2. ASPECTE TEORETICE REFERITOARE la ...............

I.SISTEMUL DE GRUP SANGUIN ABO

Denumirea grupelor sanguine este dată de antigene, structuri tridimensionale care fac parte
din membrana celulară a eritrocitelor şi au o stuctură chimică complexă (atât glucidică, cât și
lipidică sau protidică). Sistemele de grup sanguin au fost descoperite pe rând începând cu anul
1900, până în prezent cunoscându-se 29 de sisteme cu peste 200 de antigene. Mai importante
sunt: sistemul ABO, sistemul Rh, sistemul Kell-Cellano, Duffy, MNS, Lewis, Kidd, P,
sistemul HLA si HPA.
Cele mai cunoscute grupe sanguine sunt cele ale sistemului ABO și ale sistemului Rh.
Sistemul ABO cuprinde 4 grupe de sânge: grup O, grup A, grup B și grup AB. Vom întâlni
denumirile OI, AII, BIII, ABIV. (Nicolescu și colab., 2014)
I.1.ANTIGENELE SISTEMULUI ABO
Genele care au rolul de a coordona formarea antigenelor de sistem de grup sanguin ABO se
găsesc pe cromozomul 9, iar cele pentru Rh sunt situate pe cromozomul 1. (Apăteanu și
colab., 1977)
Din punct de vedere biochimic sunt deosebiri în compoziția sângelui. Eritrocitele se
deosebesc prin prezența sau absența pe suprafața lor a unor substanțe chimice complexe
numite antigene (aglutinogene), iar în plasmă se remarcă prezența anticorpilor (aglutinine),
care acționează asupra aglutinogenelor, dupa reacția antigen-anticorp. Pe eritrocite se pot găsi
două aglutinogene – A și B. Plasma sanguină conține două aglutinine α și ß. Aglutinina α
aglutinează și hemolizează eritrocitele care conțin aglutinogenul A, numindu-se și aglutinina
anti-A. Aglutinina ß aglutinează și hemolizează eritrocitele care conțin aglutinogenul B,
numindu-se și aglutinina anti-B.
Cele două antigene, A și B sunt prezente încă din timpul vieții intrauterine . Antigenii
sistemului ABO au fost primii care au fost recunoscuți ca grupe de sânge și de fapt primii
markeri umani genetici cunoscuți. Se află nu numai pe eritrocite, ci și pe celelalte celule
sanguine, leucocite și trombocite. De asemenea, prezența lor a fost identificată în țesuturi,
organe și umori, ceea ce explică importanța chiar și în grefe sau transplanturi de organe.
(Storry și Olsson, 2009)
Grupările glucidice ale glicoproteinelor membranei globulelor roșii au rol important în
determinarea specificității de grup sanguin. (Dean,2005)
Substanța H reprezintă substratul asupra căruia acționează genele A sau B pentru a
genera antigenele din sistemul ABO: A, B, H. Antigenul H, recunoscut de anticorpii anti-H,
nu este specific doar eritrocitelor de grup O. (Hălmagi și Bichiș, 2015)
Antigenul H se găsește pe eritrocite încă de la naștere, indiferent de grupa sanguină,
dar scade cantitativ în favoarea antigenelor A și B.
Specificitatea antigenicã de grup sanguin OI este conferitã de L-fucozã. Grupul sanguin AII
are o genã ce codificã sinteza glicozil-transferazei, enzimã ce adaugã N-acetil-D-
galactozamina, la galactoza preterminalã a moleculei H. De aceea, specificitatea antigenicã a
eritrocitelor de grup A este conferitã de trizaharidul N-acetil-galactozaminã, galactozã şi L-
fucoză.
Indivizii de grup B au o genă ce adaugã D-galactoza, în loc de N-acetil galactozaminã la
galactoza preterminală a moleculei H, având un determinant antigenic format din două resturi
terminale de D-galactoza şi L-fucoza. (Grigore Mihăescu, 2001)
Importanța cercetării enzimelor de grup:
- determinarea corectă a grupei sanguine în anumite situații patologice :
Imunogenetic s-a dovedit ca antigenele A și B nu sunt produsul direct al genelor, ci genele
codifică producerea unor enzime specifice (transferaze) care adaugă la o substanță de bază

1
glucidul specific grupei. În anumite situații patologice, cercetarea enzimelor serice poate duce
la elucidarea grupei sanguine. Astfel, la unii bolnavi de grup AII cu cancer de colon
și suprainfecții cu Escherichia coli, printr-o dezacetilare bacteriană se pierde un radical N-
acetil, eritrocitele devenind sensibile la anticorpi cu specificitatea anti-B. Antigenul respectiv
este un antigen B „câștigat”. Lipsa enzimei serice specifice grupului A (D-galactozamina
transferaza) demonstrează că genetic persoana respectivă nu posedă antigenul B.
Deasemenea în cursul unor leucemii sau în boala Hodkin pot să apară alterări ale antigenelor
eritrocitare, în sensul slăbirii lor sau chiar al apariţiei unui nou antigen numit "antigen câştigat
sau pseudoantigen". (Hălmagi și Bichiș, 2015)
La testarea antigenilor sistemului AB0 cu seruri standard pot apărea dificultăţi dependente de
modificarea determinantelor prezente pe membrana eritrocitară. La persoanele aparent
sănătoase s-a constatat heterogenitatea antigenului A. S-a stabilit că există două subclase mai
importante de antigenA: A1şi A2 ceea ce a sugerat existenţa respectivelor subgrupe sangvine.
Aceasta determină, că și grupa AB să fie subîmpărțită în A1B și A2B. Determinarea
subgrupelor trebuie să se facă cu seruri specifice anti A1 și anti A2.( Hălmagi și Bichiș, 2015)
I.2 ANTICORPII SISTEMULUI ABO
Anticorpii sistemului ABO sunt anti-A, anti-B si combinația lor, anti-AB. Natura chimică a
acestora este cunoscută, fiind proteine specifice (globuline) care reacționează cu antigenele.
Pot fi:
-de tip natural (regular) - apărut fără o stimulare antigenică;
-de tip imun, care apar in urma unei stimulari.
Anticorpii naturali apar la toate persoanele la care antigenul omolog este absent, dar ei nu sunt
bine dezvoltați la naștere.În serul nou-născutului se găsesc anticorpii mamei (transplacentar),
de aceea pot apare discordanțe la determinarea grupului sanguin prin cele două metode, serică
si globulară. Anticorpii se dezvolta natural dupa luna 5-6 de viață, atingând maximul în jurul
vârstei de 5-10 ani. Există situații când pot prezenta un titru mai mic, la vârstnici sau în
condiții patologice: boala Hodgkin, leucemie limfatică cronică , a/ hipogamaglobulinemii,
terapie imunosupresivă, mielom, transplant medular. IgM reprezintã forma sub care se gãsesc
anticorpii naturali ai grupelor sanguine (au moleculă mare). (Hălmagi și Bichiș, 2015)
Anticorpii imuni anti-A sau anti-B apar în special la persoanele de grup O, care pe lângă
anticorpii naturali anti-A și anti-B, de tip IgM, produc, în urma unei stimulari antigenice, prin
alimente, din mediu sau prin sarcină, și anticorpi de tip IgG, anti-A sau/și anti-B imuni.
Anticorpii anti-A și anti-B de la grupul O, conțin o mai mare cantitate de imunoglobulină Ig G
decât cei de la grupul A sau B. (Storry și Olsson, 2009)
Fenotipul Bombay face excepție. Antigenele A, B si H lipsesc complet, dar în ser prezintă
anticorpi anti-A, anti-B și anti-H. Deși dă reacții de grupă similare cu grupul O, nu poate fi
transfuzat cu nici o grupă (atenție la persoane de origine indiană). (Grigore Mihăescu, 2001)

II.SISTEMUL Rh
Factorul Rhesus este din punct de vedere clinic cel mai important sistem de sânge bazat pe
proteine. Cu 49 de antigeni descriși până acum, este cel mai mare dintre cele 29 de sisteme de
sânge. Numărul neobișnuit de mare de antigeni Rhesus se datorează bazei sale genetice
complexe. Antigenii sunt localizați pe două proteine Rhesus - RhD și RhCE - și sunt produse
prin diferențe în secvențele lor de proteine. În nomenclatura CD-urilor, ele sunt denumite
CD240D și CD240CE. Spre deosebire de proteinele altor grupe de sânge, proteinele de rhesus
sunt exprimate numai pe membranele eritrocitelor. (Flegel, 2007)
Cinci antigene ale sistemului Rh sunt mai importante: D, C, E, c, e
Termenii Rh pozitiv și Rh negativ se referă doar la antigenul D. Antigenele sistemului Rh
sunt situate numai pe eritrocite şi sunt complet dezvoltate la naştere. Cel mai imunogen este
antigenul D , care din punct de vedere structural este un mozaic antigenic alcătuit din mai

