Propolisul si produsele derivate utilizate in sanatate

(in special propolisul in stomatologie)

“Stupul este o farmacie Ia care gasesti leac pentru orice boala”,Vasile Andritoiu

Noţiuni generale despre propolis :Propolisul şi rolul său

Propolisul este o răşină pe care albinele o recoltează de pe mugurii unor

arbori. O depozitează pe picioarele din spate, o aduc în stup, unde este descărcată de
către alte albine. Uneori procesul durează şi două zile. Rolul major al propolisului
este de a fi principalul medicament cu care se menţine sănătatea coloniei. Cu el se
lipesc ramele între ele, se astupă crăpăturile stupului dar îl folosesc si pentru a
micşora dimensiunile urdinişului . Substanţele volatile care se evaporă din propolis
menţin sănătatea coloniei.
Cei ce nu cunosc prea multe despre albine, le asociază pe acestea adeseori
numai producţiei de miere. Dar apicultorii ştiu foarte bine că albinele, pe lângă
miere recoltează şi polen, apă şi propolis.
Este foarte probabil ca acesta să fie ultimul dintre aceste patru produse ale
stupului cu care apicultorii au făcut cunoştinţă. Destul de des apicultorii îşi dau
seama de existenţa propolisului când lucrează la stupi şi observă că pe mâinile lor
sau pe daltă se acumulează o substanţă foarte lipicioasă. Această substanţă este în
general de culoare brun-roşcată şi aderă puternic la piele. Pentru a îndepărta această
substanţă se foloseşte un solvent – de obicei alcool – dar benzina sau terebentina
sunt la fel de eficiente.
Propolisul este un antibiotic natural care castiga din ce in ce mai multa
popularitate in cadrul terapiilor alternative. Este unu din acele produse ale albinelor
care intradevar te lasa uimit in fata abilitatii organizatorice ale acestor insecte.
Propolisul este cunoscut si folosit ca remediu terapeutic, la fel ca mierea si polenul,
de peste 5000 de ani. Este un produs al albinelor, pe care acestea il pregatesc ca
mijloc de aparare impotriva microbilor si a mucegaiurilor din stup.
Ceea ce Romani, Greci si Chinezii antici utilizau ca remediu pentru diferite
boli, pare incredibil astazi pentru noi, dar cercetarile stiintifice au inceput sa
dovedeasca cat de eficiente erau de fapt. Hipocrate a realiazat cat de important este
propolisul, care este utilizat de albine pentru a-si igeniza stupul si pentru a-si proteja
puietul. Termenul propolis deriva din limba greaca din pro care inseamna inainte si
polis care inseamna cetate. Asadar cuvantul propolis s-ar traduce ca "aparator al
orasului."
 Utilizarea acestui produs este foarte raspandita, mai putin in Europa
Occidentala, desi nu ne putem explica de ce. Intradevar 0,2% din populatie poate
dezvolta alergie datorita continutului de polen, dar restul il poate consuma fara nici
un fel de problema.
Prin tratamentul cu propolis, dl Andritoiu a obtinut rezultate excelente in afectiuni
dermatologice de genul tricofitiei, in keratoze, epidermofitii si in alte micoze
cutanate (ciuperci ale pielii), in diverse eczeme, psoriazis incipient, in boala Leiner-
Moussous (bube pe pielea sugarilor), in infectiile ochilor (conjunctivite, retinite œ
propolis conditionat sub forma medicamentoasa), in afectiuni stomatologice
(paradontoza, granulom dentar apical, in abcese dentare, carii, in diverse forme de
parodontopatii “ propolis tablete, care se sug): “Afectiunile ORL in care am
obtinut rezultate excelente sint sinuzitele, otitele, laringitele, amigdalitele.
Am folosit propolis si in tratamentul local al arsurilor ca antibacterian, anestezic
si stimulator al procesului regenerativ. Prin aplicarea de spray sau tinctura cu
propolis la suprafata arsurilor se formeaza un strat protector, care protejeaza plaga si
permite inceperea procesului de vindecare din profunzimea ei”.

Motivele pentru care recolteaza albina propolisul

Propolisul poate fi folosit în stup în 5 scopuri. În primul rând el este utilizat la

astuparea fantelor sau fisurilor din adăpostul ocupat de colonia de albine.În al doilea
rînd, în regiunile cu climat rece, propolisul este utilizat de către albine pentru
reducerea urdinişului. Al treilea scop este acela de a face provizii pentru situaţiile
critice cum ar fi nevoia de a-l combina cu ceară pentru a îmbălsăma un oaspete
nedorit care a murit în interiorul stupului şi care a fost izolat ca într-un sarcofag
pentru că acesta a fost prea mare sau prea greu pentru a fi evacuat. De
multe ori apicultorii găsesc astfel de mumii care pot fi şoareci sau şopârle ucise şi
tratateastfel.
În al patrulea rând propolisul este utilizat de către albine pentru fixarea ramelor
verticale la baza podişorului. În fine, în al cincilea rând şi poate cel mai important
din punct de vedere al proprietăţilor sale este acela de a acoperi fagurii noi şi mai
ales interiorul celulelor acestora cu o peliculă fină din această substanţă.
Cercetările au arătat că propolisul utilizat pentru aplicarea acestei pelicule poate fi
constituit din substanţe asemănătoare diferitelor materii răşinoase obişnuite recoltate
de pe mugurii plantelor şi numai puţin modificate prin adăugarea de enzime
secretate de glandele faringiene şi mandibulare ale albinelor lucrătoare.
Pelicula de substanţă aplicată de albine pe fagurii noi, pe pereţii interiori ai celulelor
precum şi pe o mare parte din suprafaţa interioară a stupului, care adăposteşte cuibul
de puiet a fost denumită de P.W.PHILLIP “balsam”.Unii cercetători consideră că
pentru fabricarea “balsamului” albinele folosesc polenul ca sursă principală de
materie primă
 Recoltareapropolisului
Recoltarea propolisului pare a fi rezervată unui număr restrâns de albine
lucrătoare care prezintă o predispoziţie genetică exclusivă. Din numărul total de
albine al unei colonii numai câteva sunt angajate în această activitate iar acestea nu
efectuează decât foarte rar alte activităţi cum ar fi colectarea de nectar şi acest lucru
nu se întâmplă de obicei chiar dacă el este foarte necesar coloniei.

Culegătoarele de propolis pot fi deturnate de la eforturile lor şi angajate în

recoltarea de nectar dacă în apropierea sursei de propolis există o sursă de nectar
atractivă care conţine o cantitate ridicată de zaharuri; în general însă, ele îşi reiau
rapid activitatea de colectare de propolis. Culegătoarele de propolis sunt foarte rar
mai în vârstă de 15 zile. Din acest punct de vedere ele se aseamănă celorlalte
lucrătoare din stup

Surse naturale de propolis din diferite zone geografice

Aşa cum s-a menţionat, componentele propolisului pot fi identificate în sursele

vegetale vizitate de albine. Adeseori albinele vizitează plante din familia coniferelor,
plopi (Populus sp.) precum şi alte specii: fagul (Fagus sylvatica), castan (Aesculus
hippocastanum) pentru a colecta răşini de pe scoarţa şi mugurii acestor arbori.În
Europa, principalele surse de propolis cuprind: alunul (Alnus spp.),mesteacănul
(Betula spp.), alunul de pădure (Corylus spp.), stejarul (Quercus spp.),plopul
(Populus spp.) şi salcia (Salix spp.).În Statele Unite ale Americii, principalele specii
sunt plopul şi pinul(conifere).

Conform lucrărilor lui KONIG (1985) , mugurii de plop reprezintă principala

sursă de propolis în Europa, America de Sud, Asia de Vest şi Africa de Nord.
Între sursele secundare, acelaşi autor menţionează: mesteacănul, stejarul,salcia şi
alunul, iar pentru alte zone geobotanice situaţia este următoarea:- arborele Acacia
Karroo în Africa de Sud- Xanthorrhoea pressii şi Xanthorrhoea australia ,în Australia
şi zonele de climat tropical- Mugurii şi scoarţa arbuştilor Plumeria accuminata,
Plumeria acutifolia,Schinus terebinthifolius şi Psidium guajava în insulele
Pacificului, îndeosebi în Hawaii
Studiile recente asupra originii botanice a propolisului din continentul sud
american, mai ales din Brazilia au demonstrat prezenţa de compuşi specifici unor
plante ca: Araucaria angustifolia, Eucalyptus globulus şi Rosmarinus officinalis.
Propolisul, o farmacie de substante vindecatoare

Propolisul- este cu siguranta una din cele mai puternice arme din arsenalul terapiei
naturale si cel mai puternic tratament antiinfectios. Studiile de specialitate au scos la
iveala ca este eficient in nu mai putin de 200 de afectiuni si distruge aproximativ 30
de tipuri de virusi. Datorita compozitiei sale: rasini vegetale, ceara, uleiuri volatil,
fier, microelemente- cupru, mangan, cobalt, polen, secretii ale glandelor salivare ale
albinelor este eficient in mai toate afectiunile.

Propolisul poate sa fie achizitionat in stare bruta si neprocesat, dar in starea sa

naturala este o substanta lipicioasa dificil de manevrat. Unii apicultori impaceteaza
propolisul brut si il ingheata in cantitati mici. Majoritatea producatorilor utilizeaza
un proces in cadrul careia ingredientele active sunt puse la macerat in apa sau in
alcool si apoi sunt impachetate fie in forma lichida sau uscata si in capsule. Adevarul
este ca extractul de propolis brut are un gust oribil, este amar si acru si nu este un
produs care sa aibe un miros deosebit de placut dar este foarte sanatos,o descriere a
acestui produs il putem obesrva. prin uramatoarele caracteristici :

Compozitia propolisului variaza de la stup la stup, de la o zona la alta si de la un

anotimp la altul. De obicei are o culoare maronie inchisa, dar exista si varietati de
verde, rosu, negru, chiar alb, in functie de sursa de rasina utilizata.

De exemplu in zona temperata nordica albinele culeg rasina din copaci precum
plopii sau coniferele (rolul biologic al rasinei din copaci este acela de a vindeca
ranile si de a proteja copacul impotriva bacteriilor, ciupercilor si a insectelor)
Propolisul specific zonei temperat nordice are aproximativ 50 de elemente
constituente, mai ales rasini si balsamuri vegetale(50%), ceara (30%), uleiuri
esentiale (10 %), polen (5%) In regiunile neotropicale albinele culeg rasina si de la
florile din clasa clusia si dalechampia care sunt singurele specii de plante cunoscute
care produc rasina florala ce atrag albinele de consistenţă solidă, uneori compactă
ceroasă provenind din particule maleabile şi aderente, alteori granuloasă ori friabilă,
luând aspectul unor sfărâmături pulverulente.

