Sunteți pe pagina 1din 18

Universitatea Valahia Trgoviste Facultatea: Ingineria mediului si biotehnologii Specializarea Master: Controlul si expertiza alimentelor

Micotoxina: Patulina

Masterand:

Definirea grupului de micotoxine ............................................................. 3 Sursa micotoxinei ....................................................................................... 5 Proprietti chimice (structur, stabilitate) .............................................. 8 Conditii de mediu n care se realizeaz contaminarea ........................... 9 Tipuri de alimente care pot fi contaminate ............................................. 13 Toxicitate, mecanism de actiune, metabolism si ci de eliminare ......... 14 Afectiuni produse prin ingerare ............................................................... 15 Nivele admisibile conform legislatiei U.E ................................................ 17 9. Bibliografie ..................................................................................................18
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8.

1. Definirea grupului de micotoxine


Micotoxinele sunt considerate substante naturale, dar sunt denumite si produse secundare de schimb, care apar n timpul dezvoltrii ciupercilor parazite la plante n cmp sau la materialul depozitat si utilizat apoi n hrana oamenilor si animalelor. Ele mai pot fi considerate si ca metaboliti primari, substante toxice att pentru oameni, ct si pentru animale. Exist n momentul de fat circa 300-400 micotoxine care apartin la 24 de grupe chimice de toxine care pot aprea n conditii din cele mai diferite n productiile agricole si n diferite alimente obtinute din acestea. n cazul cerealelor si porumbului sunt cunoscute urmtoarele toxine foarte periculoare: Fumonisin b1 (FB1) produs de Fusarium Verticiloides si Fusarium proliferatum (prezente mai ales la porumb, dar si de speciile Fusarium napiforme, Fusarium anthophilum, Fusarium diamini si Fusarium nyagam, prezente mai ales n Canada, SUA, Africa de Sud, Nepal, Australia, Tailanda, Filipine, Indonezia, Mexic, Franta, Italia, Polonia si Spania. Deoxynivalenol, produs ndeosebi de Fusarium graminearum si care este foarte prezent n spatiul romnesc, ndeosebi la gru, triticale si foarte rar pe secar si orz. Foarte frecvente si periculos de abundente sunt aceste micotoxine n grul dur (Triticum durum). Actiunea biochimic a acestor toxine const n inhibarea sintezei proteice la nivelul ribozomilor din celule, ori n ribozomi se sintetizeaz cea mai mare parte a ADN-ului si ARN-ului celular, n consecint, se inhib diviziunea celular, mai ales la copii. Dac intoxicarea este de lung perioad, este deranjat formarea organelor interne, inclusiv a sistemului nervos. DL50 oral oscileaz ntre 46 si 78 mg/kg si ca toxicitate sunt asemntoare pesticidelor din grupa a II-a de toxicitate. La porci, DL50=9-10 mg/kg. Acest animal este foarte sensibil. Stim c amndou toxine prezentate sunt foarte periculoase pentru sistemul imunologic si c n mod special deoxynivalenol-ul provoac si tumori renale. n procesul de reproductie sunt de asemenea periculoase 1-2 mg/kg, reducnd greutatea la nastere a descendentilor. La doze mai mari riscul este foarte mare. Fungii reprezint grupul cel mai mare de microorganisme din sistemul biologic, incluznd aproximativ 250.000 de specii. Dintre acestea, ns, numai cteva zeci de specii au o important real n patologie, producnd trei categorii de
3

