Sunteți pe pagina 1din 24

Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară

Bucureşti
Facultatea Ingineria şi Gestiunea Producţiilor Animaliere
Specializarea Biosecuritatea Produselor Alimentare

Modalități de stocare a dejecțiilor


solide în ferme.

Student : Vasile Florentina


Master – Anul I
Fermele de familie dețin în România peste 92% din efectivul de bovine la nivelul anului
2014, adică aproximativ 2,1 milioane capete. Gunoiul de grajd produs de aceste efective este în
cea mai mare parte depozitat necorespunzător, astfel încât conduce la poluarea surselor de apă și
a solului. Calitatea apei se degradează și primele efecte sunt în numărul de îmbolnăviri datorate
apei cu un conținut ridicat de nitrați.
Producţia animalieră se dezvoltă în gospodării individuale şi în mari ferme de producţie
concentrate în zone tradiţionale de creştere a animalelor. O consecinţă importantă constă în
acumularea în cantităţi mari a materialelor organice reziduale de consistenţa solidă, lichidă şi
semilichidă. În mod normal aceste reziduuri, cu valoare de îngrăşăminte organice, sunt utilizante
la fertilizarea terenurilor agricole din apropiere.
Atunci când numărul animalelor este mult mai mare decât cel optim pentru suprafaţa
agricolă a fermei, cantitatea dejecţiilor depăşeşte necesarul posibil de utilizat ca îngrăşământ
organic, astfel că acestea devindeşeuri care trebuie stocate şi apoi eliminate. În acest scop este
necesar să fie luate anumite măsuri complementare direct la sursă, având caracter tehnologic, în
funcţie de raportul dintre producţia vegetală şi cea animalieră.
Încărcarea resurselor de apă cu nutrienţi proveniţi din deversările dejecţiilor de la fermele
de animaleeste o consecinţă negativă, atât a neglijenţei şi exploatării unor utilaje tehnologice şi
bazine de stocare defecte, cât şi a nerespectării legislaţiei în vigoare privind apa şi protecţia
mediului.
Îngrăşămintele organice provenite din exploataţiile agro-zootehnice au o stare fizică şi o
compoziţie foarte variată. Între momentul producerii şi momentul aplicării în sol ca îngrăşământ,
se pot produce pierderi mai mici sau mai mari de nutrienţi, în special de azot, care conduc pe de
o parte la diminuarea valorii lor agronomice şi, pe de altă parte, la poluarea mediului, în special a
apelor şi aerului. Este necesar, prin urmare, ca aceste subproduse să fie gestionate de aşa
manieră, încât aceste pierderi să fie pe cât posibil reduse la minim, cu păstrarea valorii lor
fertilizante la parametrii iniţiali.
Cele mai multe dejecţii solide proaspete conţin 80-85 % apă, dar umiditatea se schimbă
rapid în funcţie de modul de mânuire şi de stocare. Dacă umiditatea va creşte la 88 % prin
adăugarea de apă de spălare sau alte lichide contaminante atunci stocarea va fi a unui lichid.
Dacă conţinutul de apă va fi redus prin aplicarea unui aşternut sub 80% gunoiul va deveni solid.
Activitatea biologică de descompunere începe imediat de la emisia dejecţiilor. Sistemul
de management a reziduurilor afectează acest proces şi deci afectează valoarea fertilizantă şi de
condiţionator de sol a gunoiului.

Principalele avantaje ale folosirii gunoiului constau în :


• conţin toate elementele nutritive cerute de culturile agricole;
• asigură elementele nutritive pentru mai mulţi ani după aplicare;
• asigură materia organică necesară solului, conducând la îmbunătăţirea sănătăţii solului;
• poate fi accesibil din fermă.
Pricipalele dezavantaje constau în:
• conţinutul de elemente nutritive este variabil şi relativ redus;
• elementele nutritive nu sunt întotdeauna prezente în proporţiile cerute de culturile agricole;
• mirosurile;
• managementul slab poate conduce la contaminarea apelor;
• aplicarea în condiţii nefavorabile de umiditate în sol poate conduce la compactarea solului.

Este importantă valoarea ridicată de fertilizare a gunoiului de grajd şi a dejecţiilor pe


unitatea de volum. Dacă acestea sunt bogate în nutrienţi, atunci pentru producătorii agricoli
devine rentabilă stocarea şi utilizarea lor în locul îngrăşămintelor minerale, care sunt mai puţin
accesibile din cauza preţurilor ridicate. Acest îngrăşământ organic este ieftin şi la îndemâna
fiecărui producător agricol şi, în plus, poate fi completat cu îngrăşăminte chimice pentru a realiza
necesarul optim de nutrienţi pentru culturile agricole.