2
multe fragmente care în mod normal se transmit în bloc. Indivizii care posedă pe eritrocit
antigenul D sunt numiţi Rh pozitivi, cei care nu au antigenul D sunt consideraţi Rh negativi.
Antigenul D este cel mai imunogen antigen al sistemului Rh şi în consecinţă este cel mai
important în transfuzie, când trebuie să ne asigurăm că pacienţii cu Rh Negativ nu vor fi
transfuzaţi cu sânge Rh Pozitiv. Transfuzia cu D-pozitiv la un pacient cu D-negativ poate
duce la formarea de anticorpi anti-D, iar la o noua transfuzie D-pozitiv, la reacţie
transfuzională severă. (Hălmagi și Bichiș, 2015)
Anticorpii anti-D sunt întotdeauna imuni (Ig G) şi apar doar în urma unei stimulări
antigenice prin sarcină sau transfuzie, în general la un interval de 1 lună - 6 luni de la
stimulare. Ei pot trece bariera feto-placentară şi pot produce boala hemolitică a nou-
născutului.
Sunt activi la 37o C şi se evidenţiază cu precădere în mediu care potenţează reacţia (test
antiglobulinic, test enzimatic). Produc hemoliză extravasculară, dar nu activează
complementul.
Antigenul D-slab este datorat prezenței unui număr mai mic de antigene pe eritrocit.
Caracteristici:
-Dă reacții de intensități diferite cu reactivi diferiți pentru testarea anti-D.
-Aglutinarea se va face cu întârziere existând diferențe față de testările anterioare.
Ca și conduită transfuzională avem cazul când donatorul D-slab va avea Rh-ul pozitiv, iar
primitorul D-slab va avea Rh-ul negativ.
Precizarea grupului sanguin a unei persoane trebuie să conțină obligatoriu tipul de
antigen OAB și prezența sau absența factorului RH. Un exemplu : "grup AII - RH negativ".
Se știe că există patru grupe sanguine: 0, A, B si AB. Dupa frecvența, repartiția pe
grupe sanguine a populatiei țării noastre se prezintă astfel: 33% grupa 0; 43% grupa A,
16% grupa B si 8% grupa AB.
Grupa sanguină este ereditară și rămâne neschimbată toată viața, oricare ar fi starea
organismului. Ea nu se schimbă nici după ce se face o transfuzie cu altă grupă de sânge,
bineînțeles compatibilă cu grupa inițială.

III.ALTE SISTEME DE GRUP SANGUIN

1.SISTEMUL KELL (K) – CELLANO (k)

Cuprinde patru antigene: K, k, Kpa şi Kpb, cel mai imunogenic fiind antigenul k. Peste 90%
din populaţie este k negativ. Aloanticorpul anti-k se află după sistemul ABO și Rh în privința
implicării în reacțiile hemolitice posttransfuzionale și în boala hemolitică a nou-născutului,
după sistemul ABO și Rh. (Olsson and colab., 2012)
2. SISTEMUL DUFFY
Este format din două antigene, Fya şi Fyb . Anticorpul anti Fya este cel mai frecvent, el este
foarte activ la 37o C şi poate produce accidente transfuzionale. El se pun în evidență numai
prin testul Coombs indirect.( Apăteanu și colab., 1977)
3. SISTEMUL LEWIS
Cuprinde două antigene: Lea şi Leb, antigene solubile plasmatice care se pot absorbi pe
eritrocite. Anticorpii anti - Lea se întâlnesc mai frecvent, ei fiind de tip natural ce aglutinează
la rece. Acești anticorpi pot determina reacții posttransfuzionale. (Apăteanu și colab., 1977)
4.SISTEMUL HLA Este format din două tipuri de molecule: HLA I -care se găseşte pe toate
celulele nucleate din organism şi HLA II -pe celulele specializate în prezentarea antigenului.
Eritrocitele sunt lipsite de molecule HLA, în schimb ele se găsesc pe reticulocite. Acest
sistem este important în transplantul de celule sau organe, în imunologie şi criminalistică.
(Hălmagi și Bichiș, 2015)
5.SISTEME DE GRUP TROMBOCITAR

3
Există cinci astfel de sisteme antigenice- HPA 1, 2, 3, 4, 5, fiecare cu câte două antigene. Pot
fi responsabile de ineficacitatea transfuziei de concentrate trombocitare. (Hălmagi și Bichiș,
2015)
6.SISTEME GRANULOCITARE
Se cunosc nouă sisteme de grup granulocitar, pentru evidenţierea lor fiind necesare tehnici
sofisticate. Antigenele pot fi cauza unor aloimunizări, iar anticorpii au importanţă clinică, ei
putând traversa bariera fetoplacentară şi la o sarcină ulterioară produc neutropenie mediată
imun la făt. La pacienţii politransfuzaţi produc apariția febrei și frisoane sau edem pulmonar
lezional.( Apăteanu și colab., 1977)

Precizarea grupului sanguin a unei persoane trebuie să cuprindă obligatoriu tipul de

antigen OAB și prezența sau absența factorului Rh. Un exemplu: "grup AII - Rh negativ".
Se știe că există patru grupe sanguine: 0, A, B și AB.
Grupa sanguină este ereditară și rămâne neschimbată toată viața, oricare ar fi starea
organismului. Ea nu se schimbă nici după ce se face o transfuzie cu altă grupă de sânge,
bineînțeles compatibilă cu grupa inițială.

3. MATERIALE ȘI METODE
IV.DETERMINAREA GRUPELOR DE SÂNGE - METODE DE LABORATOR
Determinarea grupei sanguine ABO constă în realizarea a două probe obligatorii -Beth-
Vincent şi Simonin, care se completează reciproc, iar rezultatul trebuie să fie identic. Aceste
două tehnici vor fi realizate de două persoane diferite.
2.Determinarea grupei sanguine se poate realiza și printr-o testare prin tehnica automatizată.
In UTS a Spitalului de Urgență Dr.Tr.Severin se folosește linia Across System.
Tipuri de cartele disponibile Cartelă grupaj sanguin pacient ABO/Rh, Cartelă profil fenotip
Rhesus și antigen Kell.
Reactivi necesari: Soluție Across LISS și Reactiv Across RBC A1/B pentru determinarea inversă.

IV.1. DETERMINAREA GRUPELOR DE SÂNGE PRIN DETERMINAREA

ANTIGENELOR OAB ERITROCITARE (METODA DIRECTĂ - BETH-VINCENT)
a) Această metodă, cunoscută și ca probă globulară sau eritrocitară, constă în amestecarea
eritocitelor primitorului cu serurile hemotest monoclonale standard O, A și B (anticorpii
monoclonali de tip IgM) ce produc aglutinarea directă, pe lamă, la temperatura camerei,
a antigenelor omoloage A, respectiv B.
Se folosește sânge venos ce se recoltează în vacuumtainer cu anticoagulant (E.D.T.A) sau
sânge capilar prin înțeparea pulpei degetului.
Eritrocitele recoltate pe orice anticoagulant se pun în eprubete în suspensie 2٪ în soluție de
NaCl 9‰ (0,2 ml sediment eritrocitar cu 19,8 ml soluție NaCl 9‰). După omogenizare,
eprubeta se supune centrifugării, 5-7min. la 1500 turații/min. Supernatantul se îndepărtează,
iar sedimentul eritrocitar este folosit ca atare sau este supus, dacă este nevoie, unei noi spălări.
-Pe o lama de sticlă sau o placă de opalin cu/fără godeuri, se pun, de la stânga la dreapta câte
o picătură de ser hemotest anti AB, de ser hemotest anti-B și o picătură de ser hemotest anti-
A. Fiecare dintre ele se amestecă cu câte o picătură de suspensie de eritrocite de cercetat, de
10-20 ori mai mică, pentru a evita pseudoaglutinarea dată de fibrinogen.
-Se amestecă fiecare picătură, făcând un cerc de 2 cm diametru, cu câte un colț de lamă.
-Se mișcă lent placa de opalin, circular.
-Se lasă lama la temperatura camerei.
-Citirea se face macroscopic după 5 minute.
Rezultate:

