Îndrumar de laborator – BIOFIZICĂ – FIZICĂ GENERALĂ – 37

_______________________________________________________________________________________________

Determinarea coeficientului de vâscozitate al lichidelor

biologice.

Noţiuni teoretice
În curgerea laminară a fluidelor reale, straturile de fluid
newtonian întâmpină în alunecarea relativă o forţă de frecare
dv
F=η .S (1)
dx
dv
unde S reprezintă mărimea suprafeţelor în alunecare relativă,
dx
este gradientul vitezei pe direcţia normală faţă de viteza de curgere
a fluidului iar η este un coeficient de proporţionalitate ce depinde de
natura lichidului şi se numeşte coeficient de vâscozitate dinamică. În
S.I., η se măsoară în Poise (Nsm- 2). Uneori, coeficientul de
vâscozitate al unui lichid se raportează la coeficientul de vâscozitate
al apei pure aflate la aceeaşi temperatură. Acesta reprezintă
coeficientul de vâscozitate relativă şi arată de câte ori vâscozitatea
lichidului respectiv este mai mare decât vâscozitatea apei în
aceleaşi condiţii.
Coeficientul de vâscozitate depinde de temperatură şi de
compoziţia fluidului.
Dacă fluidul curge laminar printr-un tub de lungime l sub
acţiunea unei diferenţe de presiune ∆p constantă, curgerea este
staţionară şi debitul volumic Qv este dat de legea Hagen-
Poisseuile:
π r4
Qv = ∆p (2)
8η l
unde r este raza tubului şi η este coeficientul de vâscozitate
dinamică. Relaţia (2) se foloseşte la determinarea coeficientului de
vâscozitate dinamică a fluidelor reale, la determinarea coeficientului
de vâscozitate relativă, la studiul dependenţei debitului volumic de
presiune şi de dimensiunile tubului, la studiul variaţiei coeficientului
de vâscozitate în funcţie de compoziţia fluidului. De asemenea
ecuaţia (2) se foloseşte la calcularea rezistenţei la curgere a unui
fluid în domeniul laminar.
Rezistenţa la curgere este definită de relaţia :
∆p 8ηl
Rc = = (3)
Qv π r4
Din relaţia (3) rezultă că pentru curgerea laminară, rezistenţa la
curgere este constantă.
38 Îndrumar de laborator – BIOFIZICĂ – FIZICĂ GENERALĂ –
_______________________________________________________________________________________________

a) Determinarea coeficientului de vâscozitate relativă cu

vâscozimetrul Orvald.

Această metodă se bazează pe măsurarea timpului de

curgere sub acţiunea unei diferenţe de presiune constantă a unui
volum determinat de lichid printr-un tub capilar etalonat. Din ecuaţia
(2) se obţine volumul de lichid care curge în timpul t.
π r4
V= ∆p.t
8η l
Dacă se măsoară volumele a două lichide ce curg în timpul t
prin acelaşi capilar, lichidele având coeficienţii de vâscozitate η şi
η, , se obţine :
π r4 
V= ∆p.t 
8ηl  V ∆p η ′
4
⇒ = (4)
πr  V ′ ∆ p′ η
V= ∆p′t 
8 η′ l 
Dacă unul din lichide este lichidul de referinţă (apa) cu
coeficientul de vâscozitate dinamică cunoscut η , atunci coeficientul
de vâscozitate relativă a celuilalt lichid se află din ecuaţia :
η′ V ∆p′
ηr = = . (5)
η V′ ∆p
Valorile ∆p şi ∆p′ reprezintă presiunile hidrostatice ale coloanelor
de lichid care asigură curgerea lichidelor :
∆p =ρ g ∆h (6)
unde ρ şi ρ′ reprezintă densităţile celor două lichide.
Dacă se iau coloane de lichid astfel că ∆h = ∆h’, relaţia (5) devine:
η ′ v ρ′
ηr = = − (7)
η v′ ρ