Codul de bune practici agricole conţine prevederi care se referă, printre altele, la depozitarea
gunoiului de grajd, atât solid cât şi lichid şi la aplicarea îngrăşămintelor pe terenul agricol. Codul
de bune practici agricole prevede ca dimensionarea capacităţii de stocare a dejecţiilor să aibă în
vedere următorii factori:

- Tipul şi mărimea lotului de animale


- Sistemul de organizare a fermei Ÿ
- Calitatea managementului aplicat Ÿ
- Durata perioadei de stocare
- Tipul de depozitare Ÿ
- Metoda de manipulare a dejecţiilor Ÿ
- Gradul de diluţie a dejecţiilor datorită ploilor sau altor tipuri de ape

Directiva Consiliului 96/61/CEE din 24 Septembrie 1996 privind Prevenirea şi Controlul


Integrat al Poluării (PCIP) conţine măsurile de prevenire sau reducere a poluării aerului, apei şi
solului prin emisii. De asemenea, măsuri de îndepărtare a reziduurilor, astfel încât să se atingă un
grad mai ridicat de protecţie a mediului înconjurător. Potrivit legislaţiei româneşti, gunoiul de
grajd nu este un reziduu.
Directiva Consiliului 96/61/CEE din 24 Septembrie 1996 privind Prevenirea şi Controlul
Integrat al Poluării se aplică fermelor avicole şi de porcine cu efective mai mari de: Ÿ40.000
pentru păsări 2.000 locuri pentru grăsuni (peste 30 kg) 750 locuri pentru scroafe
Directiva Consiliului 96/61/CEE din 24 Septembrie 1996 privind Prevenirea şi Controlul Integrat
al Poluării nu specifică nicio tehnică sau tehnologie pentru prevenirea sau reducerea emisiilor.
Pe de altă parte, directiva prevede că trebuie să se ia toate măsurile de prevenţie
împotriva poluării, prin aplicarea celor mai bune tehnici disponibile - BAT (Best Available
Techniques).
Cele mai bune tehnici disponibile trebuie utilizate pentru realizarea sistemelor de
întreţinere a animalelor, depozitarea dejecţiilor animaliere, procesarea gunoiului de grajd în
fermă şi aplicarea îngrăşămintelor pe terenul arabil.
Cele mai bune tehnici disponibile (BAT) privind depozitarea gunoiului de grajd se referă la:

- Proiectarea spaţiilor de depozitare pentru dejecţiile de porcine cu o capacitate suficientă,


până la procesarea ulterioară şi împrăştierea pe câmp.
- Capacitatea necesară depinde de climă şi de perioadele în care împrăştierea pe câmp nu
este posibilă.
- Construirea unei platforme betonate, cu un sistem de colectare şi rezervor pentru lichidul
scurs, amplasată în incinta fermei. Ÿ
- Amplasarea oricărui depozit nou construit pentru depozitarea gunoiului de grajd într-un
loc care nu deranjează vecinii, ţinând cont de distanţa faţă de vecinătate şi direcţia
vântului predominant.

Criteriile care stabilesc că o tehnică este BAT se referă la cerinţe precum suprafaţa de teren
disponibil, excesul sau cererea locală de îngrăşăminte organice, oportunităţile de promovare şi
vânzare a energiei verzi, reglementările locale şi prezenţa tehnicilor de reducere a poluării.
Deşi directiva se referă doar la fermele avicole şi de porcine mari, se recomandă aplicarea
tehnicilor BAT şi pentru fermele de bovine, cabaline şi ovine. Atunci când se stabileşte ce
tehnică sau sistem respectă cerinţele BAT cel mai important este să se ţină cont de raporturile
dintre mărimea fermei, riscul de poluare şi costurile suplimentare pentru fermier.

Legislaţia română
Pentru echivalarea consumurilor şi producţiilor de dejecţii dintre diversele specii de
animale de fermă, în România este folosită terminologia de UVM (Unitate Vită Mare). Pentru
exemplificare, o vacă în greutate de 550-600 kg şi cu o producţie anuala de lapte de 6.000 litri
este 1 UVM.
Cerinţa de stocare (pe cap de animal) pentru bălegarul depozitat
Codul de bune practici agricole privind depozitarea şi managementul gunoiului de grajd prevede
următoarele:Ÿ

La construcţia depozitelor de bălegar solid se va avea în vedere ca acestea să aibă o bază


din beton, pereţi de sprijin şi sistem de colectare a efluenţilor. Ÿ
Platformele de depozitare a gunoiului trebuie hidroizolate la pardoseală, construite din
beton, prevăzute cu pereţi înalţi de 2 metri şi cu praguri de reţinere a efluentului şi canale de
scurgere a acestuia spre bazinul de retenţie. Ÿ
Platformele trebuie să aibă o capacitate suficientă de stocare, să aibă drumuri de acces, şi
să nu fie amplasate în apropierea cursurilor de apă. De asemenea, ele trebuie amplasate la cel
puţin 50 metri de locuinţe sau surse de apă potabilă . Ÿ
Gunoiul se păstrează în aceste platforme îndesat, acoperit cu un strat de pământ de 15 -
20 centimetri grosime
Amplasarea depozitelor de gunoi de grajd este supusă anumitor restricţii, pentru a preveni
poluarea apelor de suprafaţă şi subterane. De asemenea, se ţine cont de riscul de poluare a
depozitelor de furaje şi de eventualele aspecte care sunt sensibile pentru vecini.
Pornind de la experienţa fermierilor europeni, se recomandă respectarea următoarelor
distanţe minime între depozitele de gunoi de grajd şi alte construcţii.
Platformele de gunoi se amplasează la la o distant de :

