REFERAT TOXICOLOGIE

Aflatoxinele si Aflatoxicoza
Sem II

Gheoca Razvan Ionut

Grupa 3408
CUPRINS:
Cap I
1.1 Ce sunt micotoxinele?
1.2 Factorii care influenteaza dezvoltarea micotoxinelor

Cap II

2.1 Aflatoxina
2.2 Detectarea Aflatoxinei in anumite
2.3 Hrana zilnica contaminata
2.4 Influenţa factorilor extrinseci asupra aflatoxinelor
2.5 Influenţa factorilor intrinseci asupra aflatoxinelor
2.6 Efectele asupra animalelor si a omului
2.7 Patologie
2.8 Microbiologie
2.9 Animale non-umane
2.10 Prag de risc si aparitia Aflatoxicozei
2.11 Prezenta aflotoxinelor in diverse produse alimentare
a. in cereale;
b. in seminte oleaginoase si in ulei;
c. in legume si fructe;
d. in lapte si produse lactate;
2.12 Prevenirea micotoxicozelor

Cap III

3.0 Aflatoxicoza
3.1 Simptomatologia la Pasari
3.2 Simptomatologia la Suine
3.3 Simptomatologia la Caini
3.4 Simptomatologia la Taurine
Cap. I
1.1 Ce sunt micotoxinele?

Termenul de micotoxină vine de la cuvântul grecesc “mycos” care

inseamnă “ciupercă” şi de la cuvântul latin “toxicum” care înseamnă otravă.
Ele desemnează metaboliţi secundari secretaţi de mucegaiurile care
aparţin în principal genurilor Aspergillus, Penicillium şi Fusarium, prezente
în mod natural în aerul ambient, pe pământ şi pe culturi.
Micotoxinele sunt considerate ca fiind parte din contaminanţi
alimentari cei mai semnificativi în ceea ce priveşte impactul asupra
sănătăţii publice, securităţii alimentare şi asupra economiei a numeroaselor
ţări. Ele se găsesc pe o mare varietate de produse alimentare înainte, în
timpul şi după recoltă. Afectează numeroase produse agricole, anume
cereale, fructele, nucile, boabele de cafea, orezul şi plantele oleaginoase,
care sunt substraturi foarte sensibile la contaminarea cu mucegaiuri şi la
producerea de micotoxine.
Contaminarea produselor de către micotoxine se realizează în cazul
când întrunesc condiţiile de mediu pe câmp pentru apariţia lor, precum şi
procedee neadecvate de recoltare, de stocare şi de transformare atunci
când sunt cumulate. Prin diversitatea efectelor lor toxice şi a propietăţilor
lor sinergice, micotoxinele prezintă un risc pentru consumatorul alimentelor
contaminate
Micotoxinele sunt metaboliţi ai mucegaiurilor cu o structură chimică
mai mult sau mai puţin cunoscută care au capacitatea de a modifica
structuri biologice anormale, cu efecte degradante atât la om,cât şi la
animale. Ele pot fi puse în evidenţă şi în sporii acestora sau în substratul
pe care cresc fungii. Există o varietate foarte mare de micotoxine dar nu
toate sunt importante din punctul de vedere al siguranţei alimentaţiei
umane.
Micotoxinele cele mai importante, cu riscuri seminificative pentru
siguranţa alimentaţiei umane sunt aflatoxinele, fumonisinele, ocratoxinele,
patulina, trichotecina şi ergotoxina.

1.2 Factorii care influenteaza dezvoltarea micotoxinelor

Creşterea microbiană şi producţia de toxine este influenţată de

numeroşi factori. Este important să cunoaştem modul în care aceşti factori
influenţează calitativ şi cantitativ, dezvoltarea microorganismelor şi
producţia de toxine pentru a putea stabili condiţiile optime de depozitare a
alimentelor.

Pentru a întelege modul în care celula microbiană reacţionează la

condiţiile mediului ambient, diferiţi factori au fost împarţiţi arbitrar în trei
mari grupe, cu precizia că în condiţiile naturale, bioefectul acestora poate fi
cumulativ sau sinergic:
o Factori extrinseci-sunt factorii exogeni, ai mediului natural/industrial:
temperatura, umezeala relativă a aerului, concentraţia de oxigen,
radiaţii, factori mecanici, factori chimici, ş.a.
o Factori intrinseci-sunt factori dependenţi de natura alimentului care
influenţează creşterea şi activitatea culturilor starter dar şi de natura
alterării specifice a produselor alimentare-compoziţia chimică şi
concentraţia în nutrienţi, pH, rH, structura anatomică, substanţe
chimice .
o Factori impliciţi-sunt factori biologici determinaţi de relaţiile ce se pot
stabili între diferitele grupe de microorganisme care alcătuiesc
microbiota alimentului respectiv.

Cap II
2.1 Aflatoxina

Aflatoxina este o substanţă toxică cu potenţial cancerigen mutant şi

imunorepresiv , produsă de anumite tipuri de mucegaiuri. Prima dată
aflatoxina a fost identificată la Aspergillus flavus, mucegai de la care i s-a
dat şi denumirea (A.flavus - aflatoxina). A fost descoperita în 1960, moment
ce a marcat aşa-numita "revoluţie a micotoxinelor".

