Sunteți pe pagina 1din 38

MICOTOXINE PRODUSE DE MICROFUNGI TOXIGENI

AFLATOXINE
Grup de metaboliti secundari elaborati dupa faza de crestere a unor tulpini toxigene de fungi din genul Aspergillus:
Flavus Parasiticus Niger Versicolor Wentii

AFLATOXINE
Sunt produse si de cateva specii ale genului Penicillium:
Puberulum Variabile Citrinum frequentas Si de specii ale genului Rhisopus

AFLATOXINE
Au proprietati hepatotoxice carcinogene Contaminarea alimentelor cu aflatoxine apare cand speciile aflatoxigene colonizeaza , se dezvolta si gasesc conditii corespunzatoare pentru productia de toxine.

AFLATOXINE
Cele mai importante specii de miceti producatori de aflatoxine din punct de vedere al numarului de tulpini toxigene si al cantitatii de aflatoxine produse sunt: Aspergillus flavus- elibereaza si micotoxine termogene pe langa aflatoxine Aspergillus parasiticus

Aflatoxine
Fungii din genul Aspergillus sunt ubicvitari intalniti obisnuit in apa si sol in intreaga lume, contaminand in special arahidele, dupa recoltare. Se gaseste in depozitele de grau, porumb, seminte de bumbac, orez, boabe de soia, sorg si ovaz, ardei iuti, nuci si boabe de cafea verzi.

Aflatoxine
Dezvoltarea lor poate sa apara chiar si in cazul in care depozitarea se face in conditii de umiditate scazuta. Contaminarea cu aflatoxine poate apare si in cazul culturilor expuse la conditii de seceta. Incidenta aflatoxinelor in arahide si derivatele lor este de 88% si 19% in diverse zone ale lumii.

Aflatoxine
Cauzele majore ale invaziei fungice a tulpinilor toxigene de Aspergillus flavus sunt reprezentate de stresul plantei,datorat fie secetei, fie tehnologiilor agricole deficitare, distrugerii boabelor de catre insecte sau cea mecanica din timpul recoltarii, intarzierea uscarii dupa recoltare si ventilatia neadecvata a spatiilor de depozitare, care determina cresterea umiditatii.

Aflatoxine
In cazul semintelor de oleaginoase, o parte din aflatoxina se regaseste in uleiul rezultat, dar cea mai mare parte ramane in turtele obtinute prin presare,animalele fiind cele mai expuse la intoxicatii prin consumul acestor reziduuri.

Aflatoxine
La porumb, mucegaiul invadeaza bobul, dar se dezvolta cu precadere in embrion, astfel ca procesele tehnologice care implica separarea germenilor pot reduce concentratia de aflatoxine.

Aflatoxine
Alte cereale (orzul, ovazul, meiul) in conditiile unei stocari corecte, nu reprezinta o sursa importanta de aflatoxine In semintele de oleaginoase, aflatoxinele s-au regasit in concentratie de peste 25 ppb, in nuci, migdale si in concentratie de 0,4% in semintele de floarea soarelui.

Aflatoxine
Aspergillus flavus este un microorganism care are nevoie de temeperaturi minime de 6C si de maxim 46C pentru dezvoltare, dar temperaturile optime sunt de 36-38C. C Umiditatea , aeratia si substratul sunt de asemenea, importante pentru dezvoltarea tulpinilor toxigene. Cel mai important factor de multiplicare a tulpinilor toxigene de Aspergillus flavus este reprezentat de umiditatea substratului.

Aflatoxine
Necesarul minim de oxigen pentru germinarea sporilor, dezvoltarea fungilor si sporulare este variabil ca si toleranta pentru CO2. Limitele de pH, optime pentru dezvoltarea fungilor si productia de aflatoxine se situeaza intre 4 si 6.

Aflatoxine
Aflatoxinele sunt compusi foarte stabili in substraturile alimentare si rezista la valori extreme de pH< 3 si >10, la radiatiile UV si in prezenta agentilor oxidanti. Sunt extrem de termostabile. Pentru distrugerea acestora in substraturile alimentare trebuie realizata corelatia stricta intre temperatura si umiditate. Aflatoxina B1 este foarte stabila in uleiul de arahide, in uleiul de porumb si nu este degradata decat atunci cand temperatura acestuia atinge 250C.

Aflatoxine
Efectele toxice acute se datoreaza interferentei acestora cu transcripitia si transductia ADNm ce are ca efect inhibarea sintezei proteice proces rapid si intens chiar la doze mici. Aflatoxina B1 nu este toxica ca atare, devine toxica dupa biotransformare in organism de catre enzimele microzomale, aceleasi enzime responsabile de procesele de detoxifiere fata de alte substante toxice straine in organism.