- 5.0m de siloz pentru cereal si furaje


- 10.00m de siloz tip buncar, magazie pentru cereal si furaje
- 15.00m de fantana
- 30 de metri faţă de locuinte in incinte alaturate
- 50m depozite pentru procesarea produselor agricole pentru consum
Pentru construcţia de complexe zootehnice, depozite de stocare a reziduurilor şi silozuri,
în Codul de bune practici agricole al Lituaniei s-au prevăzut distanţele minime faţă de obiectivele
specifice:
• 50 m faţă de cursurile de apă şi zonele de scurgere a apei (inclusiv canalele colectoare ale
sistemelor de ameliorare) dar nu mai puţin decât cea prescrisă pentru perdelele de protecţie;
• 500 m faţă de bazinele de apă folosite pentru sistemele centralizate de aprovizionare cu apă;
• 1000 m faţă de unităţile de sănătate, dacă nu sunt alte restricţii;
• 500 m faţă de monumente memoriale, dacă nu sunt alte restricţii;
• 200 m faţă de staţiile de monitorizare hidrogeologică şi puncte staţionare de monitoring de
interes statal. S-au prevăzut următoarele distanţe de protecţie faţă de alte obiective pentru a
preveni degradarea situaţiei mediului ambiant:
• 20 m faţă de canalele sistemelor de ameliorare (întreruperea acestora şi a drenurilor este
interzisă), locuri de colectare a apei freatice;
• 30-50 m faţă de puţuri, în funcţie de condiţiile locale;
• nu mai puţin de 15 m faţă de casele de locuit în fermă;
• 200 m faţă de construcţiile publice (locuinţe, şcoli,etc.);
• 500 m faţă de zonele populate, zone cu case de vacanţă, zone ale asociaţiilor de legumicultori;
• 20 m faţă de hotarul cu alte proprietăţi de terenuri;
• 200 m faţă de locurile cu plante protejate şi specii rare (CGAP Latvia, 1999).

Aprecieri generale Ÿ
Spaţiile pentru depozitarea gunoiului de grajd trebuie construite din materiale adecvate şi
dimensionate astfel încât să nu creeze riscuri de accidente de muncă. Ÿ

Trebuie respectate reglementările privind construcţiile. Ÿ

- Trebuie să se acorde atenţie normelor de mediu privind gunoiul de grajd. Ÿ


- Spaţiile pentru depozitarea gunoiului de grajd trebuie să fie împrejmuite, pentru a nu
permite accesul persoanelor neavizate sau animalelor.

În general, capacitatea de depozitare a gunoiului de grajd trebuie să asigure colectarea şi


depozitarea pentru o perioadă de 4 luni, cu excepţia următoarelor situaţii: Ÿ

- Când există un risc de poluare în perioada de împrăştiere pe teren – 5 luni Ÿ


- Când fermele sunt amplasate în zone cu precipitaţii abundente – 6 luni

Capacitatea adiţională permite fermierului să optimizeze perioada de administrare a


gunoiului de grajd pe câmp. În fermele cu capacitate mică de depozitare, perioada de
administrare pe câmp este deseori determinată de capacitatea de depozitare insuficientă.
Aria minimă de depozitare a dejecţiilor solide pentru 1 UVM (vacă lapte de 560 kg) este de :

- 0,236 m pentru o săptămână Ÿ


- 4,25 m pentru 18 săptămâni

Suprafaţa necesară pentru proiectarea platformei pentru bălegar se calculează în funcţie de


efectivul de animale şi de perioada de stocare. Codul de bune practice agricole prevede
următoarele: Ÿ

- Înălţimea de depozitare a gunoiului pe platformă nu trebuie să depăşească 1,2 metri. Ÿ


- Lăţimea platformei nu trebuie să fie mai mare de 8 metri. Ÿ
- Lungimea este variabilă in funcţie de cantitatea de gunoi rezultată. Ÿ
- Înălţimea pereţilor trebuie să fie de 1,5 metri, pentru a se crea o zonă liberă de 300
milimetri între nivelul dejecţiilor şi partea superioară a peretelui. Ÿ
- Capacitatea bazinului de colectare a mustului de gunoi amplasat lângă platformă, se
stabileşte în funcţie de capacitatea platformei şi de ritmul de evacuare a mustului de
gunoi (o data sau de mai multe ori pe an). În general, se poate aproxima un necesar de 4 –
5 metri cubi pentru fiecare 100 tone de gunoi proaspăt.

Pentru efectivele de bovine, ovine şi cabaline care au acces pe păşune, capacitatea necesară
poate fi diminuată proporţional cu perioada de timp în care animalele sunt scoase la păşunat.
Pentru a preveni scurgerile accidentale, dimensiunile platformei trebuie să fie mai mari decât
capacitatea efectivă. Rampa de acces a platformei va avea o lungime de cel puţin 2 metri şi o
pantă spre platformă de 3%).