Aflatoxinele sunt produşi de metabolizare ai mai multor specii de

mucegaiuri având ca structură de bază nucleul cumarinic condensat cu
unul furanic.Se cunosc 17 aflatoxine: B1, B2 ,B2a ,G1, G2, G1a , M1 ,M2 ,
GM1, GM2 ,P1, P2, Q1, Q2, aflatoxicolul, aspertoxina. Au fost notate iniţial
în ordinea descrescătoare a activităţii biologice şi toxicităţii, după cum
urmează: aflatoxina B1, aflatoxinele G1, G2, aflatoxina B2 (produse în
speţă de Aspergillus parasiticus, extrem de toxigen, urmat de Aspergillus
flavus).
 Aflatoxinele sunt grupate în trei categorii:
o aflatoxine majore
o aflatoxine monohidroxilate
o aflatoxine dihidroxilate.
Cercetăriile ulterioare au identificat alţi 13 metaboliţi toxici precum:
parasiticolul, aflatoxicolul, aflatoxinele GM1, GM2, aflatoxina P1, aflatoxina
M2A şi altele. Aflatoxinele prezintă fluorescenţă în UV. De altfel, primii
patru compuşi izolaţi au fost denumiţi în funcţie de culoarea fluorescenţei la
254 nm şi 366 nm, albastră sau verde, respectiv B (blue) şi G (green).
Aflatoxinele sunt prezente în multe locuri şi sunt puţin exigente la creştere:
temperatura cuprinsă între 6 si 50˚C, sursa de carbon şi azot şi o valoare a
aw mai mare de 80%. Din acest motiv, numeroase produse alimentare
destinate consumului pot conţine aflatoxine în cantităţi uneori importante:
alune, porumb, grâu, fistic, cacao, cafea, manioc, soia.
Aflatoxinele au de asemenea un efect puternic teratogen şi pot provoca
moartea în câteva ore sau câteva zile , în funcţie de cantitatea de
micotoxină şi sensibiltatea animalului.
Intoxicaţia acută cu aflatoxină se traduce prin moarte şi în general cu
simptome de depresie, anorexie, diaree, icter sau anemie. Mai presus de
orice, leziunile hepatice (necrozele şi cirozele) evoluează în final cu
hepatome sau carcinome. Formele cronice ale aflatoxicozelor se traduc
printr-o scădere a performanţelor de creştere a animalelor, anemie, icter
lejer şi o evoluţie canceroasă în final. O doză de 0.2μg/kg timp de 470 zile
declanşează un hematom la şoareci.
Din cauza efectelor negative asupra organismului animal şi uman,
limitele maxime admise de aflatoxine în produsele alimentare sunt cuprinse
între 0.05-15 (μg/kg) (tabel 1).
Aceste substanţe produc afecţiuni grave organismelor superioare, mai ales
la nivelul ficatului şi al vezicii biliare, dar nu par a avea efecte toxigene
asupra bacteriilor. Dimpotrivă, bacteriile lactice precum: Lactobacillus
delbrueckii (ssp. bulgaricus) şi Lactococcus lactis pot degrada aflatoxina
B1. Detoxifierea şi degradarea acesor toxine poate avea loc în special în
stomacul ierbivorelor (în special ovine), sub influenţa florei microbiene.

Tabel 1. Aflatoxine - limitele maxime admise

Aflatoxine Nivelul maxim de
aflatoxina
(μg/kg)
B1 B1+B2+G1+ M1
G2

Arahide, nuci şi fructe uscate

Arahidele, nucile şi fructele uscate şi 2.0 4.0 -
produsele procesate din
acestea, destinate consumului direct sau
folosite ca ingredient alimentar
Arahidele supuse sortării sau altui 8.0 15.0 -
tratament fizic,înaintede a fi consumate de
către om sau de a fi folosite ca ingredient
alimentar
Nucile şi fructele uscate supuse sortării sau 5.0 10.0 -
altui tratament
fizic, înainte de a fi consumate de catre om
sau de a fi
folosite ca ingredient alimentar
Cereale (inclusiv hrişca, Fagopyrum sp)
Cereale (inclusiv hrişca) şi produsele 2.0 4.0 -
procesate din acestea
destinate consumului uman direct sau
folosite ca
ingredient alimentar
Cereale (inclusiv hrişca) cu excepţia 2.0 4.0 -
porumbului, destinate
sortării sau altui tratament fizic, înainte de
consumul de către
om sau de a fi folosite ca ingredient
alimentar
Porumbul destinat sortării sau altui 5.0 10.0 -
tratament fizic, înainte
de a fi consumat de către om sau de a fi
folosit ca
ingredient alimentar
Lapte (lapte batut, lapte pentru fabricarea - - 0.05
produselor pe
bază de lapte şi laptele tratat prin căldura,
aşa cum este
definit prin legislatia sanitara veterinara in
vigoare
Urmatoarele specii de condimente: 5.0 10.0 -
- Capsicum spp. (fructele uscate ale
acestuia, intregi sau
macinate, inclusiv chilli, pudra de chilli,
cayennesi paprika)
- Piper spp.(fructele acestuia, inclusiv piper
alb sau negru)
- Myristica fragrans (nucşoara)
- Zingiber officinale (ghimbir)
- Curcuma longa (turmeric)
Alimentele pentru copii şi alimentele pe 0.10 - -
bază de cereale
procesate, pentru sugari şi copii de vârstâ
micâ
Formulele pentru sugari şi formulele în - - 0.02
continuare inclusiv laptele pentru sugari şi 5
laptele în continuare
Alimente cu destinaţie nutriţională specială 0.10 - 0.02
destinate în special sugarilor 5

Aflatoxinele sunt secretate de Aspergillus flavus, şi un numar mare

de alte mucegaiuri, diferit penicilinii şi chiar Rizopus şi au ca principal
producator A. flavus. Acestea se dezvoltă în seminţe de oleoginoase,
produsele secundare de la fabricarea uleiului (srot, tărâţe), arahide,
cereale, produse de origine animală (brânzeturi fermentate, preparate de
carne). S-au constatat hepatite acute la copiii care au fost alimentaţi cu
înlocuitori de lapte obţinuţi din seminţe oleaginoase atacate de fungi.
Tipurile de mucegaiuri Aspergillus se dezvolta in gramezile de
balegar, in fan, in cereale, in plantele aflate in descompunere, in alimentele
depozitate, transportate, stocate si prelucrate necorespunzator. Conditiile
de stocare ale cerealelor si plantelor pentru alimentatie influenteaza
dezvoltarea acestor mucegaiuri, care cresc foarte bine in medii cu
umiditate si temperatura ridicate, in lipsa ventilatiei.