Această masă ce prezintă o oarecare duritate la temperatura ambiantă devine

friabilă la temperaturi scăzute, sub 15°C, chiar şi pentru sorturile ceroase. La
temperaturi ridicate se înmoaie şi devine răşinos şi lipicios, iar în intervalul de
temperatură cuprins între 60 – 69°C sau după VELESCU şi MARIN (1975), 81 –
83°C. Aşa cum s-a mai menţionat,propolisul mai este cunoscut şi sub denumirea de
“clei de albine”.Culoarea propolisului este însă deosebit de variabilă în funcţie de
sursă vegetală vizitată de albine.

Conform studiilor efectuate de RICCIARDELLI D’ALBORE (1979) pe

eşantioane de propolis provenind din 5 continente, din diferite regiuni ale acestora a
demonstratcă:
- propolisul din zonele cu climă temperată prezintă o gamă de culoare ce variază de
la brun deschis la brun închis, uneori cu reflexe galben verzui;
- în Australia şi în zonele cu climat tropical culoarea propolisului poate ajunge până
lanegru;
- propolisul din zonele apropiate de cercul polar (Finlanda) are o culoare portocalie
- propolisul cubanez prezintă mai multe varietăţi: roşu, brun, verde şi violet închis.
- propolisul brazilian are o culoare predominant verzuie cu nuanţe galben brune.
Mirosul propolisului este foarte specific în general, complex, balsamic amintind
ceara, mierea şi vanilia. Şi acest parametru este însă variabil în funcţie de sursa de
cules.
Fumul pe care îl scoate la ardere poartă o aromă de balsamuri şi răşini de cea mai
fină calitate (HEGAZI, 1998) .
Greutatea specifică a propolisului variază mult: se citează valori cuprinse între 1,033
şi1,145.
Gustul este deasemenea un parametru specific dependent tot de sursa vegetală dar
este în general iute, arzător.
Solubilitate - Propolisul este insolubil în apă şi parţial solubil în alcool,acetonă,
eter, cloroform, propilenglicol, benzen, dimetilsulfoxid, etilendiamină. În funcţie de
temperatură, variază nu numai viteza de dizolvare ci şi trecerea în soluţie sau nu a
unor fracţiuni cum ar fi de exemplu ceara – care se dizolvă în alcool fierbinte, dar
este greu solubilă în alcool la rece.

Reziduurile de la dizolvare cuprind în majoritate impurităţi şi corpuri străine, alături

de una sau sau mai multe dintre fracţiunile care rămân parţial solubile sau insolubile,
în funcţie de selectivitatea dizolvantului.Trecerea parţială într-un anumit solvent este
luată în considerare atât la obţinerea extractelor de propoliscât şi la stabilirea calităţii
propolisului prin
aprecierea substanţelor solubile, proporţia acestora putând fi dată ca indice de
control calitativ în farmaceutică. Conform părerii lui POPRAVKO
(1975),caracteristică este solubilitatea într-un amestec de cloroform + acetonă (2+1).

SUMAR:
Propolisul este o substanţă complexa de origine vegetală, care se prepara de
catre albine prin colectarea de răşini produse de unele plante (în special
arbori). Una dintre activităţile cele mai importante ale propolisului este
activitatea sa antimicrobiana, la care se atribuie în principal flavonoizi, care
este un compus bioactiv cu un mare potenţial pentru tratament ca un
antiseptic de afte bucale, herpes, amigdalite, ajutand in vindecarea si
cicatrizarea ranilor, inflamator,
anticarii, chirurgie orala, endodontie, parodontologie şi a bolilor orale, printre
altele. Important este ca ,mai multe studii axate pe eliminarea cariilor
dentare asociate cu propolis a determinat inhibarea creşterii
microorganismelor orale, care au sugerat că această substanţă naturală
interferează cu inhibarea activităţii enzimatice a mai multor proteine ,care
sunt necesare pentru creşterea şi dezvoltarea lor, contribuind la o posibila
rezolvare a unei probleme de sănătate publică precum sunt cariile dentare.
Această revizuire se bazează de a oferi o furnizare actualizata cu privire la
utilizarea de propolis în domeniul stomatologiei.
Eficienţa proprietăţilor sale biologiceale propolisului asupra microflorei orale,
prin reducerea de microflora orală este redusă aparitia cariilor dentare
generand o creştere a sănătatii orale.
http://www.actaodontologica.com/ediciones/2010/2/art22.asp

REZUMAT
Propolis este o substanţă complex de origine vegetală, este un amestec de
răşinoase Această miere de albine colectează de la alte plante şi boboci de
copac (primar copaci). antimicrobian Activitatea sa este una dintre cele mai
cele mai importante,care este atribuită în principal flavonoizilo, compus
bioactiv. Propolisul este un produs eficient folosit ca un antiseptic pentru
tratamentulor de afte în gură, herpes şi amigdalita. Este de asemenea
utilizat proceselor de vindecare anti-inflamatorii, anti-carii, chirurgie orala,
endodontic, parodontologie şi patologie orală, printre altele.
Este demn de remarcat, ca există mai multe studii cu privire la eliminarea
cariilor referitoare la propolis.
Este determinat ca un efect inhibitor asupra creşterii numeroase
microorganisme orale. Aceste studii ne fac sa credem că aceasta substanta
interfereaza cu inhibarea naturală a activitătilor enzimatice .
Stomatologia este o specialitate medicala care se întinde pe mai multe
discipline implicate în diagnostic,tratamentul şi prevenirea bolilor care
afectează sănătatea orală . Caria dentara este o boală infecţioasă, fiind una
din problemele majore de sănătate publice în Venezuela şi în toată lumea
.Ea nu se limitează la o grupă de vârstă sau o grupa sociala din punct de
vedere economic, este de interes major pentru a studia problema cariilor în
raport cu factori de risc al acestora,în special a florei microbiene orale, şi să
investigheze bacteriostatic potenţiali agenţi cu caracter natural, precum
propolisul. Astăzi implicaţiile
propolisului în zona stomatologiei în raport cu proprietăţi medicinale, este un
produs natural, care e disponibil pentru toţi si poate fi utilizat ca o
alternativă la agentii patogeni responsabili de formarea placii dentare si
cariilor dentare .
 Propolisul este un produs de albine fiind un material lipicios de
culoare inchisa,care este colectata din diferite plante si se amesteca cu
ceara. Albinele captusesc pereţii interiori stupilor cu un strat subţire de
propolis, în scopul de a repara si a proteja stupul de invadatori.Propolisul
este o substanţă de îmbălsămare, fiind responsabil pentru incidenta scazuta
de bacterii în interiorul stupului . Mecanismul de activitatea antimicrobiană a
propolisului este complex şi poat fi atribuit sinergismului dintre unii compusii
ai sai, cum ar fi : flavonoidele, acizi aromatici, acizi graşi, esterii, hidroxi
acizi, sesquiterpene ( sunt o clasa de terpene care constau din trei izopren
unităţi şi au formula moleculară C 15 H 24 monoterpenes , Sesquiterpene se
găsesc în mod natural în plante şi insecte, ca semiochemicals , de exemplu,
agenţi defensive sau feromoni ) şi alţi compuşi prezenti în compoziţia sa. În
general, activitatea antimicrobiană a acestui compus este mai activa
împotriva bacteriilor Gram pozitive decât împotriva bacteriilor Gram-negative,
cu toate acestea, s-a demonstrat caracterul său inhibitor oral a
microorganismelor Gram negativ implicate în procesele cariogene si
parodontale precum Streptococcus mutans parodontal, Prevotella
intermedia/Prevotellanigrescens,Porphyromonasgingivalis,incluzand
chiar si levuri(drojdii), cum ar fi Candida albicans .
Potenţialul sau anti-inflamatoriu a fost atribuit capacitatii de a stimula
imunitatea celulara care promovează activitatea de fagocitare şi inhibare a
sintezei de prostaglandine, mediatori in acest proces .
Prin urmare, obiectivul principal al acestei revizuiri este de a oferi o
actualizare cu privire la utilizarea de propolis în stomatologie, deoarece acest
compus a fost şi este utilizat în prezent într-o varietate de entităţi, cum ar fi:
ulceratiile bucale, ranile septice faciale, gingivita, parodontita şi alveolita,
ajutand se asemenea in procesul de reparare(cicatrizare) si vindecare al
fibrelor de colagen şi fibroblaste motiv prin care constituie un compus foarte
eficient în eliminarea microbiene florei orale.
Compoziţia chimică a propolisului:

Compoziţia chimică a propolisului este extrem de complexa şi nu pe deplin

cunoscuta, deoarece depinde de flora din regiunea în care este colectat,
acest fapt afectează modul în care este utilizat în cadrul stupului putand
servi ca o substanţă de îmbălsămare sau de acoperire a stupului. Acest
lucru înseamnă că diferite părţi ale stupului detin compoziţii diferite de
propolis, şi va fi foarte dificil de a găsi doi stupi care produc propolis identic,
chiar dacă acestia sunt situati în aceeaşi zonă geografică aşa cum sa
dezvoltat în funcţie de nevoile lor şi a surselor de materii prime disponibile.
Studii preliminare de către cercetători diferiti indică faptul că s-a găsit un
procent mai mare de compuşi fenolici in propolis care acopera fagurii pentru
a reduce intrare agentilor straini in stup. S-au identificat in propolis mai mult
de 160 decompuşi, 50% fenol la care acestea sunt atribuite acţiuni
farmacologice .
Diferenţe în compoziţie sunt determinate în primul rând de flora zonei
ecologice,
de ciclurile evolutive, de plante furnizoare de răşini care conditioneaza
schimbarea concentraţiilor acestora, microorganismele prezente în mediul
geografic, factorii climatici, care influenţeazăde asemenea caracteristicile
organoleptice macroscopice ale propolisului şi tehnica de producţie.
Cu toate acestea, prezintă calitativ multe substanţe găsite în propolis, in mod
constant si relativ stabil.

Componenţa de propolis:

Se consideră că ceara şi amestecurile mecanice prezente în propolis, nu au

nici o activitate terapeutica dovedita şi constituie, de obicei aproximativ 40
până la 50% din masa totală într-un eşantion de propolis şi restul
corespunde biologic activ. Fracţiunea de care este e legat cu acizi aromatici
este de polifenoli / 3 părţi, 2 din această sumă, la care se atribuite acţiunii
farmacologice.