Dacă se măsoară intervalele de timp în care curg aceleaşi

volume de lichid, raportul v/v’ = 1 şi în locul relaţiei (4) se obţine :

∆p t η ′ ρ t η′
. . =1 sau . . =1
∆p′ t ′ η ρ ′ t′ η
de unde :
ρ ′ t′
η ′= η (8)
ρt

Aparate si materiale
Vâscozimetrul Oswald (fig.1) este un tub de sticlă în formă de
U, fixat pe un suport cu o ramură mai largă prevăzută cu un rezervor
 Îndrumar de laborator – BIOFIZICĂ – FIZICĂ GENERALĂ – 39
_______________________________________________________________________________________________

în partea inferioară şi o ramură capilară având în partea superioară

un rezervor cu volumul determinat prin reperele A şi B. La ramura
capilară se adaptează o pară de cauciuc pentru aspirarea lichidului.
Pentru cronometrarea timpului de curgere a lichidului se foloseşte
un cronometru.

Modul de lucru.
1. Se fixează vâscozimetrul uscat pe
suport, în poziţie verticală.
2. Se toarnă apă distilată în ramura
largă până rezervorul din partea
inferioară se umple complet.
3. Se aspiră apa distilată cu para de
cauciuc, până când nivelul lichidului
depăşeşte nivelul reperului A.
4. Se lasă lichidul să curgă liber şi se
cronometrează timpul în care
suprafata libera a lichidului parcurge
Fig.1 distanţa între reperele A şi B.
Valoarea t se notează în tabel. Se
repetă operaţia de 2 sau 3 ori.
5. Se determină densitatea lichidului studiat, folosind una din
metodele prezentate anterior.
6. Se repetă operaţiile 2,3,4 cu lichidul studiat. Datele t′ se noteaza
în tabel. Se cunoaşte :
-
ρapa = 10 3 kg.m –3
-
ηapa = 1,006.10 –2 Poise
7. Se calculează valorile η′/ η.

Tabel cu rezultate experimentale

Nr.
Lichid t t t′′ t ρ ρ′ η η′ η′/η
η
crt
s
s s s kg m-3 kg m-3 N s-2 N s-2
40 Îndrumar de laborator – BIOFIZICĂ – FIZICĂ GENERALĂ –
_______________________________________________________________________________________________

b) Determinarea coeficientului de vâscozitate absolută şi a

rezistenţei la curgere.

Pentru determinarea acestor parametrii se folosesc relaţiile (2)

şi (4). Din relaţia (2) obţinem:
π r4
η= ∆p
8Q vl
Debitul volumic Qv = V/t este determinat măsurând volumul de
lichid ce curge în inetrvalul de timp t printr-un tub capilar.

Aparate şi materiale.
Aparatul experimental este alcătuit dintr-un vas de sticlă (1)
prevăzut cu un robinet (R) în partea inferioară şi care este montat
cu ajutorul unui colier pe tija metalică (2) gradată a unui suport.
Colierul se poate fixa în diferite poziţii pe tijă. De robinet se leagă un
furtun care are la celălalt capăt un tub capilar (3) fixat în poziţie
orizontală.

Modul de lucru

1. Vasul rezervor 1 se fixează la

înălţimea dorită şi se măsoară
distanţa ∆h de la suprafaţa
lichidului până la nivelul
capilarului. Valoarea ∆h se
trece în tabel.
2. Se deschide robinetul R şi se
colectează lichidul timp de 3
minute. Volumul lichidului se
Fig.2
măsoară cu o eprubetă
gradată şi valoarea se trece în tabel.
3. Se repetă operaţia de la punctul 2 de 3 ori.
4. Se repetă operaţiile de colectare a lichidului pentru diferite valori
∆h (cel puţin 5 valori distincte).
5. Se calculează valorile ∆p cu relaţia (6) şi se trec în tabel.
6. Se calculează valorile Qv şi se reprezintă grafic Qv = f (∆p)
7. Se determină rezistenţa la curgere cu relaţia (4)
Se cunosc :
r = 10 –4 m
l = 0,05 m
ρapă = 10 3 kg.m +3
 Îndrumar de laborator – BIOFIZICĂ – FIZICĂ GENERALĂ – 41
_______________________________________________________________________________________________

