MICOTOXINELE

Definiie :
Micotoxinele sunt considerate substane naturale, dar sunt denumite i produse secundare de schimb, care apar n timpul dezvoltrii ciupercilor parazite la plante n cmp sau la materialul depozitat i utilizat apoi n hrana oamenilor i a animalelor. Ele mai pot fi considerate i ca metabolii primari, substane toxice att pentru oameni, ct i pentru animale. Funciile formrii micotoxinelor n procesul de schimb al substanelor la ciuperci nu sunt, pn n prezent, cunoscute. Cercetrile n acest domeniu de-abia au nceput. Micotoxinele sunt metabolii secundari ai fungilor care contamineaz furajele i produsele alimentare. Datorit aciunii toxice asupra organismului uman i animal, ele influeneaz negativ calitatea alimentului cu efecte asupra sntii organismului. La ora actuala exista 300-400 de micotoxine. Un anumit fung poate produce mai multe micotoxine i o anumit micotoxin poate fi produs de mai muli fungi; acest fapt conducand la fenomene de sinergism i de potenare a aciunii toxice. Principalele specii de fungi productoare de micotoxine sunt: Aspergillus, Penicillium, Fusarium i Alternaria. Speciile amintite produc urmatoarele micotoxine (tabel 1): Tabel 1. Principalele specii de fungi productoare de micotoxine Specie Aspergillus Micotoxine Aflatoxin B1, Ochratoxin Sterigmatocistin Acid ciclopiazonic Ochratoxin Citrinin Patulin Acid Penitrem A Tricocene* Zearalenon Fumonisin Moniliformin

G1,

M1 A

Penicillium

ciclopiazonic

Fusarium

Alternaria

Claviceps

Acid Alternariol Alternariol-metil-eter Ergotalcaloid

tenuazonic

Micotoxinele prezente n mod natural n diversele produse alimentare constituie o problem de siguran alimentar. Studiile epidemiologice efectuate n India i n unele ri din Africa au artat o asociere ntre consumul de alimente contaminate cu aflatoxine i creterea incidenei cancerului hepatic. Organul int care sufer leziuni grave n cazul intoxicaiilor cu aflatoxine este ficatul. Aflatoxicoza acut se poate manifesta prin hemoragii, insuficien hepatic acut i chiar moartea. Doza mortal difer de la animal la animal i depinde de muli factori cum ar fi cantitatea de aflatoxin ingerat, vrsta animalului, starea de sntate i starea de nutriie. Consumul unei cantiti mai mici, dar timp mai ndelungat duce la apariia intoxicaiei cronice. Efectele i simptomele sunt n general greu de pus n eviden att din cauza intensitii reduse dar mai ales din cauza caracterului lor nespecific. Aflatoxicoza cronic trebuie suspectat cnd n lipsa altor cauze evidente, animalele au tulburri digestive persistente nsoite de reducerea sporului n greutate. Micotoxinele sunt substane naturale, ce apar ca produi secundari n urma dezvoltrii ciupercilor parazite (Aspergillus, Fusarium, Penicillium, Claviceps i Alternaria) la plante i la produsele depozitate i utilizate apoi n hrana oamenilor i animalelor. Ele sunt substane toxice ce prezint riscuri semnificative pentru sigurana alimentaiei cotidiene, printre acestea amintim aflatoxinele, fumonisinele, ocratoxinele, patulina, trichotecina i ergotoxina. Contaminarea unui produs alimentar sau furajer cu micotoxine nu presupune prezena obligatorie a fungului elaborator sau modificarea caracteristicilor organoleptice ale produsului (aspect, culoare, miros, gust), ceea ce face imposibil decelarea micotoxinei, dac alimentele i furajele nu sunt supuse unui control micotoxicologic riguros periodic. Toxicitatea micotoxinelor se exprim prin DL50, iar acest mod de exprimare prezint unele carene: nu ia n considerare dect efectele letale, ofer date experimentale pe animale, n special animale de laborator, ce nu pot fi extrapolate la om i exclude toxicitatea cumulativ, determinat de expunerea repetat la doze mici . Exist n momentul de fa circa 300-400 micotoxine, care aparin celor 24 de grupe chimice de toxine ce pot aprea n condiii din cele mai diferite n produciile agricole i n diferitele alimente obinute din acestea. Aciunea biochimic a acestor toxine const n inhibarea sintezei proteice la nivelul ribozomilor din celule, n consecin, se inhib diviziunea celular.