4
- când nu se produce aglutinare în nici unul dintre serurile test, sângele face parte din grupa
0(I) (Fig.1)

FIGURA 1 Grupa OI + determinată prin metoda Beth-Vincent

- când se produce aglutinare în picătura de ser hemotest anti AB și picătura de ser hemotest
anti-B sângele face parte din grupa B(III)
- când se produce aglutinare în picătura de ser hemotest anti AB și picătura de ser hemotest
anti-A sângele face parte din grupa A(II) (Fig.2)

FIGURA 2 Grupa AII + determinată prin metoda Beth-Vincent

- când se produce aglutinare în toate picăturile de ser hemotest sângele face parte din grupa
AB(IV)
Erori datorate hematiilor - False aglutinări
a) Prezenţa rulourilor (pseudoaglutinarea) poate apărea când se utilizează soluţii
macromoleculare (Dextran, HES), poate apărea în tulburări de coagulare, când sunt probe de
sânge incomplet coagulate, în hiperfibrinogenemie, când apar produşi de degradare a fibrinei,
agenţi fibrinolitici, în disproteinemie, paraproteinemie, crioglobulinemie, în creşterea
reactanţilor de fază acută, când se folosesc medicamente (doze mari de heparină, sulfat de
protamină), în creşterea colesterolului, bilirubinei, în leucocitoză.
b) Pentru metoda pe carduri (micrometodă) se realizează determinări imunohematologice prin
tehnica de aglutinare si gel-filtrare pe carduri cu microtuburi ce conțin un gel impregnat cu
reactivul specific antigenului eritrocitar de determinat (anticorpi monoclonali murini sau
umani) test direct de grupaj ABO. Se prepară 5% suspensie eritrocitară într-o eprubetă curată
– se adaugă 25µl eritrocite în 0,5 ml soluție Across. Cardurile se centrifughează înainte de
folosire. Se pipetează 10 µl 5% suspensie eritrocitară în microtuburile corespunzătoare,
evitându-se contactul conului pipetei cu pereții microtuburilor sau cu conținutul acestora.
Cardurile se introduce apoi la centrifugă.

5
Pentru metoda de aglutinare pe carduri o reacție pozitivă se validează numai dacă microtubul
de control este negativ. Reacția pozitivă se apreciază în funcție de dispersia aglutinatelor în
microtub de la + la ++++ ( inel-în partea de sus a microtubului, buton în partea de jos a
microtubulului).

IV.2.DETERMINAREA GRUPELOR DE SÂNGE PRIN DETERMINAREA

AGLUTININELOR DIN SER (METODA INDIRECTĂ - METODA SIMONIN)
a) Această metodă, cunoscută și ca probă serică, folosește hematii test O, A, B şi serul de
cercetat din eprubeta corect etichetată.
Pe o placă de opalin (lamă de sticlă) se pun 3 picături din serul de cercetat şi se amestecă
astfel:
- picătura de ser de cercetat cu o picătură eritrocite test O;
- picătura de ser de cercetat cu o picătură eritrocite test A;
- picătura de ser de cercetat cu o picătură eritrocite test B;
Se amestecă serul cu eritrocitele test cu câte un colț al unei lame de sticlă curată. Se
aşteaptă câteva minute (5 min.), mişcând uşor placa. Se observă prezenţa aglutinării.
Rezultate:
- când aglutinarea se produce în ultimile două picături omogenizate, serul de cercetat face
parte din grupa 0I( în serul de cercetat se află ambele aglutinine α și β);
- când aglutinarea se produce numai în ultima picătura de ser în care am pus eritrocite - test B,
serul aparţine grupei AII (aglutinogenul B s-a întâlnit cu aglutinina omoloagă β);
- când aglutinarea se produce numai în picătura de ser din mijloc în care am pus eritrocite -
test A serul aparţine grupei BIII (aglutinogenul A s-a întâlnit cu aglutinina omoloagă α);
- când aglutinarea nu se produce in nicio picătură de ser, serul aparține grupei de sânge ABIV.
La metoda Beth-Vincent, folosind seruri hemotest cu anticorpi selecționați pentru aviditatea și
titrul lor, rezultatele apar mult mai repede decât la metoda Simonin când rezultatele apar după
câteva minute, fiind o reacție naturală între un antigen și un anticorp în titru mic.
b) Pentru metoda pe carduri - aglutinare si gel-filtrare pe carduri cu microtuburi ce contin un
gel impregnat cu reactivul specific antigenului eritrocitar de determinat (anticorpi
monoclonali murini sau umani) test direct de grupaj ABO.
Se adaugă 50 µl reactiv A1 în microtubul N/A1și 50 µl reactiv B în N/B. Apoi se pipetează 50
µl ser sau plasmă în fiecare din aceste microtuburi. Cardurile se introduce apoi la centrifugă.
Pentru metoda de aglutinare pe carduri o reacție pozitivă se valideaza numai dacă microtubul
de control este negativ. Reacția pozitivă se apreciază în funcție de dispersia aglutinatelor în
microtub de la + la ++++ (inel în partea de sus a microtubului).

IV.3.DETERMINAREA SUBGRUPELOR A1 ȘI A2
Reactivul folosit pentru determinarea subgrupelor este extrasul din plante anti-A1 (lectina
preparată din Dolichos Biflorus). ( Hălmagi și Bichiș, 2015)
Pe o lamă de sticlă se pune o picătură de reactiv anti-A1.
Se adaugă o picătură de 10 ori mai mică din eritrocitele de cercetat.
Se omogenizează amestecul, se lasă 3-5 min. la temperatura camerei și apoi se citește
rezultatul.
Prezența aglutinării - avem subgrupa A1.
Absența aglutinării - avem subgrupa A2.

IV.4. DETERMINAREA FACTORULUI Rh PE LAMĂ

Pentru determinarea Rh-ului avem nevoie de suspensie de eritrocite în ser propriu sau ser
fiziologic (10-20%) și ca reactiv, ser anti-D (anti-Rh monoclonal).

6
Determinarea se va face de două persoane diferite prin tehnica manuală sau de către o singură
persoană prin tehnica automatizată pe microcarduri.
Serul anti-D poate fi de origine umană (policlonal IgG+IgM) sau produs in vitro, monoclonal
specific (IgM). Testarea se face la temperatura camerei, fără să necesite incubare. Este indicat
să se lucreze cu probe martor - eritrocite Rh-pozitive și eritrocite Rh- negative.
Pe o lamă de sticlă curată (placă cu godeu) se pune cu pipeta din eprubetă o picătură din
suspensia de eritrocite și o picătură din serul anti- D.
Se amestecă cu o baghetă de sticlă și se așteaptă 5 min. pentru a citi rezultatul.
Dacă s-a produs aglutinare avem Rh pozitiv. Dacă nu s-a produs aglutinare avem Rh negativ.
În cazul în care aglutinarea apare după o perioadă mai mare de timp avem un Rh slab pozitiv.
În acest caz vom avea grijă ca pacientului să i se administreze sânge Rh negativ.
Pentru metoda de aglutinare si gel-filtrare pe carduri cu microtuburi ce coțtin un gel
impregnat cu reactivul specific antigenului eritrocitar de determinat (anticorpi monoclonali
murini sau umani) test direct de grupaj ABO si de determinare a Ag RH1( D) si a Ag RH
1,2,3 ( DCE) se prepară o suspensie de 5% hematii în mediu special de suspensie.
O reacție pozitivă se validează numai dacă microtubul de control este negativ. Reacția
pozitivă se apreciază în funcție de dispersia aglutinatelor în microtub de la + la ++++, astfel :
rezultat pozitiv ( ++++); rezultat slab pozitiv ( + pana la +++ ); rezultat negativ (-).
Interpretarea rezultatului în microtubul Rh1 (D) - Un rezultat pozitiv în microtubul Rh1(D) –
inel în partea de sus-indică prezența antigenului Rh1(D) pe suprafața hematiilor investigate.

IV. 5.DETERMINAREA FENOTIPULUI RHESUS ȘI KELL

Pentru determinarea fenotipului Rhesus și Kell se folosește metoda automatizată pe cartele cu
microtuburi ce conțin un gel impregnat cu reactivul specific antigenului eritrocitar de
determinat (profil fenotip Rhesus și antigen Kell).
Se prepară 5% suspensie eritrocitară într-o eprubetă curată – se adaugă 25µl eritrocite în 0,5
ml soluție Across.
Cardurile se centrifughează înainte de folosire.
Se pipetează 10 µl 5% suspensie eritrocitară în microtuburile corespunzătoare, celor 5
antigene D, C, E,e, c și K evitându-se contactul conului pipetei cu pereții microtuburilor sau
cu conținutul acestora.
Cardurile se introduc apoi la centrifugă.
Pentru metoda de aglutinare pe carduri o reacție pozitivă se validează numai dacă microtubul
de control este negativ. Reacția pozitivă se apreciază în funcție de dispersia aglutinatelor în
microtub de la + la ++++ ( inel-în partea de sus a microtubului (+), buton în partea de jos a
microtubulului (-)).