Aflatoxine
Alfaltoxina M1 este un metabolit hidroxilat al aflatoxinei B1, se elimina in cea mai mare parte prin lapte, dar si prin urina. Nivelul maxim de aflatoxina M1 in lapte a fost inregistrat la 5-6 zile dupa ingerarea aflatoxine I B1. Cantitatea maxima de aflatoxina excretata in lapte este echivalenta cu cantitatea de 0,6% din aflatoxina B1 ingerata. Toxicitatea aflatoxinei M1 reprezinta un pericol potential pentru animalele sugare si pentru om deoarece se elimina prin lapte. In multe tari procentul de M1din lapte si produsele lactate nu trebuie sa depaseasca 20 ppb.

Aflatoxine
Aflatoxina B2 este un compus care se formeaza in ficatul pasarilor, din aflatoxina B1 in prezenta unor sisteme enzimatice si a unor aminoacizi cu sulf(cisteina). Aflatoxina B1 este cea mai puternica substanta hepatocancerigena naturala Mecanismul carcinogenitatii nu este cunoscut in totalitate, insa se stie ca actioneaza la nivelul ADN. Boala produsa de aflatoxine poarta denumirea de AFLATOXICOZA, determinand reducerea sporului de crestere ,scaderea productiilor, scaderea rezistentei la imbolnavire, icter, sindrom hemoragic, degenerare hepatica, cancer hepatic.

Citrinina
Este produsa de miceti din genurile Penicillium si Aspergillus, principalul producator este Penicillium citrinum insa principalul producator de citrinina in cereale precum: graul, orzul, ovazul, orezul este Penicillium viridicatum. Este substanta cristalina, in lumina UV emite fluorescenta galbena stralucitoare, putin solubila in apa, insa insolubila in solutii diluate de NAOH si Na2CO3 si majoritatea solventilor organici.

Citrinina
Participa la declansarea unei boli renale la porc-nefroza de mucegai-asociata consumului de cereale, in special orz parazitat cu Penicillium viridicatum. Citrinina si ochratoxina A determina la om NEFROPATIE BALCANICA, boala care afecteaza capacitatea functionala a rinichiului, determinand leziuni degenerative renale (rinichi cu aspect de ou de curca), o afectiune asemanatoare este produsa si la carnivore-mai ales la caine.

Ochratoxine
Fac parte dintre micotoxinele nefrotoxice care sunt implicate in aparitia afectiunilor renale la om si la animale. Aceste micotoxine sunt produse de specii de miceti din genul Aspergillus ochraceus si Penicillium viridicatum,P. cyclopium,P. palitans, P. variabile.

Ochratoxine
Principala toxina izolata din extractele tulpinilor de Aspergillus ochraceus a fost ochratoxina Am derivatul ei neclorurat, ochratoxina B si esterii ochratoxinei A cu etaol sau/si metanol. Ulterior, ochratoxinele au fost descoperite in furajele si alimentele infestate natural cu miceti toxigeni.

Ochratoxine
Temperatura optima de producere a ochratoxinei in medii naturale variaza intre 20 si 28C. Ochratoxina A este o substanta cristalina, incolora, cu fluorescenta in UV de 254 si 366 nm si greutate moleculara 403. Este foarte putin solubila in apa insa foarte solubila in solutie apoasa de bicarbonat de sodiu si in solventi organici.

Ochratoxine
Declanseaza in organismele animale efecte toxice foarte diferite. Sensibilitatea animalelor variaza in functie de specie, varsta, calea de patrundere in organism. Cele mai sensibile sunt procinele, apoi pasarile, taurinele, carnivorele si latoate speciile s-a constatat ca tineretul si masculii sunt mai receptivi fata de adulte si femele.

Zearalenona
Denumita si toxina F2 este o lactona a acidului resorcilic, care are o structura chimica asemanatoare hormonilor steroizi, produsa de miceti din genul Fusarium care in functie de doza si reactivitatea organismului determina efecte estrogenice sau anabolizante.

Zearalenona
Principalul producator de zearalenona este Fusarium graminearum. In conditii de umiditate foarte crescuta poate contamina 50% dub productia de porumb/grau gasindu-se pana la nivelul de 200 ppm. Cand apare in perioada secetoasa contaminarea este foarte redusa afectand doar 2-3% din produs, cu un nivel maxim de zearalenona de 10 ppm.

