SANGELE SI

GRUPELE SANGVINE
 SANGELE
• este un țesut special sub formă lichidă

• disciplina care se ocupă cu studiul sângelui se numește

hematologie
 SANGELE
• La om volumul sanguin constituie circa 7% din greutatea
corpului.
• volumul sângelui se menține constant prin mecanisme
compensatorii de trecere a apei din sânge în lichidul
interstițial și invers.
• dacă volumul de sânge crește, surplusul de apă trece la
țesuturi și apoi se elimină prin rinichi
• dacă volumul sangvin scade, apa din spațiile interstițiale
trece în sânge
• În urma hemoragiilor, volumul plasmatic se reface mai
repede decât cel al elementelor figurate.
 SANGELE
• Din punct de vedere fizico-chimic sângele este o suspensie,
cu alte cuvinte un amestec de lichide, gaze, substanțe
solide printre care se înțeleg și celulele.
• este format din:
- substanță fundamentală interstițială, plasma, în care
se găsesc elementele figurate
- elementele figurate ale sângelui sunt:
- eritrocitele
- leucocitele
- trombocitele
 a) Plasma
• reprezintă aproximativ 55–60% din sânge
• este formată din:
– aproximativ 90% apă,
– 1% substanțe anorganice (săruri minerale care conțin
ioni dintre care mai importanți sunt cei de sodiu, clor,
potasiu, magneziu, fosfor și calciu)
– aproximativ 9% substanțe organice (proteine, glucide,
lipide etc)
 b) Elementele figurate sangvine
• Proporția elementelor figurate din sânge se numește
hematocrit.
• Valorile normale ale hematocritului variază în funcție de
vârstă și sex.
• La bărbați, valoarea normală a hematocritului este între 44
- 46 %, la femei între 41 - 43 %.
• La copii variază în funcție de vârstă, la nou născuți fiind de
60%, iar la copiii până la pubertate de numai de 30%.
 b) Elementele figurate sangvine
• Eritrocitele
- numite și globulele roșii sau hematii
- au rolul de a transporta oxigenul și dioxidul de carbon
- sunt celule anucleate, ce conțin un pigment numit
hemoglobină, care dă culoarea roșie sângelui.
 b) Elementele figurate sangvine
• Leucocitele sau globulele albe
- se împart în:
- granulocite – au nucleu granular si rol imunologic în imunitatea
nespecifică; sunt clasificate în trei categorii:
- eozinofile – protejeaza organismul de materii straine (1-6%)
- bazofile – contin heparina si histamine necesare vasodilatatiei (0-1%)
- neutrofile – distrug bacterii si resturi (40-75%)
- agranulocite – au nucleu de formă mai simplă, negranular si rol în
imunitatea specifică; sunt clasificate în:
- monocite – activitate fagocitara (2-10%)
- limfocite – importante pentru producerea de anticorpi (20-45%)
 b) Elementele figurate sangvine
• Numărul normal de globule albe variază în funcție de
vârstă, fiind mai mare la copil. Poate depăși valorile
normale ale vârstei în caz de boală. În infecții, în special
bacteriene, numărul de leucocite de regulă crește, dar poate
să și scadă în infecții cu anumiți germeni, în special
virusuri, sau la persoane cu imunodeficiențe.

• Trombocitele, numite și plachete sanguine, sunt celule

cu rol în coagulare.
 GRUPELE DE SANGE
• Termenul de grupă sanguină este folosit pentru a
caracteriza sângele unui individ în funcție de prezența sau
absența unui antigen pe suprafața eritrocitelor acestuia.
Deși aceste antigene sunt prezente și pe leucocite (nu și pe
trombocite), în mod curent se consideră că doar eritrocitele
prezintă importanță pentru stabilirea grupelor sanguine.
• Datorită faptului că reacția antigen - anticorp la care
participă antigenele de grup sanguin și anticorpii lor
specifici este una de aglutinare (se soldează cu aglutinarea
hematiilor) antigenele se mai numesc și aglutinogene, iar
anticorpii și aglutinine.
 GRUPELE DE SANGE
• În practica medicală curentă prezintă importanță sistemele
AB0 și Rh.
• Importanța grupelor sanguine rezidă în indicarea
compatibilității sau incompatibilității dintre donator și
primitor în cazul transfuziilor.
• Teoretic, compatibilitatea reprezintă situația în care
întâlnirea antigenului de pe hematii cu anticorpi specifici
este exclusă.
 SISTEMUL AB0
• se bazează pe existența a două aglutinogene, notate A și B,
și a două aglutinine specifice: α (anti A) și respectiv β (anti
B).
• Este prezentă o regulă a excluziunii reciproce, adică
indivizii care prezintă pe eritrocite un aglutinogen nu au
niciodată în plasmă aglutinina omoloagă.
• Un individ poate dispune de unul, ambele sau de nici unul
din aglutinogene.
• Întotdeauna există aglutinine corespunzătoare
aglutinogenului care lipsește, iar când sunt prezente atât A
cât și B, nu vor exista aglutinine.
• Astfel, există 4 grupe principale în sistemul AB0:
 SISTEMUL AB0
Grupa (Landsteiner) Grupa (Janský) Aglutinogen (antigen) Aglutinine (anticorpi)

0 (zero) I nu are α și β

A II A β

B III B α

AB IV A și B nu are
 SISTEMUL Rh
• Sistemul Rh (Rhesus) clasifică sângele uman după
prezența sau absența unor proteine specifice pe suprafața
hematiilor.
• Determinarea statutului Rh ține cont de cea mai frecventă
dintre acestea: factorul D, sau antigenul D.
• Indivizii ale căror hematii prezintă antigen D pe membrană
sunt considerați Rh+ (pozitiv), ceilalți Rh- (negativ).
• Spre deosebire de sistemul AB0, în sistemul Rh absența
antigenului nu presupune existența anticorpilor specifici;
indivizii Rh- nu au în mod normal în ser anticorpi anti D.
• Statutul Rh se asociază obligatoriu grupei din sistemul
AB0, astfel că "grupa sanguină" este exprimată prin
adăugarea semnului + sau - la grupa AB0. Aceste
informații reprezintă minimul necesar în practica medicală
pentru realizarea unei transfuzii.
 Determinarea grupei de sange
• PRINCIPIU: determinarea se bazează pe reacţia de
aglutinare, reacţie antigen - anticorp între antigenele
eritrocitare A, B şi aglutininele alfa, beta din ser, pe
lamă sau în tub.
• Se poate utiliza:
– proba Beth-Vincent care identifică aglutinogenele
cunoscând aglutininele
– proba Simonin care identifică aglutininele
cunoscând aglutinogenele.
Determinarea grupei de sange
Determinarea grupei de sange