stri patologice: micoze, micotozicoze si alergie fungic. Notiunea de fung este un termen general care include mucegaiurile, drojdiile, ciupercile, micetii, desi n literatura de specialitate multi micologi folosesc acesti termeni ca sinonime. Micotoxinele sunt metaboliti toxici produsi de miceti n substraturi alimentare (acest termen este folosit n mod obisnuit pentru a desemna principii toxici elaborati de ciupercile microscopice). Micotoxicozele sunt entitti determinate de micotoxine, agenti abiotici, carev ptrund n organism de regul odat cu alimentele n care au fost elaborati de fungi toxici. Spre deosebire de micoze, n micotoxicoze nu este obligatorie prezenta agentului biotic (fungului) n organism si uneori nici chiar n substratul n care a fost produs micotoxina. De asemenea, prezenta speciilor cu potential toxinogenic pe produse alimentare, nu nseamn ntotdeauna c aceste produse contin micotoxine, elaborarea acestora fiind conditiont de factori intrinseci si de mediu. Exista n momentul de fata circa 300-400 micotoxine care apartin la 24 de grupe chimice de toxine care pot aparea n conditii din cele mai diferite n productiile agricole si n diferite alimente obtinute din acestea. n cazul cerealelor si porumbului sunt cunoscute urmatoarele toxine foarte periculoare: - Fumonisin b1 (FB1) produs de Fusarium Verticiloides si Fusarium proliferatum (prezente mai ales la porumb, dar si de speciile Fusarium napiforme, Fusarium anthophilum, Fusarium diamini si Fusarium nyagam, prezente mai ales n Canada, SUA, Africa de Sud, Nepal, Australia, Tailanda, Filipine, Indonezia, Mexic, Franta, Italia, Polonia si Spania. - Deoxynivalenol, produs ndeosebi de Fusarium graminearum si care este foarte prezent n spatiul romnesc, ndeosebi la gru, triticale si foarte rar pe secara si orz. Foarte frecvente si periculos de abundente sunt aceste micotoxine n grul dur (Triticum durum).

2. Sursa micotoxinei
Termenul de micotoxin vine de la cuvntul grecesc mycos care inseamn ciuperc i de la cuvntul latin toxicum care nseamn otrav. Ele desemneaz metabolii secundari secretai de mucegaiurile care aparin n principal genurilor Aspergillus, Penicillium i Fusarium, prezente n mod natural n aerul ambient, pe pmnt i pe culturi. Micotoxinele sunt considerate ca fiind parte din contaminani alimentari cei mai semnificativi n ceea ce privete impactul asupra sntii publice, securitii alimentare i asupra economiei a numeroaselor ri. Ele se gsesc pe o mare varietate de produse alimentare nainte, n timpul i dup recolt. Afecteaz numeroase produse agricole, anume cereale, fructele, nucile, boabele de cafea, orezul i plantele oleaginoase, care sunt substraturi foarte sensibile la contaminarea cu mucegaiuri i la producerea de micotoxine. Contaminarea produselor de ctre micotoxine se realizeaz n cazul cnd ntrunesc condiiile de mediu pe cmp pentru apariia lor, precum i procedee neadecvate de recoltare, de stocare i de transformare atunci cnd sunt cumulate. Prin diversitatea efectelor lor toxice i a propietilor lor sinergice, micotoxinele prezint un risc pentru consumatorul alimentelor contaminate. Patulina 4-hidroxi-4H-furopiran denumit si clavacin sau expansin, este o lacton, ce contine metaboliti secundari produsi de fungi apartinnd la mai multe genuri, incluznd: Penicillium (claviforme si expansum), Aspergillus (clavatus i terreus), Byssochlamys (nivea si fulva). Patulina este un cristal fr culoare cu o greutate molecular de 154 daltoni si un punct de topire de 111grade Celsius. Este solubil n ap, etanol, aceton, acetat de etil, etil eter si cloroform, dar insolubil n benzen si eter petrol, si este stabil la prelucrri termice la pH<6. Patulina este distrus gradat n timpul depozitrii n prezenta sulfitilor, grupul sulfhidrililor si acidului ascorbic. Patulina este complet degradat n 15 secunde n solutii apoase de 10% ozon. Fermentatia alcoolic a sucului de mere pentru a produce buturi alcoolice distruge patulina. n ciuda descoperirii originale a patulinei drept antibiotic, a fost dovedit efectele sale nocive asupra sntii umane. Studiile privitoare la aceste efecte asupra snttii s-au dovedit a fi necolcludente, dar exist o indoial cu privire la potentialul de pericol inerent n contaminarea produselor alimentare cu patulina. Potentialul pericolul al patulinei implic un control si o nlturare a patulinei din produsele alimentare, crendu-se o cerere pentru tehnici de procesare capabile s infaptuieasc aceste lucruri, preferabil la un cost sczut pentru industrie. Contaminarea cu patulina rmne n ciuda tuturor cercetarilor o provocare pentru industria alimentar.
5