Proiectarea şi construcţia platformelor pentru dejecţii solide şi a aşternutului adânc

Depozitele pentru dejecţii trebuie să fie amplasate în incinta fermei pentru a facilita
transportul şi depozitarea lor.
Se recomandă ca platforma pentru bălegar să fie amplasată în apropierea adăposturilor
pentru animale. Pentru a reduce eventualele neplăceri, precum mirosurile neplăcute, platforma
trebuie amplasată în partea de nord sau nord-est a fermei.
În cazul platformelor pentru bălegar deschise, este de preferat să fie amplasate în
apropierea unor copaci maturi, întrucât aceştia asigură umbră platformei. Astfel vor fi reduse
efectele emisiilor de amoniac de la dejecţii.
Amplasamentul spaţiilor de depozitare a bălegarului se stabileşte pentru fiecare fermă,
ţinând cont de poziţia celorlalte construcţii. În luarea acestei decizii, este absolut necesar să se
respecte distanţele minime faţă de clădiri şi alte obiective
De asemenea, este recomandat:

- Să se determine mărimea capacităţii pentru depozitarea gunoiului de grajd; Ÿ


- Să se determine forma şi dimensiunile platformei de depozitare; Ÿ
- Să se ia în considerare tehnologia de evacuare a gunoiului; Ÿ
- Să se proiecteze o rută de transport a gunoiului solid de la adăpostul de animale la depozit
cât mai directă şi scurtă posibil; Ÿ
- Să se elimine intersectările căilor de acces interne; Ÿ
- Să se ia în calcul diferenţele de nivel în zona de amplasare a platformei; Ÿ
- Să se asigure accesul mijloacelor de transport (încărcător, tractor cu remorcă etc.); Ÿ
- Să se asigure scurgerea liberă a apei de ploaie în jurul clădirilor; Ÿ
- Să se asigure scurgerea liberă a apei de ploaie de la jgheab la rezervor.

Forma şi dimensiunile spaţiilor de depozitare a gunoiului de grajd


Forma capacităţii de depozitare trebuie să se stabilească luând în considerare următoarele
aspecte: Ÿ

- Tipul de echipament tehnic folosit la transportul bălegarului de la adăpostul pentru


animale la platforma de depozitare. Ÿ
- Condiţiile specifice din fermă (distanţele fată de clădirile existente). Ÿ
- Metoda utilizată pentru golirea platformei de bălegar.

Dimensiunile platformei rectangulare pentru depozitarea gunoiului de grajd trebuie ajustate


astfel încât să se elimine complet munca manuală în operaţiunile de formare a grămezii de gunoi.
Lăţimea minimă trebuie dimensionată în funcţie de cantitatea de gunoi de grajd pe care
intenţionăm să o depozităm. Înălţimea medie a depozitului poate fi de 2 metri. Volumul
platformei trebuie dimensionat astfel încât să asigure depozitarea cantităţii de gunoi stabilită în
prealabil.
Platformă rectangulară pentru depozitarea gunoiului de grajd.
Depozitarea aşternutului adânc în adăposturile pentru animale

Sistemele de întreţinere a animalelor pe aşternut adânc pot fi folosite şi fără spaţii de


stocare separate, deoarece aşternutul adânc rămâne în zona de odihnă pentru o perioadă de la 4
până la 6 luni. Grosimea stratului de gunoi ajunge până la 1,2 metri.
Zona de odihnă şi depozitarea simultană a dejecţiilor în adăpost nu trebuie să permită
purinului să pătrundă în sol. Cantităţile mici de purin, de exemplu de până la 20 – 30% din
cantitatea totală de urină excretată de animale, sunt drenate către un rezervor exterior.
Depozitarea aşternutului adânc – caracteristici

Avantaje

- Confort pentru animalele care se odihnesc

Dezavantaje

- Consum mare de aşternut


- Construcţia de rezervoare de purin mai mici
- Efort mare (muncă manuală) pentru distribuirea aşternutului
Tehnologii de construcţie a structurilor de depozitare a gunoiului de grajd din pământ
Odată ce solul pe care se va amenaja structura de depozitare a fost evaluat dint punct de
vedere al stării fizice este foarte importantă stabilirea tehnologiei pentru construcţia acesteia,
îndeosebi echipamentul şi procedeele de compactare utilizate.

Echipamentul
Echipamentele tipice de mutat pământul, de regulă sunt buldozerele şi scraperele. Discurile şi
grapele sunt echipamentele utilizate pentru amestecarea pământului şi încorporarea
amendamentelor. Pentru compactare sunt de asemenea utilizate echipamente speciale.

