ZOONOZE

Antraxul
• Zoonoză bacteriană majoră cauzată de Bacillus
anthracis sau bacilul cărbunos,
• antraxul afectează animalele, în special erbivorele.
• De la acestea infecţia poate fi transmisă accidental la
om, la care evoluează sub 2 forme:
• cărbunele cutanat (pustula malignă şi edemul malign),
care reprezintă peste 95% din cazuri, cu evoluţie
favorabilă prin tratament
• cărbunele intern sau visceral (pulmonar,
gastrointestinal sau meningoencefalitic), cu mortalitate
cvasitotală, în pofida tratamentului.
• Bacilul cărbunos este un germen gram-pozitiv, imobil,
capsulat, aerob, cu aşezare caracteristică în frotiu
(băţ de bambus).
• în condiţii nefavorabile dezvoltării formelor vegetative,
bacilul sporulează, proprietate de mare importanţă
epidemiologică. Sporii sunt extrem de rezistenţi,
rămânând viabili ani de zile, chiar decenii, în soluri care
asigură condiţii prielnice de temperatură, umiditate şi pH,
sau în produsele animalelor afectate de antrax (pe firele
de lână sporii rămân virulenţi până la 18-20 ani, iar în
pielea uscată 10-12 ani).
• Sporii sunt distruşi prin fierbere în 10 minute, prin
autoclavare sau prin tratare cu formol.
• Incubaţia variază între 2-7 zile, obişnuit 48 de ore.
 Rezervorul de infecţie
• Antraxul la om este întotdeauna de origine animală,
aşa cum pentru animal e de origine telurică.
• Animalele se infectează ingerând spori odată cu iarba.
Sporii ajung în sol prin intermediul fecalelor sero-
sangvinolente, secreţiilor nazale sau sângelui provenite
de la animalele bolnave.
• Rezervorul de infecţie este reprezentat de animale:
ovine, cabaline, bovine, porcine precum şi de cadavre de
animale moarte de antrax în care formele sporulate
persistă vreme îndelungată.
• Diverse obiecte de origine animală: hamuri, curele,
pături, s-au descris cazuri de infecţie cărbunoasă
transmisă prin perii şi chiar pensule de ras
Căi şi mecanisme de transmitere
• Antraxul la om este considerat o boală aproape
exclusiv profesională, cu apariţie în mediu industrial
sau agricol.
• Cazuri se semnalează la: ciobani, îngrijitori de animale,
lucrători în abatoare, tăbăcari, pielari, blănari ca şi la cei
care manipulează lâna şi părul de animale în diverse
industrii.
• Calea de acces pentru infecţia cărbunoasă este cea
cutanată (90-95%), prin contact cu animalul bolnav, cu
produsele de origine animală (piele, lână, păr, oase,
carne, sânge) sau prin intermediul vectorilor mecanici
(insecte hematofage, căpuşe) contaminate de la
animalele bolnave.
• Cutaneous anthrax with a characteristic
black eschar is shown.
• Cutaneous anthrax is acquired by
inoculation with the bacteria or spore
through damaged skin.
• This is the most benign form of anthrax.
The mortality rate is 1% with antibiotic
treatment.
• Calea respiratorie este mai puţin implicată: antraxul
pulmonar se observă frecvent la lucrătorii din industria
lânii şi a blănurilor. Doza letală, în 50% din cazuri,
variază de la 2.500-50.000 spori, ceea ce se traduce prin
prognoză sumbră.
• Calea digestivă (5-10%)poate oferi o poartă de intrare a
agentului etiologic în cazul consumului de carne
provenită de la animale bolnave, transmiterea este
condiţionată de prezenţa formelor sporulate.
• Transmiterea directă, de la o persoană bolnavă la
una sănătoasă, este posibilă, dar fără semnificaţie
epidemiologică.
• The form of anthrax usually associated with
bioterrorism is inhalational anthrax.
• Of the 22 cases of anthrax occurring with the postal
attacks in 2001, a total of 11 were inhalational.
Inhalational anthrax has a high mortality rate with 95% of
untreated patients and 45% of treated patients dying of
the infection in the 2001 attacks.
• Due to this high mortality rate, anthrax is considered a
Class A agent by the CDC.
