Trichineloza

• Trichineloza este o boală parazitară ce afectează omul şi un număr mare de animale domestice şi sălbatice
provocată de prezenţa în organism a nematodului din genul Trichinella.
• La noi în ţară, boala este provocată de specia Trichinella spiralis, nematod cu corpul cilindric, inegal calibrat
(partea anterioară este subţire, efilată, partea posterioară este mai îngroşată), cu dimensiuni de:
 Masculul 1,0 – 1,6 mm lungime/40 m lăţime;
 Femela 2,2 – 4,0 mm lungime/60-70 m lăţime
Trichinella spiralis
 Ciclul evolutiv
• Trichinella spiralis parazitează la om, porc, mistreţ, urs, nutrie, focă, carnivore domestice şi sălbatice, câine,
pisică, lupi, vulpi, jderi, râşi etc.), rozătoare (şoareci, şobolani etc.) şi chiar la cabaline.
• Ciclul biologic al genului Trichinella este autoheteroxen: formele adulte parazitează în intestin (unde depun şi
ponta), iar formele larvare parazitează în musculatura aceleaşi gazde.
• În evoluţia Trichinellei spiralis se cunosc trei faze: faza intestinală, faza de migraţie (de diseminare) şi faza de
invazie şi localizare musculară.

Faza intestinală
• Contaminarea omului se realizează pe cale orală, prin consumul de carne şi/sau preparate din carne de porc,
mistreţ, urs, nutrie, focă sau alte specii comestibile (cal etc.), iar la animalele receptive prin consumul de carne, de
viscere, de subproduse de abator, de cadavre, care conţin chişti sau larve infestante, diferenţiate sexual de
Trichinella. În tubul digestiv, sub acţiunea sucurilor gastrointestinale se produce dechistarea şi eliberarea larvelor,
care se localizează printre vilozităţile intestinului subţire unde, prin năpârliri succesive (de regulă 4), se
transformă în adulţi. După 48 – 72 de ore, post infestaţie, se produce acuplarea adulţilor. La scurt timp după
acuplare, masculii mor şi sunt eliminaţi, iar femelele vivipare rămân viabile (cca. 4 – 6 săptămâni, timp în care
depun ponta (larve de stadiul I).
• Femelele vivipare depun ponta din 30 în 30 de minute, iar numărul larvelor eliminate de o femelă pe parcursul
vieţii sale variază între 1.500 şi 15.000.
• Ponta are loc în grosimea mucoasei intestinale, mai ales în glandele Lieberkűn.
Faza de migrare (diseminare)
• Ajunse în capilarele mucoasei intestinale, larvele de stadiul I de T.spiralis migrează pe cale limfatică şi
hematogenă ("migrare pasivă"), fiind diseminate în întreg organismul. Se cunoaşte şi o cale a "migrării active",
prin care cca. 5% din larvele tinere străbat peretele intestinal, ajung în cavitatea abdominală şi migrează prin
ţesutul conjunctiv spre muşchii striaţi.

Faza de invazie musculară.

• După 8 – 12 zile post infestaţie, larvele ajung în musculatura striată, străbat sarcolema fibrei, localizându-se în
lungul fibrei musculare. Doar aceste larve se vor dezvolta complet, formând chisturi. Larvele care nu reuşesc să
penetreze sarcolema fibrei musculare, cât şi cele care se localizează în alte ţesuturi şi organe nu se încapsulează,
mor şi sunt distruse de sistemele de apărare ale gazdei.
• În musculatura striată, larvele de T. spiralis se localizează mai frecvent în muşchii scheletici (mai ales, la limita
dintre muşchi şi tendon sau aponevroză) mai puternic irigaţi ca: maseteri, laringieni, intercostali, diafragmatici,
psoaşi etc.
• După localizarea în musculatura striată, larvele trec prin mai multe stadii:
 Stadiul de spiralare: la 17 zile post infestaţie, larva musculară se curbează (în forma literei "U"), este
rezistentă la digestia peptică şi devine infestantă pentru o nouă gazdă. Stadiul de spiralare se produce
între a 21-a şi a 35-a zi post infestaţie. Larva complet spiralată are aspect de tirbuşon.
 Stadiul de încapsulare: la 28 – 30 de zile post infestaţie, acţiunea patogenă a larvei, în fibra musculară,
determină un proces inflamator subacut. Se constată dispariţia striaţiunilor transversale ale fibrei
musculare şi dispunerea ţesutului conjunctiv interfibrilar în jurul larvei (pentru a o izola de organismul
gazdă), constituindu-se chistul trichinelic (fig.1).

