurandu-le dezvoltarea. Miocitul se hipertrofiaza, striatiunile dispar, se
produc displazii si hipertrofii nucleare, se dezorganizeaza filamentele
contractile. In fazele de debut al vietii intramiocitare, descresc mioglobina,
creatina si fosfocreatina. Alterarea metabolismului miofibrelor este sincrona cu
hiperplazia sistemului tubular si cresterea absorbtiei active de principii
nutritive, cu marirea continutului de glicogen.Larvele se dezvolta, se spiraleaza,
iar in jurul lor se formeaza chistul cu membrane dubla, dar care permite
traversarea selective a unor aminoacizi, a glicogenului, lipidelor, asigurand
supravietuirea indelungata .
Ordinul Enoplida dimorfism sexual: diferene morfologice vizibile între masculii şi femelele aceleiaşi
specii detritofag: consumator de materie organică aflată în descompunere mecanică saprofag:
consumator de matereie organică în descompunere avansată Trichinella spiralis (trichinela) vierme de
mici dimensiuni parazit în celulele mucoasei intestinale. Spre încheierea ciclului biologic se închiste ,
prefer . Din acest moment parazitul intr , de unde poate urma . , în funcie de localizarea chisturilor
putând surveni , , ează ază ând celula musculară ă în faza de aşteptare transferul spre altă gazdă Boala
la om provoacă afecţiuni musculare complicaţii grave