• Treatment: 2 drug regimens with ciprofloxacin
(preferred) or doxycycline plus an agent with central
nervous system penetration such as rifampin or
ampicillin for 60 days are currently recommended
The chest x-ray frequently features a widened mediastinum
• Receptivitatea la infecţie este generală. Nu s-
au descris reîmbolnăviri, ceea ce sugerează
imunitate solidă.
• Pare posibilă şi imunizarea după infecţii
inaparente, prin expuneri repetate.
• Manifestări epidemice au mai fost descrise în
legătură cu consumul de carne infectată, au
apariţia de TxA grave, cu manifestări de cărbune
intestinal sau orofaringeal.
 Profilaxie şi combatere
• Controlul antraxului la om depinde în mod
esenţial de controlul bolii la animale.
• Măsuri de combatere aplicate obligator:
Depistarea rapidă a animalelor afectate
Incinerarea şi înhumarea corectă a
cadavrelor de animale
• Vaccinarea profilactică anuală a animalelor
Expertiza sanitar-veterinară a cărnii în abatoare
• Interzicerea valorificării produselor brute de
la animalele bolnave sau suspecte de antrax
• Pentru unele produse animale din industria prelucrătoare a pieilor şi
blănurilor animale se efectuează dezinfecţii cu formaldehidă sau
oxid de etilen
• Vaccinarea persoanelor cu risc înalt este eficientă pentru prevenirea
antraxului cutanat sau respirator cu un produs vaccinai care conţine
antigen protector (3 administrări de bază, urmate de revaccinări
anuale).
• In condiţiile actuale ale ameninţării unor atacuri teroriste, sunt
considerate grupuri de risc şi militarii, astfel, în SUA, în 1999,
acestora li s-au administrat 590.000 doze, fără a se înregistra reacţii
adverse cu semnificaţie clinică.
• Cadavrele umane se incinerează sau se îngroapă la adâncime, în
condiţii speciale
 Rabies
• Rhabdovirus family; genus Lyssavirus
• Enveloped, bullet-shaped virions

• Slow, progressive zoonotic disease

• Primary reservoirs are wild mammals

• it can be spread by both wild and domestic
mammals by bites, scratches, and inhalation
of droplets.
 Rabies
• Virus enters through bite, grows at trauma site for
a week and multiplies, then enters nerve endings
and advances toward the ganglia, spinal cord and
brain.

• Infection cycle completed when virus replicates in

the salivary glands
Clinical phases of rabies:
• Prodromal phase – fever, nausea, vomiting,
headache, fatigue; some experience pain,
burning, tingling sensations at site of wound
• Furious phase – agitation, disorientation,
seizures, twitching, hydrophobia
• Dumb phase – paralyzed, disoriented, stuporous
• Progress to coma phase, resulting in death
• Often diagnosed at autopsy – intracellular
inclusions (Negri bodies) in nervous tissue
• Bite from wild or stray animals demands
assessment of the animal, meticulous wound
care, and specific treatment.
• Preventive therapy initiated if signs of rabies
appear
• Treatment – passive and active postexposure
immunization
– infuse the wound with human rabies immune globulin
(HRIG) and globulin; vaccination with human diploid
cell vaccine (HDCV), an inactivated vaccine given in 6
doses with 2 boosters
• Control - vaccination of domestic animals,
elimination of strays, and strict quarantine
practices
– live oral vaccine incorporated into bait for wild animals
 Leptospirozele
zoonoze manifestate ca boli infecţioase acute,
generalizate, determinate de leptospire patogene
transmisibile de la animale sălbatice şi domestice la om.
• Rezistenţa leptospirelor în natură este medie: sunt rapid
inactivate prin uscare, pM acid, pH alcalin intens.
Supravieţuiesc în mediu umed şi la temperaturi de 22-
30"C, ape stătătoare, apă de canal (10-20 zile), sol
umed.
• Rezistă în organele şi carnea animalelor bolnave
încă 1-2 zile după sacrificare.
• Dezinfectanlcle uzuale sunt eficiente, iar dintre
anlibiotice: penicilina, tetraciclina, lincomicina,
eritromicina şi cclalosporinele.