Penicillium expansum Caractere coloniale Formeaz colonii cu diametrul de 30-40 mm de culoare verde-albstrui cu aspect catifelat. n zona central si cea marginal, colonia are aspect floconos. Formeaz n timp inele circadiene, n care, sunt zone cu miceliu nalt care alterneaz cu zone cu miceliu scund. Reversul este colorat n brun -nchis sau portocaliu-brun. Produce exudat incolor sau brun portocaliu foarte deschis i un pigment solubil portocaliu-brun. Aspect microscopic Conidioforii au perei netezi, cu lungimi de 200-500m i poart penicili terverticilai. Prezint fialide fie cu form de fiol, fie cu form cilindric, cu dimensiuni de (8-ll)x (2-2.5)m. Formeaz conidii elipsoidale cu perei netezi cu dimensiuni de (3-4)x(2.5-3.5)m. Rspndire i rol Este un mucegai psihrofil (poate crete la 6C, crete viguros la 0C). Se dezvolt optim la 28C. Temperatura maxim de dezvoltare este de 35C. Necesit pentru germinare un aw de 0.82-0.83. Nu necesit prezena unor cantiti mari de O2 pentru a se dezvolta. Este prezentat n mod frecvent la mere i pere la care produce putrezirea brun. A fost izolat i de pe cpuni i tomate. Apare pe cereale mai puin frecvent dect alte specii ale genului. Foarte rspndit pe alimente cum sunt carnea i produsele din carne. Produce micotoxine de tipul patulinei i citrininei.

Aspergillus candidus Caractere coloniale Formeaz colonii catifelat-psloase de culoare alb-albastru-cenuiu spre verde i nlime de 3 mm. Colonia prezint circumferine radiale i margine alb cu revers incolor, brun la maturitate. Aspect microbiologic Conidioforii au nlime de 1.3 mm, diametrul 20-30 m, sunt netezi i hialini. La captul superior prezint o vezicul clavat alungit ( ca o mciuca) cu dimensiunea (200-300)x(40-60) m. Fialidele uniseriate, care acoper toat suprafaa veziculei msoar (2.5-3.5)x(2-3) m, cu dimensiuni mai mari la baza i apexul veziculei fialosporii sunt elipsoidali netezi, cu dimensiuni (2.5-3)x(3.5-4.5) m. Rspndire i rol Este o specie ntlnit n sol, pe pri ale plantelor n stadiul de putrezire. A fost izolat de pe diverse semine (porumb germinat, carne, fructe). Poate produce micotoxina patulina.

3. Proprietti chimice (structur, stabilitate)


Patulina (4-hidroxi-4H-furo-[3,2c]piran-2[6H]-ona) (fig1) este o lactona solubila n apa, a fost izolat pentru prima dat drept antibiotic n dealungul anilor 1940 (Stott si Bullerman 1975) datorit descoperirii acestui compus de mai multe personalitti, a fost cunoscut sub diverse nume: clavacin (Anslow si alti 1943), expansine (Van Luijk 1938), claviformin (Chain si alti 1942), clavatin (Bergel si lati 1943), acid gigantic (Philpot 1943) si miocin C (DeRosnay si alti 1952). Initial izolat drept antibiotic cu spectru larg de actiune, antifungic (Korzybski si alti 1976) a fost mai tarziu descoperit ca inhiba mai mult de 75% de specii diferite de bacterii, incluznd bacteriile Gram + si Gram (Ciegler si alti 1971). Studiile ulterioare provind aplicatibilitatea compusului (Raistrick si alti 1943) nu au fost confirmate de studiile clinice (Medical Clinical Council 1944, Stansfiled si alti 1944), au sugerat ca patulina ar putea avea aplicatii n tratamentul congestiilor nazale si rcelilor comune. Studiile aprofundate au dovedit c patulina nu prezint toxicitate doar pentru fungi si bacterii dar si la animale si plante superioare (castravete, gru, mazare, in), (Iyengar si Starky 1953; Norstadt si McCall 1963-1968; Berestetskyi si Synytskyi 1973). Patulin poate fi izolat sub form de cristale eterice incolore pn la alb fr activitate optic. Se poate topi la temperatura de 1100 si sublimeaz n vacum nalt la 700-1000. Este solubil n apa, metanol, etanol, aceton i eteri sau acetai amilici i puin solubil n dietil-eter i benzen. Se comport n reactiile chimice ca un alcool secundar, reduce soluia Fehling i decoloreaz permanganatul de potasiu. Este stabil n soluie de acid dar poate fi descompus prin fierbere n amestec cu soluia de acid sulfuric de concentratie 2 N, in 6 ore. Poate da hidroliz alcalin, este redus de dioxid de sulf si de procesele de fermentaie. Cnd dioxidul de sulf este folosit ca i conservant n sucul de fructe sau n alte alimente, patulin este degradat pufos. Nu este de obicei gsit n oet dar a fost gsit in cidrul dulce n care sucul de mr nefermentat este adugat in cidru. Studiile arat c el interacioneaz cu drojdia Saccharomyces cerevisiae n timpul fermentaiei i este distrus. Totui, apar produse accidentale ca ascadiol i toxicitatea acestora nu este n totalitate neleas. n mediu acid, este relativ stabil la procese cu temperaturi mai ridicate dect 0 100 C. Cloroformul este preferat pentru depozitarea soluiilor de patulin care tinde s se descompun i n apa distilat.