2.2 Aflatoxina a fost detectata ocazional in anumite alimente:

o Laptele, branzeturile ,ouale si carnea pot contine aflatoxina deoarece

animalele si pasarile au consumat furaje contaminate.
o Cereale, alune, nuci, migdale, smochine, paprika, piper, condimente,
seminte de bumbac, alte tipuri de alimente si furaje. Multe alimente
vechi si, mai ales, fructele pot sa dezvolte mucegaiuri. Fructele
prelucrate sub forma de sucuri pot imprastia aceste aflatoxine.

Prima dată problemele provocate de aflatoxine au fost depistate în

Anglia, unde în anul 1960 au murit în câteva luni peste 2.000 de curcani. S-
au făcut cercetări şi rezultatele au scos la iveală că păsările fuseseră
infectate cu o ciupercă microscopică ce provenea de la hrana animalelor:
nişte turte de arahide care fuseseră aduse de la un singur depozit care, se
pare, nu respecta condiţiile de igienă impuse. Ce este mai rău este faptul
că, odată ce un animal a mâncat hrană infectată (porumb sau alte cereale)
el poate transmite toxina mai departe la omul care consumă carnea
animalului respectiv. De la acel incident, în toată Europa de vest s-au
impus măsuri clare pentru depozitarea alimentelor, tocmai pentru a preveni
astfel de cazuri dramatice.
Conform cercetatorilor americani, cel mai inalt risc de contaminare cu
aflatoxina il au cerealele, alunele si seminţele de bumbac. Şi frunzele de
tutun stocate şi prelucrate necorespunzător ar putea conţine aflatoxină,
sporind în acest fel gradul de toxicitate pentru fumători, şi aşa expusi
multiplelor riscuri ale viciului lor.
Îmbolnăviri acute la oameni (aflatoxicoze) au fost raportate în ţări ca
Taiwan, India, Kenya. Simptomele sunt : dureri abdominale, vomă, edem
pulmonar, convulsii, comă şi uneori chiar moartea prin edem cerebral. Apar
leziuni la nivelul ficatului, rinichilor şi inmii. Expunerile prelungite chiar la
doze mici de aflatoxină pot favoriza apariţia cancerelor. Unele studii
apreciază că potenţialul cancarigen al aflatoxinei este foarte mare.
Aflatoxinele sunt specifice ţărilor cu climă caldă deoarece ele
incubează şi au o producţie maximă la temperaturi ridicate. Aflatoxina B1
prezintă cea mai mare toxicitate. În laptele vacilor care consumă furaje
contaminate cu aflatoxine , apar aflatoxine M în două fracţiuni M1 si M2. În
general aflatoxinele au greutăţi moleculare mici, sunt termostabile, dar
sensibile la aer şi lumină. Ele pot fi considerate hepatotoxice,
hepatocancerigene şi mutagene; animalele tinere sunt mai sensibile decât
cele vârstnice, cea mai mare sensibilitate o prezintă însa bobocii de raţă.
Aflatoxinele sunt distruse de către radiaţiile UV, acizi, baze tari, de
hipocloriţi, de permanganatul de potasiu, de apa oxigenată, de clor, de
ozon, de alcali şi sunt uşor oxidabile.
Nu sunt solubile în apă,ci în solvenţi organici, dar aceştia nu pot fi
folosiţi pentru îndepărtarea micotoxinelor, deoarece prin extracţie se pierde
valoarea alimentară a produsului.
Efectele cancerigene sunt nu numai la nivelul hepatic, ci şi la stomac,
plămâni.

Aflatoxina B1 se poate cupla în vitro cu ADN-ul, provocând mutaţii

inreversibile. Intoxicaţiile cu aflatoxine se manifestă prin stare
hemoragipară, dizenterie, uneori icter; mediul cel mai favorabil pentru
formarea acestora il constituie porumbul si arahidele. Aflatoxinele se
găsesc şi în carne, ouă, peşte, creveţi, cu predilecţie în diferite organe (la
porc în ficat).

2.3 Jumatate din hrana zilnica e contaminata

Un studiu numit "Siguranta alimentara", publicat in anul 2002 in colectia

franceza "Stiinte si tehnici alimentare", arata ca Romania se afla printre
tarile infectate cu microtoxine. Din produsele autohtone analizate de
francezi, jumatate musteau de asemenea substante ucigase. Capitolul
"Romania" din acest document e intitulata "Studiile Dutton - 1996" (adica
studiile au fost facute inca de la acea vreme), iar oamenii de stiinta
occidentali situeaza tara noastra in zona afectata de ceea ce ei au numit,
cu 15 ani in urma, "sindromul balcanic". Inca de atunci se stia ca populatiile
Romaniei, Bulgariei si tarile fostului spatiu iugoslav consuma cereale
puternic infectate cu ciuperci producatoare de micotoxine, de tip
"aflatoxina", in special cele care ataca rinichii.
In anul 2004, in Romania exploda un scandal legat de importarea
unui lot de boia de ardei (paprika) din Ungaria, infectat cu aflatoxina.
Produsul a fost retras imediat de pe piata. Sunt şi ţări care au reuşit să
întoarcă de la vamă alimentele cu probleme. 21 de produse au fost
întoarse în ţara de origine: ciuperci radioactive în Ucraina, alune în coajă
cu pământ şi insecte în China şi orez cu aflatoxine în Pakistan. De altfel,
prezenţa aflatoxinelor în diferite produse, atât pentru consumul uman cât şi
pentru cel animal, au fost principala cauză de interzicere a unor importuri.
Au fost depistate şi în migdale din SUA, fasole din Nigeria, halva din Liban
sau miez de nucă din Australia.