• Incubaţia este de 4-19 zile, în medie 10 zile.
 Rezervorul de infecţie
• bovine, porcine, cabaline, câini, rozătoare sinantrope şi
sălbatice.
• Acestea elimină prin urină leptospire pe perioade
îndelungate, uneori toată viaţa, contaminând apele
stagnante şi curgătoare, solul, alimentele.
• Omul bolnav elimină germeni prin urină, dar pe durate
limitate de timp, contagiozitatea premerge cu 3-5 zile
debutul bolii. El poate fi sursă de leptospire numai în
condiţiile vieţii neigienice.
• In întreaga lume rezervorul principal de infecţie este
reprezentată de şobolani, care contaminează apa şi
alimentele.
Căi şi mecanisme de transmitere
• Boala se transmite la om prin contactul cu animalele
infectate, în general prin activităţi profesionale legate de
creşterea animalelor sau, mai frecvent, prin intermediul
apei, solului sau alimentelor contaminate prin urina
animalelor rezervoare de infecţie.
• In cadrul transmiterii prin tegumente şi mucoase (chiar şi
intacte) cei mai afectaţi sunt persoanele care lucrează în
regiuni mlăştinoase, orezarii (boala cunoscută ca "febra
de orezarii"), plantaţii de trestie de zahăr, în mine, unde,
umiditatea şi temperatura relativ constantă, precum şi
prezenţa rozătoarelor, favorizează persistenţa în natură
a leptospirelor.
• Alte categorii profesionale afectate: pescari, fermieri,
veterinarii, muncitorii în abatoare, măcelarii ce se pot
infecta pe cale tegumentară prin îngrijirea animalelor
infectate, prin manipularea cărnii sau a organelor (în
special rinichi).
• Există posibilitatea contaminării accidentale la
orice vârstă, de exemplu prin înotul în bazine cu
apă stătătoare sau în râuri contaminate cu curs
lent pe vreme caldă şi uscată, sau, în
laboratoarele de specialitate.
• Transmiterea pe cale digestivă se realizează
prin consum de alimente sau ingestia de apă
contaminată prin urina animalelor infectate.
• Este posibilă transmiterea transplacentară la
om.
• Transmiterea interumană survine extrem de rar.
 Receptivitatea
• generală.
• Orice individ este receptiv la infecţia cu
leptospire faţă de care nu posedă anticorpi
la titruri proiective.
• Copiii sunt deosebit de receptivi, dar şi
expuşi riscului prin scăldare în ape
contaminate, mersul desculţ, pescuitul
• Imunitatea postinfecţioasă este specifică
de tip
 Profilaxie şi control
• Sunt utile măsurile de deratizare, împiedicarea accesului
rozătoarelor în locuinţe, crescătorii, abatoare, precum şi
dezinfecţia apelor reziduale eferente acestora.
• Pentru expunerea profesională e necesar portul
echipamentului de protecţie, spălarea repetată a
mâinilor, dezinfecţia corectă a plăgilor, igiena
alimentaţiei. Escoriaţiile cutanate vor fi tratate şi
protejate prin pansamente impermeabile.
• Educaţia populaţiei se referă la riscul de recreare şi
implică interzicerea sau evitarea îmbăierilor în ape
necontrolate sanitar şi posibil contaminate, a mersului
desculţ în zone umede.
• Se va practica controlul şi protecţia bazinelor,
ştrandurilor, împiedicându-se accesul
rozătoarelor şi animalelor domestice (porcine,
bovine). Apa din bazinele de înot va fi
periodic clorinată sau acidifiată.
• Imunoprofilaxia, utilizând un vaccin inactivat,
este rezervată grupurilor de risc profesional
(zootehnişti, veterinari, fermieri, practicanţii
sporturilor nautice etc).
• Profilaxia cu doxiciclină (200 mg/săptămână) pe
durata expunerii s-a dovedit utilă.
 Bruceloza
• Bruceloza este o boală infecţioasă bacteriană
comună animalelor şi omului determinată de 4
din cei 7 reprezentanţi ai genului Brucella: B.
abortus, B. melitensis, B. suiş, B. caniş ( B.
neotomae, ovis şi inaris nu sunt patogene pentru
om).