Un studiu american arat c micotoxinele sunt de 10.000 ori mai periculoase dect reziduurile de pesticide. Deosebita stabilitate chimic a majoritii micotoxinelor, face aproape imposibil detoxifierea produselor contaminate cu micotoxine prin metode fizice (sterilizarea prin temperaturi ridicate, refrigerarea, deshidratarea, desicarea, liofilizarea, iradierea) sau chimice (extragerea cu solveni, modificarea structurii moleculare prin oxidare, hidroxilare etc.)

Principalele micotoxine: taxonomie

Aflatoxina. Produs metabolic al mucegaiurilor Aspergillus flavus si Aspergillus parasiticus. Se cunosc urmatoarele aflatoxine: B1, G1, B2, G2, B2a, G2a, iar din metabolizarea aflatoxinelor rezulta aflatoxinele P1, M2, Q1, aflatoxicol. Patulina. Micotoxin produs de ciupercile micro, care de aceast dat atac mai ales n depozit cerealele, dar i alte produse, ndeosebi fructe, iar printre fructe cu preponderen merele. Ochratoxina A (OTA). OTA este a doua toxin produs de mai multi fungi, precum Aspergillus i Penicillium i care, ntmpltor, se afl n natur n diferite soiuri si probe de cereale, boabe de cafea, fasole i fructe uscate peste tot n lume. Fumonisin B1 (FB1). FB1 este produs de Fusarium Verticiloides i Fusarium proliferatum (prezente mai ales la porumb, dar i de speciile Fusarium napiforme, Fusarium anthophilum, Fusarium diamini i Fusarium nygami, prezente mai ales n Canada, SUA, Africa de Sud, Nepal, Australia, Tailanda, Filipine, Indonezia, Mexic, Frana, Italia, Polonia i Spania. Deoxinivalenold (DON). Micotoxin produs ndeosebi de Fusarium graminearum i care este foarte prezent n spaiul romnesc, ndeosebi la gru i triticale i foarte rar pe secar i orz. Prezena acestor micotoxine n grul dur ( Triticum durum) este foarte frecvent i periculoas datorit abundenei lor. 1) Aflatoxina In anu1 1961, s-a reusit extragerea din arahide a unui principiu toxic responsabil de aparitia unei boli necunoscute (Turkei-x-Disease) care a distrus peste 100 000 pui de curca. Substanta toxica, s-a dovedit a fi un produs de metabolism al unei tulpini de Aspergillus favus din care cauza a fost denumita aflatoxina. Exista peste 20 specii de micete aflatoxinogene dintre care cele mai cunoscute sunt: Aspergillus flavus Link, A. flavus-Paranuss, A flavus, Pistacia lentiscus, A. favus Anacordium occidentale, A. flavus Erdnuss, A. flavus tu1pina V 3473, A. flavus parasiticus IMI 15 975, A. niger var. Tieghem, A. oryzae Wehmer, A. ostianus Wehmer, A. parasiticus Speare, A. ruber