Fig 1 Structura patulina

4.Conditii de mediu n care se realizeaz contaminarea


4.1 Temperatura Temperatura are influent asupra speciei de mucegai, dar si asupra produselor de metabolism. Procesele metabolice se desfsoar n limite stricte de temperatur, specifice fiecrui microorganism. Acest factor poate favoriza sau inhiba dezvoltarea microorganismelor, iar n anumite cazuri poate chiar determina moartea acestora. Efectul temperaturii asupra dezvoltrii microorganismelor se datoreste influentei pe care aceasta o exercit asupra: - strii de agregare a apei, n functie de care se mreste sau se micsoreaz disponibilitatea apei; - vitezei reactiilor enzimatice; - plasticittii membranei celulare si citoplasmei; - macromoleculele pe care le pot denatura; Mucegaiurile se dezvolt la temperaturi diferite. Exist pentru fiecare specie, un grad de temperatur la care dezvoltarea se face cu cea mai mare intensitate. Aceast temperatur se numeste temperatura optim de dezvoltare. Deasupra si sub temperatura optim, dezvoltarea mucegaiurilor slbeste, si cnd atinge un anumit punct, superior sau inferior, nceteaz de a se mai dezvolta chiar dac mediul nutritiv ramne acelasi. Temperatura superioar optimului, la care se mai poate observa o foarte slab dezvoltare a mucegaiurilor, se numeste temperatura maxim iar cea inferioar, temperatura minim de dezvoltare. Cnd temperatura se ridic deasupra maximului de temperatur, mucegaiul este distrus. Dac temperatura scade sub minimul de temperatur, mucegaiul nu este distrus ci se gseste ntr-o stare de viat foarte lent, favorabil conservrii.

Temperatura optim pentru creterea mucegaiurilor este cuprins ntre 25-30C iar limita maxim este de 40-45C (tab.1). Exist totusi mucegaiuri care se pot dezvolta fr probleme la temperaturi de 55C Aspergillus flavus, Aspergillus fumigatus, dar si mucegaiuri care sunt capabile s se dezvolte la temperaturi de 0C, Penicillium cyclopium.

Tabel 1. Temperaturi minime necesare pentru dezvoltarea unor mucegaiuri si pentru productia de micotoxine.

Mucegai
Aspergillus clavatus Penicillium expansum

C
10 0

Micotoxina
Patulina Patulina

C
12 0-24

4.2 Umiditatea Cantitatea de ap existent n mediul ambiant si n substraturi este unul din factorii importanti pentru dezvoltarea mucegaiurilor si pentru producia de micotoxine. n atmosfer exist o umezeal relativ de 70-90% si prin pstrarea alimentelor, n timp, n functie de temperatur si compozitia produsului are loc o absorbtie a vaporilor de ap din aer, instalndu-se o stare de echilibru, cu cresterea cantittii de ap liber si a indicelui de activitate a apei. Este stiut faptul c mucegaiurile apar dup o crestere accidental a umidittii. ns, nu doar cantitatea de ap influenteaz ci si forma de prezentare a acesteia (liber sau legat). Apa liber este apa din interiorul celulelor si poate fi eliminat fr a interveni n procesele vitale. Apa legat face parte integrat din celule. Pentru germinare, sporii de mucegai au nevoie ca ap s se gseasc n form liber. Exist dou unitti relationate cu cantitatea de ap: umiditate relativ de echilibru (HRE): este cantitatea de ap care dispun microorganismele, fiind echilibrul ntre coninutul de ap liber al produsului si vaporii de ap existenti n mediul ambient. Se exprim n procente si variaz de la un produs la altul n functie de continutul acestuia n glucide sau materie gras.