• Boala are o importanţă pentru sănătatea publică
şi pentru economie în majoritatea ţărilor în curs
de dezvoltare.
• Este pe lista entităţilor care pot fi încadrate
ca potenţială armă biologică în scop
bioterorist.
• Brucelele sunt cocobacili Gram negativ, imobili şi
nesporulaţi, a căror cultivare în laborator este
dificilă.
• Rezistenţa lor în mediul extern este foarte
ridicată, rezistă la uscăciune, temperaturi joase
(la 4°C sunt viabile 3-6 luni), supravieţuiesc
mult timp în produsele lactate nepasteurizate
(în lapte, unt brânzeturi rezistă peste 45 de
zile).
• Sunt distruse prin tratarea cu decontaminanţi
uzuali şi cu procedeele termice (fierbere,
pasteurizare).
• Bruceloza este o boală sistemică,
• Diagnostic clinic: debut insidios sau brusc, febră
continuă, intermitentă sau neregulată de durată variabilă.
transpiraţii profuze, predominant nocturne, astenie,
anorexie, scădere în greutate, cet^alee, artralgii şi dureri
generalizate; posibile localizări de organ ale infecţiei.
• Diagnostic de laborator se bazează pe: izolarea
germenului din prelevate clinice (sânge, ţesuturi,
produse patologice), titru al seroaglutininelor >160 în cel
puţin o probă de ser recoltat după debutul clinic al bolii.
 Rezervorul de infecţie
• este reprezentat aproape exclusiv de animale infectate,
fiind citate doar câteva cazuri având ca sursă omul
bolnav
• bovine, porcine, ovine, caprine, cămile, câini, dar şi
animale sălbatice (bizoni, mistreţi, iepuri, rozătoare).
Animalele pot fi bolnave, cu forme acute, lente sau
cronice, şi, purtătoare, cu mare potenţial epidemiologie
prin durată şi prin masivitatea eliminării germenului prin
urină, lapte, secreţii, produse de sarcină: placentă,
lichide fetale, avortoni -bruceloza fiind una din cauzele
cele mai importante de avort la bovine, porcine, ovine,
caprine.
 Moduri şi căi de transmitere
• Bruceloza, fiind o boală profesională, este transmisă la
om, în 2/3 din cazuri, prin contactul nemijlocit al
conjunctivei sau tegumentelor umane lezate cu produse
de origine animală contaminate: sânge, secreţii, ţesuturi
sau cu animale infectate.
• Principalele ocupaţii asociate cu risc crescut de boală
sunt: îngrijitorii de animale, medicii veterinari, lucrătorii
din abatoare, laboratoare şi din industriile prelucrătoare
de produse animaliere, zootehnicienii.
• Este posibilă şi transmiterea pe cale digestivă prin
consum de came(consumul cărnii insuficient
prelucrate termic) dar această eventualitate este rară
• Transmiterea interumană este extrem de rară:
prin transfuzii de sânge infectat, sau prin lapte
matern, transmiterea sexuală fiind teoretic
posibilă (s-au evidenţiat brucele în
spermatozoizii umani).
• Incubaţia bolii variază de la 5-60 zile (obişnuit)
până la câteva luni.
• Receptivitatea la infecţie este generală.
• Boala apare mai frecvent la bărbaţii adulţi, în
legătură cu expunerea profesională, dar poate
să apară şi la copii, prin consumul produselor
lactate contaminate.
 Profilaxie şi combatere
• Măsurile de profilaxie implică educaţia
populaţiei privind riscul consumului de
lapte şi produse de lapte nefiert sau
nepasteurizat.
• In sectoarele cu risc epidemiologie
(abatoare, ferme etc.) se impune limitarea
expunerii şi manipularea atentă a cărnii şi
a altor produse posibil infectate, cu
protejarea tegumentelor expuse.
• Dezinfecţia, dezinsecţia, deratizarea, pot fi completate
cu măsuri de imunoprofilaxie activă, pentru limitarea
infecţiei (vaccinarea bovinelor, ovinelor a redus
semnificativ incidenţa bolii la animale).