Substanţele organice incluse :

• acizi organici: acid benzoic şi derivaţi (hidroxi-4 acid benzoic, acid

benzoic metoxi-4, acid protocatechuic şi acid galic).
• Acizi, fenoli, acid cafeic, acid fenil, acid isofenílico.
• aldehide aromatice, vanilină, isovanillin.
• Acizi aromatici nesaturaţi: acid cinamic p.cumárico derivaţi de acid,
acid ferulic (4 -hidroxi-3-methoxybenzaldehyde) şi acid isoferúlico.
• Cumarine:, escopoletol esculetol.
• Flavonoidele: ecacetina, galben pectolinarigenina chrysin, tectocrisina,
galangin 3,5,7 -trihidrixiflavona, isalpinina, ramnocitrina, isorhamnetin,
quercetin, quemferido, butelenol,ermanina, pinobanksina şi apigenina, 5.7-
dioxine-3 ,4-dimethoxyflavone; 3.5-dioxine-7, 4 – dimethoxyflavone şi 5-oxo-
7 ,4-dimethoxyflavone.
• Flavone: pinostrobina, sakuranetina.
• Derivatele de la quercetin: alfa-acetoxibetulenol.
Flavonoide şi acizi fenolici, împreună cu esterii lor, sunt considerati
principali compuşi de propolis bioactivi, ce sunt larg distribuite în
regatul plantelor, în părţile aeriene ale acestora, în muguri şi
frunzele tinere în special celecu sistemul vascular. Ele sunt
responsabile pentru colorarea de multe flori şi fructe anumite.
Interesant sunt flavonoidele din propolis ce se datorează faptului că, evident,
sunt parţial responsabile pentru functiileFiziologice.
Aceşti compuşi au antioxidanti cu funcţii importante de peroxidare a
lipidelor şi a minimiza efectul radicalilor liberi, contribuind astfel la a reduce
riscul de boli cardiovasculare si care acţionează direct asupra capilarelor
sangvine şi de
îmbătrânire .
Potrivit Institutului de Chimie Organica din Moscova, au aratat ca
analiza chimica a indicatat prezenţa unui numar mare de minerale şi
oligoelemente, în primul rând sub forma de radicalii liberi sau legate de
proteine asociate, printre care se remarcă: aluminiu, bariu, bor, bismut,
cobalt, calciu, cupru, crom, staniu, stronţiu, fosfor, fier, litiu, mangan,
molibden, nichel, argint, plumb, potasiu, seleniu, siliciu, titan, vanadiu, iod si
zinc. Multe din aceste substanţe au un rol cu nivel important in multe căi
metabolice celulare .
Există un alt grup de compuşi care sunt de o importanţă
fundamentală în activitatea biologică de propolis şi metabolismul celular,
subliniind prezenta acidului nicotinic şi acidului pantotenic, plus lactoză,
polizaharide si aminoacizi, care reprezintă un rol de lider în multe reacţii
celulare. În studiile despre propolis s-au gasit, vitaminele C, E, A, B2, B6, B1
şi PP, mai ales B3 sau nicotinamidă, substanţe de natură proteica, acizi graşi
nesaturaţi şi esteri ai acizilor aromatici, care justifică parţial activitatile sale
biologice .

Proprietăţile biologice ale propolis:

Din anii 60 s-au făcut primele investigaţii ştiinţifice care au aratat

structura complexă a propolisului şi a relevat numeroase aplicatii
farmaceutice.
Oamenii de ştiinţă de la diferite discipline aprofundand în studiu, au
gasit răspunsuri la multe întrebări cu privire la mecanismele cu acţiune
antimicrobiană care explica proprietatile sale, cicatrizante,antioxodanti si de
stimulare a sistemului imunitar .
Proprietatile terapeutice dierite ale propolisului au fost verificate de
către oamenii de ştiinţa de prestigiu din întreaga lume,la care rezultatele
coincid aproape întotdeauna, indiferent de site-ul originea geografică a
produselor studiate. Acţiunea biologică a compuşilor identificati în ea
(vitamine, flacon, enzime, uleiuri volatile, esteri, acizi aromatici şi compuşi
carbonilici) şi substanţe de însoţire, si legături de hidrogen, de protecţie
chimică asigura unei permeabilitati crescutăcare combină componentele
enumerate ,si explica pe deplin o gamă largă de patologii ce pot oferii
răspunsuri la punerea în aplicare a propolisului .
S-a confirmat experimental că urme de microelemente au participat
la procesele metabolice,de fermentaţie şi vitamine ajutand la vindecarea
anemiei, a preveni arterioscleroză şi a spori capacităţile imunologice; creşte
conţinutul de propertina (proteine special heme serice, care se completează
obligatoriu în prezenţa sărurilor de magneziu si are efect bactericid în
sânge.
O mare importanţă este faptul că propolisul este transportat, de la
sânge la limfa si la toate organele, unde este metabolizat,zona sa de
acţiune sunt nuclei hipotalamici de auto-reglementare, acţiunea sa este de a
stabiliza sistemul homeostatic, homeotoxic, îmbunătăţind capacităţatea de
apărare, performanţă şi adaptare a organismului, precum şi modele
morfofuncţional normal. Aceasta ar explica unele răspunsuri aparent
contradictorii. In concluzie propolisul este un produs de interes extraordinar
pentru industria farmaceutică şi medicală, privitor la activitatea biologică a
propolisului.

http://www.actaodontologica.com/ediciones/2010/2/art22.as
p

Demonstrand activitatea antivirala , antibacteriană a propolisului

din diferite zone geografice au arata că toate sunt active împotriva
levurilor(ciupercilor) şi bacteriilor Gram tulpini (+) şi inclusiv, împotriva
virusului gripal .
Activitatea este atribuită la conţinutul său în esteri şi acizi fenolici,
componente care nu sunt incluse in propolisu de origine tropicală, cu toate
acestea, arată o activitate similară pentru conţinutul lor de carbon provenit
p-coumaric acid prenylated(nou acid benzoic prenylated).
Implicaţiile Propolisului : Activitatea Anticariogenica
Potenţialul anti-cariogenic al propolisului a fost demonstratat prin mai
multe studii care au arătat o reducere a incidenţei cariilor şi aplacii dentare
in vitro şi in vivo acumulate, sugerând că există două mecanisme asociate cu
proprietăţi anticariogenic / antiplaca de propolis, cum ar fi activitatea
antimicrobiană împotriva bacteriilor cariogene şi inhibarea enzimei
glucoziltransferazei .

Proteine de suprafatå la Streptococii cariogeni

Proteinele de perete sunt prezente la Str. Mutans (agentul

etiologic major al cariei dentare), Str.sobrinus, Str. sanguis, Str.
mutans. Str. Mutans prezintå la suprafata sa un mozaic de cel putin
10 proteine si glicoproteine de perete (o parte din ele implicate in
cariogenezå). Ele imprimå capacitatea bacteriilor de a coloniza
emailul dentar, de a sintetiza glucani (dextrani) insolubili care
formeazå matricea extrabacteriana a placii dentare si acidifierea
locala a mediului (prin fermentarea glucidelor). Proteinele de
perete ale Str. mutans includ si glucoziltransferaza (GTF),
fructoziltransferaza (FTF), adezine P1, proteine de legare a
glucanilor (GBP). GTF si FTF sunt enzime implicate în sinteza
glucanilor si fructanilor, pornind de la zaharoz, care joaca un rol
major în formarea placii dentare.
Eficacitatea antimicrobiană a extractelor depinde de solventul utilizat,
sursa de propolis şi a speciilor de bacterii testate, cu extracte de etanol de
propolis (EEP) fiind cel mai efficient. Compoziţia chimică a componentelor
propolis relevă faptul că cele mai importante componente farmacologic
active sunt flavonoide şi compuşi fenolici diversi, terpenoide şi aromatici .
Intre acestea apigenina (flavonoide) şi TT-farnesol (Terpenoizii) au
demonstrat cele mai bune proprietăţi antimicrobiene împotriva
Streptococcus mutans, bazata în mare măsură pe capacitatea lor de a
inhiba glycosyltransferazele si efectul sau bactericid,de asemenea preveni,
de asemenea infiba sinteza de glucani şi poate influenţa compoziţia chimică
şi microbiană a placii dentare .
 Cu toate acestea in tipul propolisului brazilian6 , fracţiunea de hexan
EEP este responsabil pentru acţiunea de inhibitor puternic împotriva
Streptococcus mutans şi inhibarea glycosyltransferazelor .
Alte studii sustin ca propolisul nu poate patrunde adânc în dinte şi
ca efectele sale asupra lactobacililor responsabili pentru progresia cariei în
zonele profunde, este foarte limitată,deoarece eficacitatea sa este în smalţ
sau dentină cu carii superficiale .
Eficacitatea antimicrobiană a extractelor depinde de solventul utilizat,
sursa de propolis şi a speciilor de bacterii testate, cu extracte de etanol de
propolis (EEP) fiind cel mai efficient Streptococcus mutans: este
recunoscut ca unprincipal agent cauzal al formårii plåcii dentare,
ea însasi stând la originea formarii cariilor dentare, a fenomenelor
inflamatorii locale: parodontite, gingivite. De formarea placii
dentare nu este responsabil singur, ci exista o populatie bacterianå
complexa, care include diversi streptococi: S. mutans, S. mittis,
S.sanguis, S. salivarius.
Concluzie :
Cu privire la EEP (extract de etanol din propolis) se mai poate
adauga o serie de alte cercetari facute in diferite colturi ale lumii in
centre de cercetare si laboratoare cu privire la actiunea sa antii-
inflamatoare pe langa multitudinea de alte functii

(Centrul de Cercetare ,Institutul de Stiinta si Tehnologie, Corea de Sud)

Propolisul obtinut din stupi de albine a fost folosit in medicina populara
orientala ca un anti-inflamator,anti-cancerigen, sau agent
autoimunomodulatoare.
Studiul de fata a examinat efectele etanolului extras din propolis (EEP) .Cu
toate acestea baza moleculara pentru proprietatile antii-inflamatorii de
propolis nu a fost inca stabilita.
EEP poate exercita efectul sau anti-inflamator prin inhibarea genei expresiei
Inos prin actiunea pe locurile NF-kappaB in promotorul Inos si prin inhibarea
directa a activitatii Inos.
(Departamentul de INPS din Napoli,, Napoli, Italia.)\\

Moleculele farmacologic active în propolis sunt flavonoide şi acizi fenolici

şi esterii acestora. Aceste componente au efecte multiple asupra bacteriilor,
ciupercilor(levurilor) şi viruşilor. Demonstrand ca propolisu şi componentele
sale au activităţi anti-inflamatorii şi imunomodulatoare Mai mult decât atât,
propolisul a fost arat contributia la controlul nivelului scazut al tensiunii
arteriale şi a colesterolului . Cu toate acestea, studiile clinice pentru a susţine
aceste afirmaţii sunt necesare.