10

apa disponibil sau activitatea apei (aw) este relatia existent ntre apa liber din alimente si capacitatea microorganismelor pentru proliferare. Activitatea apei ne indic care este cantitatea de ap disponibil pentru dezvoltarea microorganismelor. aw se exprim ca relatia existent ntre tensiunea vaporilor de ap n substratul (P) si apa pur (Po), la aceeasi temperatur, (aw =P/Po). Dac umiditatea alimentului este n echilibru cu umiditatea relativ de echilibru a atmosferei, aw este numeric echivalent cu aceasta (aw = HRE/100). Valorile aw la diverse grupe de mucegaiuri variaz n functie de temperatur si substrat. Comportamentul diferit al mucegaiurilor n functie de exigenta lor fat de valoarea aw, face ca aceasta s se mpart n: specii xerofile la care germinarea sporilor este posibil la o valoare a aw mai mic de 80%, n special specii din genul Aspergillus repens, Aspergillus glaucus, Aspergillus versicolor, Aspergillus flavus, Aspergillus nidulans; specii mezofile cu o exigent la apa cuprins ntre 80-90% Penicillium cyclopium, Penicillium expansum, Alternaria, Cladosporium cladosporioides; specii hidrofile (superioare 90%) Epicoccum nigrum, Fusarium ssp, Mucorales; Tabel 2. Valori ale aw necesare pentru dezvoltarea unor mucegaiuri si pentru productia de micotoxine

Mucegai
Penicillium expansum Penicillium patulum Aspergillus clavutus

aw
0.85 0.83 0.85

Micotoxin
Patulina Patulina Patulina

aw
0.99 0.95 0.99

Se observ c majoritatea mucegaiurilor se dezvolt plecnd de la valori ale aw-0.7. n general sunt rare cazurile n care anumite mucegaiuri germineaz la valori ale aw cuprinse ntre 0.6 i 0.7. Totusi productia de micotoxine este nul sau foarte sczut la valori ale aw mai mici de 0.85, iar cresterea mucegaiurilor toxicogene se poate realiza ntr-un interval al aw cuprins ntre 0.70-0.85.

4.3 Tensiunea superficial

11

Microorganismele sunt influentate de tensiunea superficial a mediului n care se gsesc. Substantele care coboar tensiunea superficial ntrzie sau mpiedic dezvoltarea mucegaiurilor, aceste substante pot s aib, de asemenea, influent asupra morfologiei si sporulrii. 4.4 Presiunea osmotic Presiunea osmotic poate provoca modificri bruste ale structurii celulare (plasmoliza, turgescenta) si modificri ale morfologiei microorganismelor. Mucegaiurile sunt microorganisme osmofile (se pot dezvolta pe medii cu presiune osmotic mare) si din acest motiv, ele pot altera produsele alimentare care contin o cantitate mare de zahr (miere, dulcea, etc.). Ele se pot dezvolta pe produse care contin max. 70% zahr. 4.5 Lumina Actiunea luminii depinde de specia microorganismelor. n general se poate spune c lumina este duntoare mucegaiurilor. Actiunea vtmtoare a luminii creste cu scderea luminii de und a razelor luminoase. Din spectrul luminos cele mai vtmtoare sunt razele violete, iar din spectrul invizibil, radiatiile ultraviolete. Actiunea duntoare a razelor ultraviolete depinde de intensitatea si durata lor de actiune asupra mucegaiurilor, acestea putnd fi mpiedicate sau oprite din activitatea lor, ori complet distruse. Cnd actiunea luminii se exercit asupra unei culturi si nu numai asupra unui singur microorganism, se deosebeste alturi de aciunea direct, si actiunea indirect asupra mediului de cultur. Astfel, n mediile de cultur care au fost expuse la lumin solar sau la radiatiile UV, s-a gsit ntotdeauna ap oxigenat, rezultat din oxidarea apei, oxidare produs de raze, care constituie un toxic pentru microorganism. Prin urmare, actiunea luminii asupra microorganismului, se exercit fie direct, asupra celulei nssi, fie indirect, prin producerea apei oxigenate. 4.6 Integritatea fizic a boabelor si nvelisului produselor vegetale Factorul acesta asigur calitatea produselor n timpul conservrii si face mai dificil atacul mucegaiurilor. Produsele cerealiere sunt protejate de mediul exterior, de tegumente care sunt o barier foarte eficace mpotriva penetrrii microorganismelor. Aceast eficacitate scade dup recoltare, deoarece anvelopa protectoare este eliminat sau lezat. Structura intern reprezentat de peretii celulozici, diminueaz nmultirea si deci proliferarea germenilor n masa produselor alimentare. Microorganismele emit astfel n mediul exterior hidrolaze care le permit s treac aceast barier. Structura si starea fizico-chimic a materiei are un rol important asupra cresterii germenilor.