Figura 1. Chist de Tr.spiralis.

 Stadiul de calcificare. Procesul de calcificare este specific granuloamelor de tip parazitar şi
constă în depunerea sărurilor de calciu pe chistul cu larvă.
Calcificarea chiştilor trichinelici, la porc începe la cca. 6 luni post infestaţie; la 9 luni este bine
evidenţiat; iar la 15 – 24 de luni post infecţie chiştii sunt complet calcificaţi. După calcificare, chistul
trichinelic, în timp, suferă fenomenul de decalcificare şi apoi cel de resorbţie.
Acesta apare delimitat net de ţesuturile din jur şi este alcătuit dintr-o capsulă omogenă, hialină,
translucidă, lamelată şi cu contur dublu. În interior, pe lângă larvă, se constată o magmă albicioasă,
cu resturi de sarcoplasmă şi de nuclei proveniţi din degenerarea fibrelor musculare.
Procesul de închistare se realizează între a 3-a şi a 7-a săptămână post infestaţie. Chistul de T.
spiralis este, de obicei, oval-alungit (aspect de lămâie), având în medie 400 – 700 m lungime/250 –
300m lăţime. Dimensiunile şi forma chisturilor depind de muşchiul parazitat şi de specia
animalului gazdă (la urs este rotund).
Într-un chist se găseşte, de obicei, câte o singură larvă. În infestaţiile masive, se pot întâlni chisturi cu
câte 2 – 3 sau chiar 5 larve.
Un chist trichinelic complet calcificat prezintă capsula opacă puternic calcificată; larva este
impregnată cu săruri de calciu, pare moartă, este neinfestantă şi poate fi văzută numai după
clarificare.
Examenul trichineloscopic

cuprinde trei faze: recoltarea probelor, pregătirea câmpurilor şi examinarea propriu-zisă.