(Lab.de Biologie Molec. de la Univ. Gifu ,Japonia)

Un alt studiu s-a facut pe efectele EEPC(extractat cu etanol de propolis
chinezesc) privind recuperarea functionala a activitatii locomotorii si expresie
a mRNAs de oxid nitric(ON) indus sintetazei (INOS) si factorii neurotrofici in
locul prejudiciului.Administrarea zilnica pe durata recuperarii a EECP dupa
leziunea maduvei spinarii(la niste sobolani in partea dreapta la ) a ameliorat
functia locomotoare al carui efect a fost imbunatatita , reducand dimensiunea
leziunii ajutand prin stimularea lantului neurotrofic al creierului aceasta a
aratat ca EECP a redus circumstantele inflamatorii prin atenuarea locului
lezat al maduvei spinarii.
Rezultatul sugereaza ca propolisul chinez ar putea devenii un
instrument promitator pentru utilizarea pe scara larga in sistemul nervos
pentru a reduce daunele secundar neuronale in urma daunelor fizice primare.
In concluzie “Extractul de etanol din propois chinez ajuta la recuperarea
functionala a activitatii locomotorii dupa leziunile locomotorii ale maduvei
spinarii

FACTORI DE PATOGENITATE SI VIRULENTÅ

LA STREPTOCOCII NON-GRUPABILI(STREPTOCOCI VIRIDANS)

Streptococii non-grupabili sunt o specie care face

parte din genul Streptococcus, familia Streptococcaceae.
Sunt cunoscuti sub numele de Streptococi viridans, lipsiti
de antigene de grup sau Streptococi orali. Ultima denumire
este foarte logica, deoarece acesti streptococci fac parte
din flora normala acavitatii bucale. Reprezintå 30%-60% din
populatia bacterianå existenta pe suprafata dintilor,limbii,
în salivå.
În cadrul acestei specii se disting asa-numitii „mutant-
like“ (Str. mutans, Str. oralis, Str. pneumoniae, Str. sanguis,
Str. mitis, Str. milleri etc.).
Streptococii non-grupabili fac parte din flora normalå a
cavitatii bucale, dar existå si în flora normalå a intestinului,
pielii, cåilor genitale. Ei pot interveni în patologia umanå
cauzând conjunctivite, infectii ORL, patologie dentarå,
infectii de tract respirator superior si inferior, bacteriemii,
endocardite, infectii ale SNC, infectii osteoarticulare,
peritonite,pleurezii ,meningite ,septicemia . De exemplu:
Str. milleri se întâlneste în abcese, peritonite, pleurezii
purulente, plagi abdominale;Str. mutans e principalul agent
cauzal al formårii plåcii dentare etc. Scopul prezentei
lucråri este de a atentiona asupra existentei factorilor de
patogenitate si virulentå la Streptococii viridans: proteine
structurale, enzime, care sunt localizate în capsulå, perete
celular, membrana citoplasmaticå si citoplasma, cu
proprietå¡i antigenice.
Receptorii prezensi în peretele bacterian se leaga
specific de proteinele plasmatice si tisulare umane si
animale. Proteinele de suprafatå (la streptococii cariogeni)
pot juca un rol important în formarea plåcii dentare, prin
hipersecretie de dextrani. Pe baza secventierii 16S r ARN,
Str. pneumoniae, Str. mitis, Str. oralis prezintå o
similitudine de structura de 99%. Str pneumoniae si Str.
mitis prezintå factori majori comuni de virulenta codificati
genetic (hemolizina si autolizina). În circumstan¡e
particulare, aceastå flora poate deveni patogena. În cazul
altor
streptococi (ex. Str. mutans, sanguis), rata mare de
infectivitate e datå de producerea de mari cantitåti de
dextran (implicat în
patogenia endocarditei si responsabili de rezistenta la
antibiotice).

MECANISMUL DE ADERENTA AL STREPTOCOCILOR

Streptococcus mutans: este recunoscut ca un principal

agent cauzal al formårii plåcii dentare , ea însåsi stând la
originea formarii cariilor dentare, a fenomenelor
inflamatorii locale: periodontite, gingivite. De formarea
plåcii dentare nu este responsabil singur, ci exista
opopularie bacteriana complexå, care include diversi
streptococi: Str. mutans, Str. mittis, Str. sanguis, Str.
salivarius.
Intervin numeroase interactiuni: bacterie- smalt dentar,
bacterie- mucoaså, bacterii-bacterii omoloage, bacterii-
bacterii heteroloage (coagregateinter-bacteriene), bacterii-
substante extracelulare.

În prezenta zaharozei, Str. mutans sintetizeazå polizaharizi

extracelulari, de tip glucan si fructan. Acestia se fixeazå de
celulele bacteriene cu ajutorul unor proteine specifice de
fixare a glucanilor (GBP). Aceasta proprietate
antreneaza agregarea bacteriana. Str. Mutans se poate fixa
direct pe emailul dentar sau pe glucanii deja asociati cu
hidroxiapatita, cu ajutorul GBP. În plus, aceasta specie
adera la proteinele organismului la fel ca fibronectina,
aglutininele salivare, B2 microglobulinele. Str. sanguis
poate adera direct la suprafata dintilor, ca si Str. mutans,
dar posedå si fibrile capabile a se cupla cu aglutinine
salivare, ele însele fixate pe placa dentarå.
Str. mutans, Str. sanguis, Str. salivarius, Str. mitis, Str.
milleri sunt, cu certitudine, responsabili de producerea
endocarditelor infectioase,
prin colonizarea vegeta¡iilor constituite din fibrinå si
trombocite, formate la nivelul endoteliului cardiac.
Colonizarea vegetatiilor este consecutivå aderentei
bacteriilor la tesutul lezat. Bacteriile responsabile de
producerea endocarditelor prezintå
o capacitate de aderenta la tesutul valvular si edocard,
superioarå altor bacterii: existenta unei interactiuni
bacterie-glucan-endoteliu
valvular, capacitatea de aderare la agregatele plachetare.
Proteine de suprafatå la Streptococii cariogeni Proteinele
de perete sunt prezente la Str. mutans(agentul etiologic
major al cariei dentare), Str.
sobrinus, Str. sanguis, Str. mutans. Str. Mutans prezinta la
suprafata sa un mozaic de cel putin 10proteine si
glicoproteine de perete (o parte din ele
implicate in cariogenezå). Ele imprimå capacitatea
bacteriilor de a coloniza emailul dentar, de a sintetiza
glucani (dextrani) insolubili care formeaza
matricea extrabacteriana a placii dentare siacidifierea
localå a mediului (prin fermentarea glucidelor).Proteinele
de perete ale Str. mutans includ si
glucoziltransferaza (GTF), fructoziltransferaza (FTF),
adezine P1, proteine de legare a glucanilor (GBP). GTF si
FTF sunt enzime implicate în
sinteza glucanilor si fructanilor, pornind de la zaharoza,
care joaca un rol major în formarea placii dentare.
Adezina P1 (antigen P I/II, B sau Pac) este o glicoproteina
fibrilara (185 kDa) care interactioneaza cu o aglutinina
salivara cu greutate moleculara mare si contribuie la
agregarea si la aderenta bacteriana la hidroxiapatita
emailului dentar.
Proteina P1, identica cu glicoproteina de perete Str.
mutans, posedå epitopi comuni cu miozina muschiului
cardiac uman si cu antigenele de suprafatå ale Str.
pyogenes (proteina M si proteinele membranei
citoplasmatice).
Cel putin alte 8 proteine, identificate serologic, care
tapiseaza peretele bacterian (proteinele III,IV, A, C si D) se
regåsesc adesea în supernatantul
culturilor.
Str. pneumoniae, un important patogen uman,se
distinge fatå de speciile de Str. mitis si Str. oralispe baza a
3 teste de diferentiere, caracteristice: sensibilitateala
optochin, solubilitate în bilå, aglutinare cu anticorpi
antipolizaharid pneumococic. S-auizolat „pneumococi
atipici“: rezistenti la optochin, testul solubilitåtii în bila –
negativ, necapsulati –deci nontipabili etc. (aprox. 2%).
Pentru acestia, tintele de diagnostic molecular le-au
constituit 2 gene care codificå factori majori de
virulenta:pneumolizina (ply) si autolizina (lyt A).
Pe baza secven¡ierii 16S r RNA, se constata relatia foarte
apropiatå, din punct de vedereastructural, între Str. mitis si
Str. oralis, cu Str.pneumoniae, între care existå o
similitudine dea99%.
Cele 2 specii erau considerate drept comensale ale
organismului uman, dar, recent, a devenit clar faptul cå se
pot considera patogeni importanti. S.mitis si s. oralis sunt
asociati cu endocarditele bacteriene, în special la bolnavii
cu valve prostetice.
În plus, cei doi sunt recunoscu¡i cå pot determina frecvente
cauze de infectie la pacien¡ii imunocompromi si, dupå
transplant de tesuturi sau cancere cu neutropenie.
La tulpini care s-au diagnosticat fenotipic si genetic
drept S. mitis s-au pus în evidenta genele ply si lytA care
codifica factori majori de patogenitate:
hemolizina si autolizina, normal associate doar
pneumococilor.
Aderenta microorganismelor la tesutul cardiac lezat este un
eveniment crucial în patogeneza endocarditelor infectioase.

Un potential factor de virulent a asociat S.

parasanguis implicat în etiologia endocarditelor este FimA,
o proteina de suprafata de 36-kDa, recunoscutå ca drept
adezina în
cavitatea oralå. Acest factor determint infectivitatea Str.
parasanguis. Nu este implicat în aderent a si
agregativitatea plachetara.
Este un factor major de virulenta, asociat Str.parasanguis,
în endocarditele bacteriene, cu rol important în colonizarea
initialt a tesutului cardiac lezat.
Abilitatea streptococilor viridans de a adera la tesutul
valvular lezat explicå incidenta crescutå a endocarditelor.
Producerea în cantitåti mari a dextranului (glicocalix), de
catre Str. mutans, Str.sanguis, Str. mitior este corelata cu
rata mare de infectare a vegetatiilor cardiace si cu
rezisten¡å la terapia antimicrobiana.

Cercetariele fiind facute de catre:

Dr. Maria Nica, Dr. Tatiana Biolan, Dr. Elena Mozes, Dr. R. Cigoianu-Onu,
Prof. Dr. Emil Ceausu, Conf. Dr. Petre Calistru
Spitalul Clinic de Boli Infectioase si Tropicale „Dr. V. Babes“ – Bucuresti

Cercetari asemanatoare s-au facut si in alte parti ale lumii de

exemplu America de Sud.
Streptococcus mutans, e bazat în mare măsură pe capacitatea lor de a
inhiba şi glycosyltransferases în bactericidă efect a preveni, de asemenea,
sinteza de glucani şi poate influenţa compoziţia chimică şi microbiană a placii
dentare .Cu toate acestea, de tip 6 propolis Brazilia, fracţiunea de hexan EEP
este responsabil pentru acţiunea inhibitor puternic împotriva Streptococcus
mutans şi inhibarea glycosyltransferases .Alte studii spun propolisnu poate
răspândi adânc în dinte şi efectul acesteia asupra lactobacili responsabil
pentru progresia cariei în zonele profunde, este foarte limitată.În ceea ce
priveşte eficacitatea sa este în smalţ sau dentină cu carii superficiale.
Studii recente în CIO (Dental Research Center) de Universidad de los
Andes în Venezuela au desfăşurat o activitate in vitro, în vederea observa
efectul natural anumite substanţe ca tanin (40) şi propolis pe creştere de
Streptococcus mutans pentru a determina dacă un efect inhibitor; a
constatat că ambele substanţe exercita pe inhibarea creşterii de organism
ale cărui rezultate sunt de acord cu cele obţinute prin Koo et al (33), care
dovezi activitatea antimicrobiană de propolis.