2.4 Influenţa factorilor extrinseci asupra aflatoxinelor

a) Temperatura - are influenţă asupra speciei de mucegai, dar şi

asupra produselor de metabolism.
Procesele metabolice se desfăşoară în limite stricte de temperatură,
specifice fiecărui microorganism. Acest factor poate favoriza sau inhiba
dezvoltarea microorganismelor, iar în anumite cazuri poate chiar determina
moartea acestora. Efectul temperaturii asupra dezvoltării
microorganismelor se datoreşte influenţei pe care aceasta o exercită
asupra:
o stării de agregare a apei, în funcţie de care se măreşte sau se
micşorează disponibilitatea apei;
 o vitezei reacţiilor enzimatice;
o plasticităţii membranei celulare şi citoplasmei;
o macromoleculele pe care le pot denatura;
Mucegaiurile se dezvoltă la temperaturi diferite. Există pentru fiecare
specie, un grad de temperatură la care dezvoltarea se face cu cea mai
mare intensitate. Această temperatură se numeşte temperatura optimă de
dezvoltare. Deasupra şi sub temperatura optimă, dezvoltarea mucegaiurilor
slăbeşte, şi când atinge un anumit punct, superior sau inferior, încetează
de a se mai dezvolta chiar dacă mediul nutritiv ramâne acelaşi.
Temperatura optimă pentru creşterea mucegaiurilor este cuprinsă
între 25-30ºC iar limita maximă este de 40-45ºC (tab.10). Există totuşi
mucegaiuri care se pot dezvolta fără probleme la temperaturi de 55ºC
Aspergillus flavus, Aspergillus fumigatus, dar şi mucegaiuri care sunt
capabile să se dezvolte la temperaturi de 0ºC, Penicillium cyclopium.

b) Umiditatea - cantitatea de apă existentă în mediul ambiant şi în

substraturi este unul din factorii importanţi pentru dezvoltarea mucegaiurilor
şi pentru producţia de aflatoxine.
În atmosferă există o umezeală relativă de 70-90% şi prin păstrarea
alimentelor, în timp, în funcţie de temperatură şi compoziţia produsului are
loc o absorbţie a vaporilor de apă din aer, instalându-se o stare de
echilibru, cu creşterea cantităţii de apă liberă şi a indicelui de activitate a
apei. Este ştiut faptul că mucegaiurile apar după o creştere accidentală a
umidităţii. Însă, nu doar cantitatea de apă influenţează ci şi forma de
prezentare a acesteia (liberă sau legată).

o Apa liberă este apa din interiorul celulelor şi poate fi eliminată

fără a interveni în procesele vitale.
o Apa legată face parte integrată din celule. Pentru germinare,
sporii de mucegai au nevoie ca apă să se găsească în formă
liberă.

Există două unităţi relaţionate cu cantitatea de apă:

o umiditate relativă de echilibru (HRE): este cantitatea de apă care
dispun microorganismele, fiind echilibrul între conţinutul de apă liberă
al produsului şi vaporii de apă existenţi în mediul ambient. Se
exprimă în procente şi variază de la un produs la altul în funcţie de
conţinutul acestuia în glucide sau materie grasă.
o apa disponibilă sau activitatea apei (aw) este relaţia existentă între
apa liberă din alimente şi capacitatea microorganismelor pentru
 proliferare. Activitatea apei ne indică care este cantitatea de apă
disponibilă pentru dezvoltarea microorganismelor(tabel 1)

Tabel 1. Valori ale aw necesare pentru dezvoltarea unor mucegaiuri şi

pentru producţia de micotoxine
Mucegai Aw Micotoxină aw
Aspergillus flavus 0.78 Aflatoxine 0.83
Aspergillus 0.70 Aflatoxine 0.80
parasiticus
Penicillium 0.85 Patulina 0.99
expansum
Penicillium patulum 0.83 Patulina 0.95
Aspergillus clavutus 0.85 Patulina 0.99
Aspergillus 0.77 Ochratoxine 0.88
achraceus
Aspergillus 0.77 Acid penicilic 0.90
ochraceus
Penicillium 0.82 Ochratoxine 0.90
cyclopium
Penicillium 0.83 Ochratoxine 0.90
viridicatum
Penicillium citrinum 0.80 Citrina 0.88
Penicillium martensii 0.79 Acid penicilic 0.99

Se observă că majoritatea mucegaiurilor se dezvoltă plecând de la

valori ale aw-0.7. În general sunt rare cazurile în care anumite mucegaiuri
germinează la valori ale aw cuprinse între 0.6 şi 0.7. Totuşi producţia de
micotoxine este nulă sau foarte scăzută la valori ale aw mai mici de 0.85,
iar creşterea mucegaiurilor toxicogene se poate realiza într-un interval al
aw cuprins între 0.70-0.85.

c) Tensiunea superficiala - microorganismele sunt influenţate de

tensiunea superficială a mediului în care se găsesc. Substanţele care
coboară tensiunea superficială întârzie sau împiedică dezvoltarea
mucegaiurilor, aceste substanţe pot să aibă, de asemenea, influenţă
asupra morfologiei şi sporulării.
 d) Presiunea osmotica - presiunea osmotică poate provoca
modificări bruşte ale structurii celulare (plasmoliza, turgescenţa) şi
modificări ale morfologiei microorganismelor.
Mucegaiurile sunt microorganisme osmofile (se pot dezvolta pe
medii cu presiune osmotică mare) şi din acest motiv, ele pot altera
produsele alimentare care conţin o cantitate mare de zahăr (miere,
dulceaţă, etc.). Ele se pot dezvolta pe produse care conţin max. 70%
zahăr.

e) Lumina - acţiunea luminii depinde de specia microorganismelor.