VI.6. DETERMINAREA GRUPELOR DE SÂNGE CU CARTELE SERAFOL.

Pentru determinarea grupelor de sânge la patul bolnavului se folosesc cartele de test
impregnate cu reagenţi monoclonali specifici uscaţi pentru verificarea identităţii grupului
sanguin. Cartelele Serafol AB0+D se folosesc în scopul verificării grupei de sânge chiar
înainte de efectuarea unei transfuzii sanguine (test la patul bolnavului). Testul confirmă
caracteristicile grupului sanguin ABO şi D ale pacientului ale cărui caracteristici au fost
determinate în prealabil şi asigură compatibilitatea dintre grupa sanguină a primitorului şi
săngele care urmează a fi transfuzat. În acest fel se pot depista eventuale erori. Testul se poate
efectua şi în cazul transfuziilor cu concentrat eritrocitar. Principiul testului: test de
hemaglutinare în scopul determinării antigenţilor eritrocitari respectivi. Grupele sanguine din
sistemul AB0, respectiv factorul D din sistemul Rhesus se definesc pe baza prezenţei sau
absenţei antigenilor A, B, şi D din eritrocite. Dacă aceşti antigeni sunt prezenţi în eritrocite,

7
vor fi aglutinaţi prin anticorpii corespunzători (reacţie pozitivă). Anticorpii provin din culturi
de linii celulare stabile şi prezintă specificitatea şi reproductibilitatea caracteristică
anticorpilor monoclonali.
Reactivi adiţionali şi alte materiale necesare: soluție salină izotonă sau apă, pipete.
Material de testare: sânge capilar sau venos sau unitate de sânge donat (segment).
Această metodă se realizează astfel: - Se desface folia şi se scoate cartela.
- Se completează datele primitorului şi ale donatorului.
- Se aplică picături de sânge pe suprafeţele de reacţie - câte o picătură (50 µl) din sângele
pacientului pe fiecare suprafaţă de reacţie dintr-un rând. Se adaugă câte o picătură de soluţie
salină izotonă sau de apă pe fiecare suprafaţă de reacţie.(Figura 3 a, b)
Testarea donatorului (segment) Se aplică câte o picătură (50 µl) din sângele donatorului pe
fiecare suprafaţă de reacţie dintr-un rând. Se adaugă câte o picătură de soluţie salină izotonă
sau de apă pe fiecare suprafaţă de reacţie.
Se va observa dacă se produce aglutinare pe suprafeţele de testare şi se notează rezultatele pe
cartelă – Aglutinare = reacţie pozitivă – Lipsa aglutinării = reacţie negativă.
Cauze ale rezultatelor fals pozitive – Probele de sânge pot reacţiona ocazional prin formare de
precursori de trombi, care seamănă cu o aglutinare slabă şi poate fi interpretată în mod greşit
ca rezultat pozitiv. Acest fenomen are cauze non-imunologice şi are loc de obicei când
sângele este aplicat pe suprafeţele de reacţie şi amestecat fără adaos de soluţie salină izotonă
sau apă. Formarea de precursori de trombi se întâlneşte de asemenea la sângele cu heparină, la
sângele provenit de la pacienţi trataţi cu dextran sau hidroxietilamidon precum şi la sângele
pacienţilor cu plasmocitom ( modificări ale conţinutului proteic), afecţiuni oncologice
(modificarea tabloului sanguin) sau tulburări de coagulare. La astfel de pacienţi se va picura
pe suprafaţa de reacţie întâi o picătură de soluţie salină izotonă apoi o picătură de sânge de
aceeași mărime.

Figura 3 a - Determinarea grupelor de sânge cu cartele Serafol

Figura 3 b - Determinarea grupelor de sânge cu cartele Serafol

8
ASOCIEREA DINTRE CANCER ȘI GRUPELE DE SÂNGE
De introdus in cadrul capitolului 1
Mecanismele subiacente prin care sistemul sanguin ABO sau variantele genetice strâns legate
ale locusului ABO pot interacționa cu dezvoltarea și progresia cancerului sunt încă
neelucidate pe deplin. . O ipoteză plauzibilă cuprinde o dereglare a activității enzimatice a
glicoziltransferazelor din sistemul ABO, care sunt implicate în mod special în procesele de
adeziune intercelulară ale membranei celulare cu rol în semnalizare precum și în răspunsul
imun la gazdă. Modificarea acestor molecule de suprafață poate favoriza procesul de
malignitate, printr-un mecanism analog celui cunoscut al rolului jucat de glicoziltransferazele
ABO în modularea nivelelor plasmatice circulante ale factorului von Willebrand și a riscului
crescut de tromboembolism venos. Această asociere este deosebit de interesantă, având în
vedere, de asemenea, faptul că factorul von Willebrand a fost recent descoperit a fi un
modulator important al angiogenezei și apoptozei, care, la rândul lor, sunt procese implicate
în tumorigeneză (Figura 4). (Franchini and colab., 2016)
Modificările în starea inflamatorie a gazdei datorate antigenelor grupului sanguin ABO oferă
un alt mecanism potențial prin care tipul de sânge poate influența progresia și răspândirea
malignității. Studiile recente au raportat o asociere între polimorfisme localizate la nivelul
genei ABO și nivelurile circulante ale factorului necroză tumorală-alfa , molecula de adeziune
intercelulară solubilă (ICAM) -1 , E-selectina și P-selectina. (Melzer et al., 2008)
Toate aceste molecule de adeziune sunt mediatori importanți ai inflamației cronice și a
recrutării celulelor imune. Acestea pot oferi o bază biologică pentru influența sistemului
sanguin ABO în declanșarea și răspândirea tumorilor. Expresia ICAM-1 solubilă, care inhibă
atașarea limfocitelor la celulele endoteliale prin legarea la liganzii ICAM din celulele
circulante, este semnificativ redusă la pacienții cu grup sanguin non-O (în special grupa
sanguină A) comparativ cu cei cu sânge grupa O. Deoarece unele celule canceroase utilizează
mecanisme similare pentru aderarea la celulele endoteliale și metastazarea ulterioară, scăderea
nivelurilor ICAM solubile la pacienții cu grupuri de sânge non-O poate favoriza răspândirea
tumorilor metastatice.

Figura 4 https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5016303/figure/f1-blt-14-434/

Mecanismele asocierii dintre antigenele ABO și cancer.