• Vaccinarea indivizilor cu risc, cu vaccin viu atenuat
{B. abortus tulpina 19BA şi 104 M), s-a aplicat larg în
China şi ex-URSS cu rezultate foarte bune.
• Tratamentul constă în combinaţii antibiotice, timp de cel
puţin 6 săptămâni (tetraciclină+streptomicină sau
doxiciclină+rifampicină sau tetraciclină+sireptomicină-1-
cotrimixazol).
 Borrelioza Lyme
• zoonoză spirochetară cu focalitate naturală, transmisă
prin căpuşă, cu afectare multisistemică şi aspect
proteiform
• Clinic, infecţia evoluează în trei stadii :
• Stadiul I este caracterizat de eritemul migrator, care
debutează ca o maculă, se extinde inelar şi este însoţit
de semne conslitulionale minore.
• Stadiul II se caracterizeaza prin diseminare hematogena
(survine la săptămâni, luni de zile de ia contactul
infectant) şi este reprezentat de:
• manifestări articulare ( mono- sau poliartrită, cu evoluţie
în pusee scurte, recidivante),
• neurologice (radiculitc hiperalgice, afectarea nervilor
cranieni cu paralizii faciale, poliradiculonevrite,
meningită, encefalită, mielită), cardiace (endocardită,
miocardită etc.).
Spirochetes Seen in the Midgut of Deer Ticks
Ixodes scapularis Ticks
• Stadiul 1 şi 2 constituie infecţia precoce, iar cea
tardivă (după luni sau ani de zile) este
reprezentată de stadiul III, cu manifestări ale
pielii (acrodermatită cronică atrofiantă),
neurologice şi articulare (reumatism cronic).
Formele clinice europene sunt dominate de
manifestările neurologice şi formele cutanate
tardive, în comparaţie cu continentul american,
unde sunt mai frecvente complicaţiile articulare.
• Incubaţia variază între 3-32 de zile după
expunere, dar este posibilă şi manifestarea
tardivă, stadiul iniţial fiind asimptomatic.
Typical Skin Lesion: Erythema
Migrans (EM)
• Multiple lesions of erythema migrans occur in approximately 20% of patients.
This patient, a carpenter from Nantucket who worked predominantly outside,
had been treated with Lotrisone for 1 week prior to presenting to the
emergency department with this rash. The patient had no fever and only mild
systemic symptoms. He was treated with a 3-week course of oral antibiotics.
• In this patient, the rash on the ankle is consistent with both cellulitis (deep red
hue, acral location, mild tenderness) and erythema migrans (July presentation
in an area highly endemic for Lyme disease). In this situation, treatment with a
drug that covers both diseases (eg, cefuroxime or amoxicillin and clavulanate
combination) is one effective strategy.
• Borrelial lymphocytoma of the earlobe, which shows a bluish red discoloration. The
location is typical in children, as opposed to the nipple in adults. This manifestation of
Lyme disease is uncommon and occurs only in Europe. Courtesy of Lyme Disease
Foundation, Hartford, Conn.
• Acrodermatitis chronica atrophicans is found almost exclusively in European patients and
comprises an early inflammatory phase and a later atrophic phase. As the term suggests,
the lesion occurs acrally and ultimately results in skin described as being like cigarette
paper. Courtesy of Lyme Disease Foundation, Hartford, Conn.
 Rezervorul de infecţie
• Răspândirea bolii - cu focalitate naturală- este
dependentă de structura şi funcţionarea
ecosistemului vector - gazdă - agent patogen.
• Rezervorul animal, reprezentat în principal de
rozătoare şi cerbi, este foarte vast, interesând
numeroase specii de vertebrate cu sânge cald,
mamifere sălbatice şi domestice, păsări precum
şi reptile şi batracieni
• După infecţie omul nu mai transmite borrelia
b. şi nu constituie sursă naturală, motiv pentru
care B. Lyme este considerată o zoonoză
pasivă.
Hosts for Ixodes scapularis
White-tailed deer
White-footed mouse
 Căi şi mecanisme de transmitere
• Transferul la om al borreliozei Lyme are
loc prin muşcătura căpuşei.
• Omul este parazitat de către căpuşe
aflate în toate stadiile de evoluţie (larvă,
nimfa, adult).