Activitatea anestezica

Activitatea anestezica a propolisului a fost sugerata de

Manara si colab. , care indică faptul că soluţia de propolis 0,01%
folosindo ca o soluţia de anestezic este de până la patru ori mai de
eficace ca procaina de 5%, şi de 3,5 ori mai eficient decât cocaina,
sugerând că este un anestezic de suprafaţă cu o putere de
penetrante semnificativă şi poat fi implementata pentru o infiltrare
cutanata şi tratament stomatologic . De remarcat că propolisul îşi
păstrează nealterată capacitatea antimicrobiană, spre deosebire de
antibioticele de sinteză, faţă de care bacteriile dezvoltă o rezistenţă
treptată, ceea ce face necesară introducerea periodică a unor noi
produse. În doze constând în 0,012 g/kg corp, el produce la animale o
anestezie generală ce poate dura 45 minute. Aplicat oral, în chirurgia
veterinară (la oi şi câini) efectul anestezic se instalează îm 2-5 minute
iar animalele nu prezintă modificări de puls, respiraţie şi
temperatură şi nici dispariţia excitabilităţii de reflex.

Un extract alcoolic de propolis 50% a fost de asemenea

utilizat în tratamentul de otită medie cronică, în cazul în care
rezultatul
anestezie a fost obţinută în aproximativ 10 minute .
Utilizarea în Parodontologie:

Efectul pe care la avut propolisului asupra parodontinului a fost o

mare satisfacţie, deoarece sa dovedit a fi anti-inflamator, antimicrobian,
anestezic şi cicatrizant în cazurile de îngingivite cronice şi ulceratii bucale
recurente şi nespecifice , fiind de ajutor pentru imbunatatirea tratamentului
parodontal, mai ales dacă avem în vedere drept consecinţă pe termen lung
este pierderea tuturor dintilor. Alte studii au raportat că soluţiile de propolis
au efect asupra germenilor Gram pozitiv din placa supragingivala conducand
la recuperarea mai rapidă, şi de asemenea cresterea imunitati locale.
Agentul anti-inflamator, propolis inhibă sinteza de prostaglandine, şi ajută
sistemul imunitar prin promovarea activităţii fagocitare şi stimularea
imunitatii celulare .Este important de remarcat că într-un studiu clinic, s-a
determinat efectul propolisului în reducerea placii dentare, care s-a realizat
in timp de 3 zile, constatand că indicele de placa s-a redus cu aproximativ
44,7% după tratament, comparativ cu efectul placebo.
În plus, apa de gura a redus concentraţia de polizaharide insolubile în placa
de la 61,7% comparativ cu placebo, care sugerează că a avut un efect
asupra microflorei orale.
Studii similare în anaerobi Gram negativ, cum ar fi Prevotella
intermedia, Prevotella nigrescens şi Porphyromonas gingivalis asociate cu
bolile parodontale au confirmat activitatea antibacteriană a acestui compus .
Martinez Del Rio, in 2006 , a investigat activitatea in vitro a biocidului de
propolis chilian Apiherbal ® faţă de 35 tulpini de P. gingivalis chiliene de la
pacienţii cu
parodontite, prin tehnica de diluţie de agar care a dus la o valoare de
concentraţie minimă inhibitorie (CMI) din 83.2 mg / ml, pentru a inhiba
dezvoltarea a 75% din tulpini testate. Analiza de origine botanică a
propolisului ne-a permis o determinare in originea mixtă, în care există
dovezi ale prezenţei genului Populus, acesta indică faptul că cea mai mare
cantiate de CMI stabilita pentru acest propolis, datorită compoziţiei sale
chimice, fiziologice şi caracteristicile morfologice ale P. gingivalis.
Gebara si colab. , au analizat un grup de bacterii aerobe si anaerobe, inclusiv
unei agenti patogeni parodontali, cum ar fi Actinobacillus
actinomycetemcomitans, Fusobacterium nucleatum, Porphyromonas
gingivalis şi Prevotella intermedia, şi, de asemenea, levuri, cum ar fi
Candida albicans. Pentru A. actinomycetemcomitans a fost obţinută
CMI(conc min inhib) de propolis 1μg/ml, pentru Fusobacterium
nucleatum ,Porphyromonas gingivalis şi Prevotella intermedia, au
reuşit ca valorile CMI de 0,25 mg / ml şi 12μg/ml pentru Candida albicans.
Cu toate acestea, activitatea proprietăţii antimicrobiene de propolis, pe
aceste microorganisme poate fi limitată de către incapacitatea de accesare a
buzunarelor adanci parodontale, astfel că ar trebui să fie aplicat subgingival
cu un gel sau un material resorbabil.
Rezultatele au arătat propolis are un număr mare de celule viabile în
comparaţie cu alţi compuşi utilizati.
Solutia apoasa de propolis inconcentratie de 22% este un produs
eficient în tratamentul endodontic şi rezultatele sale sunt similare cu cele
obţinute cu tratamentul canalelor radiculare cu Ca (OH)2. Aşa că propolisul
este un tratament alternativ în care costul per pacient este foarte scăzut,si
nu afectează culoarea dintelui.
Alte studii raportează că nu a fost o recidiva de cangrenă a pulpei dentare
prin tratament cu propolis, comparativ cu hidroxid de calciu, observând că
răspunsul pulpar nu a fost diferit semnificativ între aplicarea de propolis şi
hidroxid de calciu .
Propolisul a arătat răspuns mai bun în comparaţie cu toate categoriile
dupa 7 zile cu excepţia pentru depunerea de dentina reparatorie,Studiile au
raportat ca pentru a determina sensibilitatea şi rezistenţa de microorganisme
din canalele radiculare cu o tinctura alcoolică 4% de propolis utilizate
endodontic, comparativ cu studiu cu cloramfenicol fiind observate
urmatoarele că microorganismele izolate in canalele radiculare
(Streptococcus viridans, şi sp Lactobacillus aureus Staphyilococcus)
au fost mai sensibile la tinctura de propolis 4%, comparatie cu
cloramfenicolul utilize EEP este la fel de eficace ca şi alte substanţe folosite
ca antimicrobieni în canalele radiculare.

Chirurgie

Propolisul in chirurgia orală a fost folosit in plagi chirurgicale (alveole)

post extracţie dentara.
Efectuarea de experimente dentare cu o soluţie de alcool 10% din propolis şi
soluţie de alcool pur aplicat in alveole imediat post extracţiei, evaluarea
efectului sau asupra epitelizarii plagii şi accelerarea vindecării extractiei post
dinte.
 In mod similar Quitana si colab.sai au efectuat un stdiu in care 10
pacienti cu plagi septice faciale care prezentau germeni patogeni , secretii,
eritem si intr-o oarecare masura dehriscenta,se aplica o solutie de tincture
de propolis de 5% in etanol fara sa se adiministreze deloc antibiotice
dintrre acesti pacenti ,6 au avut leziuni,3 cu excizie de carcinoame cutanate
bazocelulare si 1 a suferit o operatie.Rezultatele au aratat ca pentru cei
care au prezentat germeni Gram pozitiv,perioada de vindecare a ranilor a
fost de 7 zile si doar pentru un singur pacient care prezenta germeni Gram
negative,timpul de refacere a fost de 13 zile .
suprafata neteda,eritomatoase(rosiatice).Apar oriunde exista foliculi
polisebaceici.Astfel se considera orice pacient suspect care prezinta o
leziune la nivelul unei zone expuse la soare si care nu se vindeca in 3-4
saptamani avand o rata de recidiva destul de mare.

Alergia la propolis
Este important de mentionat ca in ciuda multor aplicatii favorabile
de propolis in domeniul sanatati,un mic procent din populatie este alergica
la acest compus si la alte produse aplicole precum: polen, lapte de
matca,miere,venin.Din aceasta cauza pentru prevenire este necesar ca
pacienti sa fie testate pentru alergie inainte de a incepe tratamentul cu
propolis. Pentru a depista dacă sunteţi alergic la propolis, luaţi înainte de
începerea tratamentului o cantitate de 3 -5 g seara, înainte de culcare. Se
continuă testul şi dimineata cu 20 picături pe stomacul gol.Reactii alergice la
acest compus apar in general ,la persoane care sunt alergice la albine sau
intepaturile lor precum si persoanele care sufera de un anumit tip de
problema alergica mai ales la in terapia bolilor tracului respirator si a
cavitatii bucale.

Propolisul nu este indicat in afectiuni cardiovasculare . Dar propolisul

are si citeva contraindicatii. Dl Andritoiu nu-l foloseste intern la pacienti cu boli
cardiovasculare (cardiopatie ischemica, insuficienta cardiaca decompensata,
arterita obliteranta, hipertensiune arteriala), in boli renale cu insuficienta si
boli hepatice icterigene: “Mai exista si o intoleranta alergica individuala sau
dobindita in decursul tratamentului cu propolis. in acest caz se instaleaza un
soc anafilactic care impune imediata incetare a tratamentului si administrarea
unui tratament puternic antialergic”.
 Pentru a evita aparitia acestor contraindicatii, este necesar sa se inceapa
tratamentul cu doze cit mai mici. Dupa 10-30 zile de tratament, in functie de
rezultate, se opreste tratamentul si, in cazul rezultatelor pozitive, se reia dupa o
pauza, iar in caz de rezultate negative se abandoneaza.

Propolisul nu dă efecte secundare. Se poate folosi în general acolo unde

medicamentele preparate din plante sau din alte materiale sintetice nu au dat
rezultate
Concluzie

Propolisul -actiune

Activitatea biologică a extractelor de propolis şi a diferitelor fracţiuni ale acestora

Propolisul este cunoscut astăzi ca unul dintre cele mai surprinzătoare produse
naturale datorită studiilor şi cercetărilor efectuate care atribuie acestuia şi diferitelor
sale fracţiuni nenumărate acţiuni biologice şi efecte terapeutice. Intre acţiunile
terapeutice se pot enumăra: antimicrobiană, antibiotică, antifungică,
antiinflamatorie, analgezică, antioxidantăşi anti-tumorală.
La ora actuală, pe plan mondial, propolisul este utilizat pe scară largă în diferite
formule de medicamente (îndeosebi în Europa răsăriteană), suplimente sau aditivi
alimentari şi băuturi pentru a îmbunătăţi starea de sănătate şi pentru prevenirea unor
afecţiuni: inflamatorii, boli cardiace, hepatice, diabetul şi chiar unele forme de
cancer.
Cu toate aceste dovezi asupra virtuţilor sale terapeutice, şansa de a se transforma
dintr-un remediu empiric într-un medicament, depinde foarte mult de purificare,
standardizare şi supunerea sa la toate celelalte etape de cercetare şi control: chimic,
tehnologic, toxicologic, preclinic şi clinic.
Progresul realizat în domeniul chimiei, farmacodinamiei şi a tehnologiilor
farmaceutice au condus la stabilirea anumitor reguli pentru medicamente, între care
cea mai severă este cea privitoare la o anumită relaţie ce trebuie să existe între
produsul respectiv şi efectele sale asupra organismelor. Din această relaţie se naşte
noţiunea de doză terapeutică, mai ales pentru substanţele active pure, indiferent de
forma farmaceutică în care acestea sunt prezentate.
Prin standardizarea extractelor, tincturilor, etc., noţiunea de doză poate fi
extinsă şi la medicamentele sau produsele care sunt amestecuri naturale de substanţe
active. Standardizarea înseamnă deci uniformizarea concentraţiei în principii active
din produsele finite œ dimensiune ce poate fi exprimată prin componentul
celmaicaracteristic.