Estienne. A. wentii Wehmer, Penicilliu1citrinum Thom, P. freqventas Estling, P. variabile Sopp, P. puberum Bainer, P. viridicantum, P. cyclopium, P. roqforti, Rhizopus sp. Tarile calde ofera cele mai bune conditii de temperatura si umiditate pentru elaborarea aflatoxinei. Arahidele si produsele derivate din ele au fost primele si cele mai frecvente substrate in care s-au decelat aflatoxine. Hansen si Jung (1973) considera ca aproape jumatate dintre semintele de oleaginoase (arahide, nuci, migdale) contin cateva mii ppb de aflatoxina, iar 20% din cojile de portocale si lamai contin pana la 100 ppb. Autorii citati mai sus arata, in continuare, ca aflatoxinele difuzeaza din miceliu in profunzimea alimentelor pe o adancime de cativa centimetri in cateva zile si ca, in unele cazuri, poate fi decelata in alimente care nu prezinta mucegai vizibil din cauza disparitiei acestuia in timpul proceselor tehnologice de curatire. De exemplu, in salam nemucegait din punct de vedere organoleptic s-au decelat 5 ppb aflatoxina B1, iar in sunca chiar 100 ppb. Dupa Hurmeister si Leistner (1970) in conditii experimentale se pot decela in derivatele de carne contaminate cu A. flavus pana la 26000 ppb aflatoxina B1 si 18 000 ppb de aflatoxina G1. Structura chimica a aflatoxinelor (difuronocumarine) a fost stabilita simultan de mai multi autori citati de Bosenberg (1970). Greutatile moleculare ale aflatoxinelor variaza intre 312 (aflatoxina B1) si 316 (aflatoxina G2a. Greutatile moleculare mici explica lipsa proprietatilor antigenice ale acestor substante. Intre proprietatile cu importanta practica ale aflatoxinelor se citeaza termostabilitatea, o inactivare prin caldura fiind de asteptat, numai la temperatura de peste 1000C intr-un mediu umed si dupa un timp indelungat. Sunt solubile in alcool etilic, alcool metilic, amestec de acetona cu apa si, cel mai bine, in cloroform. Sunt insolubile in hexan, heptan, dietileter si eter de petrol. In solutie, in special apoase, sunt sensibile fata de aer, lumina, inclusiv cea ultravioleta. De la descoperirea aflatoxinelor, s-a stabilit o gama intreaga de efecte nocive ale acestor toxine asupra celor mai diferiti reprezentanti, mai mult sau mai putin evoluati, ai faunei si florei din natura. Asemenea efecte, care au legatura cu patologia animalelor domestice, depind de fractiunea toxica, specia, rasa, varsta animalelor, calea de patrundere in organism si alti factori. Bosenberg, (1992) relateaza ca actiunea nociva asupra organismelor evaluate filogenetic se manifesta prin modificari hepatice de tip acut, ciroza si carcinoame hepatice, efecte teratogene si genetice. Shoental (1967) stabileste urmatoarea clasificare a animalelor in functie de doza de aflatoxina care conduce la o intoxicare acuta: - specii de animale foarte sensibile (DL50 1 mg/kg greutate corporala sau mai putin) bobocul de rata, pastravul, cobaiul, iepurele, ciinele, sobolanul nou-nascut, puiul de curca; - specii sensibile (DL50 de 10 ori mai mare) - porcul, sobolanul, maimuta, vitelul, fazanul, dihorul alb domestic, hamsterul auriu, bovinele adulte; nurca, prepelta, somnul argintiu; - specii rezistente (suporta doze relativ, mari fara semne clinice) - soarecele, oaia.

Dupa date sintetizate de Behringer (1972), la animalele domestice au fost puse in evidenta urmatoarele tipuri de modificari hepatice: - modificari de tip acut la taurine, porcine, ovine, caine, sobolan, cobai, pasari, pastrav, maimuta; - ciroza hepatica la taurine, sobolan, pasari, maimuta - tumori cronice la sobolan, pasari si maimuta.