9
VWF: factor von Willebrand.

Aird și colab. au raportat primii, o asociere între sângele cu grupa AII și cancerul gastric
acum 60 de ani, această observație a fost confirmată în mai multe studii de caz pe un grup de
donatori de sânge din Suedia și Danemarca. Evaluarea genotipului ABO, care este foarte
concordant cu fenotipul ABO, a asociat de asemenea un risc crescut de cancer gastric cu
genotip AA . Recent, un studiu al metaplaziei intestinale și al displaziei, ambele leziuni
gastrice precanceroase, a constatat că asocierea cu sistemul sanguin ABO a fost modificată
prin Helicobacter pylori ( H. pylori ) și statusul cagA , un factor de risc cunoscut pentru
cancerul gastric. Un risc crescut al acestor leziuni a fost asociat cu grupa AII de sânge numai
între purtătorii tulpinilor virulente cagA + de H. pylori , care se presupune că se datorează
legării diferențiate a bacteriei la antigenele din grupa sanguină. Studiul nu a colectat date
privind statusul H. pylori și statusul cagA și, prin urmare, nu a putut confirma un efect
interactiv al H. pylori și grupului sangvin ABO.??
Interesul enorm pentru grupele de sânge provine din conștientizarea dezvoltării faptului că
antigenele de tip sanguin sunt componente incredibil de importante în procesul de maturizare
și control al celulelor; de exemplu, apariția sau dispariția antigenelor de tip sanguin este un
semn distinctiv al afecțiunilor maligne în numeroase cancere comune.
Mecanisme directe ale impactului grupului sanguin ABO în procesul de dezvoltare a
cancerului este evaziv. Gena ABO codifică glicoziltransferaza cu trei alele principale (A,B și
O) cu specificități diferite de substrat (Reid et al., 2004). Antigenii grupelor sanguine se
găsesc pe suprafața globulelor roșii și în numeroase alte țesuturi din corp. Pentru o varietate
de tipuri de tumori, antigenele grupului de sânge exprimate pe suprafața celulelor maligne au
fost diferite de antigenele exprimate pe celulele normale (Hakomori și colab., 1999).
Modificarea antigenelor grupului sanguin de pe suprafața celulelor canceroase modifică
motilitatea celulelor, sensibilitatea la apoptoză și imunitate, influențând astfel inițierea și
răspândirea cancerului (Le Pendu et al., 2001). În plus, studii recente au raportat asociații între
grupurile de sânge ABO și nivelurile circulante ale factorului de necroză tumorală-alfa și
ICAM-1 solubil, E-selectin și P-selectein (Melzer et al., 2008; Paterson și colab., 2009;
Barbalic și colab., 2010; Qi et al., 2010), sugerând că antigenii din grupa sanguină pot să
influențeze răspunsul inflamator sistemic. Inflamația cronică a fost în mare măsură legată de
dezvoltarea cancerului (Grivennikov et al., 2010) și presupune un alt mecanism potențial prin
care antigenele ABO pot influența riscul de cancer.
În cele din urmă, unii cercetători au arătat că structura anumitor antigene tumorale este
similară cu structura antigenelor sistemului ABO. De exemplu, antigenul Forssman este
sintetizat predominant în tumori de stomac și de colon, și structural este aproape identic cu
determinantul antigenului A. Prin urmare, transportatorii din grupa sanguină A pot avea
diminuat răspunsul la imunitatea tumorală datorită capacității reduse de a recunoaște și de a
ataca celulele tumorale care exprimă antigenul Forssman. Cu toate ca aceste mecanisme sunt
plauzibile din punct de vedere biologic pentru a le explica asocierea dintre grupurile de sange
ABO si riscul de cancerul, mecanismul de bază al discrepanței printre diferitele locații de
cancer rămâne o provocare. Sunt necesare studii suplimentare pentru a cerceta mecanismul de
bază pentru această asociere.(Zhang and colab., 2014)

1.STADIUL CERCETĂRILOR CU PRIVIRE LA GRUPELE DE SÂNGE ȘI

INCIDENȚA CANCERULUI

La inceputul lucrarii

ATENTIE LA FORMULARI, MULTE GRESELI!

10
 Cancerul reprezintă una dintre principalele cauze ale decesului la nivel mondial și
gestionarea bolilor este un motiv major de îngrijorare. De-a lungul timpului, multe cercetări s-
au axat pe determinarea factorilor de risc care contribuie la etiopatogeneza cancerului,
inclusiv factorii de mediu cum ar fi fumatul, consumul de alcool, dieta, obezitatea, infecțiile,
poluarea mediului și radiațiile . Cu toate acestea, factorii genetici, cum ar fi mutațiile genetice
și grupurile sangvine ABO au fost, de asemenea, asociate cu un risc crescut de cancer.
Decenii la rând, s-au efectuat studii pentru a evalua asocierea dintre grupurile sanguine
ABO și incidența cancerului. Un grup de cercetători chinezi au publicat în 2014 o sinteză
metaanaliză bazată pe 89 studii (82 studii de caz-control, 7 studii de cohortă) din 30 de țări,
publicate între 1953 și 2013, incluzând 30 de publicații despre cancer, implicând 100 554
cazuri de cancer. CITARE
Frecvențele grupurilor sangvine variază la nivel global cu grupa O, a cărui frecvență
este mare la populațiile indigene din America Centrală și de Sud, urmată de grupa A, mai
frecventă în Europa Centrală și de Est, apoi grupa B, mai frecventă în China și India și grupa
AB, care este mai frecventă în Japonia, China și Coreea . Pentru cancer în general, rezultatele
au arătat că oamenii cu sânge grupa A prezintă un risc semnificativ mai mare comparativ cu
grupele de sănge OI, BIII și ABIV (OR = 1,12; CI 95%: 1,09-1,16) și acelea cu grupa
sanguină OI a prezentat un risc semnificativ scăzut din totalul cancerului, comparativ cu
grupele AII, BIII și ABIV (OR = 0,84;95% IC: 0,80-0,88). Grupul sanguin B și AB nu au fost
semnificativ asociate cu riscul global de cancer. Asemănător rezultatele au fost găsite între
cancerul comun?? și rare forme de cancer. Au existat dovezi de eterogenitate printre studii??
(A vs non-A, I2= 77,3%, p < 0,001; B vs non-B, I2= 65,1%, p <0,001; O față de non-O, I2=
89,2%,p <0,001; AB vs non-AB, I2= 40,6%, p <0,001).?? CITARE

Sistemul sanguin ABO și incidența cancerului gastric

Un total de 36 de studii (incluzând 31 783 cazuri de cancer) au investigat asocierea dintre
cancerul gastric și grupul de sânge ABO, incluzând 35 studii de caz și control,1 studiu de
cohortă. Șapte studii au fost efectuate în Asia și 29 au fost efectuate în Europa. În majoritatea
studiilor a fost raportată o asociere între cancerul gastric și sânge grupa A și asocierea inversă
pentru grupurile O față de non-O, 5 studii au raportat un rezultat contrar, dar nu statistic
semnificativ. OR-urile grupate din modelul cu efecte aleatoarea ?? arătat că există un risc
semnificativ crescut de cancer gastric pentru grupurile A împotriva non-A (OR = 1,18; 95%
CI:1,13-1,24). Pentru grupurile O vs. non-O, a fost o incidență mică a cancerului gastric, OR
reunit a fost 0,84 (95% CI:0,80-0,88) (Tabelul 1). Eterogenitatea dintre studii
a fost găsit (A față de non-A, I2= 64,9%, p <0,001; B vs non-B, I2= 57,3%, p <0,001; O față
de non-O, I2= 59,7%, p <0,001; AB față de non-AB, I2= 38,7%, p = 0,011. (Zhang and colab.
2014) ??? (Zhang et al, 2014)

Sistemul sanguin ABO și incidența cancerului pancreatic

Un total de 13 studii (12 studii de caz-control și1 studiu de cohortă) a furnizat date despre
cancerul pancreatic cuprinzând 8068 de cazuri. Doar un studiu a raportat o inversă asociere
pentru grupurile A vs. non-A, dar nu statistic semnificativ. OR a înregistrat un risc crescut
pentru grupa de sânge A pentru cancerul pancreatic (OR = 1,23; 95% CI:1,15-1,32) și un efect
protejat pentru grupa sanguină O pe cancer pancreatic (OR = 0,75; IÎ 95%: 0,70-0,80). A fost
detectată o heterogenitate mediană ?? (A față de non-A, I2= 30,7%, p = 0,13; B vs non-B, I2=
47,8%, p = 0,02; O vs non-O, I2= 29,1%, p = 0,15; AB vs non-AB, I2= 54,0%, p = 0,008).
(Zhang and colab. 2014)
Cancer mamar
Cele 11 studii privind cancerul de sân (10 caz-control studii și un studiu de cohortă) efectuate
toate în Europa, au inclus 11 460 de cazuri. Piesa OR pentru A vs grupele non-A a fost 1,12

11
??? (IC 95%: 1,01-1,24) și a fost de 0,90(CI 95%: 0,85-0,95) pentru grupurile O față de non-
O, sugerând un risc crescut de cancer de sân pentru grupa sanguină A și un risc scăzut pentru
grupa sanguină O (tabelul 1). In lucrare nu este nici un tabel! S-a găsit o eterogenitate ridicată
în cadrul studiilor (A față de non-A, I2= 80,3%, p <0,001; B vs non-B, I2= 83,9%, p <0,001;
O vs non-O,eu 2= 33,0%, p = 0,14; AB vs non-AB, I2= 62,1%, p = 0,003). (Zhang and colab.
2014)
Sistemul sanguin ABO și incidența cancerului colorectal
Un total de opt studii au raportat asocierea între cancerul colorectal și grupurile de sânge cu
6931 cazuri de cancer, dintre care 7 au fost studii de caz-control și 1 a fost un studiu de
cohortă. S-a observat un risc scăzut de cancer colorectal pentru persoanele cu grupa sanguină
O (OR = 0,89;95% CI: 0,81-0,96) (Tabelul 1). O eterogenitate ridicată a fost
găsite în cadrul studiilor (A vs non-A, I2= 37,5%, p = 0,14; B vs non-B, I2= 70,3%, p =
0,003; O față de non-O, I2= 59,0%, p = 0,02; AB vs non-AB, I2= 45,1%, p = 0,09). (Zhang
and colab. 2014)