În general se poate spune că lumina este dăunătoare mucegaiurilor.
Acţiunea vătămătoare a luminii creşte cu scăderea luminii de undă a
razelor luminoase. Din spectrul luminos cele mai vătămătoare sunt razele
violete, iar din spectrul invizibil, radiaţiile ultraviolete. Acţiunea dăunătoare
a razelor ultraviolete depinde de intensitatea şi durata lor de acţiune asupra
mucegaiurilor, acestea putând fi împiedicate sau oprite din activitatea lor,
ori complet distruse.
Când acţiunea luminii se exercită asupra unei culturi şi nu numai
asupra unui singur microorganism, se deosebeşte alături de acţiunea
directă, şi acţiunea indirectă asupra mediului de cultură. Astfel, în mediile
de cultură care au fost expuse la lumină solară sau la radiaţiile UV, s-a
găsit întotdeauna apă oxigenată, rezultată din oxidarea apei, oxidare
produsă de raze, care constituie un toxic pentru microorganism. Prin
urmare, acţiunea luminii asupra microorganismului, se exercită fie direct,
asupra celulei însăşi, fie indirect, prin producerea apei oxigenate.

2.5 Influenţa factorilor intrinseci asupra micotoxinelor

a) Natura substratului -in general, substratul optim este cel glucidic.

Mucegaiurile nu sunt exigente din punct de nutriţional, ele hrănindu-se cu
micro şi macro elementele care există în substratul unde se dezvolta.

b) Influenta pH-ului asupra dezvoltarii mucegaiurilor-acţiunea pH-

ului asupra creşterii microorganismelor se situează la trei nivele:
1. mediu
2. permeabilitatea membranei
3. activitatea metabolică
Acţiunea pH-ului este legată de conservatorii sau inhibitorii familiei acizilor
organici, acizi slabi. Mucegaiurile suportă un interval mare de valori ale pH-
ului 2.5-7.5, suportând mai bine un mediu acid decât unul alcalin. Este bine
de specificat faptul că mucegaiurile pot modifica pH-ul, folosind ca sursă
acizii organici ai alimentelor.

c) Bacteriile - Barrios si colaboratorii (1996) au arătat că inocularea

bacteriilor lactice cu trei zile înaintea inoculării lui Aspergillus parasiticus
provoacă o diminuare a creşterii şi producţiei de micotoxine. Acest
fenomen are un efect de competiţie pentru substrat şi pH.

d) Microflora - Aziz N.H. si colaboratorii au studiat efectul microflorei

netoxice a porumbului în producţia de aflatoxine de către Aspergillus
flavus. Au arătat că Tricoderma viride inhibă creşterea mucegaiului şi
reduce sau anulează producţia de aflatoxină B1 chiar dacă boabele de
porumb au fost sau nu sterilizate. Dacă inocularea lui Tricoderma viride
este ulterioară inoculării lui Aspergillus, nivelul de aflatoxină B1 se
diminuiază semnificativ. Această diminuare atinge cam 31%.
Efectul microflorei acţionează asupra acumulării toxinelor. În termen
ecologic, există o competiţie pentru substraturi: doar sursele foarte
competitive şi care posedă un vast spectru de substraturi metabolizabile se
dezvoltă. În plus, anumite surse pot degrada micotoxinele. Un efect
inhibitor al microflorei spontane a fost de asemenea demonstrat de O’Neil
K.si col. (1996).
Analizând producţia de trichotecine şi zearalenonă de Fusarium
culmorum pe porumb, ei au arătat ca pe boabele sterilizate prin încălzire
sau radiaţii, cantitatea de micotoxină este superioară faţă de cea prezentă
pe grânele nesterilizate.Această diferenţă apare deoarece în primul caz
substratul este lipsit de microorganisme, flora spontană fiind prezentă în cel
de al doilea caz.
Marin si colaboratorii (1998) au studiat influenţa unei flore
competitive în creşterea şi producţia de fumonisine de către Fusarium
moniliforme şi Fusarium proliferatum. La o temperatură de 15-25ºC şi o
valoare a aw de 0.98, colonizarea mediului de către cele 2 specii de
Fusarium este mult mai mică decât Aspergillus flavus şi Aspergillus
ochraceus, dar în acelaşi timp, producţia de fumonisine este stimulată de
aceste două mucegaiuri.

e) Insectele -insectele intervin indirect în producţia de aflatoxine, ele

fiind vectorii sporilor. În plus, insectele pătrund în zonele interioare ale
grânelor prin rănile pe care le produc. Contaminarea după recoltare a
alunelor şi porumbului cu Aspergillus flavus este corelată cu un atac al
insectele. Acestea pot fi prezente în spaţiile de depozitare creând o
contaminare importantă şi în consecinţă constituie o cauză a prezenţei
micotoxinelor.

2.6 Efecte asupra animalelor şi omului

Consecinţele consumului de alimente contaminate cu aflatoxină

asupra sănătăţii omului sunt estimate indirect pe baza efectului observat la
animale. Ingestia în timp scurt a unei cantităţi mari de aflatoxine duce la
apariţia unei intoxicaţii acute. Aflatoxicoza acută se poate manifesta prin
hemoragii, insuficienţă hepatică acută şi chiar moartea. Doza mortală diferă
de la animal la animal şi depinde de mulţi factori cum ar fi cantitatea de
aflatoxină ingerată, vârsta animalului, starea de sănătate şi starea de
nutriţie.
Consumul unei cantităţi mai mici, dar timp mai îndelungat, duce la
apariţia intoxicaţiei cronice. Efectele şi simptomele sunt în general greu de
pus în evidenţă atât din cauza intensităţii reduse, dar mai ales din cauza
caracterului lor nespecific. Aflatoxicoza cronică trebuie suspectată când în
lipsa altor cauze evidente, animalele au tulburări digestive persistente
însoţite de creştere anevoioasă în greutate.