2) Patulina Patulina 4-hidroxi-4H-furopiran este o lactona, ce contine metaboliti secundari produsi de fungi apartinnd la mai multe genuri, incluznd: Penicillium, Aspergillus si Byssochlamys sp. Patulina este un cristal fara culoare cu o greutate moleculara de 154 daltoni si un punct de topire de 111grade Celsius. Este solubila n apa, etanol, acetona, acetat de etil, etil eter si cloroform, dar insolubila n benzen si eter petrol, si este stabila la prelucrari termice la pH<6. Patulina este distrusa gradat n timpul depozitarii n prezenta sulfitilor, grupul sulfhidrililor si acidului ascorbic. Patulina este complet degradata n 15 secunde n solutii apoase de 10% ozon. Fermentatia alcoolica a sucului de mere pentru a produce bauturi alcoolice distruge patulina. n ciuda descoperirii originale a patulinei drept antibiotic, a fost dovedit efectele sale nocive asupra sanatii umane. Studiile privitoare la aceste efecte asupra sanatatii s-au dovedit a fi necolcludente, dar exista o indoiala cu privire la potentialul de pericol inerent n contaminarea produselor alimentare cu patulina. Potentialul pericolul al patulinei implica un control si o nlaturare ale patulinei din produsele alimentare, crendu-se o cerere pentru tehnici de procesare capabile sa infaptuieasca aceste lucruri, preferabil la un cost scazut pentru industrie. Contaminarea cu patulina ramne n ciuda tuturor cercetarilor o provocare pentru industria alimentara. Patulina este o micotoxina produsa de un numar de fungi comun produselor din fructe si vegetale, in special merele. Merele ocupa locul 3 n ordinal recoltelor de fructe in SUA, dupa citrice si struguri, 40% din productia de mere fiind folosita pentru suc si alte produse procesate (USDA 2002) contaminarea cu patulina n randul produselor din mere prezinta un potential risc pentru sanatatea consumatorilor, in particular pentru copii, care conform unui studiu realizat de USDA, consuma cantitati ridicate de produse din mere in primul an de viata (6,4 g/kg corp), in comparative cu adultii (1g/kg corp) (Plunkett si altii 1992), expunandu-I la un grad ridicat de risc pentru toxicitatea patulinei. Riscurile privind sanatatea prezentate de patulina necesita controlul si indepartarea acesteia din produsele de mere, creandu-se o cere pentru tehnici de procesare ale alimentelor capabile sa faca acest lucru, preferabil la un cost redus pentru industrie. In continuare vom relata ultimele cercetari cu privire la intelegerea si controlarea patulinei accentual fiind pus pe influenta patulinei in indutria alimentara. Patulina este o micotoxina prezenta in sucul de mar obtinut din fructe infectate cu Penicillium expansum. Se considera ca fermentatia alcoolica a sucului de mere este implicata in

reducerea continutului de patulina (Harwig si colab., 1973; Burroughs, 1977; Stinson si colab., 1978). Cea mai mare parte a patulinei este convertita in cursul fermentarii in produse solubile in apa, non-volatile, o singura fractie fiind metabolizata la CO2 (Stinson si colab., 1979). Produsul majoritar este probabil ascladiol (Moss, 1998). Faptul ca cidrul comercializat este contaminat cu patulina (Jelinek si colab, 1989) poate fi explicat prin diferentele in eficienta degradarii patulinei utilizand diferite metode de fermentare. Topcu si colab (2010) au investigat capacitatea unor tulpini de Enterococcus faecium M74 si E. faecium EF031 de a detoxifica patulina. Ambele tulpini, M74 si EF031 au avut capacitatea de a inlatura patulina. In timp ce M74 inlatura 15.8 pana la 41.6% din patulina, EF031 a inlaturat 19.5 pana la 45.3% din toxina in cursul unei perioade de incubare de 48 h. Inlaturarea patulinei a fost maxima la pH 7,4. Complexele formate intre patulina si tulpinile bacteriene au avut o stabilitate foarte mare, iar viabilitatea bacteriilor nu a fost importanta pentru detoxificarea patulinei.
3) Ochratoxina A (OTA)

Ochratoxin A OTA este a doua toxin produs de fungi severali, precum Aspergillus i Penicillium i care, ntmpltor, se afl n natur n diferite sue de cereale, boabe de cafea, fasole i fructe uscate peste tot n lume. Este o toxin nefrotoxic cu proprieti carcinogenice, teratogenice, imunotoxice i neurotoxice. n zona balcanic, inclusiv n Romnia, a creat, a dezvoltat la oameni diverse tumori de-a lungul traiectului urinar. Din Africa de Nord a venit informaia c , ntre nefritele cronice intestinale i expunerea la ochratoxin, exist o corelaie foarte pozitiv . OTA este foarte prezent n mai toate alimentele analizate pe piaa Uniunii Europene. Ele nu numai c au fost prezente, dar au fost i foarte disponibile din punct de vedere biologic. n alimentele obinute din plante, din 7000 de mostre, OTA a fost gsit n 57,2 din cazuri n concentraie peste limita admis. Cea mai mare frecven a toxinei s-a ntlnit n pine, bere, cafea, alune i fructe uscate, macaroane i prjituri.N-a lipsit ns nici din fructe, sucuri i vin. Recapitulm mai jos principalele ordine de ciuperci i toxinele care le provoac: 1 Aspergillus - Aflatoxin B1, G1, M1, Ochratoxin A (mai ales n zonele calde), sterigmatocistin acid ciclopiazonic. 2 Penicillium - Ochratoxin, Citrinin, Patulin, acid ciclopiazonic, Penitrem A. 3 Fusarium - Tricocene (Deoxynivalenol, Nivalenol, T-2 Toxin, NT-2 Toxin, Diacetoxiscripenol), Zearalenon, Fumonisin, Moniliformin. 4 Alternaria. Acid tenuazonic, Alternariol, Alternariol-metil-eter. 5 Claviceps - Ergotalcaloid. Aciunea micotoxinelor depinde mult de felul acestora iar toxicitatea poate s fie acut sau cronic. Prezentm cteva din aceste efecte. Micotoxine Modul de a fi toxic Aflatoxine: Hepatotoxicitate prin cuplare DNS Ergotalcaloide Afinitate cu Alfa-adreno-receptori Ochratoxin, Citrinin Nefrotoxicitate prin formarea unor radicalioxigen Penitreme, Patulin Citroviridin Neurotoxicitate