Tabel cu rezultate experimentale

Nr r ∆h ∆p V <V> t Qv η R ση
. m m Nm -2 m3 m3 s m 3 s- Nsm Ns. Ns.m-5
-
1 2
crt m-5
42 Îndrumar de laborator – BIOFIZICĂ – FIZICĂ GENERALĂ –
_______________________________________________________________________________________________

c) Studiul variaţiei coeficientului de vâscozitate în funcţie de

temperatură cu vâscozimetrul Höppler.

Coeficientul de vâscozitate dinamică se poate afla şi urmărind

mişcarea unui corp într-un fluid în repaus.
Dacă se urmăreşte mişcarea unei sfere într-un tub umplut cu lichid,
frecarea se manifestă între stratul de lichid care aderă la sferă şi
straturile imediat învecinate.
Dacă diametrul sferei 2r, este apropiat de diametrul tubului şi
raza tubului este R, iar sfera se deplasează pe distanţa l rectiliniu şi
uniform, putem scrie condiţia:

4π dv
3
( )
ρs − ρ l g.r 3 = −η 2π(r + x ) l
dx
(8)

unde ρs este densitatea materialului din care este confecţionată

sfera şi ρl este densitatea fluidului.

Din relaţia (8) se obţine:

2 ρs − ρ l 3 dx
dv = − g.r
3 l.η r+x
de unde, prin integrare, se obţine viteza:
2 ρs − ρ l R
v= .ln
3 η.l r
viteza sferei în mişcare uniformă poate fi exprimată în funcţie de
timp, prin:
l
v=
t
astfel că, putem scrie expresia coeficientului de vâscozitate
dinamică:
η=
( )
2 ρs − ρ l R
( )
tln = k ρs − ρ l t
3 l 2 r
(9)
unde prin k am notat constanta
aparatului.

Aparate şi materiale
Vâscozimetrul Höppler este alcătuit
dintr-un tub de sticlă (1) si o camasa
de termostatare (2) montate pe un
suport (3) prevăzut cu o nivelă cu
bulă de aer (Fig.3). Ansamblul

Fig.3
 Îndrumar de laborator – BIOFIZICĂ – FIZICĂ GENERALĂ – 43
_______________________________________________________________________________________________

format din tub şi cămaşa de termostatare poate fi fixat în poziţia de

lucru cu ajutorul şurubului (4). Dacă şurubul (4) se deşurubează,
ansamblul poate să fie răsturnat.
Cămaşa de termostatare este legată de un termostat prin ştuţurile
(5) si (6) plasate în partea inferioară a ansamblului şi este prevăzută
cu un termometru (7). Pe tubul de sticlă (1) sunt trasate cercurile A,
B şi C aflate între ele la distanţa de 5 cm. Pentru măsurarea timpului
de cădere al sferei se foloseşte un cronometru.

Modul de lucru
1. Se reglează verticalitatea ansamblului urmărind nivela cu bula de
aer şi acţionând asupra şuruburilor suportului.
2. Se pune în funcţiune termostatul urmărind temperatura apei din
cămaşa de termostatare.
3. La temperatura de 250C, se deşurubează opritorul (şurubul 4) şi
se răstoarnă aparatul, cronometrând timpul de cădere al sferei
între reperele A şi C. Cronometrul se declanşează în momentul în
care privind inelul A, văzut sub forma unei linii orizontale, partea
inferioară a sferei atinge linia orizontală şi se opreşte când partea
inferioară a sferei atinge linia orizontală corespunzătoare inelului
C. Timpul măsurat se notează în tabel.
4. Operaţia se repetă de 3 ori la fiecare temperatură.
5. Se vor efectua măsurători la temperaturile: 300C, 350C, 400C,
450C şi 500C. Datele obţinute se trec în tabel.
6. Coeficientul de vâscozitate dinamică se calculează cu ajutorul
relaţiei (9). Pentru aflarea constantei k se folosesc valorile: ρl =
850 kg/m3; R = 8,6 mm; r = 7,5 mm; l = 100 mm; m = 13,97 10-3
kg. Valoarea ρs se obţine din masa şi volumul sferei. Valorile
calculate se trec în tabel.
7. Se reprezintă grafic dependenţa η = η (t).