Consumul de alimente contaminate cu micotoxine poate avea urmări

severe, cum ar fi ciroza şi carcinomul hepatic o formă particulară de boală
canceroasă a ficatului. Studiile epidemiologice efectuate în India şi în unele
ţări din Africa au arătat o asociere între consumul de alimente contaminate
cu aflatoxine şi creşterea incidenţei cancerului de ficat.
Micotoxinele pot ajunge în organismul uman nu numai prin consumul
de cereale sau produse alimentare preparate din cereale sau seminţe
contaminate ci şi prin consumul de lapte, carne sau ouă provenite de la
animale hrănite cu furaje contaminate.

2.7 Patologie

Expunerea la nivel înalt la aflatoxină poate produce o necroză

hepatică acută, care rezultă, mai târziu, în ciroză, sau carcinom hepatic.
Insuficienţă hepatică acută se manifestă prin hemoragie, edem, modificări
în digestie şi absorbţie sau in metabolismul substanţelor nutritive şi
modificări psihice sau chiar comă.
 Nicio specie de animale nu este imuna la efectele toxice acute ale
aflatoxinelor inclusiv oamenii; cu toate acestea, oamenii au o toleranţă
extraordinar de mare la expunerea cu aflatoxină şi rareori evita producerea
aflatoxicozei acuta.

Expunerea subclinica, cronica nu duce la fel de dramatic la

simptomele aflatoxicozei acută. Copiii, cu toate acestea, sunt deosebit de
afectati de expunerea la aflatoxină, care duce la o creştere pipernicita şi la
o dezvoltare întârziată. Expunerea cronica, de asemenea, prezinta un risc
ridicat de a dezvolta cancer hepatic, sub formă de metabolit, aflatoxina
poate intercala în ADN-ul şi bazele de alchilat prin fracţiunea epoxidică a
sa .
S-a constatat ca acest lucru poate provoca mutaţii ale genei p53, o
gena importanta în prevenirea avansarii ciclului celular, atunci când există
mutatii in ADN, sau semnalizari de apoptoza. Aflatoxina acţionează ca
mutagen, nu numai mutatii ADN în mod aleatoriu, dar în mod special
mutatii ale genei p53 la baza 249 pentru a provoca tumori hepatice (249
este un reziduu de arginină, prin urmare, extrem de important pentru a
interacţiona cu ADN-ul. Uşoare mutaţii care afectează relaţia dintre
Arginina pozitiva şi ADN negativ pot afecta grav efectele suprimarii tumorii
a p53 şi rolul său în apoptoza).
Cercetarile medicale indică faptul că o dietă obişnuită, inclusiv cea
bogata in legume, cum ar fi morcovi, păstârnac, ţelină şi pătrunjel, reduce
efectele cancerigene ale aflatoxinei.

2.8 Microbiologie

Aflatoxinele sunt înca recunoscute ca fiind cele mai importante

micotoxine. Acestea sunt sintetizate numai de anumite specii de
Aspergillus dintre care A. Flavus si A. Parasiticus sunt cele mai
problematice. Expresia bolilor legate de aflatoxina este influentata de
factori precum vârsta, hrana, sexul, specia si posibilitatea expunerii
concurente la alte toxine.
La mamifere principalul organ tinta este ficatul, deci aflatoxicoza este
in principal o boala hepatica. Conditiile de crestere a riscului de
aflatoxicoza la om include disponibilitatea limitata a produselor alimentare,
conditiile de mediu care favorizeaza cresterea mucegaiului pe produsele
alimentare, precum si lipsa sistemelor de reglementare pentru
monitorizarea si controlul aflatoxinei .
 A. Flavus si A. Parasiticus sunt tipare “sarace” care cresc pe un
numar mare de substraturi, în special în conditii de umiditate ridicata.
Aflatoxinele au fost izolate din toate recoltele de cereale majore,
precum si din alte surse diverse, cum ar fi untul de arahide si marijuana.
Produsele de baza ,în general, contaminate cu aflatoxine includ cassava,
ardei, porumb, seminte de bumbac, mei, alune, orez, sorg, seminte de
floarea soarelui, nuci de copac, de grâu, si o varietate de condimente
destinate pentru uz alimentar uman sau animal.
Când sunt prelucrate, aflatoxinele intra ,în general, in suplimentele
alimentare în cazul în care acestea au fost gasite în ambele alimente atat
pentru animale de companie cat si umane, precum si în materii prime
pentru animale agricole. Podusele transformate de Aflatoxina sunt uneori
gasite în oua, produse lactate si in carne atunci când animalele sunt hranite
cu cereale contaminate.