Construcţia stratului de impermeabilizare şi procedee de compactare


Straturile de impermeabilire sunt realizate prin depozitarea unui strat de material la baza şi pe
taluzele structurii. Grosimea acestui strat depinde de caracteristicile de permeabilitate ale
materialului utilizat pentru impermeabilizare şi de realizarea compactării complete a acestuia.
Metodologiile americane utilizează două tehnologii de realizare a stratului de
impermeabilizare. Prima metodă se bazează pe aşezarea materialului de impermeabilizare în
straturi de-a lungul taluzelor si a bazei bazinului de stocare şi compactarea acestora aplicând
presiuni verticale. A doua metodă se bazează pe aşezarea materialului de impermeabilizare în
straturi transversale pe taluze. Prima metodă este preferată datorită numărului mic de straturi care
trebuie executat, dar este utilizată pentru pante ale taluzelor de 3:1 sau mai mici. A doau metodă
poate fi utilizată şi în cazul unor pante mai mari decât 3:1, dar numărul mare de straturi executat
determină apariţia unor căi preferenţiale de scurgere, mai ales dacă materialul de sol nu este bine
structurat şi nu prezintă proprietăţi favorabile în ceea ce priveşte permeabilitatea.
Procedeele de compactare sunt cele mai importante operaţii mecanice efectuate pentru
construcţia unei facilităţi de depozitare a gunoiului de grajd de pământ. Solul compactat trebuie
să aibă o permeabilitate care să se încadreze în limitele optime. Energia de compactare depinde
de numărul de treceri efectuat, greutatea şenilelor, grosimea stratului compactat şi de alţi factori.
Greutatea şenilelor trebuie să asigure penetrarea dinţilor acestora în stratul de sol care
trebuie compactat. Numărul de treceri trebuie astfel stabilit încât să se realizeze acoperirea
uniformă, distrugerea eventualilor bulgări de sol şi în final realizarea în totalitate a compactării
stratului.
Şenilele, în funcţie de mărimea lor asigură o presiune de contact de 14 până la 30 g / cm2
Numărul de treceri necesar pentru a obţine compactarea optimă depinde de mulţi factori legaţi de
terenul unde se construieşte bazinul de stocare al bălegarului animalier. În general, un număr de
patru până la opt treceri cu o presiune de contact de 14 până la 30 g / cm2 vor asigura o
compactare optimă.
Operaţia de compactare a stratului de impermeabilizare trebuie efectuată de un personal
calificat.
Structuri de depozitare a gunoiului de grajd din beton sau oţel
Acest tip de structuri sunt utilizate în situaţiile în care există limitări din punct de vedere
geologic severe, cum ar fi de exemplu solurile foarte permeabile pe care nu este recomnadat să
se construiască un bazin de stocare a gunoiului de grajd din pământ.
Structuri de depozitare a gunoiului de grajd din beton
În anumite situaţii este de preferat ca structura de depozitare a gunoiului de grajd să fie
din beton având în vedere tăria şi durabilitatea acestui material. Structura de beton trebuie astfel
proiectată încât să reziste la presiunea internă exercitată de către solul saturat aflat sub
construcţie şi care nu poate fi echilibrată în cazul în care bazinul de depozitare a gunoiului de
grajd este la capacitate minimă.
Trebuie avută în vedere, de asemenea supraîncărcarea exercitată de echipamentele care
operează în imediata vecinătate a bazinului de stocare a gunoiului de grajd.
Fundaţia ca şi perimetrul de drenaj trebuie proiectate corespunzător minimizării
supraîncărcărilor asupra terenului pe care este construit bazinul de stocare. Dimensionarea
bazinului trebuie să aibă în vedere operaţiunile de agitare şi pompare efectuate în interiorul
acestuia şi necesitatea împărţirii şi realizării pereţilor interiori care vor suprasolicita construcţia.
Agitarea viguroasă a bălegarului în interiorul bazinului este absolut necesară pentru curăţarea
completă a acestuia.
Sunt necesare bariere de siguranţă cum ar fi grătarele prevăzute la deschiderile bazinului
pentru a preveni eventualele intrări accidentale ale oamenilor sau animalelor. Configuraţia
circulară este cea mai eficientă atunci când se proiectează o astfel de construcţie, dimensiunile
optime fiind de 35 m diametru şi 6 m în adâncime. Bazinele rectangulare sunt în general limitate
la 2,5 până la 4 m adâncime, iar lungimea pereţilor de 12 până la 15 m.

Structuri de depozitare a gunoiului de grajd metalice


Structurile de acest gen sunt de regulă circulare. Dimensiunile sunt selectate în funcţie de
perioada de stocare a băleagrului animalier.