Tabel cu rezultate experimentale

Nr. Sfera Lichid r ρl ρs k θ t η

crt material m Kgm-3 Kgm -3 2 -2
ms 0
C s Nsm-2
44 Îndrumar de laborator – BIOFIZICĂ – FIZICĂ GENERALĂ –
_______________________________________________________________________________________________
 Îndrumar de laborator – BIOFIZICĂ – FIZICĂ GENERALĂ – 45
_______________________________________________________________________________________________

d) Studiul variaţiei vâscozitatii cinematice în funcţie de

temperatură cu vâscozimetrul Engler.

Vascozitatea lichidelor depinde in mare masura de

temperatura; ea se micsoreaza pe masura ce temperatura creste.
In urma studiului curgerii lichidelor se poate determina
vascozitatea acestor lichide prin comparatie cu un lichid de referinta,
de exemplu apa. In aceasta situtie cea care este determinata este
vascozitatea cinematica, ν=η/ρ, unde η este vascozitatea dinamica
a lichidului, iar ρ este densitatea lichidului. Vascozitatea cinematica
se masoara in Stoke.
Din relatia 8, se obtine:
η' ρ t' ν' t'
= , adica: = (10)
ρ' η t ν t
Printre numeroasele dispozitive care functioneaza pe acest
principiu se afla si vascozimetrul Engler.

Aparate şi materiale
Vascozimetrul Engler consta dintr-
un container in care se afla lichidul
studiat sub care se afla un vas. Baza
inferioara a rezervorului este prevazut cu
un orificiu de dimensiuni specificate.
Lichidul aflat la diferite temperaturi, va
curge sub actiunea gravitatiei. Scurgerea
lichidului este pornita si oprita cu ajutorul
unui dop. Containerul este un
calorimetru, format dintr-un rezervor
inconjurat de o baie de apa, a carei
temperatura poate fi variata, si care
permite pastrarea unei temperaturi
constante a lichidului studiat.
Temperaturile sunt masurate cu doua termometre, unul pentru
lichidul studiat, altul pentru baia de apa. Timpul, masurat cu ajutorul
unui cronometru, in care se scurge un anumit volum de lichid
depinde de vascozitatea lichidului.

Modul de lucru
Se vor determina valorile vascozitatii glicerinei la cinci
temperaturi, cuprinse in intervalul 25-70°C, alegandu-se de fiecare
data ca lichid de referinta apa distilata.
46 Îndrumar de laborator – BIOFIZICĂ – FIZICĂ GENERALĂ –
_______________________________________________________________________________________________

1. se noteaza timpul t de curgere a volumului de lichid aflat intre

cele doua repere din interiorul containerului.
2. Se repeta operatia cu apa distilata pentru acelasi volum,
notand cu t’ timpul de curgere.
3. Cunoscandu-se densitatea (1000 kg/m3) si vascozitatea apei la
temperatura data, se poate determina vascozitatea cinematica
necunoscuta a glicerinei, folosind relatia 10.
4. Se repeta punctele 1-3 si se vor determina vascozitatiile
cinematice pentru cinci valori ale temperaturii glicerinei.
5. se reprezinta grafic dependenta de temperatura a vascozitatii
cinematice a glicerinei functie de temperatura.

Tabel cu rezultate experimentale

T t Apa t’ ν
Nr.crt. Lichid
°C s distilata s Stoke

Importanta medicala a determinarii vascozitatii: Vascozitatea serului

se modifica mult in cazuri patologice prin modificarea proteinelor
serice.