2.9 Animalele non-umane

Aflatoxina poate duce la boli de ficat la câini; cu toate acestea, nu toti

câinii expusi la aflatoxina vor dezvolta boli hepatice. Ca si în orice
expunere toxica, dezvoltarea aflatoxicozei este un eveniment de doza. Unii
câini care sunt predispusi sa dezvolte boli de ficat se vor recupera, iar cei
expusi la doze mari pentru perioade lungi de timp nu se vor mai putea
vindeca.
Nivelurile scazute de expunere al aflatoxinei necesita consum
continuu pentru câteva saptamâni sau luni pentru ca semnele de disfunctie
hepatica sa apara. Unele articole au sugerat ca nivelul toxic din produsele
alimentare de câine este de 100-300 ppb si necesita o expunere continua
si un consum constant pentru câteva saptamani sau luni pentru a dezvolta
aflatoxicoza .
Nu exista informatii disponibile care sa sugereze ca, câinii recuperati
vor reactiona din nou mai târziu la o boala aflatoxina-indusa.
Nu exista antidot specific pentru aflatoxicoza. Ingrijirea sistematica si
sustinatoare a fost adaptata la severitatea bolii hepatice si poate include
fluide intravenoase cu dextroza, vitamina K activa, vitamine din complexul
B, si restrânsa, dar de inalta calitate, o dieta bazata pe proteine cu
continutul de carbohidrati adecvat.
La 20 decembrie 2005, Diamond pet food a descoperit aflatoxina într-
un produs fabricat la facilitatea lor în Gaston, Carolina de Sud . Diamond a
amintit în mod voluntar în 23 de state 19 produse formulate cu porumb si
fabricate în instalatia de Gaston. Testarea a mai mult de 2.700 de
esantioane de produs finit efectuate de catre laboratoare a confirmat faptul
ca doar doua coduri pe data cu formula pentru caine adult “Best by” cu
datele de 3 aprilie, 4 aprilie, 5 aprilie si aprilie 11 au fost potential toxice.

2.10 Pragul de risc

Susceptibilitatea omului la aflatoxină nu este foarte bine cunoscută

datorită rarităţii cazurilor. Date estimative cu privire la doza de risc pentru
oameni au fost obţinute cu ocazia unor intoxicaţii colective izbucnite, una în
India în 1974 în cursul căreia au fost afectate aproape 400 de persoane din
care o treime au murit, şi alta în Kenia în 1982, unde au fost spitalizate 20
de persoane dintre care au decedat 12. Investigaţiile din aceste focare de
aflatoxicoză au dus la concluzia că ele s-au datorat ingestiei repetate a
unei cantităţi de 38-55 micrograme de aflatoxină / kg corp, mai multe zile la
rând.
Studiul unui caz individual interesant, o persoană care a încercat să
se sinucidă prin ingestie repetată de aflatoxină, a dus la concluzia că,
administrarea unei doze de 12 micrograme / kg corp, timp de mai multe zile
la rând, produce greţuri şi dureri de cap, fără alte consecinţe mai grave.
Examenul medical efectuat după 14 de la tentativa de sinucidere nereuşită,
a arătat că intoxicaţia nu a avut efecte negative serioase nici pe termen
lung.

2.11 Prezenta Aflatoxinelor în diverse produse alimentare

a. Aflatoxinele în cereale

Aflatoxinele au fost puse în evidenta în pâine, produse de panificatie,

crupe de porumb si în unele tipuri de pâine dietetica.
Porumbul recoltându-se la o umiditate ridicata poate favoriza aparitia
mucegaiurilor (Aspergillus flavus) chiar înca din câmp.
Orezul poate fi contaminat cu micotoxine, inclusiv aflatoxine, dar prin
autoclavare aflatoxinele sunt inactivate.
Este de remarcat faptul ca fermentarea aluatului reduce în mica masura
cantitatea de aflatoxine, coacerea nu are nici un efect asupra lor, dar
adaosul în aluat de substante oxidante ( tipul bromatilor) pot determina
reduceri importante în aflatoxine.
 b. Aflatoxinele în seminte oleaginoase si în ulei

Si semintele oleaginoase (arahidele etc.) pot fi atacate de mucegaiuri

(inclusiv Aspergillus flavus) care dau nastere aflatoxinelor momentele
critice fiind recoltarea si depozitarea, conditii de clima, de pastrare etc.
Umiditatea arahidelor (apa) în perioade ploioase poate ajunge la 30%
recomandându-se uscarea imediata a acestora pentru a preveni
contaminarea cu aflatoxine. La obtinerea uleiului prin presare cantitatea
mare de micotoxine ramâne în turte, numai 5% trece în ulei, respectiv
aflatoxinele din ulei reprezinta 10% din cantitatea existenta în boabe, ceea
ce nu reprezinta un pericol mare. Prin prajire la arahide se reduce
continutul de substante toxice.
Floarea soarelui respectiv semintele sunt si ele mediu bun pentru
dezvoltarea aflatoxinelor. Uleiul din seminte de floarea soarelui, contine
cantitati mici de aflatoxine, deoarece prin procesul de rafinare, (tratare cu
alcali) si filtrare (prin placi de celuloza-azbest) se reduce cantitatea de
toxine, iar daca se executa decolorarea în prezenta acidului citric
detoxifierea este mai completa.

c. Aflatoxinele din legume si fructe

Si pe fructele uscate se pot forma aflatoxine. Zaharul are efect de

protectie asupra micotoxinelor, ceea ce a facut ca patulina sa existe si în
gemuri.
Arahidele mucegaite contin aflatoxine (micotoxine), care au actiune
toxica si puternic cancerigena asupra ficatului de aceea, trebuie prenita
mucegairea lor. Arahidele rancezite se exclud din alimentatie.

d. Aflatoxinele în lapte si produsele lactate

Furajele cu continut mare de aflatoxine determina la vaci, prezenta în

lapte a unui metabolit al aflatoxinei B1, denumit milktoxin, care este
detectat chiar din primele zile de la ingerare, declansând o degerescenta a
celulelor ficatului. Cantitatea de toxina este mai mare în lapte iarna fata de
primavara. Si în laptele praf cercetarile au pus în evidenta existenta unui
numar mare de mucegaiuri, ca urmare a depozitarilor în conditii
necorespunzatoare. Prezenta Aflatoxinelor în diverse produse alimentare
primavara. Si în laptele praf cercetarile au pus în evidenta existenta unui
numar mare de mucegaiuri, ca urmare a depozitarilor în conditii
necorespunzatoare.