Zearalenona
Mai poate fi produsa si de alte specii de Fusarium cum ar fi: Fusarium roseum Fusarium tricinctum Fusarium oxysporum Fusarium monoliforme Fusarium rivale Fusarium solani

Zearalenona
Este sensibila la actiunea substantelor oxidante. Prezinta stabilitate ridicata la pH=7 si temperaturi de 80-100C iar in mediul alcalin (pH=11) este distrusa in cateva zeci de minute, in urma tratamentului termic. Spalarea porumbului sau orzului cu apa distilata poate reduce cantitatea de zearalenona cu 60%.

Trichotecene
Reprezinta un grup de micotoxine cu structura chimica inrudita. La animale si om produc imbolnaviri grave exprimate prin unul sau mai multe din semnele clinice urmatoare: voma, refuzul hranei, tulburari nervoase, avort, diaree, necroze cutanate, hemoragii la nivelul organelor si tesuturilor, leucopenie , lipsa regenerarii maduvei osoase hematogene.

Trichotecene
Fungi producatori de micotoxine trichotecenegenuri: Fusarium Cephalosporium Trichotecium Trichodermna Mycrotecium Stachybotris Nigrospora Epicoccum Chladosporium

Trichotecene
Deoxinivalenolul (DON) este cel mai cunoscut compus dintre peste 50 tricotecene identificate pana in prezent. Sunt metaboliti ai fungilor din genul Fusarium. Sunt compusi periculosi datorita frecventei ridicate in produse agricole precum graum proumb, orz, ovaz.

Trichotecene
Reactiile adverse care apar in urma consumului produselor contaminate sunt:
reducerea greutatii corporale si a consumului de alimente refuzul hranirii diaree supresie imunologica iritatii gastrointestinale leziuni orale moarte

Fumonizine
Sunt cele mai recent caracterizate toxine produse de Fusarium moniliforme. Sunt toxine solubile in apa si stabile la temperaturi inalte. Fumonizina B1 a fost asociata cu o gama larga de simptome cum ar fi leucoencefalomalacia ecvina, edemul pulmonar al porcinelor, hepatocarcinogenitate la sobolani, hepatotoxicitate la puii de gaina si dereglari cardiace la maimute si babuini. La om, fumonizinele au fost corelate cu cancerul esofagian.

Toxina T-2
Este o micotoxina tricotecenica produsa de Fusarium sp. Este asociata cu meiul mucegait dar si cu grau, secara, ovaz sau hrisca. Se transmite in lapte atuci cand vacile de lapte sunt hranite cu cereale contaminate.

Toxina T-2
Este inhibitor al proteinei si al sintezei de AND in celulele de mamifere si un iritator dermic. Toxina T-2 a fost implicat in boala de intoxicatii alimentare aleukia (ATA), din fosta Uniune Sovietica si in unele cazuri de pelagra. In momentul in care toxina T-2 este coadministrata cu lipopolizaharide (LPS), se poate observa o crestere semnificativa de LPS.

Expertiza alimentelor si furajelor


In perioada evolutiei micotoxinelor, laptele se exclude din consum, intrucat micotoxinele sunt legate de cazeina si se gasesc in cantitati periculoase pentru om si tineretul animal. Prin pasteruizare , toxicitatea nu se modifica. Branzeturile infestate masiv cu fungi se confisca.

Expertiza alimentelor si furajelor


Celor cu infestatie usoara li se indeparteaza zona infestata cat mai profund si apoi se determina micotoxinele prin analiza de laborator. Carnea corespunzatoare rezultata din sacrificarile de necesitate se poate da in consum conditionat, local, in preparate in amestec cu carne din taieri normale iar din carnea de oaie se face pastrama.

Expertiza alimentelor si furajelor


Organele, tubul digestiv si mamela se confisca. Preparatele din carne infestate se considera improprii pentru consumul uman sau animale. Ouale infestate se indeparteaza din consum folosindu-se in prelucrari tehnice. Cele din focare cu micotoxicoza se vor dezinfecta cu cloramina 3-5% sau lapte de var 20%.

Expertiza alimentelor si furajelor


Limitele maxime pentru micotoxine in alimente si furaje sunt foarte variabile de la tara la tara. Organismele speicalizate la ONU au adoptat ca limita maxima de total micotoxine in alimente un continut de 0,03 ppm. S-a facut o clasificare a alimentelor dupa continutul in aflatoxina B1 astfel: Alimente foarte toxice-1,0 ppm aflatoxina B1 Alimente cu toxicitate foarte ridicata-0,25-1,0 ppm Alimente cu toxicitate medie-35-0,25ppm Alimente cu toxicitate slaba-sub 0,05 ppm. Se urmareste ca prin masuri severe sa se ajunga la limitele maxime de micotoxine sa fie ZERO (sub limita de detectie a metodei de decelare).