Accesorii
Bazinele de stocare a gunoiului de grajd construite din beton sau metal trebuiesc
prevăzute cu accesorii necesare încărcării, agitării şi descărcării. Unele bazine pot fi încărcate de
la partea superioară la partea inferioară cu ajutorul pompelor.
Bazinele de stocare a bălegarului animalier acoperite necesită echipamente speciale
pentru agitare şi golire. Bazinele de stocare deschise necesită un volum suplimentar pentru
acumularea apei provenite din precipitaţii.
Platformă pentru stocarea dejecţiilor cu perete de delimitare cu înălţime mică
Potrivit legislaţiei româneşti care reglementează creşterea animalelor şi depozitarea
dejecţiilor, silozului etc., fundul platformelor de depozitare a dejecţiilor trebuie să fie realizat din
materiale foarte rezistente la umiditate, precum betonul cu grosimea de 15 cm (clasa C20/50),
plus un agent eficient de impermeabilizare.
De asemenea trebuie construit un sistem de colectare a scurgerilor corespunzător.
O conductă PVC cu diametrul de 110 mm, cu o pantă de 20 mm pe 1 metru, poate drena
maxim 100 mm de precipitaţii pe o suprafaţă de 360 m2 .
Înainte de realizarea radierului platformei de stocare a dejecţiilor, solul argilos de
dedesubt trebuie îndepărtat la 0,5 metri de marginile sale exterioare. Abia acum se poate trece la
trasarea instalaţiei pentru drenarea scurgerilor.
Scurgerile verticale se vor amplasa precum în figura care prezintă drenarea lichidelor
către fosa colectoare şi/sau rezervorul de dejecţii lichide sau semilichide.
Ca o condiţie minimă,fundaţia trebuie realizata la adâncimea de îngheţ. În funcţie de
regiunile ţării, adâncimea necesarăvariază de la 60 la 110 centimetri. Materialul de construcţie
recomandat este betonul clasa C20/25.
Fundul platformei de dejecţii şi rampa de ieşire sunt realizate din beton clasa C20/25.
Acestea suntarmate cu plase sudate de 150x150x6 mm, aşezate la 40-50 mm de fund. Fundul
platformei de dejecţii şi rampa de ieşire trebuie să aibă o pantă către scurgeri de 30 mm pe 1
metru.
Scurgerile verticale se vor acoperi cu grătare din fontă, dejecţiile nu trebuie stocate pe rampa de
ieşire iar peretele de delimitare trebuie să aibă o înălţime de cel puţin 0,10 metri.
Fundul platformei de depozitare trebuie protejat prin tratarea suprafeţei, operaţiune care
se va efectuala cel puţin 14 zile de la turnarea betonului.
Se recomandă tratarea suprafeţei de beton cu un agent de impermeabilizare, de exemplu
unprodus pe bază de polimeri sau bitum. Este important să se respecte instrucţiunile
producătorului.
Suprafaţa trebuie inspectată cel puţin o dată pe an, când platforma este goală. Orice
deteriorare a betonului din cauza impactului generat de încărcătorul frontal sau alte echipamente
utilizate, trebuie reparată înainte ca platforma să fie încărcată din nou.
Platformă pentru stocarea dejecţiilor cu perete de delimitare înalt
Potrivit legislaţiei româneşti care reglementează creşterea animalelor şi depozitarea
dejecţiilor, silozului etc., fundul platformelor de depozitare a dejecţiilor trebuie să fie realizat din
materiale foarte rezistente la umiditate, precum betonul cu grosimea de 15 cm (clasa C20/50),
plus un agent eficient de impermeabilizare.
Trebuie construit un sistem de colectare a scurgerilor corespunzător.
Fundul platformei de dejecţii şi rampa de ieşire sunt realizate din beton. De asemenea
canalele de scurgere se vor acoperi cu grătare din fontă.
Dejecţiile nu trebuie stocate pe rampa de ieşire. Peretele de delimitare trebuie să aibă o înălţime
de cel puţin 1 metru.

In cazul gospodariilor Există o gamă largă de sisteme de depozitare şi compostare


eficientă şi sigură a gunoiului de grajd

Grămezi de compost neacoperite, pe folii de plastic


Riscul de scurgere a nutrienţilor poate fi redus considerabil când grămezile sunt instalate
peste o folie impermeabilă de plastic. Operaţiunile de manevrare a gunoiului de grajd sunt
îmbunătăţite, dar foliile de plastic sunt fragile şi nu sunt durabile în timp. Foliile de calitate bună,
care oferă protecţie şi au durată în timp sunt relativ costisitoare.
Depozitarea pe folii de plastic trebuie considerată de fapt o soluţie temporară, sau se
recomandă în fermele unde din motive economice şi tehnice, nu se justifică o altă metodă.
Argumente pro şi contra
Foliile de plastic sunt relativ ieftine şi, când sunt instalate corespunzător, oferă protecţie
adecvată împotriva scurgerilor de nutrienţi.
Mărimea grămezii este limitată la lăţimea foliei, doar dacă foliile nu pot fi lipite între ele,
ceea ce este dificil pentru multe tipuri de plastic. Nu toate tipurile de folii sunt potrivite pentru
depozitarea bălegarului.
Durata de viaţă a aşternutului depinde mult de proprietăţile materialului de impermeabilizare
(tipul de plastic, grosime, structura, sensibilitatea la razele soarelui).
Materialele sinteticele rezistente la lumină, cu grosimea de 5mm cum ar fi EPDM sunt
preferate datorită rezistenţei şi durabilităţii, dar sunt mai scumpe. Trebuie avut în vedere însă, că
deşi materialele mai puţin rezistente sunt mai ieftine, trebuie înlocuite la perioade scurte, astfel
că este recomandată utilizarea unor materiale de impermeabilizare cu durabile pentru a preveni şi
evita posibilele scurgeri de nutrienţi necontrolate, chair dacă posibilităţile financiare ale
fermeirului nu permit acest lucru.
Foliile pot fi deteriorate de uneltele de lucru utilizate în timpul manevrării bălegarului sau
compostului. Pe perioade de timp ma îndelungate, starea deteriorată a acestor folii poate
influenţa în sens negativ efectul protectiv al acestora.
Pe de altă parte, foliile de plastic oferă posibilitatea realizării de rezervoare separate
pentru colectarea lichidelor drenate din masa de compost.
Nu este recomandată crearea unei cavităţi în sol şi acoperirea fundului şi pereţilor
acesteia cu plastic, acest lucru determinând conţinuturi excesive de apă în interiorul grămezii şi
apariţia condiţiilor anaerobe permanente, nefavorabile derulării procesului de compostare. Starea
foliilor trebuie controlată de fiecare dată când grămada este răsturnată sau îndepărtată.