• Transmiterea interumană nu este
posibilă, nu s-au raportat cazuri de boală
transmisă prin transfuzie.
• Transmiterea intrauterină este posibilă.
 Receptivitatea
• generală.
• Riscul de apariţie a unui eritem migrant după o
înţepătură este relativ redus, fiind estimat la 0,5% în
Europa.
• Infecţiile inaparente sunt posibile, cu vindecare
spontană, chiar în absenţa tratamentului.
• Reinfecţiile sunt posibile, mai ales când tratamentul cu
antibiotice a fost instituit precoce.
• Incidenţa este uşor mai mare la grupa de vârstă până la
5 ani, comparată cu cea a grupei 5-10 ani. Vârsta medie
în cazul artritei, este de 19 ani, a infecţiilor pseudogripale
42 de ani, şi, a celor asimptomatice, 53 ani.
• Populaţia cu risc de a contracta boala este
reprezentată de muncitori forestieri,
vânători, persoane practicând activităţi
de recreaţie în mediul forestier, în
special cu higrometrie puternică, favorabil
dezvoltării vectorilor.
 Profilaxie şi combatere
• Cea mai eficientă măsură prevexiţională rămâne
evitarea biotipului natural, cu densităţi mari de căpuşe, în
sensul limitării expunerii, în special în cazul
profesiunilor la risc, prin protecţie tegumentară
mecanică.
• Astfel, prevenţia include utilizarea repelenţilor,
deplasarea pe cărări cu bocanci, jambiere, cămăşi cu
mâneci lungi şi guler, pălărie, controlul periodic al
căpuşelor fixate pe piele şi îndepărtarea lor cu pensete
aplicate cât mai aproape de piele.
• Zona se spală cu apă şi săpun şi se decontaminează cu
alcool. Se controlează locul o lună, pentru a surprinde
apariţia eritemului migrator.
• Prevenirea bolii ar putea fi realizată cu ajutorul unui
vaccin, capabil să blocheze transmiterea bacteriei de la
căpuşă la om
In SUA s-a obţinut un vaccin recombinant
monovalent, conţinând proteina de suprafaţă OspA a B.
burgdorferi strictu senso (B.b.s.s), care a indus apariţia
anticorpilor la 97% dintre cei 350 de voluntari adulţi, cu
reacţii locale moderate, prezente la 40-85% dintre
subiecţi.
• Vaccinul protejează faţă de infecţie.
• Obţinerea unui vaccin pentru Europa rămâne o problemă
complexă, datorită heterogenităţii speciilor europene,
necesitând combinarea mai multor variante de proteine
OspA, în vaccinuri multivalente, cu mult mai dificil de
obţinut
BOLI INFECTIOASE DE ORIGINE
TELURICA
• Tetanosul
• boală infecţioasă acută, cu evoluţie gravă,
determinată de exotoxina produsă în
anaerobioză de Clostridium tetani la nivelul
porţii de intrare.
• bacil Gram pozitiv, anaerob, mobil, sporulat,
ubicvitar, prezent în sol.
• Clinic se manifestă prin contractură tonică a
musculaturii scheletice, crize de contracturi
paroxistice datorită excitabilităţii neuromusculare
crescute, însoţite de grave tulburări
neurovegetative.
• Tetanosul neonatal este una din formele
cele mai grave (fatalitate 50-90%) având
ca poartă de intrare plaga ombilicală prin
lipsa de asepsie a tratării acesteia, în
special la noii-născuţii din mame la care
nu s-a efectuat profilaxia în timpul sarcinii.
• Sporii au o rezistenţă crescută în mediul extern (praf,
sol, fecale de animale, suprafeţe) la uscăciune, adăpost
de lumină supravieţuind ani de zile, iar la soare rezistă
aproximativ 1 lună.
• rezistă la antisepticele uzuale, la alcool şi la fierbere,
fiind distruşi prin autoclavare în 15-20 minute, şi de
dezinfectantele oxidante (apa oxigenată, permanganat
de potasiu)
• In gunoiul de grajd, la 70°C, rezistă câteva zile
• Bacilul este sensibil la penicilină, tetracicline,
eritromicină şi este rezistent la aminoglicozide.