Sistemul sanguin ABO și incidența cancerului ovarian

Au fost raportate 7 studii de date despre cancerul ovarian implicând 9956 de cazuri. Toate
studiile au fost pozitive asociații pe grupuri A și non-A, cu excepția unui singur studiu
(OR <1,00), care nu a fost statistic semnificativă au arătat că grupul de sânge A a fost asociat
cu risc crescut de apariție a cancerului ovarian (OR = 1,16; IÎ 95% 1,04-1,27) și s-a asociat
grupa sanguină O risc scăzut (OR = 0,76; IC 95%: 0,53-1,00) (Tabelul 1). In lucrare nu este
nici un tabel
Au existat dovezi de eterogenitate ridicată în cadrul studiilor (A față de non-A, I2
= 71,9%, p = 0,002; B vs non-B, I2= 72,0%, p = 0,002; O față de non-O, I2= 97,2%, p
<0,001; AB vs non-AB, I2= 50,8%, p = 0,06). ).(Zhang and colab. 2014) nu este clar

Sistemul sanguin ABO și incidența cancerului de esofag

Au fost șase studii despre cancerul esofagian și grupurile de sânge, toate studiile au indicat că
sângele de tip B a fost un factor de risc al cancerului esofag, dar numai un singur studiu a
fost statistic semnificativ. Analiza generalizată a constatat că riscul de cancer esofag pentru
grupa sanguină B a fost semnificativ mai mare decât grupurile de sânge non-B (OR = 1,18;
95% CI:1,04-1,32), riscul pentru grupa sanguină O a fost semnificativ mai mici decât
grupările non-O (OR = 0,94; CI 95%: 0,89-1,00) (Tabelul 1). Eterogenitatea scăzută a fost
observată în cadrul studiilor (A față de non-A, I2= 49,9%, p = 0,08; B vs non-B, I2= 24,9%, p
= 0,25; O față de non-O, I2= 0,0%, p = 0,51; AB vs non-AB,I2= 13,1%, p = 0,33). ).(Zhang
and colab. 2014)

Sistemul sanguin ABO și incidența cancerului pulmonar

Patru studii cu 1561 de cazuri de cancer au investigat relația dintre cancerul pulmonar și
grupurile de sânge. Toate studiile au arătat un efect protector al cancerului pulmonar
pentru B față de grupurile non-B ???, dar nu semnificative statistic. cumulat OR din
modelul cu efecte aleatorii a fost 0,81 (95% CI:0,66-0,95) pentru grupurile B față de cele non-
B (Tabelul 1). Statistic s-a observat o heterogenitate semnificativă în cadrul studiilor (A față
de non-A, I2= 88,6%, p <0,001; B vs non-B, I2= 0,0%, p = 0,88; O față de non-O, I2= 98,0%,
p <0,001; AB vs non-AB, I2= 0,0%, p = 0,99). ). (Zhang and colab. 2014)

Sistemul sanguin ABO și incidența cancerului nazofaringian

Trei studii au furnizat date privind cancerul nazofaringian, inclusiv 1872 de cazuri, toate
efectuate în Asia. Rezultatele a arătat că riscul de cancer nazofaringian pentru sânge

12
grupa A a fost semnificativ mai mare decât grupurile non-A (OR = 1,17; 95% CI: 1,00-1,33),
iar pentru grupa sanguină O, riscul a fost semnificativ mai scăzut decât grupurile non-O (OR
= 0,81; 95% CI: 0,70-0,91) (Tabelul 1). Nu au existat dovezi a eterogenității în cadrul
studiilor (A față de non-A, I2= 0,0%, p = 0,62; B vs non-B, I2= 0,0%, p = 0,91; O vs non-O,
I2= 0,0%, p = 0,88; AB vs non-AB, I2= 0,0%, p = 0,81) ).(Zhang and colab. 2014)

(Zhang and colab. 2014) – fiind acelasi autor, nu trebuie sa il citezi dupa fiecare paragraf
consecutiv. Este suficient sa citezi la final.

În urma acestei meta-analize sistematice privind grupurile de sânge ABO și cancer, a reieșit
că grupa de sânge A e asociată cu o creștere de 12% risc crescut de cancer și în funcție de
tipul de cancer astfel: cancer gastric (18%), cancer de pancreas (23%), cancer de sân (12%),
cancer ovarian (16%), și cancer nasofaringian (17%). Grupul de sânge O a fost asociat cu un
risc scăzut de cancer de 16% și în funcție de tipurile de cancer astfel: cancerul gastric (16%),
cancerul de pancreas (25%), cancerul de sân (10%), cancerul colorectal (11%), cancerul
ovarian (24%), cancerul de esofag (6%), și cancerul nazofaringian (19%).
Rezultatele au fost în general asemănătoare cu cele trei meta-analize anterioare care?? privind
cancerul gastric, cancerul de sân și cancerul pancreatic. Au fost incluse 36 de studii cu peste
31 780 de cazuri de cancer gastric în această metaanaliză, în timp ce cea precedentă, publicată
în 2012 au inclus 24 de studii cu peste15 843 cazuri de cancer gastric (Wang et al., 2012). S-a
constatat o asociere semnificativă între grupul de sânge A și risc crescut de cancer la sân și
grupa sanguină O cu risc scăzut de cancer de sân, asociere asemănătoare cu cea raportată în
meta-analiza anterioară. (Miao et al., 2013).

Sistemul sanguin ABO și incidența cancerului oral

Termenul de cancer oral se referă, în general, la carcinomul mucoasei orale. Cancerul oral are
etiologie multifactorială și este asociat semnificativ cu factorii de risc ai stilului de viață al
individului, în special utilizarea cronică a tutunului, alimentelor picante, alcoolului și
fumatului. Multe studii au indicat faptul că factorii genetici au, de asemenea, o influență
asupra etiologiei cancerului.
Unii cercetători au studiat relația dintre grupurile de sânge ABO și cancerul oral. Posibilitatea
de asociere între grupurile sangvine ABO și malignitatea orală a fost prima explorată de
Alexandru în 1921. În urma unui decalaj lung, după aceea, Aird et al. (1953) și Walter (1956)
au raportat o asociere strânsă între cancerul gastric și grupul de sânge A. CITARE În India,
studiile efectuate de Tyagi și colab., Mittal și Gupta, Nayak, și Baruah și Gogoi au arătat că
persoanele cu grupa sanguină A au predispoziție pentru cancerul oral. CITARE Raghavan și
colab., care a studiat incidența grupurilor de sânge ABO în cazurile de cancer oral din
districtul sudic Kanara din India, a constatat o sensibilitate crescută la cancerul oral în rândul
persoanelor cu grupa sanguină A. Protecția împotriva cancerului oral a fost mai mare pentru
grupa sanguină O, urmată de grupul sanguin AB și B. CITARE
Studiul realizat la Institutul de Oncologie Memorial Kidwai (KMIO) din Bangalore, India pe
235 de pacienți, cuprinzând 77 de bărbați și 158 de femei, diagnosticați histopatologic cu
cancer oral pe o perioadă de 2 luni, au constituit cazurile. Datele privind detaliile personale
ale pacientului, grupurile de sânge și obiceiurile orale au fost obținute din fișele de caz
disponibile în spital.
Asocierea dintre grupurile de sânge ABO și cancerul oral a fost evaluată prin raportul de
șanse, s-a constatat că persoanele cu grupa sanguină A au avut de 1,46 ori mai mare risc de a
dezvolta cancer oral în comparație cu alte grupuri de sânge. Riscul relativ a fost de 1,19
pentru persoanele cu grupa sanguină B și 0,90 pentru persoanele cu grupa sangvină AB.