12

Tegumentele intacte ale boabelor ngreuneaz accesul mucegaiului. Boabele sfrmate sunt mai susceptibile invaziei si cresterii fungice dect boabele ntregi deoarece partea intern a bobului este cea mai vulnerabil la actiunea mucegaiurilor datorit compozitiei chimice a acestuia.

5. Tipuri de alimente care pot fi contaminate


Patulina se poate gsi la urmtoarele produse alimentare: pine mucegit, salamuri mucegite, fructe (banane, pere, grapefruit), dar mai ales n sucurile de mere si cidru. Doza zilnic de patulin ce pote fi ingerat de adulti este de maximun 0,4 g/kilocorp. Pentru copii aceast doz este mai redus. Patulina este o micotoxin produs de un numr de fungi comun produselor din fructe si vegetale, n special merele. Merele ocup locul 3 n ordinal recoltelor de fructe n SUA, dup citrice si struguri, 40% din productia de mere fiind folosit pentru suc si alte produse procesate (USDA 2002) contaminarea cu patulina n rndul produselor din mere prezint un potential risc pentru sntatea consumatorilor, n particular pentru copii, care conform unui studiu realizat de USDA, consum cantitti ridicate de produse din mere n primul an de viata (6,4 g/kg corp), n comparative cu adultii (1g/kg corp), (Plunkett si altii 1992), expunandu-i la un grad ridicat de risc pentru toxicitatea patulinei. Riscurile privind sntatea prezentate de patulin necesit controlul si ndeprtarea acesteia din produsele de mere, crendu-se o cerere pentru tehnici de procesare ale alimentelor capabile s fac acest lucru, preferabil la un cost redus pentru industrie. Departe cea mai important surs de patulin sunt merele i sucul de mere. Alte produse care conin mere, ca gemurile i compoturile pot conine cantiti similare. Perele, strugurii, afine i alte fructe pot fi deasemenea afectate. Cidrul dulce poate fi de asemenea afectat ns numai dac suplimentul de suc de mere este adugat la fermentarea cidrului. Patulin a fost de asemenea raportat n vegetale, cereale i n silozuri animaliere. Patulin se formeaz cnd silozurile sunt stricate i este uneori suspectat ca fiind cauzator de simptome hemoragice la vite.

13

6.Toxicitate, mecanism de actiune, matabolism si ci de eliminare


Patulina are proprietti antibiotice si DL50 la soareci este de 5 mg/kg. Chiar dac patulina nu a dat indicatii asupra potentialului mutagenic la bacteria Salmonella typhinurium n testul Ames, totusi ea produce anumite distrugeri cromozomiale. Comitetul englez de mutagenitate o consider substant mutagen. Un studiu recent a ajuns la concluzia c nu are efecte reproductive sau teratogene, dar prezint embriotoxicitate acompaniat de toxicitate meternal. La doze relativ mari, patulina are proprietti imunosupresoare, desi un studiu recent pe soareci bazat pe o realistic expunere uman a esuat n a demonstra vreo urm de imunotoxicitate. Dup datele actuale s-a ajuns la concluzia c patulina este genotoxic, dar nu exist evidente de carcinogenitate n animalele folosite n experimente. Patulina posed un larg spectru de proprietti antibiotice si a fost testat la oameni pentru a evalua dac este abil sa trateze rceala tuturor. Totusi, eficacitatea lui nu a fost demonstrat si n lumina toxicittii lui experimentele nu au fost continuate deoarece irit stomacul fiinte umane, provocnd vom si great. n studii de scurt termen patulina a cauzat hiperanemia gastro-intestinal, hemoragie si ulcer. Pentru patulin , doza minim letal notat cu LD50 la soareci a fost raportat ca 15mg/kg corp si 25mg/kg corp dup injecie subcutanat. Moartea a fost cauzat de multe ori de edem pulmonar. n studii de termen lung la scderea dozelor, aceste efecte nu au fost observate. A fost demonstrat ca este imunotoxic si neurotoxic. FDA a inclus n efectele pe care le poate cauza si cele cancerigene si mutagenice la un procent de 7
g
kgcorp .

