EXAMENUL ANTE-MORTEM

ONGULATE DOMESTICE

ANSVSA - 2013
 EXAMENUL ANTE-MORTEM
SCOP

Scopul inspecţiei ante-mortem este :

 De a determina dacă există vreun semn sau condiţie care poate afecta
sănătatea umană sau sănătatea animală

 De a permite medicului veterinar oficial să ia decizia asupra sacrificării

animalului pentru consum uman

 De a determina dacă este necesară efectuarea anumitor testări în relaţie

cu diagnosticul bolilor sau reziduurilor de medicamente de uz veterinar

 De a determina modul de respectare a condiţiilor de bunăstare a

animalelor

O atenţie deosebită în timpul inspecţiei ante-mortem va fi acordată bolilor

zoonotice şi a celor notificabile si posibilul diagnostic al acestora.
 EXAMENUL ANTE-MORTEM
LEGISLAŢIE

 Regulamentul Parlamentului
European şi al Comisiei nr.
854/2004 - Anexa 1
 EXAMENUL ANTE-MORTEM
CONSIDERAŢII GENERALE
 medicul veterinar oficial trebuie să efectueze o
inspecţie antemortem a tuturor animalelor
înainte de sacrificare

 această inspecţie trebuie să aibă loc în termen de

24 de ore după sosirea animalelor la abator şi la
mai puțin de 24 de ore înainte de sacrificare.

De asemenea, medicul veterinar oficial poate

cere o inspecţie în orice alt moment.
 EXAMENUL ANTE-MORTEM
CERINŢE PENTRU ABATOARE

 Lumină adecvată

 Spaţiu adecvat

 Acces adecvat

 Facilităţi adecvate pentru examinare detaliată

 Boxe de suspecte cu drenare separată a dejecţiilor

 Personal asistent pentru manipularea animalelor si contenţie

 Timp suficient

 Echipament pentru examinare (termometru, stetoscop)

 PRINCIPII GENERALE ÎN
EXAMENUL ANTE- MORTEM (I)

 Activităţi :

- observarea animalelor la descărcare;

- inspecţie ante-mortem propriu zisă;

- completarea registrului de inspecţie ante-mortem

- aplicarea de măsuri;
 PRINCIPII GENERALE ÎN
EXAMENUL ANTE- MORTEM (I)

 Verificarea documentelor inşoţitoare ale animalului

 Verificarea identificării animalelor

 Observaţia.
Medicul veterinar oficial trebuie să observe fiecare animal în mişcare şi în staţionare.
Inspecţia trebuie să fie suficientă pentru a identifica animalele care arată semne
nervoase, respiratorii, ale tractusului gastro-intestinal, anomalii externe.

 Examenul clinic
- inspecţia
- palpaţia
- percuţia
- ascultaţia
- termometria
- examene speciale
 PLANUL DE EXAMINARE CLINICĂ
Planul de examinare clinică cuprinde:

- identificarea animalului şi alcătuirea foii

semnaletice;

- culegerea datelor anamnetice;

- examenul general al animalului;

- examenul sistematic al diferitelor aparate;

- efectuarea unor examene speciale.

 METODE GENERALE DE
EXAMINARE CLINICĂ (I)
Inspecţia

 Inspecţia se efectuează cu ajutorul văzului,

mirosului şi a auzului privind animalul din toate părţile
- faţă, spate, lateral, la lumină naturală şi în mod
comparativ examinându-se regiunile simetrice.

 Pentru cel care face inspecţia, este obligatoriu

cunoaşterea perfectă a anatomiei şi fiziologiei
subiectului examinat, deoarece prin inspecţie se
identifică animalul, se descoperă modificările de formă
şi volum ale diferitelor regiuni corporale, aspectul
tegumentelor, starea marilor funcţii.
 METODE GENERALE DE
EXAMINARE CLINICĂ (II)
Percuţia

 Percuţia constă în ciocănirea sau lovirea suprafeţei

corpului cu scopul de a aprecia starea fizică şi
excitabilitatea zonelor corespunzătoare.
 METODE GENERALE DE
EXAMINARE CLINICĂ (III)
Ascultaţia

 Ascultaţia este metoda de examinare

care urmăreşte descoperirea zgomotelor
din corpul animalelor.
 În cadrul acestei metode se deosebeşte :
- ascultaţie directă, care se efectuează
prin aplicarea directă a urechii
examinatorului pe suprafaţa corpului
animalului examinat;
- ascultaţie indirectă, în care se
utilizează dispozitive intermediare care
transmit zgomotele la urechea
examinatorului: stetoscop
 METODE GENERALE DE
EXAMINARE CLINICĂ (III)
Termometria