Atunci când metodele fizico-chimice nu pot fi aplicate, standardizarea se

 poate face utilizând o metodă de control biologic. Oricum, standardizarea
extractelor naturale este de multă vreme o condiţie de la sine înţeleasă.
Propolisul este cunoscut ca fiind activ la nivelul organismelor, dar în cursul
ultimelor decenii, s-a raportat o largă varietate a compuşilor săi. De aceea
extractele de propolis de uz medicinal trebuie să răspundă cerinţei privitoare la
raportul dintre cantitatea administratăşi efectul obţinut; aceasta înseamnă că atât
experimentele de laborator cât şi cele clinice trebuiesc efectuate numai cu extracte
standardizate.
Orice extract, presupune înainte de orice altceva, să se obţină un produs
mai pur; un extract standardizat oferă posibilitatea de a fi administrat în anumite
cantităţi ce conţin concentraţii controlate de substanţe active, astfel încât cu
siguranţă el să fie lipsit de toxicitate, să ofere o eficienţa terapeutică maximăşi să
permită individualizareatratementelor.
Extractul de propolis standardizat, departe de a fi un produs toxic, este
totuşi capabil să prezinte o serie de efecte secundare atunci când anumite doze sunt
depăşite. Modificarea dozelor poate induce efecte diferite sau chiar eşecuri
terapeutice.
In acest sens, experienţa României, prin Centrul Medical de Apiterapie al
Institutului de Cercetare şi Dezvoltare pentru Apicultură, a dovedit că rezultatele
experimentelor biochimice şi farmacologice efectuate pe organisme sănătoase
precum şi efectele sale pe organisme animale cu stări patologice induse ,sunt
elemente fundamentale în planificarea şi efectuarea unui experiment clinic.
Extractul de propolis standardizat (extractul moale sau spiss) a fost supus
unor experimente biochimice pentru a i se demonstra eficacitatea asupra ficatului,
sângelui, sistemului muscular, organelor limfatice, glandelor suprarenale,
metabolismul general al glucidelor precum şi în anumite aspecte imunobiologice.
Datele privitoare la efectele propolisului asupra organismului animal cu
condiţii patologice induse privesc acţiunile hepatoprotectoare şi antiinflamatoare
precum şi investigaţii asupra acţiunii epitelizante, asupra permeabilităţii vasculare
şi acţiunea antivirală (testată pe anumite virusuri multiplicate în culturi de ţesuturi.

Tratamente cu propolis
Datorită componentelor chimice multiple, propolisul este considerat cel mai preţios
produs apicol, cu o mare diversitate de acţiuni terapeutice: bactericide, antiseptice,
antivirale, antitoxice, antiparazitare, epitelizante, cicatrizante, antiinflamatoare,
diuretice, analgezice, antitumorale, anticanceroase, regeneratoare şi stimulatoare ale
sistemului imunitar. Prin aceste proprietăţi intervine pozitiv în ameliorarea şi
vindecarea multor afecţiuni maladive, fizice şi psihice.
Propolisul este un produs natural de mare interes pentru medicina si
stmatologie ,folosit in diferite cercetari legate de tratamentul multor boli .
Pe scurt s-a demonstrat ca este o substanta perfect compatibila si
complementara in alte practici terapeutice,drept pentru care trebuie luat
in considerare ca un agent terapeutic in practica stomatologica din
cabinete.

Acţiunea bactericidă şi bacteriostatică a fost dovedită prin culturi pe diferite bacterii

(streptococi, stafilococi, Trichomonas, Klebsiella, Salmonella, Shigella, Proteus,
Candida, Helicobacter pilori). Intervine şi în distrugerea unor paraziţi intestinali
(Giardia). Prin studii moderne s-a testat sensibilitatea la propolis a circa 80 de
microorganisme demonstrând că sunt distruse 21 specii de bacterii, 9 specii de
ciuperci parazite şi 30 tipuri de virusuri. Pentru aceste efecte, propolisul este apreciat
ca cel mai puternic medicament antiinfecţios.Actiunea tamaduitoare a propolisului
cuprinde o serie de boli si afectiuni localizate in tot organismul. Vindeca afectiuni
ale cavitatii bucale precum gingivite purulente si sangerande, stomatite,
paradontoza incipienta, dureri de dinţi sau după extracţii, faringo-amigdalite,
laringite,bronsite,traheite,pneumonii sinuzite, otită sclerozantă hipoacuzivă, rinite şi
ozenă. Se recomandă propolis brut (5-20 g pe zi, mestecat în gură sau sugere),
unguent în nas, spray-uri, aerosoli şi gargarisme.

Afectiuni externe
Dermatologia, medicina interna pana si cosmetica au beneficiat de
proprietatile regeneratoare si cicatrizante a substantei celei mai folosite si
recoltate de la albine.
In cele din urma este de remarcat ca se cauta solutii alternative naturale
pentru tratarea afectiunilor,constatandu-se beneficiile folosirii pe care le da
natura cum e cazul propolisului,ce s-au vazut multiplele calitati terapeutice
din punct de vedere medical mai ales in zona stomatologica

Propolisul s-a dovedit un bun stimulator al refacerii ţesuturilor afectate de

răni vechi, eczeme, abcese, tăieturi, arsuri, acnee, coşuri, striviri, degerături,
înţepături de insecte, răni provocate de arme de foc precum şi pentru cicatrizarea
operaţiilor. Aceste efecte sunt datorate conţinutului bogat în flavonoizi. Se aplică
tamponări locale sau comprese cu tincturi de propolis 20% (chiar dacă produce
usturimi), precum şi unguent de propolis(20% în vaselină).
La herpes, furuncule şi ulcere varicoase situate pe gambă se fac comprese zilnice cu
tinctură de propolis 20%, folosind un tampon de vată sau pulverizare fină în zona
ulcerată. Spre periferia rănii se aplică unguentul de propolis (20% în vaselină) timp
de 4-12 săptămâni, până la cicatrizarea şi vindecarea completă.
La bătături şi negi se aplică, sub formă de pansament, o bucată de propolis topită la
foc mic, astfel ca după câteva zile să cadă atât scoarţa rănii, cât şi rădăcina.
În alopecie se fac frecţii zilnice cu tinctură urmate de masaje energice cu unguent
(30%) timp de 10-15 zile.
În tratarea fisurilor anale şi hemoroizilor se utilizează unguent de propolis cu care se
unge zona respectivă de două ori pe zi, dimineaţa şi seara, astfel ca după circa două
săptămâni să dispară durerea, mâncărimea sau sângerarea.
Tuberculoza pielii se tratează cu alifie salicilată care conţine 50% propolis înlocuită,
treptat, cu alifie pură de propolis, aplicată sub leucoplast sau sub hârtie cerată, astfel
ca după 1-2 luni să aducă vindecarea.
În legătură cu afecţiunile pielii s-a constatat că diferite forme de propolis protejează
organismul uman împotriva radiaţiilor Roentgen şi a altor radiaţii.

Afectiuni interne

Intern se recomanda remediile din propolis in tratamentul afectiunilor infectioase

acute si cronice, locale si generale, produse de o mare varietate de germeni, in
diverse stari gripale (amestecat cu pastura, normalizarea raportului
albumine/globuline se face de 3 ori mai repede), in rujeola, rubeola, zona Zoster si in
diverse forme de herpes: “in cadrul aparatului respirator, rezultate excelente am
obtinut in rinite (acuta, alergica, atrofica, cronica), in polipi, adenoidite,
rinofaringite, tulburari provocate de amigdalite, faringite, laringite, tranheobronsite,
bronsite, astm, bronhopneumonie, abces pulmonar, adenopatie traheobronsica, in
unele intoxicatii tabacice. in afectiuni ale aparatului digestiv, propolisul produce
efecte miraculoase, vindecarile producindu-se in 3-7 zile: stomatita aftoasa, micoze
bucale, gastrite hiperacide, colite, hemoroizi, diaree cronica. Propolisul sub forma de
tinctura 30 la suta, administrat sub forma de picaturi, in apa sau ceai, pe piine sau
zahar, este activ in parazitoze intestinale. in special giardia. in bolile aparatului renal,
rezultate foarte bune am observat in tratamentul nefritelor, cistitelor si uretritelor.

In bolile sistemului neuropsihic, in diverse tulburari ale sindromului de

suprasolicitare si stres, propolisul a dat rezultate foarte bune. Am mai fost propolis,
cu bune rezultate si in anumite forme de cancer (adenocarcinom de prostata,
epiteliom spinocelular, adenocarcinom tiroidian), tuberculoza pulmonara si alte
feluri de tuberculoza extrapulmonara, colibaciloza, diverse septicemii rezistente la
antibioticele obisnuite. Administrat sub forma de supozitoare, propolisul este eficient
si in inflamatia prostatei”.
Asociat cu mierea (miere propolizata), propolisul contribuie la sustinerea efortului
sportivilor de performanta, facind sa creasca apetitul pentru antrenament, puterea de
munca, precum si randamentul, prin ridicarea pragului de oboseala

Rol de reducere a colesterolului din sânge

S-au constatat efecte remarcabile asupra sistemelor capilare prin reducerea

fragilităţii şi refacerea elasticităţii vaselor sanguine periferice datorită acţiunii
vasodilatatoare produsă de prezenţa flavonozidelor naturale.
În cardiopatia ischemică şi angină pectorală, cu aritmii şi insuficienţă
cardiacă, se recomandă tinctura de propolis (30%) luată intern de 2-3 ori pe zi, câte
10 picături, după mese, timp de 15 zile pe lună.
În tratarea hipertensiunii arteriale şi a aterosclerozei, cu reducerea cantităţii
de colesterol din sânge este eficientă tinctura de propolis (20% în alcool 800) din
care se iau câte 30 picături în puţină apă, în fiecare dimineaţă pe nemâncate, până la
completa ameliorare a bolii.