FDA (Administratia alimentelor si medicamentelor) consider c n cazul oamenilor care consum suc de mere cu un procent de 50 ppb/kg corp efectul poate fi mortal. Comisia CODEX Alimentarius consider c n cazul copiilor doza letal este cuprins ntre 20-50 ppb/kg corp. OMS a calculat toleranta medie zilnic PTDI la o valoare de 0,43 g/kg, iar efectul NOEL la valoarea de 0,3g/kg.

14

7. Afectiuni produse prin ingerare


Evaluarea risculilor prezentate de patulina asupra santtii umane este bazat pe un larg numr de studii de-a lungul ultimilor 50 de ani care au implicat un numar de nivele de risc acute, cornice si celulare cum sunt rezumate n tabelul 1. Rezultatele acestor studii sunt inconcludente dar sugereaz c simptomele acute ale consumrii pot include starea de agitatie, convulsie, disponee, congestie pulmonar, edem pulmonar, hipersensibilitate, hemoragie intestinal, great, vom si alte boli gastro intestinale si de rinichi (Walker si Wiesner 1944; Escoula si alti 1977; Hayes si alti 1979; McKinley si Carlton 1980, McKinley si alti 1982l Mahfoud si alti 2002). Riscurile cronice asupra santtii date de consumarea patulinei pot include efecte neurotoxice, imunotoxice, imunosupresive, genotoxice, teratogenice, carcinogenice (Dickens si Jones 1961; Mayer si Legaror 1969; Ciegler si alti 1976; Oswald si alti 1978; Korte 1980; Thust si alti 1982; Lee si Roschentaler 1986; Roll si alti 1990; Hopkins 1993; Pfeiffer si alti 1198; Wichman si alti 2002). Bazele pentru aceste diverse efecte toxice par s fie amestecate. La nivel celular, s-a demonstrat c patulina are efecte precum dezmembrarea membranei plasmatice (Riley si Showker 1991; Mahfoud si alti 2002) inhibarea sintezei proteice (Hatez si Gaye 1978; Miura si alti 1993; Arafat si Musa 1995), inhibarea transportului aminoacizilor cuplati cu Na+ (Ueno si alti 1976). Se consider c patulina este cauzatoare de distrugerea celulelor datorit formrii aductiilor cu componente celulare care contin tiol cum ar fi glutationul si proteine care contin cisteina (Harwig si alti 1973; Barhoumi si Burghardt 1996). ntr-adevar mai multe enzime cu grupa sulfiric n situsul lor active sunt sensibile la patulina. S-a dovedit c ATP-aza dependent de Na+-K+(Phillips si Hayes 1977, 1978; Riley si Showker 1991), ARN polimerazei (Moule si Hatey 1977), aminoacil ARNt-sintetaza (Arafat si alti 1985), aldolaza muscular (Ashoor si Chu 1973) au fost inhibate de patulina. Mai mult chiar pierderea glutationului liber n celulele vii este asociat cu expunerea patulinei (Burghardt si alti 1992; Barhoumi si Burghardt 1996) si tratamentul cu cisteina exogen si glutationul a prevenit toxicitatea patulinei n epiteliul intestinal (Mahfoud si alti 2002). S-a artat de asemenea c patulina ar induce crosslink-ul proteic ntr si intermolecular. Aceast reactie este preferentiala pentru grupul tiol din cisteina dar are loc si n lanturile cu lizina si histidina si gruparilor -aminice (Fliege si Metzler 1999). Totusi unele enzime cum ar fi ureaza, care nu prezint n situsul activ o grupare sulfidril, sunt sensibile la patulin (Reiss 1977). n final inhibarea traducerii si translatiei patulinei pare s fie n directa interactiune cu ARN si AND (Moule si Hatey 1977, Arafat si alti 1985, Lee si