13
Riscul relativ pentru persoanele cu grupa sanguină O a fost de 0,66, ceea ce a fost statistic
semnificativ.(Jaleel și Nagarajappa, 2012)
Majoritatea cazurilor de cancer oral (54%) au fost găsite în grupa de vârstă de 40-59 ani,
indiferent de grupul de sânge pe care îl aveau. Foarte puține cazuri au fost observate la
celelalte grupe de vârstă, adică 21-39 ani și 60+ ani.
Atunci când diferitele tipuri de obiceiuri au fost comparate, majoritatea cazurilor de cancer
oral (adică 80%) au avut obiceiul de a mesteca tutun. Fumatul și consumul de alcool au fost
relativ mai mici.
Când a fost studiată distribuția cazurilor de cancer oral, sa observat că mucoasa bucală a fost
afectată în majoritatea cazurilor (68%), urmată de limbă (12%), palat (11%), alveolus (12%
gura (3%) și buza (1%). (Jaleel și Nagarajappa, 2012)

Sistemul sanguin ABO și incidența cancerului de piele

Grupele de sânge și incidența cancerului de piele a fost examinată într-un studiu prospectiv
utilizându-se două cohorte mari în SUA, incluzând melanomul, carcinomul cu celule
scuamoase (SCC) și carcinomul bazocelular (BCC). La fel la toate abrevierile utilizate
prima data in lucrare S-au urmărit participanții la studiu (70,650 asistente medicale de sex
feminin si 24,820 de profesioniști din domeniul sănătății de sex masculin) cu diagnosticul lor
de cancer de piele incidența de la cohorta de bază (1976 la femei si 1986 la bărbați) până în
2006 (Figura 5). Timpul mediu de urmărire a fost de 27 ani pentru femei și de 16,9 ani pentru
bărbați. (Xie and colab.2010).
Cancerul de piele este cea mai frecventă malignitate și reprezintă aproximativ jumătate din
toate cazurile de cancer din Statele Unite. În fiecare an mai mult de 1 milion de cazuri de
cancer de piele sunt diagnosticate în această țară. Au existat aproximativ 11.590 de decese
cauzate de cancerul de piele în 2009 . Factorii de risc ai cancerului de piele includ expunerea
la lumină ultravioletă, vârsta, sexul masculin, susceptibilitatea genetică și factorii
constituționali, de exemplu, culoarea părului, numărul de cariere, culoarea pielii și reacția
cutanată la expunerea la soare. Există trei tipuri de cancer de piele: melanomul, carcinomul cu
celule scuamoase (SCC) și carcinomul bazocelular (BCC) provenind din trei tipuri majore de
celule din epidermă.

14
Figura 5- Grupele de sânge și incidența cancerului de piele (melanomului, carcinomului cu
celule scuamoase-SCC și carcinomului bazocelular-BCC)
S-a observat că grupul de sânge non-O (A, AB și B combinat) a fost semnificativ asociat cu
un risc scăzut de cancer de piele non-melanom global. În comparație cu participanții cu grupa
sanguină O, participanții cu grup sanguin non-O au prezentat un risc scăzut de dezvoltare a
SCC (HR multivariabil: 0,86; CI 95%: 0,78, 0,95) cu 14% și un risc scăzut de dezvoltare cu
BCC : 0,96; 95% CI: 0,93; 0,99). Riscul scăzut al melanomului pentru grupul de sânge non-O
nu a fost statistic semnificativ (HR multivariabil: 0,91; CI 95%: 0,78; 1,0). (Xie și colab.
2010)
Multe studii anterioare au raportat o asociere între grupul de sânge ABO și riscul de diferite
forme de cancer, în special cancerele epiteliale. Un studiu care a utilizat aceleași două cohorte
a arătat o asociere între tipul de sânge ABO și riscul de apariție a cancerului pancreatic ( P  =
.004; test log-rank). În acest studiu, în comparație cu participanții cu grupa sanguină O, cei cu
grupe de sânge A, AB sau B aveau mai multe șanse de a dezvolta cancer pancreatic (HR
ajustate pentru cancerul pancreatic incidente au fost 1,32, 1,51 și, respectiv, 1,72). Un alt
studiu efectuat pe baza NHS a sugerat că prezența antigenului B a fost asociată pozitiv cu
riscul de apariție a cancerului ovarian epitelial, în timp ce grupul de sânge A nu a fost asociat
cu riscul.(Xie and colab., 2010)

Sistemul sanguin ABO și incidența cancerului de ficat și de col uterin

Au fost realizate puține studii care au evaluat rolul sistemului ABO în carcinomul
hepatocelular (HCC). Într-un grup de 6275 pacienți chinezi cu infecție hepatică cronică B,
pacienții de sex masculin cu grupa A au prezentat un risc crescut de a dezvolta HCC
comparativ cu cei cu tip de sânge O (ajustat OR: 1,39; 95% IC: 1,05-1,83); un risc crescut la
bărbați a fost, de asemenea, detectat cu grupa sanguină B, cu toate acestea, la pacienții de sex
feminin, cei cu tipuri de sânge B sau AB au avut risc scăzut de HCC. Un studiu separat din
Taiwan a constatat că femelele cu grupul sanguin A au prezentat un risc crescut de a dezvolta
cancer la ficat (raportul de risc: 1,69; 95% CI: 1,02-2,79). Evaluarea expresiei antigenului în
țesuturile carcinomului hepatic nu a evidențiat nici o expresie în HCC sau hepatoblastoame și
astfel expresia antigenului în tumorile hepatice nu poate fi utilizată ca biomarker prognostic.
(Rummel și Ellsworth, 2016)
Într-o cohortă japoneză de femei, grupul A de sânge a fost suprareprezentat la pacienții cu
cancer de col uterin; această relație a fost de asemenea observată la pacienții din Delhi, India.
CITARE

Sistemul sanguin ABO și incidența cancerului SNC

Studiul sistemic al tumorilor SNC a început când Baily și Cushing și-au început studiile la
începutul anilor 1920. Multe rapoarte au sugerat că atât incidența cât și modelul neoplaziei
intracraniene sunt supuse unor variații geografice și rasiale considerabile. Cunoașterea
particularităților regionale ale acestor leziuni ar contribui, prin urmare, la identificarea
posibilelor factori de risc. De asemenea, ajută la stabilirea unor măsuri pentru îmbunătățirea
diagnosticului, tratamentului și rezultatelor.
Studiul a fost efectuat la secțiile de histopatologie și de sânge hematologie din cadrul
Departamentului de Patologie al JSS Medical College din Mysore, India. Acesta a fost un tip
de studiu analitic efectuat pe o perioadă de 2 ani și 8 luni din ianuarie 2009 până în august
2011. Au fost analizate o sută patruzeci și șapte de cazuri.(Kumarguru and colab.2012)
S-au observat leziuni ale SNC la toate grupele de vârstă, de la vârsta de patru zile până la 88
de ani. Leziunile au fost obișnuite în deceniul al șaptelea, cu o medie de 42,97%. Distribuția
leziunii neoplazice în decada a șaptea a fost statistic semnificativă (p <0,05). Leziunile au fost
ușor predominante la bărbați cu un raport bărbat / femeie de 1,01: 1. Leziunile CNS au fost
15
mai frecvente în regiunea intracraniană (82,31%) decât în regiunea măduvei spinării
(17,68%). Regiunea frontală (17%) a fost cel mai frecvent site intracranian de
implicare. Regiunea cervicală (3,4%) a fost cel mai frecvent loc de implicare în regiunea
măduvei spinării. (Kumarguru and colab.2012)
O asociere semnificativă a fost găsită între craniofaringiom, astrocitoame, meningioame și
grupa de sânge A. frecvență semnificativ mai mare de meduloblastom a fost gasit la pacientii
cu grupa de sange B .(Kumarguru and colab.2012)
Pe baza observațiilor studiului, se poate sugera că grupul de sânge ABO poate fi asociat cu
neoplasme primare ale SNC și leziuni metastatice. Se poate sugera ipoteza probabilă că o
modificare a caracteristicilor antigenelor grupului sanguin ABO pe suprafața celulei de
origine, sub influența fie a factorilor de mediu, fie a factorilor genetici, poate guverna
procesul de dezvoltare a tumorilor. Acest mecanism poate opera atât în leziunile primare
neoplazice cât și în leziunile metastatice ale SNC la persoanele sensibile genetic.
În studiul de față, grupul sanguin O a fost cel mai frecvent în majoritatea categoriilor de
leziuni, cu excepția leziunilor metastatice și a tumorilor hematopoietice. Au fost observate
tumori metastatice și tumori hematopoietice la pacienții cu grupa sanguină A și B.
(Kumarguru and colab.2012)