• Incubaţia este de 3-30 zile, perioadele scurte de
incubaţie fiind asociate cu plăgi intens contaminate,
forme severe şi prognostic grav.
 Rezervorul de infecţie
• animalele erbivore (cai, bovine, oi) şi alte animale
domestice care găzduiesc în mod normal în intestinul lor
bacili tetanici, pe care îi elimină în cantităţi mari prin
fecale în mediul extern, de unde prin intermediul furajelor
şi a apelor de suprafaţă ajung din nou în tubul digestiv al
animalelor, realizând circulaţia naturală a bacililor.
• Bacilul tetanic poate fi prezent în intestinul omului, în
unele zone geografice de la 0,1% până la 10-30%, dar
fără importanţă epidemiologică în realizarea circulaţiei
bacilului în natură sau în răspândirea bolii. Este
important însă pentru tetanosul postoperator survenit
după intervenţii pe colon, chirurgia anorectală, operaţii
pe colecist.
 Transmiterea
• Se realizează prin contactul plăgilor
tegumentare sau mucoase cu solul, praful sau
obiecte contaminate cu bacili tetanici sau spori.
• Riscul tetanigen este real în contextul realizării
a două condiţii:
• contaminarea plăgii şi existenţa condiţiilor
de anaerobioză.
• O categorie aparte conturată în ultimii ani este
cea a tetanosului asociat cu administrarea de
droguri injectabile. Contaminarea este posibilă
prin pulberea de drog, tegumente nespălate sau
echipament de injectare
• Se consideră plăgi cu probabilitate de a fi tetanigene:
• plăgi înţepate cu aşchii, spini cuie, corn de vită
• plăgi prin muşcătură de animale
• plăgi anfractuoase cu zdrobiri de ţesuturi
• plăgi cu ţesuturi devitalizate
• plăgi survenite în accidente de circulaţie
• plăgi infectate
• plăgi ale cordonului ombilical în urma folosirii de instrumente
nesterile
• fracturi deschise
• avort empiric
• arsuri de gradul II sau III
• ulcere varicoase cronice infectate
• orice plagă murdărită cu pământ, bălegar sau praf de stradă
indiferent de gradul de extindere a leziunii.
• Tetanosul nu se transmite interuman.
• Este singura boală infectioasă prevenibilă
prin vaccinare care nu este contagioasă.
• Receptivitatea este generală, puternic
influenţată de vaccinare, care induce un
răspuns imun de tip umoral solid şi durabil.
• Boala este răspândită în întreaga lume, cu
diferenţe mari în raport cu aplicarea
măsurilor de profilaxie
 Prevenire şi control
• Prevenirea se bazează pe vaccinarea generalizată a
populaţiei şi pe asigurarea măsurilor de profilaxie în
cazul plăgilor tetanigene şi a tetanosului
neonatorum.
• Vaccinarea sistematică începe la vârsta de 2 luni şi
utilizează trivaccin DTP, respectiv ulterior bivaccin de
tip copil DT şi de tip adult dT.
• Prevenţia presupune şi toaleta plăgii cu risc tetanigen,
îndepărtarea corpilor străini, a ţesuturilor devitalizate,
debridare, drenaj, aseptizarea plăgii, tratament cu
antibiotice precum şi administrarea de DT şi de ser
antitetanos.
 Botulismul
• Botulismul este o boală neuroparalitică determinată
neurotoxic, produsă de Clostridium botulinum, este rară
ca frecvenţă, însă gravă prin letalitatea care poate
ajunge la 30%.
• Germenele este un microb teluric, ubicvitar pe glob, mai
frecvent în unele zone geografice, prezent în sol şi în
mediile acvatice.
• Se descriu cinci forme clinico-epidemiologice deosebite
ale bolii:
• toxiinfecţia alimentară botulinică (botulismul clasic)
botulismul sugarului
• botulismul de plagă
• botulismul „ascuns" al adultului
• botulismul prin inadvertenţă
• Botulismul clasic este o intoxicaţie extrem de
gravă, cu incubaţie între 6 ore şi 8 zile, produsă
în urma ingerării unor alimente în care s-a
preformat toxina botulinică.