Alte boli
Boli ale sistemului nervos, boli ale pielii, boli reumatice, boli tiroidiene.
Chiar daca propolisul este recomandat pentru o serie larga de afectiuni, trebuie stiut
ca este interzis in bolile alergice, precum si copiilor de pana la un an
În tulburările neuro-psihice (sindromul de stress, astenie, migrenăşi restaurarea
echilibrului somn-veghe, scleroză multiplă (scleroza în plăci), distrofie musculară progresivă,
boala Parkinson, sindromul subiectiv de traumatism cranian, anorexie mentală) propolisul s-a
dovedit de asemenea a avea efecte benefice.Extractele apoase de propolis sunt dovedite a avea un
puternic efect asupra sistemului nervos autonom cu acţiune periferică asupra transmiterii influxului
nervos şi vasodilataţie la nivelul reţelei sanguine

Efecte bune în afecţiunile maligne

În cancerul mamar, genital, hepatic, tiroidian, de colon şi în metastazele

pulmonare se ia tinctura de propolis (20-30%) în doză de 30-50 picături înainte de
mese, de 3-4 ori pe zi, într-o cură de lungă durată. Tratamentul cu propolis are efecte
de blocare a celulelor maligne, măreşte capacitatea sistemului imunitar şi restabileşte
echilibrul organic al bolnavilor de cancer. Tratamentul înlătură efectele nefaste ale
aplicării radioterapiei în cancer.
În cancerul de piele se aplică o compresă cu tinctură de propolis care se ţine
60 de minute pe locul afectat după care se lasă pielea la aer timp de 30 minute şi se
completează cu un strat subţire de unguent, aplicat pe plăcile canceroase.
În bolile reumatice, propolisul acţionează favorabil în reumatism acut, artroze,
poliartrite reumatoide şi spondilită anchilozantă.
Efectele propolisului asupra pancreasului endocrin

Studiile efectuate pe animale de laborator prezintă o creştere a numărului de

insuliţe Langerhans şi ca rezultat o hipersecreţie de insulină. Nivelul crescut de
secreţie de insulină determină o scădere a nivelului glucozei sanguine şi o acumulare
sporită de glicogen în ficat şi alte organe. În acest caz se poate trage o concluzie:
extractul de propolis potenţează acţiunea hipoglicemiantă a insulinei.

Studii recente care au folosit un derivat cu magneziu al rutozidului au

demonstrat efectul hipoglicemiant al acestui compus flavonoidic (RABINOVITCH
şi col. YAMAUCHI şi col.) Se ştie de asemenea că în diabetul zaharat de tip I
(IDDM œ insulin-dependent diabetes mellitus) distrugerea celulelor beta din insulele
lui Langerhans este mediată de un mecanism autoimun sau un proces inflamator ce
implică radicalii liberi. S-a propus că interleukina 1B (IL-1beta) joacă un rol
important atât în medierea distrugerii cât şi a disfuncţiei celulelor beta ceea ce
înseamnă generarea de specii reactive de oxigen œ inclusiv NO (monoxid de azot) şi
în final inhibarea funcţiei mitocondriale şi provocarea morţii celulelor prin apoptoză
(MATSUSHIGE şi col.; TURK şi col.; UCHIGATA şi col. Trei funcţii la nivelul
celulelor beta cum sunt:

- activitatea de radical scavenging

- acţiunea de inhibare a IL-1B

-inhibarea acţiunii NO sintazei

au un rol foarte important în provocarea diabetului zaharat insulino-dependent.

Studiile au arătat că extractul apos de propolis prezintă o foarte puternică acţiune de
radical scavenging (MATSUSHIGE şi col.) precum şi de inhibare a IL-1B şi a NO
sintazei.

Propolisul vindeca o serie de boli ale aparatului digestiv, ale aparatlui

circulator, si se administreaza sub forma de picaturi din tinctura de propolis in
concentratie de 30%-40% care se iau dimineata inainte de masa.In ulcer gastro-
duodenal, enterite şi colite, câte 40 picături de tinctura 30% dimineata pe nemâncate;
în dureri de stomac şi boli virotice ale stomacului câte 30 de picaturi în 100 ml apă
sau lapte dimineata; în inflamaţii ale ficatului câte 40 picături, de două ori pe zi, în
lOOml apă sau lapte, înaintea meselor cu o oră; în parazitozele intestinale, câte 10
picături, de 2 ori pe zi,înaintea meselor principale
 O multime de boli ginecologice precum cervicita, vaginita, metrite ulceroase,
leucoree se vindeca mult mai bine daca pe langa tratamentul medicamentos este
urmat si un tratament cu propolis. Tratamentul se face prin tamponari cu solutie 10%
din tinctura de propolis. Se aplică prin tamponare o dată pe zi soluţia alcoolică 3-
15%.
La tratarea prostatei şi a adenomului de prostată se suge propolis brut (câte 5 grame
pe zi), timp de 30 de zile.
În uretrită cronică se utilizează tinctura de propolis (20%), luând câte 40 picături, de
două ori pe zi, cu o oră înainte de mese.
În tumori vezicale, infecţii urinare şi tulburări de menopauză se foloseşte tinctura de
propolis (20%), câte 10 picături dimineaţa pe nemâncate, într-o cură de lungă durată,
chiar un an de zile.
În tratarea viermilor intestinali
Prezenţa protozoarului Giardia lamblia şi a altor paraziţi intestinali poate fi tratată cu
tinctură de propolis (30%) timp de 20 de zile, luând câte 30 picături pe o felie de
pâine, de 4 ori pe zi, înainte de mese. După o pauză de 10 zile se reia tratamentul
pentru alte 20 de zile.

Propolisul- un medicament incredibil

Siropul si tinctura de propolis

Siropul se prepara din 50 g propolis, 200 ml apa si 50 g miere: “Propolisul se pune

intr-o cratita smaltuita, in 200 ml apa. Se fierbe acoperit, la foc moale, pina scade la
jumatate. Lichidul cald se strecoara prin tifon, se transfera intr-o sticla si se adauga
mierea. Se omogenizeaza preparatul cit este caldut. Preparatul este cu atit mai activ
cu cit este mai proaspat. Se pastreaza la frigider, cel mult 2 saptamini”.

Propolisul poate fi folosit ca atare, exact ca guma de mestecat (saliva umana fiind
una din putinele substante care il solubilizeaza) si sub forma extractului moale de
propolis inglobat in miere, obtinindu-se mierea propolizata

Propolisul este utilizat cel mai mult sub forma de tinctura de propolis. Modul de
preparare- la fiecare 100 de grame de alcool de 60 grade (se poate si de 90), se
adauga 30 grame de propolis intarit, tinut in prealabil la frigider. Propolisul se taie in
bucatele mici, si se introduce intr-o sticla inchisa la culoare, impreuna cu alcoolul.
Se tine la macerat timp de doua saptamani, agitandu-se de 2-3 ori pe zi. Se strecoara
cu o sita foarte deasa.Procedura se repeta zilnic, timp de o saptamina. Dupa aceea, se
lasa la decantat si se alege lichidul curat. Aceasta tinctura este folositoare in
vindecarea tuturor bolilor interne infectioase (30 pic/zi, intr-un pahar cu apa
calduta), in combaterea enteritelor, parazitozelor intestinale, durerilor de stomac si in
tratarea ulcerului gastro-duodenal (40 picaturi puse in 100 ml lapte cald, remediu
luat zilnic, pe stomacul gol. Tot intern, se iau 20-30 de pic/zi, cu o ora inaintea
meselor, pentru normalizarea tensiunii arteriale. in alcoolism, 50 de picaturi
dizolvate intr-un pahar cu apa rece administrate omului beat il vor face sa se
trezeasca. Cite 10 picaturi dizolvate intr-un pahar cu apa, luate inaintea meselor, dau
rezultate foarte bune intr-o mare gama de boli (pulmonare, digestive, ginecologice,
boli ale sistemului nervos si boli glandulare)”.

Extern, tinctura se utilizeaza in afectiuni dermatologice, prin tamponari, fara a se pansa

locul respectiv. Se mai utilizeaza in boli ORL si boli ale cavitatii bucale (gingivite, stomatite,
abcese, parodontoza), sub forma de gargara si spalaturi bucale, cite 30-40 de picaturi
dizolvate in apa.

In incheiere as dori sa adaug un articol de interes major privind sanatatea

facand referire si la partea de stomatologiesi o atentionare in ceea ce
priveste chimicalele ce domnina alimentatia si traiul oamenilor.acest
articol este anexat de pe CODEX ALIMENTARIUS

Fluorul din apa potabila, pasta de dinti ori din alimentele conservate
Posted by acodex on august 30th, 2010
Adevarul este ca fluorul este o otrava si ca tratarea apei potabile cu fluor este un experiment social
inceput acum patruzeci de ani. Unul dintre cei mai cunoscuti experti in fluoruri ne transmite un
nou avertisment in legatura cu efectele fluorului asupra sanatatii noastre si asupra copiilor
nenascuti. Reporterul nostru a primit doua povesti diferite, una de la medicii dentisti si o
alta de la birocratii din Sanatate.

TRADUCEREA VIDEO-ULUI DE MAI SUS

„Este considerata o otrava. De ce am pune o otrava in apa pe care o bem?”

Otrava despre care vorbim este fluorura adaugata in apa potabila pentru ca
birocratii de la Sanatate si dentistii ne spun ca e pentru sanatatea noastra,
pentru a reduce cariile dentare si pentru a le limita la nivele care nu dauneaza.
Afirmatie cu care nu este de acord Prof. Sheshila.”Ar trebui sa realizeze ca este
o substanta otravitoare, nu ne mentine sanatatea, este un agent cauzator de boli
iar fluoridarea apei ar trebui oprita cat mai curand. Prof.Sheshila este unul
dintre cei mai cunoscuti experti in fluoruri si vastele sale cercetari impreuna cu 70 de
ani de diverse cautari din India ii sustin afirmatiile, care sunt foarte ingrijoratoare.

”Consider ca o femeie insarcinata care consuma produse contaminate cu fluor, si

folosesc cuvantul produse incluzand aici apa, pasta de dinti, ceaiul negru, produse
alimentare a caror procesare implica fluorul, orice lichid, orice produs in care
continutul de fluor e mare, va provoca embrionului, fetusului, copilului ce urmeaza
sa se nasca o multime de daune.”

Asociatia Dentistilor din America avertizeaza mamele impotriva folosirii apei

fluoridate la prepararea laptelui praf asa cum se poate vedea aici.”Dar ele nu citesc,
nu sunt constiente, nu sunt la curent cu aceasta, nu se informeaza, deci ne aflam intr-
o situatie extrem de grava.”

Prof. Sheshila sustine ca acest consum de fluor poate fi cauza mai multor boli, cum
sunt durerile de gat, de spate si cele articulare, care pot fi gresit diagnosticate de
doctori. Foarte frecvent ea face teste de urina pentru a verifica nivelul de fluor din
organismul pacientilor sai.” Inlatura ingestia de fluor, incepand cu pasta de dinti,
ceaiul negru, apa fluoridata si toate celelalte, si vei aduce nivelul fluorului la
limite acceptabile, iar pacientul va incepe sa se insanatoseasca.”Fluorul este
folosit deasemenea ca si conservant, si este deci inclus in multe produse pe care
le consumam si pe a caror eticheta nu este mentionat ca in cazul pastei de
dinti.”Este deci introdus in corpul nostru prin intermediul a multe surse iar noi
nu suntem constienti de aceast lucru. ”Fluorura care se introduce in apa
noastra potabila este un reziduu toxic rezultat la producerea ingrasamintelor
chimice.”Timp de aproape o suta de ani, industria de ingrasaminte a emanat in
atmosfera doua gaze foarte toxice: fluorura de hidrogen si tetrafluorura de
siliciu. In cele din urma li s-a solicitat captarea acestor gaze, si au realizat-o cu
ajutorul apei pulverizate; apa transforma aceste doua gaze extrem de toxice in
acid hexafluorosilicic, iar acest lichid rezultat in urma procesului de spalare, ce
are o concentratie de aproximativ 25%, este distribuit pe tot teritoriul tarii cu
ajutorul cisternelor si introdus in apa noastra potabila.”Iata ce contine
amestecul produs in Australia, un cocteil dezgustator de metale grele: arsenic,
bariu, beriliu, cadniu, cupru, plumb, mercur si multe altele, si intr-o
concentratie mult mai mare decat cea a ingasamintelor chimice de laborator pe
baza de arsenic.