Rubratoxin Sporidesmin Stahibotryotoxine Tricotecene Zearalenone

Hepatotoxicitate, Hemoragii Colangitis, Icterus, Fotosensibilitate ulcer, leucopenie (prin inhibarea sintezei proteice) citotoxicitate, ulcer, imunodepresie, coagulopatie. Activitate asemntoare estrogenului

Cercetri efectuate asupra reproduciei animalelor au artat c ele pot contribui att la animale, ct i la oameni probabil la reducerea drastic a fertilitii i, uneori, mpreun cu ali factori, la mumifierea feilor i moartea lor nainte de natere. Alte efecte toxice ntlnite: diaree, infecii bacteriene sau favorizarea paraziilor intestinali, cretere redus, pneumonii pulmonare, tumori renale sau pe traiectul urinar i altele. Aa cum am mai artat, foarte sensibili sunt porcii. n cazul cerealelor i porumbului sunt cunoscute urmtoarele toxine foarte periculoase: 1 4) Fumonisin b1 (FB1) produs de Fusarium Verticiloides i Fusarium proliferatum (prezente mai ales la porumb, dar i de speciile Fusarium napiforme, Fusarium anthophilum, Fusarium diamini i Fusarium nygami, prezente mai ales n Canada, SUA, Africa de Sud, Nepal, Australia, Tailanda, Filipine, Indonezia, Mexic, Frana, Italia, Polonia i Spania. 5) Deoxynivalenol ,produs ndeosebi de Fusarium graminearum i care este foarte prezent n spaiul romnesc, ndeosebi la gru i triticale i foarte rar pe secar i orz. Foarte frecvente i periculos de abundente sunt aceste micotoxine n grul dur (Triticum durum). Aciunea biochimic a acestor toxine const n inhibarea sintezei proteice la nivelul ribozomilor din celule, ori n ribozomi se sintetizeaz cea mai mare parte a ADN-ului i ARNului celular i, n consecin, se inhib diviziunea celular, mai ales la copii. Dac intoxicarea este de lung durat, este deranjat formarea organelor interne, inclusiv a sistemului nervos. DL50 oral oscileaz ntre 46 i 78 mg/kg i ca toxicitate sunt asemntoare pesticidelor din grupa a II-a de toxicitate. La porci, DL50 = 9-10 mg/kg. Acest animal este foarte sensibil. Nu avem date amnunite despre efectul lui la oameni. tim c amndou toxinele prezentate sunt foarte periculoase pentru sistemul imumologic i c n mod special D.O.N.-ul provoac i tumori renale. Nu s-a constatat la nici o toxin efect mutagen la Salmonella thyphiumurium. n procesul de reproducie sunt de asemenea periculoase 1-2 mg/kg, reducnd greutatea la natere a descendenilor. La doze mai mari riscul este foarte mare. Pentru D.O.N., efectul NOEL (NO Effect Level), adic limita pn la care D.O.N. poate fi suportat fr efecte negative, este prezentat n tabelul 1. Tabelul 1 NOEL n mg/kg viu/zi NOEL n mg/kg viu/zi Studii NOEL mg/kg/gt viu/zi Literatur

oarece, cronic 2 ani oarece, imunotoxicitate oarece, teratogenicitate oarece toxic, reproducere Porc subcronic (90-98 zile)