• Alimentele contaminate pot proveni din
gospodăria individuală, familială, dar şi din
unităţi de alimentaţie publică şi comerţ.
• Alimentele contaminate nu au aspect sau
gust modificate
• In botulismul de plagă incubaţia este de 4-
14 zile
• Poarta de intrare este de regulă o plagă
contaminată cu pământ şi cu condiţii
de anaerobioză.
• Indiferent de forma botulismului la om,
manifestările clinice precoce sunt uscăciunea
mucoasei bucale şi tulburările de acomodare,
diplopia.
• Tabloul clinic este dominat de suferinţa SNC:
pareze şi paralizii ale unor nervi cranieni (III, IV,
VI), disfagie, posibil paralizie flască simetrică
descendentă, însoţite de constipaţie, uneori
vărsături, rar diaree.
• Botulismul sugarului a fost descris prima dată
în 1976 şi este considerată cea mai frecvent
raportată şi obişnuită formă de botulism.
Incubaţia variază între 3 şi 30 de zile.
• Ceea ce atrage atenţia este apariţia bruscă a
dificultăţilor de supt, a plânsului, a slăbiciunii
musculare periferice („sindromul sugarului
hipoton"), a dificultăţilor de respiraţie cu
insuficienţă respiratorie şi stop respirator în faza
finală.
• Este mortala fară asistenţă medicală.
• Botulismul „ascuns" este varianta pentru adult a
botulismului sugarului. Poarta de intrare este tot
digestivă şi mecanismul de producere este
similar. A fost descris la persoane cu anomalii
morfologice ale tubului intestinal care au permis
colonizarea cu CI. botulinum.
• Botulismul prin „inadvertenţă" a fost descris
destul de recent la bolnavii trataţi cu toxina
botulinică pentru boli neurologice.
• Toxina botulinică este considerată cea mai
toxică dintre toxinele bacteriene. Doza letală
minimă pentru om este de Imcg, apreciată după
cantitatea de toxină prezentă în aliment şi
cantitatea de aliment ingerat.
• Rezervorul de infecţie este intestinul
animalelor şi peştilor, de unde ajunge pe sol, pe
produse agricole şi pe fundul mărilor
 Transmiterea:

• în botulismul clasic, se realizează prin alimente contaminate în

care s-a preformat toxina, în principal în condiţii de prelucrare
termică insuficientă, în timpul îmbidonării conservelor şi fără
preparare termică adecvată ulterior.
• Riscul major aparţine conservelor casnice (peste 95%) de
legume şi fructe, mezelurilor şi cărnii afumate, cărnii conservate,
peştelui.
• în botulismul de plagă, infecţia este transmisă prin solul sau
prundişul care contaminează o plagă.
• în botulismul sugarului şi „ascuns" al adultului, boala apare mai
ales datorită ingestiei de spori odată cu alimente, praf, miere de
albine.
• Bolnavii excretă mari cantităţi de spori prin fecale, timp de
săptămâni şi luni de zile, fără a genera cazuri secundare în anturajul
lor.
• Susceptibilitatea este generală. Boala se manifestă sub formă de
cazuri sporadice sau ca focare colective, mai ales familiale.
 Profilaxia şi controlul
• educaţia populaţiei pentru sterilizarea corectă
(cu repetare, trei zile la rând, prin fierbere) a
conservelor preparate în gospodărie
• respectarea tehnologiei de fabricaţie a
alimentelor comercializate, de
depozitare,transport şi distribuţie
• în unităţile de alimentaţie publică, toate
alimentele gătite se servesc după fierbere şi
se păstrează la 60°C până la servire.
• se evită contactul direct sau indirect între
alimente crude şi cele gătite.
• Botulinum toxin has the distinction of being the most
deadly known toxin with fatal inhalational doses on the
order of 3 ng/kg. Due to its lethality, botulinum toxin has
been weaponized by several countries.
• The mechanism of action is to prevent the release of
acetylcholine at neuromuscular junction resulting in a
descending symmetric flaccid paralysis (shown).
• Treatment: antitoxin, preferably within 24 hours as
antitoxin cannot reverse already established paralysis.
Botulinum toxin has been labeled a Category A agent by
the CDC.