Platformă din lemn cu baza pe folie de plastic impermeabilă, acoperită, bazin


pentru colectare lichide din plastic
Construcţia este din pereți din lemn, astfel încât peretele din faţă poate fi îndepărtat sau
lăsat în jos pentru facilitarea accesului. Spaţiile dintre scândurile pereţilor permit circulaţia
aerului.
Acoperișul este pe o structură simplă din lemn pe care se poate adăuga stuf, coceni de
porumb, sau alte materiale pentru a nu permite umiditatea excesivă din precipitații. Baza este de
forma unei lăzi de lemn acoperită cu o folie de plastic pentru a evita scurgerea nutrienţilor.
Argumente pro şi contra
Construcţiile din lemn pot fi realizate în funcţie de capacitatea necesară, dimensiunea lor
putând fi cu uşurinţă modificată când este nevoie, datorită structurii modulare. Poate fi folosit
lemnul disponibil pe plan local sau tipuri de material lemnos recuperat şi nu sunt necesare
abilităţi speciale.
Cu toate acestea, dacă este necesară depozitarea pe termen lung, trebuie acordată o
atenţie specială dacă se utilizează lemn putrezit sau placaj de rumeguş.
Tipurile de lemn uşor şi puţin rezistent ca pinul sau mesteacănul vor fi rapid atacate de
ciuperci şi insecte în cazul expunerii permanente la umiditate şi căldură. Lemnul tratat poate
conţine substanţe periculoase. Încheieturile de metal trebuie să fie inoxidabile, galvanizate sau
îmbrăcate în plastic pentru diminuarea coroziunii.
Pentru aceeaşi capacitate, compartimentele de lemn necesită o suprafaţă mai mică dacă
materialele pot fi stocate pe o înălţime mai mare.
Este uşurată manevrarea, în special dacă podeaua este din beton sau alt material dur. Dacă zona
este predispusă la furtuni, o bandă de iarbă sau altă vegetaţie deasă trebuie plantată în jurul
perimetrului pentru a reține particulele de bălegar antrenate de vânt sau spălate de ploaie.
Fluxul de apă din precipitaţii poate fi deviat mai uşor decât în cazul grămezilor
neacoperite.
Acest tip de structură este mult mai plăcut la vedere decât grămezile descoperite, în
special când sunt plantate împrejur copaci şi tufişuri. La finalul ghidului sunt prezentate
instrucțiunile de instalare a unei astfel de platforme, materiale necesare și costuri estimative.

Platformă din lemn cu baza de beton, acoperită, bazin pentru colectare lichide din plastic
Construcţia este din pereți din lemn, astfel încât peretele din faţă poate fi îndepărtat sau
lăsat în jos pentru facilitarea accesului. Spaţiile dintre scândurile pereţilor permit circulaţia
aerului. Acoperișul este pe o structură simplă din lemn pe care se poate adăuga stuf, coceni de
porumb, sau alte materiale pentru a nu permite umiditatea excesivă din precipitații.
Baza este construită din beton cu un canal de scurgere a lichidelor către bazinul de
colectare.
Argumente pro şi contra
O platforma de beton este mai scumpă de construit decât una de lemn, dar poate fi mai
ieftină pe termen lung deoarece costurile de întreţinere sunt foarte scăzute.
Adăposturi de lemn şi plasă de sârmă
Acest tip de adăpost diferă de cel anterior prin faptul că pereţii compartimentelor sunt
realizaţi dintr-o plasă de sârmă fixată pe un cadru de lemn.

Adăpost din lemn şi plasă de sârmă

Argumente pro şi contra


În comparaţie cu toate construcţiile din lemn, acest tip de spaţiu de depozitare necesită
mai puţin lemn. Pe de altă parte, este nevoie de plasă de sârmă rezistentă, de bună calitate, sau alt
materrial echivalent.
Dacă la construcţia stâlpilor se foloseşte lemn rezistent la putrezire sau impregnat, aceste
sisteme de depozitare sunt mai rezistente şi necesită mai puţină muncă de întreţinere decât tipul
precedent.
Plasa de sârmă asigură o foarte bună aeraţie a masei de compost, dar este mai predispusă
la pierderea de material prin ochiurile plasei. De aceea este importantă crearea unei benzi tampon
de iarbă în lungul pereţilor exteriori.

Adăposturi din blocuri de beton


La construirea adăpostului de compostare pot fi utilizate blocuri de BCA sau cărămizi în
loc de lemn sau plasă de sârm. Rezultă o structură rezistentă, durabilă ce necesită puţină
întreţinere sau deloc, şi care oferă un grad sporit de protecţie a mediului şi confort de lucru. Un
spaţiu de circa 2 cm este necesar între blocuri pentru aerisire.
Pentru prevenirea pierderilor de nutrienţi şi particule de gunoi de grajd către sol şi apa
subterană se va construi o podea de beton. În găurile din blocurile de beton pot fi introduşi stâlpi
de lemn sau de metal pentru întărirea structurii sau pentru fixarea unui acoperiş. La fel ca şi
tipurile precedente, amenajarea poate fi construită în funcţie de nevoile fermierului pentru
dimensiune şi formă.
Adăpost din beton pentru depozitare şi compostare

Argumente pro şi contra


O structură de beton sau cărămidă este mai scumpă de construit decât una de lemn, dar
poate fi mai ieftină pe termen lung deoarece costurile de întreţinere sunt foarte scăzute. De
asemenea, este necesară şi în acest caz acoperirea solului cu materiale imeprmeabile sau
absorbante pentru captarea lichidelor scurse din grămadă.
Cele mai bune rezultate se obţin când solul este acoperit cu o placă de beton prevăzut cu
un canal şi un bazin de colectare. În comparaţie cu alte tipuri, acest tip de amenajare oferă cea
mai bună protecţie şi cel mai sporit confort de lucru. Când compartimentele sunt suficient de
mari se poate utiliza roaba pentru încărcarea şi descărcarea materialelor fără riscul afectării
structurii.
Când sunt construite cu grijă, aceste structuri sunt ordonate şi mai plăcute vederii decât
grămezile neacoperite. Aspectul vizual poate fi îmbunătăţit prin plantarea de tufişuri şi arbuşti în
lungul pereţilor exteriori. Ca şi pentru alte tipuri, se recomandă plantarea unei benzi de iarbă sau
altă vegetaţie deasă în jurul structurii pentru captarea lichidelor spălate de ploaie.