• Recoltarea probelor
Locurile de elecţie ale parazitului sunt muşchii striaţi, în apropierea inserţiei acestora pe os.
La porc, după gradul de infestaţie şi uşurinţa depistării, probele vor fi recoltate din: pilierii diafragmatici, porţiunea
musculară radiară a diafragmei, muşchii intercostali, ai cefei, limbii, laringelui, musculatura striată a esofagului,
maseteri, abdominali superiori.
De la toţi porcii sacrificaţi în abator se recoltează, de la fiecare, jumătate de carcasă, din pilierii diafragmatici, câte o
probă de carne de 10 – 20 g (deci câte două probe, de la fiecare animal). În cazul în care aceştia lipsesc în întregime,
probele se vor recolta din porţiunea cărnoasă a diafragmei, din muşchii intercostali sau abdominali.
Dacă după tăiere, carcasele au fost parcelate, probele se recoltează din fiecare bucată separat.
Fiecare probă recoltată se înfăşoară într-o bandă de hârtie pe care este înscris numărul de ordine al carcasei de la care
s-a recoltat proba, număr cu care se identifică şi organele aceluiaşi animal.
Din cărnurile congelate sau conservate prin alte mijloace decât prin frig, recoltarea se face identic ca la carnea caldă
sau refrigerată. Carnea congelată se decongelează; cea sărată se desărează (în apă); cea veche, uscată se înmoaie în apă
caldă (20 – 30 minute). Din produse sărate (tocătură, salam, cârnaţi), se recoltează din locuri diferite o probă de 50 g.
Pentru cărnurile de vânat, se recoltează, de la fiecare animal, câte patru probe din muşchii diafragmei, intercostali sau
abdominali.
Probele se recoltează folosind cuţitul, bisturiul sau foarfeca.
Etalarea şi pregătirea câmpurilor
• Materiale necesare:
 plăci compresor, foarfecă.
• Compresorul este format din două plăci de sticlă, perfect transparente (care, de obicei, sunt din cristal). Placa
inferioară este împărţită în 28 de câmpuri aşezate pe două rânduri, numerotate de la 1 – 14, respectiv 15 – 28.
• Ambele plăci sunt prevăzute cu câte două orificii, prin care trec două şuruburi cu piuliţe (piese metalice) ce
servesc la compresare. Între piuliţele de strângere şi placa de sticlă, se aşează garnituri de cauciuc, cu rol
protector.
• Persoana care execută etalarea grupează pe masa de lucru, în ordine, probele primite, desface compresorul,
aşezând în prim plan placa inferioară. Cu forfeca, din cei doi pilieri, se fac câte 7 secţiuni, din locuri diferite,
recoltând de-a lungul fibrei musculare, porţiuni subţiri (de mărimea unui bob de ovăz), care se depun în
mijlocul câmpurilor. De la fiecare animal, se fac 14 secţiuni ce ocupă toate câmpurile unui rând. Pe un
compresor, se pregătesc deci 28 de câmpuri, pe două rânduri, reprezentând probe de la doi porci.
• În dreptul fiecărui rând, pe una din porţiunile rodate ale plăcii compresor, se notează numărul de ordine al
probei.
• În anumite cazuri, se etalează şi examinează mai mult de 14 câmpuri pentru un animal, şi anume când probele
recoltate provin:
 de la porcii din alte unităţi, de la care recoltarea s-a făcut din musculatura radiară a diafragmei, intercostali sau muşchii cefei (în
lipsa totală a pilierilor diafragmatici);
 de la cărnuri de porc conservate altfel decât prin frig;
 de la porcii proveniţi din zone (unităţi) infestate cu Trichinella în proporţie de peste 1:1.000, se fac 28 de câmpuri pentru fiecare
probă (un compresor pentru fiecare animal).
• Tot 28 de câmpuri se fac şi dintr-o probă provenită din cărnurile tocate de porc.
• Pentru cărnurile de mistreţ şi urs, se etalează şi examinează din fiecare din cele patru probe recoltate pentru
un animal câte 28 de secţiuni (Zoe, Pambucol, 1982).
• În cazul cărnurilor uscate, afumate, sărate, congelate sau în cazul când formaţiunea parazitară este calcificată,
după etalare, câmpurile se clarifică punând pe fiecare secţiune o picătură de acid acetic, 10%, oţet alimentar
de 9 sau hidroxid de potasiu 3%. Pentru cărnurile congelate, se poate folosi ca şi clarificator acidul clorhidric
0,05N. În acest caz, fascicolele musculare devin mai transparente, de culoare gri, iar chiştii bine conturaţi.
• După etalare şi clarificarea secţiunilor (când este necesar), se aşează placa superioară a compresorului,
apăsând uniform, cu podul palmelor, iar cu degetele se imprimă plăcii superioare mişcări de alunecare,
necesare strivirii cât mai bine a secţiunilor. Se aşează garniturile de cauciuc şi se înşurubează piuliţele.
Secţiunile bine executate şi presate sunt subţiri, transparente şi ocupă cca. 3/4 din suprafaţa câmpului.
 Examinarea câmpurilor
• Aparatură:
 trichineloscopul portativ I.O.R., trichineloscopul proiector cu ecran interior.
• Trichineloscopul portativ este format dintr-o parte mecanică şi o parte optică.
• Partea mecanică este formată dintr-un stativ articulat pe un picior; are rolul de a susţine sistemul optic şi compresorul, permiţând fixarea şi
anumite mişcări ale acestora. Pe stativ sunt fixate sistemul optic, cremaliera, platina (suportul pe care se aşează compresorul), diafragma şi
oglinda care constituie împreună corpul trichineloscopului. Corpul este articulat pe picior, cu un şurub de fixare, care-i permite înclinarea şi
imobilizarea în poziţia dorită.
• Sistemul optic este format dintr-un grup de lentile, dispus la extremitatea de sus a tubului optic (ocularul) şi un grup de lentile dispus la
extremitatea inferioară a tubului optic (obiectivul). Între cele două lentile principale, din interiorul tubului ocularului se află diafragma.
• Obiectivele pot fi schimbate între ele prin intermediul unui dispozitiv numit revolver, dispus în partea inferioară a tubului
trichineloscopului.
• Trichineloscopul portativ I.O.R. are sistemul optic format din ocular x15 şi două obiective x3 şi x6 care realizează o mărire de x45 şi x90.
• Diafragma este un disc metalic cu deschideri circulare de diferite mărimi, dispusă pe faţa inferioară a platinei. Aceasta are rolul de a limita
mărimea fascicolului de raze ce vin de la oglindă.
• Oglinda trichineloscopului este dispusă sub diafragmă. Ea are rolul de a reflecta razele de lumină de la o sursă de lumină naturală sau
artificială şi de a le trimite prin diafragmă în câmpul trichineloscopic de pe compresor.
• Trichineloscopul proiector cu ecran interior
• Principiile constructive, mecanice şi optice, sunt identice cu cele de la trichineloscopul portativ cu deosebirea că: are sursă proprie de
lumină, alimentarea cu curent alternativ se face de la reţea (trecut prin transformator propriu); sistemul optic realizează o mărire de x40 şi
x90, imaginea fiind proiectată pe un ecran interior cu dimensiunile de 520/575 mm. Carul mobil al compresorului asigură poziţie perfect
orizontală acestuia.
• Sistemul de deplasare are un dispozitiv de blocare care nu permite trecerea la examinarea rândului doi, până când primul rând nu a fost în
totalitate examinat.
Examinarea
• Pentru depistarea larvelor de Trichinella spiralis se va examina cu atenţie întreg câmpul, inclusiv zonele
învecinate în care se pot găsi forme tinere ajunse cu sucul muscular, obţinut prin compresie,
• În funcţie de stadiul de evoluţie al parazitului, prin examenul trichineloscopic pot fi evidenţiate larve în
stadiul de spiralare, de încapsulare şi în stadiul de calcificare.
• În stadiul de spiralare larva are cuticula transparentă şi este asemănătoare unui tirbuşon. Depistarea la
trichineloscop presupune o examinare foarte atentă, datorită aspectului morfologic al parazitului, a lipsei
capsulei chistului şi a lipsei unor modificări structurale ale ţesutului muscular, vizibile la trichineloscop. În
acest stadiu larvele pot fi găsite în sucul de carne, din zonele învecinate câmpurilor, unde fac mişcări (de
încolăcire şi răsucire) dacă preparatul este uşor încălzit (fig.2).