15

Roschentaler 1987). n timp ce toxicitatea patulinei poate rezulta din interactiunea gruparii tiol n unele cazuri, acestea par s fie exceptii de la regul. Simptomele acute determinate de consumul unor produse contaminate cu patulin, pot fi: agitaie, convulsii, dispnee, congestie pulmonar, edem, ulceraii, hemoragie intestinal, degenerarea celulelor epiteliale, inflamaie gastrointestinal, stare de vom. Consumul frecvent al unor produse contaminate cu patulin, peste limitele maxim admise, poate determina n timp, urmtoarele efecte asupra organismului uman: efecte neurotoxice, hepatotoxice, imunosupresive, teratogene i cancerigene. Tabelul 1 Efectele asupra snttii produse de patulina Simptome acute Tulburri, convulsii, congestii pulmonare, edeme, hipersensibilitate Great Degenerarea epiteliilor celulare, hemoragii intestinale Inflamatii intestinale Ulceratii Sursa Escoula si alti 1977, Hayes si alti 1979 Walker si Wiesner 1944 Mahfoud si alti 2002 McKinley si Carlton 1980a, 1980b; McKinley si alti 1982; Mahfound si alti 2002 Escoula si alti 1977, Hayes si alti 1979, McKinley si Carlton 1980a, 1980b: McKinley si alti 1982; Mahfoud si alti 2002

16

8. Nivele admisibile conform legislatiei U.E


n alimentaia animal, este o micotoxin foarte frecvent n furajele depozitate ude i n cerealele cultivate n sladarii. Este folosit de asemenea n farmacii ca antibiotic pentru a lupta mpotriva stafilococilor, ns toxicitatea sa a dus la abandonarea acestei ntrebuinri. Efectele patulinei se manifest prin leziuni congestive la nivelul plmnilor, rinichilor i splinei, dar poate provoca o degenerescen de neuroni n cortexul cerebral, putnd rezulta diferite simptome nervoase (paralizii, etc.). Poate avea efecte toxice asupra globulelor albe (leucocite), ct i proprieti cancerigene. Potrivit Monitorului oficial al Romniei din 26 noiembrie 2006 limita maxim admis pentru coninutul de patulin este de 10 g/kg (tabel 3). Tabel 3. Limite maxime admise pentru coninutul de patulin
Produs Patulina Suc de fructe i nectar de fructe, n special suc de mere i sucurile de fructe ca ingrediente pentru alte buturi; Suc de fructe concentrat dup reconstituirea conform instruciunilor productorilor Buturi spirtoase, cidru i alte buturi fermentate derivate din mere sau coninnd suc de mere Produsele solide de mere, inclusiv compot de mere, piure de mere destinat consumului direct Suc de mere i produse solide din mere, inclusiv compot de mere i piure de mere pentru sugari i copii de vrst mic i etichetate i comercializate ca destinate sugarilor si copiilor de vrst mic.Alte alimente pentru copii altele dect cele pe baz de cereale procesate Nivelul maxim (g/kg sau ppb) 50.0

50.0 25.0 10.0

Calitatea sucurilor din fructe este controlat n cteva ri prin punerea unui ghid sau a unei recomandare a concentraiei maxime admise cu industria de g procesare a merelor. Aceasta este setat la 50 litru . n Marea Britanie monitorizarea regulat a sucului din mere a fost purtat afar n 1992, i acesta a redus concentraiile i incidentul patulinului n sucuri la un nivel foarte sczut. n cel de-al treizecilea i doi sezon al Comisiei Codex Alimentarius n Contaminarile si Aditivi Alimentari, inut in martie 2000, discuiile au luat loc i g limita de 50 kg a patulinului n suc de mere i ingredientele sucului de mere au fost propuse pentru adoptare la pasul 8 la Code Comisia de Alimentare(iulie 2001). Comisia a considerat ca este un potenial risc la copii i de aceea era prea prematur s adopte nivelul de 50 g/kg ca maxim nivel a patulinului in sucul de mere.

17

1. WWW. Regielive.ro 2. Prof. Univ. Dr. Constantin Savu, Dr. Medic primar veterinar Narcisa Georgescu ~Siguranta alimentar riscuri si beneficii ~ Editura SemnE 2004 3. CLEMANSA TOFAN, Igiena i securitatea produselor alimentare, Editura AGIR, 2004 4. VALENTINA DAN, BRAD SEGAL, RODICA SEGAL, VITALIE TEODORU, Determinarea calitii produselor alimentare, Editura CERES, 1985. 5. www.mold.ph

18