Sistemul sanguin ABO și incidența glioblastomului

Pe lângă faptul că sunt exprimate pe eritrocite, antigenele grupului sanguin ABO sunt
exprimate pe diferite celule în diferite țesuturi umane, incluzând celule epiteliale, celule
endoteliale vasculare și neuroni .
Glioblastomul este o tumoare cerebrală malignă care duce, de obicei, la moarte.
Cohorta de studiu a constat din 115 pacienți diagnosticați cu GB la Spitalul Universitar King
Abdullah (KAUH), Iordania, între 2004 și 2015. Criteriile de diagnosticare au inclus
constatări clinice și radiologice, precum și dovezi histopatologice fără echivoc.
Datele privind caracteristicile pacienților, incluzând vârsta, sexul, grupul de sânge ABO și
factorul Rh, au fost colectate din evidența spitalului.
A existat o asociere semnificativă între distribuția antigenelor grupului sanguin ABO și
incidența glioblastomului. Analiza a arătat că persoanele cu grupa A au avut o șansă mai mare
decât cea preconizată de a dezvolta glioblastom, în timp ce persoanele cu grupul O au avut o
șansă mai mică decât cea preconizată. Mai mult, indivizii cu grupa A s-au dovedit a avea un
risc crescut de a dezvolta glioblastom de 1,62- la 2,28 ori comparativ cu indivizii cu grupa O.
În acest studiu,s-a demonstrat că, în Iordania, persoanele cu grupa A au un risc crescut de a
dezvolta glioblastom, în timp ce persoanele cu grupul O au un risc redus. Aceste constatări
sugerează că distribuția antigenelor grupului sanguin ABO este asociată cu un risc de tumori
cerebrale și poate juca un rol important în dezvoltarea lor. Cu toate acestea, sunt necesare alte
investigații clinice și experimentale pentru a confirma această asociere. (Allouh and colab.,
2016)
Turowski și Czochra , pe de altă parte, au detectat o frecvență mai mare a grupului A și o
frecvență mai mică a grupului O, la pacienții GB din Polonia. CITARE Într-un studiu recent,
Akca și colab.au raportat că cel mai frecvent grup de sânge la pacienții GB din Turcia a fost
grupul A. Cu toate acestea, nu a existat o diferență semnificativă în distribuția antigenelor
grupului sangvin cu cea a populației generale, dat fiind faptul că grupul A este cel mai
frecvent grup de sânge al populației din Turcia. Discrepanțele dintre aceste constatări se
datorează variațiilor tipului și mărimii populațiilor de studiu. CITARE

LEUCEMIA

16
Leucemia sau cancerul de sânge este cunoscut ca cel de-al cincilea tip de cancer la nivel
mondial și reprezintă 8% din totalul cancerelor.
Această boală este, de asemenea, cunoscută sub numele de cancer pentru copii, deoarece
aproximativ 15% dintre copiii cu vârsta sub 15 ani sunt afectați de această maladie.
În acest studiu, 424 de pacienți ce erau diagnosticați cu cancer de sânge în secțiile de
hematologie și oncologie A și B din Spitalul Shariati au fost studiați în perioada septembrie
2007 - 2008 în Teheran.
În ansamblu, raportul de cancer la bărbați a fost mai mare decât la femei (61-39%).
Grupul de sânge cu Rh pozitiv a fost mai frecvent decât grupul de sânge cu Rh negativ în
toate cazurile de cancer. În total, 80,43% din probe au avut grup de sânge Rh +.
Incidența cancerelor din rândul grupurilor de sânge A și O a pacienților a fost mai mare decât
din celelalte grupuri de sânge.Incidența cancerului de sânge a fost mai mare la grupurile cu
vârsta cuprinsă între 15-30 ani și 30-45 de ani. A fost corelație mare (98%) între parametrii
cantitative și parametrii calitativi ai vârstei și a tipului de cancer( Zand and colab. 2010)
Statisticile publicate în jurul lumea sugerează o incidență mai mare a cancerului în Rh +
grupa sanguină și grupa sanguină O și parțial în sângele A grup care sprijină rezultatele
actuale. Rh grup de sânge are o asociere de 67% cu incidența diferitelor tipuri de cancer că
rata este de 22% pentru ABO sânge grup. Prin urmare, persoanele cu grupa sanguină A + și O
+ arată potențial mai mare pentru dezvoltarea diferitelor tipuri de cancere de sânge. Mai mult
decât atât, din moment ce grupa O are un a incidență ridicată în Iran, este rezonabil pentru
acest sânge grupului să aloce un procent ridicat de cancere de sânge. ????(Zand și colab.
2010) Dovezile sugerează că, în general, persoanele de tip A din sânge ?? sunt mai predispuse
la leucemie. Această tendință este deosebit de puternică pentru o varietate mai rară a tipului
de sânge A (A2A) și a leucemiei limfocitare cronice asociate. În mod similar, tipul de sânge O
pare să ofere un grad de rezistență mai ales în cazul leucemiei acute. Această protecție este
cea mai cunoscută în rândul femeilor O. Din acest motiv, unii cercetători au sugerat că ar
putea exista o genă în apropierea locusului genei ABO de pe cromozomul 9, care protejează
relativ femeile din grupul O împotriva leucemiei acute. Boala Hodgkin a arătat o asociere cu
tipul de sânge O.( Janardhana and colab.1991)

Sunt mai mult date statistice

În România, conform ultimelor date Globocan 2018 (Globocan Cancer Observatory), în anul
2018 numărul cazurilor nou depistate s-a ridicat la 83.461, în condiţiile în care 50.902 români
îşi pierd viaţa din cauza cancerului. Sunt cifre alarmante şi multe dintre ele pot fi considerate
decese evitabile, dacă ar exista o strategie corespunzătoare pentru combaterea acestei
afecţiuni. Datele au fost sondate din centrele de oncologie din Cluj şi Timişoara. Îngrijorător
este şi faptul că România nu deţine un Registru Naţional de Cancer, deci se estimează că
numărul total ar fi mult mai mare.
Decesele prin cancer s-au dublat în ultimii 10 ani Conform raportului Jurnalului European de
Oncologie, numărul deceselor provocate de cancer în România s-a dublat din 2009 până în
2018.
„Datele statistice noi, publicate de Globocan în anul 2018 şi folosind pentru România datele
Registrului Regional din Cluj-Napoca şi pe cele ale Registrului Regional Timişoara
extrapolate la cele ale ţărilor vecine, arată că în România pentru o populaţie de 19.580.628 de
locuitori au fost înregistrate 83.461 de cazuri noi de cancer, 50.902 decese prin cancer şi o
prevalenţă la 5 ani a cazurilor de cancer de 202.230 de pacienţi cu cancer", explică prof. dr.
Dana-Lucia Stănculeanu, medic primar oncologie medicală şi preşedintele Societăţii
Naţionale de Oncologie Medicală din România (SNOMR).

17
Numărul bolnavilor de cancer nou depistaţi (sursa: registrul de cancer până în 2007, pentru
2007‐2014 cabinetul de oncologie) în perioada 2005‐2014 a crescut de la 52040 la 65793,
incidenţa bolnavilor de cancer în aceeaşi perioadă variind între 244,1%ooo locuitori în 2005
şi 330,5% ooo locuitori în 2014. Prognoza privind incidența prin cancer până în anul 2024
arată tendința de creștere a cazurilor noi de bolnavi de cancer, ceea ce impune o mai mare
atenție acordată profilaxiei acestei boli prin screening‐uri, unde este posibil, pentru a
determina o reducere a costurilor și a mortalității prin această boală.
Comparativ cu Europa și UE, valorile ratelor de prevalență privind cancerul în România sunt
mai mici, deși înregistrează valori mai mari an de an. CITARE CORECTA
În ceea ce priveşte incidenţa pentru ambele sexe, pe primul loc se află cancerul pulmonar,
urmat de cancerul mamar, de prostată, de vezică urinară si cel gastric. Dacă ne referim la
incidenţa pe sexe, pe primul loc pentru sexul masculin se află cancerul pulmonar, urmat de cel
de prostată, vezică urinară, stomac şi hepatic, iar pentru femei cancerul mamar, de col uterin,
pulmonar, de corp uterin (endometrial) şi ovarian.În România nu s-au făcut studii privind
grupele de sânge și incidența cancerului.
Dupa frecvență, repartiția pe grupe sanguine a populației țării noastre se prezintă astfel: 33%
grupa 0; 43% grupa A, 16% grupa B si 8% grupa AB.( Hălmagi și Bichiș, 2015)

CONCLUZII

Concluziile apar doar la sfarsitul lucrarii, dupa partea de rezultate si discutii a lucrarii

Constatările făcute vor facilita identificarea populației cu risc crescut de cancer, care va
beneficia de programe de screening pentru cancer. Sunt necesare studii suplimentare pentru a
cerceta mecanismul de bază pentru această asociere.

18