0,11 0,25 0,5 0,375 0,04-0,06

Iverson i colab., 1986 Tryphonas i colab., 1982 Khera i colab., 1982 Khera i colab., 1984 Buysfo i colab., 1992, 1993

Micotoxinele: ciclu biologic si alimente susceptibile

N PRODUSELE AGRICOLE BRUTE. Micotoxinele se formeaza in conditii specifice in urma depozitarii furajelor i cerearelor. Factorii care determina dezvoltarea micotoxinelor sunt: umiditatea, temperatura si pH-ul mediului, durata depozitrii, modul de conservare. n studii s-a demonstrat c micotoxinele se dezvolt la o umiditate de 17.5, la o temperatura optim intre 25-30o grade Celsius, i un pH uor acid (intre 4.5-6). Micotoxinele se dezvolt pe o mare varietate de produse alimentare nainte, n timpul i dup recoltare. Principalele produse agricole sensibile la contaminarea cu mucegaiuri i producerea de micotoxine sunt: cereale, fructe, nuci, boabele de cafea, orezul i plantele oleaginoase. N LANUL ALIMENTAR. Contaminarea produselor de ctre micotoxine se realizeaz n cazul cnd ntrunesc condiiile de mediu pentru apariia lor, precum i procedee neadecvate de recoltare, de stocare i de transformare atunci cnd sunt cumulate. Micotoxinele pot aprea n produsele agricole n cursul prelucrrii sub form de uleiuri, unturi, snacksuri, produse de panificatie, produse de patiserie etc. prin mcinare, morrit. N PRODUSELE AGRICOLE BRUTE. Micotoxinele se formeaza in conditii specifice in urma depozitarii furajelor i cerearelor. Factorii care determina dezvoltarea micotoxinelor sunt: umiditatea, temperatura si pH-ul mediului, durata depozitrii, modul de conservare. n studii s-a demonstrat c micotoxinele se dezvolt la o umiditate de 17.5, la o temperatura optim intre 25-30o grade Celsius, i un pH uor acid (intre 4.5-6). Micotoxinele se dezvolt pe o mare varietate de produse alimentare nainte, n timpul i dup recoltare. Principalele produse agricole sensibile la contaminarea cu mucegaiuri i producerea de micotoxine sunt: cereale, fructe, nuci, boabele de cafea, orezul i plantele oleaginoase. N LANUL ALIMENTAR. Contaminarea produselor de ctre micotoxine se realizeaz n cazul cnd ntrunesc condiiile de mediu pentru apariia lor, precum i procedee neadecvate de recoltare, de stocare i de transformare atunci cnd sunt cumulate. Micotoxinele pot aprea n produsele agricole n cursul prelucrrii sub form de uleiuri, unturi, snacksuri, produse de panificatie, produse de patiserie etc. prin mcinare, morrit.

MICOTOXINELE CA ALIMENTE SUSCEPTIBILE

AFLATOXINELE pot exista in alimente depozitate n condiii improprii. Alimente susceptibile la contaminarea cu aflatoxine: grau, susan, mei, cartofi, proumb, orez, orz, soia, arahide. OCHRATOXINELE apar in porumb, fasole uscate, boabe de cacao, soia, orz, citrice, arahide, boabe de cafea, bere, vin, condimente, suncile sarate si rinichi de porc . Contributia cea mai mare la ingerarea de ochratoxina o reprezinta cerealele si derivatele din cereale, fructe uscate, macaroane i prjituri. Zonele cele mai infectate cu ochratoxina sunt: Australia, America de Nord si Sud, Europa.Speciile apartinand genului Aspergillus depind de nivelul ridicat al umiditatii si temperaturii, pe cand al genului Penicillium pot fi secretate si la 5o C. PATULINA se poate gasi in urmtoarele produse alimentare: paine si salamuri mucegaite, fructe( mere, pere, banane, grefuit), sucuride mere si cidru. ZEARALENONA: aceste mucegaiuri infecteaza culturi de grau, ovaz, orez, susan, dar mai ales porumb.