Larvă de Tr.spiralis liberă în zona învecinată cu suc de carne

• Chiştii necalcificaţi au formă alungită (asemănătoare unei lămâi), cu axul longitudinal dispus în sensul
fibrelor musculare. Chistul poate avea, de asemenea, formă perfect ovală sau sferică. Capsula este omogenă,
transparentă, dublu conturată, bine delimitată de ţesuturile din jur, cu sau fără depozite adipoase la poli. Larva
apare spiralată caracteristic, este perfect vizibilă, este vie, deci infestantă (fig.3).

Chist de Tr.spiralis cu depozite de celule adipoase la poli

• Chiştii cu început de calcificare prezintă capsula transparentă, neomogenă, tulbure la poli, cu depuneri de
calciu la poli. Larva este bine vizibilă, este vie şi infestantă.
• Chiştii calcificaţi au capsula parţial transparentă spre opacitate uniformă, datorită depunerii interne şi
uniforme de calciu. Larva este foarte greu sau deloc vizibilă, este vie şi infestantă.
• Chiştii complet calcificaţi au capsula opacă (puternic calcificată), iar larva calcificată (vizibilă după
clarificare) este impregnată, mai mult sau mai puţin, cu săruri de calciu, este moartă şi neinfestantă (fig.4).
• Prin calcificare chiştii de T. spiralis pot deveni vizibili cu ochiul liber. Aceştia apar ca nişte formaţiuni
punctiforme, de culoare alb-gri, în contrast cu fondul roz al muşchiului.

Chist de Tr. spiralis în plin proces de calcificare

Examen trichineloscopic
https://www.youtube.com/watch?v=vnSrDKAejoA
https://www.youtube.com/watch?v=NAiLL81T8cM
https://www.youtube.com/watch?v=UksnhBsa_WM
Larva de Trichinella in chist, depistata prin examen Larve de Trichinella depistate
trichineloscopic prin digestie artificiala