2.12 Prevenirea micotoxicozelor

Experţii consideră că cea mai eficientă metodă de evitare a urmărilor

micotoxicozelor este prevenirea infestării cu fungi a culturilor agricole.
Măsurile de poliţie sanitară prevăd supravegherea produselor alimentare
cu risc de contaminare micotoxică (cereale, nuci etc). Există numeroase
procedee de analiză biochimică a alimentelor cu scopul depistării
micotoxinelor în produsele alimentare. Europa are cel mai riguros sistem
de reglementare al prezenţei micotoxinelor în alimente şi multe dintre ţările
candidate au o legislaţie chiar mai detaliată în ce priveşte contaminarea cu
micotoxine decât ţările comunitare. În România, nivelul maxim admis de
aflatoxină B1 permis în produsele alimentare este de 5 micrograme / kg.
Studiile au arătat printre altele că efectul carcinogen se datorează
unor compuşi care apar în organism ca urmare a transformării aflatoxinei,
pe parcursul metabolizării ei. Cercetări făcute de veterinari americani,
sugerează că unii aditivi alimentari cum este BHT (butil-hidroxitoluen, sau
E 321) ar putea fi folosiţi în viitor ca măsură de protecţie faţă de efectele
nedorite ale alimentelor contaminate cu aflatoxină.

Cap III

3.0 AFLATOXICOZA

Organele tinta: ficatul, rinichii.

Altereaza coagulabilitatea sangelui;
Inhiba hematopoeza=> anemie;
Imunosupresie: ca urmare a actiunii asupra organelor hematopoetice;
SIMPTOMATOLOGIA

3.1 Pasari: ~ mai sensibile decat mamiferele;

~> bobocii de rata, puii de curca,de gaina;
Forma acuta: Inapetenta,apatie,stare generala rea,diaree
sangvinolenta,tulburari locomotorii,convulsii,opistotonus,pedalari,extensia
fortata a membrelor.

Forma cronica:Tablou clinic necaracteristic,slabire,icter,diaree,se

asociaza cu boli de natura infectioasa sau parazitara,scade productia de
oua.

TABLOUL ANATOMOPATOLOGIC
Hepatoza,rinichi hemoragici ,degenerescenta renala- ex.marele rinichi
alb,hemoragii musculare in muschii pectorali, ai gambei.

3.2 Suine
> sensibili: tineretul de 2-14 saptamani;scroafele gestante.

Forma acuta:

Semne nervoase:
~ inapetenta
~ tremuraturi musculare
~ ataxie
~ excitatie/depresie;

Semne respiratorii:
~ dispnee
~ jetaj
~ tuse.

Semne renale:
~ poliurie -> oligurie
~ dureri lombare (nefrita dureroasa sau edem perirenal)
~ avort.
!! Moartea in 1-3 zile.
Forma subacuta:

~ inapetenta
~ icter
~ diaree hemoragica,
~ ataxie
~ pareza trenului posterior
~ depresie.

Forma subacuta:
~ icter
~ anemie
~ slabire.

TABLOUL ANATOMOPATOLOGIC:

Forma acuta:
~ steatoza hepatica
~ proliferarea canaliculilor biliari
~ gastroenterita hemoragica.

Forma cronica:
~ ciroza hipertrofica granulara
~ ciroza icterigena granulara
~ ciroza atrofica ascitogena.

3.3 Caini

Forma acuta:
~ sindrom gastrointestinal acut grav
~ uneori hemoragic
~ ascita.

Forma cronica:

~ apatie
~ inapetenta
~ icter
~ diaree
~ anemie.

Tabloul anatomopatologic:

Hepatomegalie –aspect lutos,edemul vezicii biliare,ascita.

Histologic:
~ hepatoza grasa,
~ necroza centrolobulara,
~ hiperplazia parenchimului hepatic,
~ proliferarea canaliculilor biliari.

3.4 Taurine:

Destul de rezistente > sensibili viteii.

Forma acuta
Semne digestive:
~ sindrom diareic, tenesme, prolabarea mucoasei rectale.

Semne nervoase:
~ apatie
~ tremuraturi musculare
~ bruxism
~ miscari in manej
~ caderi in decubit,

Semne hematologice:
~ diateza hemoragica,
~ cresterea timpului de coagulare
~ scaderea productiei de lapte.

Forma cronica:

Icter,scaderea in greutate,ataxie.
Ovine - mai rezistente.
Pastravi – carcinom hepatic.
Om – carcinom hepatic.

DIAGNOSTICUL:

Diagnosticul diferential:
~ metale grele: Cu, Hg
~ compusi cumarinici
~ alti aspergili;

TRATAMENTUL:
~ nu exista tratament specific
~ scoaterea furajelor
~ furaje bogate in proteine si sarace in lipide = favorizeaza vindecarea
~ protectoare hepatice
~ antihemoragice.
Bibliografie:

1. http://ro.wikipedia.org/wiki/Cornul_secarei
2. http://www.safefoodonline.com/Uploads/Aflatoxin_Group.pdf;
3. http://www.ecomagazin.ro/aflatoxine-si-aflatoxicoze/
4. http://www.forum.santamia.ro/showthread.php/aflatoxina-un-
compus-cancerigen-alimentatia-noastr-
247.html?s=9e3dcf310b79d2aade03c5a78a8edd3a&
5. http://facultate.regielive.ro/referate/merceologie/referat_expertiza_m
erceologica_aflatoxina-32676.html
6. http://www.madr.ro/pages/cercetare/contaminare_porumb_cu_aflato
xine
7. http://www.unitbv.ro/faculties/medicina/
8. CLEMANSA TOFAN, Microbiologie alimentară, Editura AGIR, Bucureşti
9. http://www.madr.ro/pages/cercetare/contaminare_porumb_cu_aflatoxine.
pdf