Efectele ingestiei de micotoxine

AFLATOXINE. Experimentele referitoare la efectele aflatoxinei B1 arat c, dup 24 de ore de la administrarea dozelor de 0,07mg/kg absorbia este de 20%, cu o concentraie maxim la nivelul ficatului. Toxicitatea a fost evidentiata si la nivelul tesutului muscular. Transformarile primare suferite de aflatoxina B1 implica conversia in metaboliti hidroxilici, cea mai importanta fiind aflatoxina M1. Acest metabolit este detoxicat prin congjugarea cu acidul taurocolic si glucuronic, inainte de a fi excretat in bila si urina. Conversia aflatoxinei B1 la nivelul ficatului in aflatoxicol, si aflatoxicol H1 catre aflatoxicol Q1, este exceptionala deoarece necesita interventa unei dehidrogenaze NADH-dependenta. Principelele efecte biologice sunt activitatea carcinogen i teratogen. Principalul organ tinta al activitii cancerigene este ficatul, care poate dezvolta carcinom hepatocelular, si alte tipuri de tumori. Potentialul mutagenic al aflatoxinei B1 a fost demonstrat prin aplicatia technici moderne pe cromozomi, atat la procariote cat si al eucariote. Activitatea teratogenetica dintre cele mai importante efecte poate enumera malformatii fetale, encefalite, degenerarea tubilori renali, si intarziere in crestere.

OCHRATOXINA A. Efectele biologice ale ochratoxinei A cuprind modificari la nivelul aparatului renal (nefropatii cronice, atrofie capilara, fibroze interstitiale, si hialinizarea glomerulilor renali). Acestora li se adaug efectele teratogene. S-a observant o relatie semnificativa intre nefropatie balcanica, tumori ale tractului urinar, renale si uretrale, cu ingerarea alimentelor contaminate cu OTA. ZEARALERONA. Expunerera neonatala determina alterarea raspunsului glandei pituitare la GnRH inhiband spermatogeneza la barbati si ovulatia la femei. Poate cauza de asemenea, tumori ale organelor genitale si celule canceroase mamare la femei. PATULINA. Patulina este moderat toxica si nu se acumuleaza in tesuturi si in organele animalelor deoarece nu este prezenta in furaje.

Micotoxinele: monitorizare, legislaie, prevenie i tratament

MONITORIZAREA BIOLOGIC: O COMPARAIE CU PESTICIDELE Micotoxinele sunt foarte numeroase i pot aciona singure sau prin acumulare. Din cercetri, se evalueaz c micotoxinele sunt de 10.000 ori mai periculoase dect reziduurile de pesticide. Exist mai multe explicaii la aceast constatare: -Pesticidele sunt extrem de monitorizate, mii de laboratoare urmrindu-le efectele de baz, efectele reziduale i bineneles efectele metaboliilor lor; -Pesticidele sunt bine selecionate nainte de a fi lansate n producie; sunt urmrite pe parcurs i scoase dac devin periculoase; -Micotoxinele sunt slab reprezentate numeric, n comparaie cu toxinele existente n natur. n afara micotoxinelor, exist i alte toxine naturale extrem de periculoase, altele foarte numeroase fiind nc necunoscute. Ele nu sunt monitorizate dect accidental, ceea ce le face uor de scpat n lanurile alimentare; -Micotoxinele au gsit n noile plante selecionate, productive, un mediu extrem de favorabil de dezvoltare, acestea devenind cu att mai puin rezistente la ciupercile micro, cu ct sunt mai productive. Din materialul genetic al celor mai productive soiuri au disprut genele care imprimau rezistena la atacul ciupercilor. Noile descoperiri biotehnologice vor repara, ns, n urmtorii 1015 ani, definitiv, aceast deficien. Toxinele ciupercilor care atac plantele de cultur sunt asemntoare cu cele ale ciupercilor macro, care ne otrvesc grav dac intr n lanul alimentar. Majoritatea contaminrii cu Aspergillus Fumigatus are loc la cerealele depozitate in silozuri.