 Termometria reprezintă înregistrarea temperaturii corporale la

animalele examinate.
 Temperatura se poate înregistra prin palpaţie şi termometriere.
 Înregistrarea temperaturii prin palpaţie este aproximativă şi se
utilizează frecvent pentru aprecierea temperaturii unor regiuni
corporale, a pielii sau a unor cavităţi care pot fi explorate manual. Se
face cu dosul palmei, comparând temperatura cu cea a regiunilor
simetrice ori învecinate .
 PRINCIPII GENERALE ÎN
EXAMENUL ANTE- MORTEM (II)

 Inspectia începe în
adapost si trebui sa
coreleze constatările
examenului ante şi
post -mortem

Verificarea nr. de crotalie

Supravegherea bolilor incepe de la provenienta animalului

 PRINCIPII GENERALE ÎN
EXAMENUL ANTE- MORTEM (III)

Verificarea vârstei
animalului după dentiţie
 PRINCIPII GENERALE ÎN
EXAMENUL ANTE- MORTEM (IV)

Verificarea temperaturii
animalului
 PRINCIPII GENERALE ÎN
EXAMENUL ANTE- MORTEM (IV)

Examenul transrectal
 PRINCIPII GENERALE ÎN
EXAMENUL ANTE- MORTEM (V)
 Mucoasele aparente se examinează :
- numai la lumina naturală
- prin inspecţie şi palpaţie, fiind obligatorie examinarea regiunilor din jurul
orificiilor naturale.

 Ordinea de examinare este: oculară, nazală, bucală, vaginală/prepuţială

 Obiective : culoarea, volumul, integritatea, aspectul, cantitatea şi calitatea

secreţiilor.
Elemente de topografie
INSTRUMENTAR FOLOSIT LA
INSPECTIA ANTE-MORTEM
 ASPECTE CLINICE LA
EXAMENUL ANTE-MORTEM
 Observaţii ante-mortem
La deplasare Anormalităţi în mers sau refuzul deplasării
Acestea sunt indicaţii ale durerii, afecţiuni ale membrelor, afecţiuni
nervoase
La respiraţie Creşterea ritmului respirator
Dificultăţi în respiraţie
Lovirea cu capul de ziduri
Comportament Mişcări ale animalului în cerc
Lovirea diverselor obiecte
Expresie de anxietate
Agresivitate
Imposibilitatea de sta
Anormalităţi de postură Postură cu membrele în faţă
Postură cu cu capul şi gâtul întins
Postură cu capul flexat spre laterale
Secreţii anormale în mucoase
Secreţii anormale sau corpuri străine în Diaree sanguinolentă
mucoase Prolaps uterin sau intestinal
Semne de distocie
Corpi străini în mucoase
Culoare anormală Modificarea culorii pielii, ochilor sau mucoaselor
Anormalităţi fizice Abcese, dermatite, chişti, tumori, inflamaţii ale articulaţiilor, mamite,
inflamaţii ale ganglionilor subcutanaţi, etc.
Cauzat de alimentaţie (cetoze) sau medicamente, abcese deschise
Miros anormal
 ASPECTE CLINICE LA EXAMENUL
ANTE-MORTEM

Situatii des intalnite:

Hipodermoza

Leziuni traumatice

Mastite cronice

Dificultati in miscare
Categorii diferite de animale in adapost
Stare proasta de
intretinere
Hipodermoza risc pentru
manipulatori
 Traumatisme: trebuie evitat amestecul de animale ecornate cu
cele cu coarne
Mastitele: problema des intalnita la
animalele in varsta
 Dificultatile in deplasare sunt
cauza principala a extractiilor de
animale intr-o cireada de vaci
de lapte

Dificultate in deplasare –
osteoartrita

Copita urat
mirositoare
Slabire tipica
dupa lactatie
la vaci
destinate
sacrificarii
Desi slabe
aceste
animale nu
prezinta
semne clinice
de boala

Stare
proasta
de
intretinere
 INREGISTRAREA REZULTATELOR
CONTROALELOR

 Rezultatele examenului ante-

mortem se înscrie în

 “registrul pentru examninarea ante-

mortem”

Nota de serviciu 7318/13.04.2009

 INREGISTRAREA REZULTATELOR
CONTROALELOR
 Registrele vor fi completate individual pentru fiecare animal
pentru bovine şi cabaline şi pe loturi de tăiere pentru porcine,
ovine, caprine şi păsări.
Rubricile 11, 12 şi 18-29 din registrul pentru examinarea
post-mortem a bovinelor şi rubricile 11, 12 şi 18-23 din
registrul pentru examinarea post-mortem a cabalinelor pot fi
completate cumulat pe loturi de tăiere, fiind înscrisă
cantitatea totală pentru tot lotul, în condiţiile existenţei unui
sistem de trasabilitate implementat de către operatorul de
industrie alimentară care să asigure legătura cu animalul de
la care provin.

 Registrele vor fi numerotate pe fiecare pagină, şnuruite şi

sigilate astfel încât să nu existe posibilitatea îndepărtării de
pagini din registru, pe ultima pagină fiind înscris şi numărul
total de pagini conţinute de registru.
VĂ MULŢUMESC