Adăposturi din plastic reciclat


În loc de lemn sau beton, se pot folosi plăci de plastic pentru construirea zidurilor. În
prezent, în ţările vest-europene, la fabricarea spaţiilor de depozitare şi compostare, sunt utilizate
segmente prefabricate din polietilenă reciclată.
Segmentele prefabricate de pe piaţă (aproximativ 1 m3 pe compartiment) sunt destinate
mai degrabă pentru grădinile familiale decât pentru gospodării, dar având în vedere cererea mare,
containere similare pot fi realizate şi introduse pe piaţă.
HDPE este deja utilizat pe scară largă la acoperirea solului în adăposturile pentru porci,
deci merită luat în considerare.
Exemple de spaţii de depozitare şi compostare a gunoiului de grajd din HDPE)
Argumente pro şi contra
Adăposturile din plastic pot fi construite modular şi pot fi adaptate să răspundă nevoilor
fermierului pentru dimensiune, formă şi număr de compartimente.
Sunt rezistente la acţiunea agenţilor biologici şi chimici, durabile şi rezistente la
condiţiile meteorologice. Cerinţele de întreţinere sunt foarte scăzute, confortul de lucru este
sporit, iar materialul este reciclabil. Utilizând elemente prefabricate, adăpostul poate fi uşor
asamblat şi instalat pe orice tip de suprafaţă. Sunt posibile modificări ulterioare prin adăugarea
de noi elemente.
Containerele ce nu mai sunt utilizate pot fi dezasamblate şi utilizate în altă parte.
Producţia la scară largă a containerelor sintetice poate deschide piaţa pentru produsele din plastic
reciclat din România şi poate reduce problema în continuă creştere a reziduurilor din plastic
provenite de la sticle sau alte tipuri de ambalaje. Preţul actual în Europa de Vest variază de la
aproximativ 50 euro pentru 1m3 de container până la aproximativ 200 euro pentru unul de 3m3 ,
dar preţurile depind în mare măsură de cerere. Pentru acest tip de unitate pot fi implementate mai
uşor subvenţii decât pentru alte sisteme de depozitare, acestea putând fi oferite la sursă.
Adăposturi de dimensiuni medii pentru depozitarea dejecţiilor solide

Structurile prezentate în continuare sunt exemple de sisteme îmbunătăţite de depozitare şi


compostare, destinate fermelor de dimensiuni medii (echivalentul a minim 5 vaci de lapte).
Ambele structuri sunt aşezate pe un strat impermeabil de beton, uşor ridicat în comparaţie
cu zona înconjurătoare, şi dotate cu acoperiş pentru umbră şi protecţia împotriva umezirii
materialelor cu apă din precipitaţii.
Chiar dacă aceste construcţii nu este probabil că vor produce cantităţi mari de lichide,
totuşi chiar şi acestea artrebui echipate cu un bazin de colectare a lichidelor scurse din grămada
depozitată

Adăposturi din beton


îmbunătăţite, de dimensiuni
medii

A dăposturi din lemn îmbunătăţite, de dimensiuni medii


BIBLIOGRAFIE

1. ...SAPG ( Scottish Agricultural Pollution Group), 2005, ’’Prevention of Environmental


Pollution from Agricultural Activity. Dos and DON’Ts Guide’’. Code of Good Practice,
Edinburg, EH3 9AZ.
2. ...Scottish Executive, 2005, ’’Prevention Environmental Pollution from Agricultural
Activity. Code of Good Practice’’.Edinburg, Astron B34017 01/05. ...’’Code of Good
Agricultural Practice for Lithuania’’.2000. ...
3. ’’Code of Good Agricultural Practice for Latvia’’.1999., Editors: P.Busmanis, V.
Jansons, Latvia Universitz of Agriculture. ...’’ Codul de Bune Practici Agricole ’’,
România, Bucureşti ,2003, Editura EXPERT.
4. Ghidul depozitării gunoiului de grajd în fermele individuale Ministerul Mediului și
Schimbărilor Climatice, Proiectul Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienți, Ghid de
Bune Practici.
5. Ordin 1181 / 1270 / 2005 privind aprobarea Codului de bune practici agricole pentru
protecția apelor împotriva poluării cu nitrați din surse agricole
6. Hart J, Gangwer M, Graham M, Marx E.S. , Dairy manure as a fertilizer source
7. https://www.icpa.ro/proiecte/Proiecte%20nationale/sicomant/SICOMANT_Raport3.pdf
8. Sisteme pentru depozitarea dejecţiilor. Standarde de fermă - Henrik Frederiksen, Daniel
Dănuţ, Mihai Maşinistru, Adrian Greculescu