PREVENIA CONTAMINRII TRATAMENT

CU

MICOTOXINE

Metodele de prevenie sau tratament n contaminarea cu micotoxine cuprind: -ndeprtarea micotoxinelor prin mijloace fizice la cereale precum sortarea i ndeprtarea seminelor atacate; -Tratamente chimice: de ex. tratamente cu amoniac n cazul existenei aflatoxinei n furaje, tratamente cu etena, CO2, H2O2 ,O3; -Modalitati de prevenie prin biotehnologie: crearea de gene rezistente la infectia cu micotoxine. -Administrarea unor substane absorbante n furaje care blocheaz n tubul digestiv toxina i o elimin prin fecale. Metodele de prevenie sunt preferabile i mai simple din punct de vedere ethnic metodelor de decontaminare. Msurile care trebuie luate se refer la atacul n cmp al ciupercilor, dar i la msuri corecte de depozitare. Formarea micotoxinelor n cmp este influenat puternic de sistemul de lucrri ale solului, sistemul de ngrare, asolamentul utilizat, alegerea soiului (soiurile cu paiul scurt produc mai multe micotoxine), tratamente fitosanitare. In depozit un rol important l joac raportul temperatur/umiditate i durata depozitrii.

LEGISLAIE EUROPEAN: NIVELUL MAXIM ADMIS PENTRU MICOTOXINE

Pentru cele mai periculoase, s-au stabilit anumite limite chiar la nivelul Comisiei Europene, n urma unor ordonane recente.

Tabel 2: Aflatoxinele: limite maxime admise n Uniunea European Produsul alimentar Alune de pamant Nuci Alune de pamant procesate Fructe uscate Fructe uscate procesate Nivelul maxim admis, g/kg B1 B1+B2+G1+G2 M1 8 15 5 10 2 4 5 10 2 4 -

Cereale si derivate Porumb Lapte crud Condimente Produse pentru sugari

2 5 5 0.1

4 10 10 -

0.05 -

Tabel 3: Ochratoxina A: limite maxime admise n Uniunea European Nivelul maxim admis Produsul alimentar g/kg Cereale neprocesate 5 Derivate ale cerealelor 3 Fructe uscate 10 Boabe de cafea prajita 5 Boabe de cafea instant 10 Vin,vin spumant 2 Must si nectar de struguri 2 Alimente din cereale pentru sugari 0.5 Cacao,cafea verde,produse din carne,condimente -

Tabel 4: Patulina: limite maxime admise n Uniunea European Produsul alimentar Sucuri si nectaruri de fructe Bauturi spirtoase si altele pe baza de mere Produse din mere uscate(inclusiv compot) Produse din mere pentru copii Produse pentru copii pe baza de cereale Nivelul maxim admis g/kg 50 50 25 10 10

Tabel 5: Zearalenona: limite maxime admise n Uniunea European Nivelul maxim admis Produsul alimentar g/kg Cereale neprocesate exceptand porumbul 100 Porumb neprocesat 200 Cereale prelucrate 75

Porumb procesat Paine si alte preparate Snacksuri si cereale pe baza de porumb Alimente pe baza de porumb pentru copii

200 50 50 20

Tabel 6: Deoxinivalenon (DON): limite maxime admise n Uniunea European Nivelul maxim admis Produsul alimentar g/kg Cereale neprocesate exceptand pct 2 1250 Grau dur si ovaz neprelucrat 1750 Porumb neprocesat 1750 Cereale procesate 750 Paste 750 Paine, biscuiti, snacksuri 500 Alimente pentru sugari si copii 200

Concluzie :
Uniunea Europeana consider c datorit rezidurilor de input-uri, ndeosebi de nitrai i pesticide, sigurana alimentar a cetenilor ei este periclitat, incidena cancerului, a bolilor cardiace i alimentare fiind prea mare iar tratamentele prea scumpe. n consecin, s-a dispus reducerea nivelului recoltelor sub nivelul de forare a limitelor biologice ale soiurilor i raselor de animale. Acest lucru se va face prin introducerea bunelor practici n agricultur i reducerea input-urilor convenionale periculoase. Dimpotriv, n Romnia, calitatea alimentar nu este afectat de supraproducie, ci de subproducie, generat de lipsa input-urilor i proliferarea bolilor cauzate de ciuperci. Apar, deci, n alimente cantiti supradimensionate de micotoxine, foarte periculoase pentru populaie, calea de pornire spre bolile subdezvoltrii, dar i ale cancerului. Micotoxinele reprezint n Romnia al doilea motiv de declanare a unui cancer. Rezolvarea problemelor se face tot prin practicarea bunelor practici agricole care trebuie s aeze produciile la nivelul la care micotoxinele nu-i mai fac loc, nu se mai transmit animalelor i, deci, nici oamenilor.