”De ce sa obligam lumea sa consume o apa otravitoare?”

Ei bine este vorba de un tratament fortat, aplicat in masa si exista mai mult de o mie
de medici si oameni de stiinta din intreaga lume care, ca si prof. Sheshila, condamna
aceasta situatie.”Problema introducerii unui medicament in apa este evident o
problema asupra careia cetatenii, informati fiind, sa aiba posibilitatea sa-si dea sau
nu consimtamantul. Asa spune etica medicala elementara.”

Fluorul urmeaza a fi introdus in apa Lacului Albastru din Mt. Gambier. Alexianis a
facut o petitie impotriva acestei hotarari, pe care au semnat-o peste 6000 de
locuitori, adica mai mult de un sfert din locuitorii orasului dar care a fost ignorata de
Guvern.”Problema fluoridarii apei a fost extrem de ignorata de Guvern; nu sub
aspectul ca incearca sa o impuna, ci in privinta dreptul comunitatii de a-si exprima
optiunea; iar ei pur si simplu ne-au ignorat. Atat eu cat si majoritatea celorlalti
suntem de-a dreptul furiosi pe gradul de ignoranta cu care a fost tratata aceasta
chestiune.”Am vrut sa vorbim cu cineva din departamentul de Sanatate despre
aceasta problema, dar am primit doar o adresa scrisa, care nu raspundea explicit la
intrebarea noastra, ci specifica doar ca in Mt. Gambier copiii au cu 78% mai multe
carii decat cei din Adelaide care beau apa fluoridata, si ca aceasta este considerata
nepericuloasa si folosita in multe state dezvoltate, cum ar fi Statele Unite, Marea
Britanie si Canada.Dar ar mai fi de adaugat si alte state pe aceasta lista, asa cum
subliniaza prof. Paul Cannon in campania sa impotriva fluoridarii apei.”Cele mai
multe state vest europene nu fluorideaza apa: Austria, Belgia, Olanda, Franta,
Germania, Suedia, Norvegia, Danemarca, Islanda, Italia, Grecia, Portugalia, un
numar coplesitor de state din intreaga lume nu fluorideaza apa. Si ce credeti? Dintii
lor sunt la fel de buni, daca nu chiar mai buni, decat ai nostri.”

”Agraveaza cariile dentare. Dintii devin porosi, se perforeaza, se faramiteaza, se

sparg si deasemenea oamenii isi pierd dintii mult mai devreme, adica devin
stirbi.”Desi miscarea impotriva fluoridarii apei afirma ca exista suficiente evidente
care le sustin afirmatiile, Guvernul inca refuza sa-i asculte sau sa infiinteaze studii
de cercetare a impactului fluorului asupra sanatatii.”Adevaratii vinovati sunt acesti
birocrati care denatureaza informatia inainte de a ajunge la cei care iau decizii, si cu
ei ne luptam noi. Vreau sa spun ca, ne asteptam ca politicienii sa denatureze
lucrurile, dar n-ar trebui sa admitem ca simplii functionari de stat sa faca asta.”

Este deci o greseala?”Bineinteles.”

Fluorizarea apei: Otravirea globala

Posted by acodex on iunie 28th, 2010

Imaginati-va ca in apa care curge la robinetul dumneavoastra au fost introduse

in mod deliberat substante nocive care v-ar afecta integritatea fizica, actionand
chiar si asupra capacitatii de rationare. Desi pare greu de crezut exista probe
care atesta ca acest lucru se intampla (cel putin in Marea Britanie si SUA).
Conform mai multor cercetatori si oameni de stiinta din domeniul sanatatii
publice, adaugarea in apa chiar si a unei cantitati infime de fluor , nu numai ca
nu previne aparitia cariilor, dar duce si la imbolnavirea orgasnimului. Mai mult
decat atat poate afecta si comportamentul individului.La finele anului 2003
guvernul britanic a luat o masura care a afectat in mod direct consumul de apa
fluorizata. S-a afirmat, in mod public, ca nici un copil mai mic de 5 ani nu va
avea probleme cu dantura.

Fluorul este mai nociv decat plumbul

Fluorizarea a inceput oficial prin anii `30, cand un grup de oameni de stiinta au
descoperit ca adaugand mici cantitati de fluor intr-un lichid, acest element
devenea benefic in lupta contra cariilor. Cu toate ca s-a demonstrat ca fluorul
favorizeaza intarirea smaltului dintilor, el poate produce si multe tulburari de
sanatate, mult mai grave decat v-ati putea imagina.
Cati dintre noi, stiu de exemplu , ca acest element care se utilizeaza in
fluorizarea apei si a pastei de dinti provine din reziduurile rezultate din
fabricarea aluminiului ? Cu siguranta, foarte putini…
Este folosit de asemenea si la fabricarea otravurilor pentru sobolani si gandaci.
Primele intoxicari cauzate de fluor dateaza din perioada Revolutiei Industriale.
In anul 1850 fabricile de fier, cupru si aluminiu au evacuat in aer mari cantitati
de substante cu grad ridicat de toxicitate, omorand animale, plante si chiar
fiinte umane. Poluarea s-a intensificat in anii ’20 , atunci cand dezvoltarea
infloritoare a industriei a inceput sa fie o problema comuna a tarilor
industrializate. A aparut insa o problema : milioanele de tone de fluoruri
obtinute sub forma de reziduuri. S-a hotarat ca ele sa fie deversate in rauri sau
in mediul inconjurator, netinandu-se cont de faptul ca erau foarte nocive pentru
sanatatea publica. In scurt timp aceste substante toxice au inceput sa se
foloseasca la o scara din ce in ce mai marela prepararea unor otravuri cum ar fi
cea de sobolani.

La inceputul anilor ’30 lua amploare o campanie agresiva care oferea o solutie
miraculoasa pentru problema deseurilor derivatilor din fluor. Aceasta se baza
pe adaugarea fluorului in cantitati controlabile, in apa potabila, ajutand astfel
la prevenirea cariilor dentare.Cateva persoane printre care si scriitorul si
doctorul Joel Griffiths afirma ca acest fapt nu a fost o descoperire medicala , ci
o campanie orchestrata de fabricantii de aluminiu cu scopul de a dezinforma
publicul si de a distrage atentia de la ceea ce era cu adevarat important :
toxicitatea fluorului,

In anul 1939 , fluorizarea apei din America de Nord s-a transformat dintr-o
simpla propunere in realitate, multumita cercetarilor facute de Geral J. Cox
care nu era nici doctor, nici stomatolog… ci un om de stiinta angajat de
principala companie de producere a aluminiului, cea care primise deja cereri
masive pentru otravirea cu fluor.

In 1988 Laboratorul National Argonic confirma faptul ca fluorul putea

transforma celulele normale in celule canceroase.Desi aceasta masura parea
alarmanta, putine tari au luat masuri. Doctorul Ardi Limeback a facut niste
declaratii uluitoare in anul 1999: “Copiii mai mici de trei ani nu trebuie sa
foloseasca pasta de dinti cu fluor sau sa bea apa fluorizata, iar in Toronto
bebelusilor nu trebuie sa li se mai dea apa de la robinet. Au fost deversate
fluoruri contaminate in depozitele noastre de apa aproape o jumatate de secol.
Asta inseamna ca am adiministrat populatiei fluoruri toxice prin intermediul
apei potabile , iar persoane fara nici o vina au fost expuse la substante
cancerigene cum ar fi arsenicul sau radiul. Din cauza acumularii de substante
toxice din organism, repercursiunile asupra sanatatii individului pot fi
catastrofale.”
Din nefericire un studiu recent al Universitatii din Toronto a confirmat temerile
doctorului Limeback. Acest studiu a ajuns la concluzia ca in cazul locuitorilor
din zonele in care nivelul fluorului din apa este mai ridicat decat in alte
parti,riscul de producere a fracturilor de sold a crescut considerabil. Mai mult
decat atat s-a descoperit ca fluorul modifica structura osoasa a fiintei
umane.Oasele devin mult mai fragile.

In Canada cea mai frecventa afectiune stomatologica este fluoroza dentara

manifestata prin fragilitatea si decolorarea dintilor.

Fluorurile si controlul mental

La inceputul celui de-al Doilea Razboi Mondial , au fost create o multime de

lagare de concentrare, unde erau masacrate zeci de persoane in fiecare zi.
Nivelul tensiunii din lagare era extrem si in orice moment s-ar fi putut risca
revolte, insa germanii au gasit o metoda simpla si ieftina de a mentine
prizonierii linistiti si letargici. Au descoperit ca micile doze zilnice de fluor
adaugate in apa, drogau individul afectandu-i creierul si mentinandu-l supus.
Aceasta descoperire surprinzatoare putea fi folosita mai ales in tarile cucerite
pentru a mentine populatia “sub control”.
Fabrica Farben urma sa produca aceste doze de fluor, iar principala filiala se
afla la Auschwitz, deoarece mana de lucru era “gratuita”. La laboratoarele
acestei fabrici a fost trimis si doctorul Charles Elliot Perkins expert in chimie ,
biochimie, fiziologie si patologie. Insa Perkins a facut o greseala fatala : a spus
prea multe lucruri adevarate. A declarat ca fluorura din apa a produs
modificari majore la nivelul creierului mai precis in hipocamp. Inainte de a
muri (se presupune ca a fost asasinat) a declarat de multe ori ca trebuie evitata
fluorizarea globala.

Stia guvernul american care erau efectele negative ale fluorului asuprea
sanatatii ? Au fost ascunse aceste informatii pentru a proteja sinistra
conspiratie financiara care folosea fluorul ca moneda de schimb ?
Nu exista un raspuns convingator, dar este ingrijorator sa observam faptul
ca mai multe de 60 de calmante au in compozitie fluor, cum ar fi :
Diazepam|(Valium) , Rohypnolul, Stelazine

Textul a fost extras din cartea “Minciuni oficiale-10 consipratii care au

schimbat istoria lumii” scrisa de David Heylen Campos.
Sursele de informare din acest referat au fost preluate de pe internet din
diferite carti de specialitate ,cercetari facute in strainatate si din
tara,articole unele fiind traduse in limba romana.

BIBLEOGRAFIE:
http://www.medica.ro/reviste_med/download/bi/2007.1-2/Infectio_Nr-1-
2_2007_Art-02.pdf
http://www.ecolife.ro/
http://www.diperia.ro/contact/
http://www.sfatulmedicului.ro/
http://www.scribd.com/
http://www.sciencedirect.com/science
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/12007705
http://selene.ro/
http://www.alimentacion-
sana.com.ar/informaciones/novedades/propoleo.htm
w w w. notic i as a pic ol as . c om
http://www.beehealth.cl/enfermedades.php

GRAMA GABRIELA
MARIA