Selecție Reptile

Clasa Reptilia
Ord. Chelonia
Subord. Pleurdyra
Fam. Chelidae

‘Chelus fimbriatus- mata mata

-traiesc in zone tropicale si in ape dulci
-se gasesc in rauri lin curgatoare, mlastini, lacuri
-se camufleaza usor, parand o gramada de resturi de alge
-capul este triunghiular si prezinta, lateral, 2 pliuri tegumetare mari ce percep
numerosi stimuli si miscarea apei
-pe cap, in apropierea gurii, pe gat si pe barbie se gasesc “tuberculi” care
detecteaza vibratiile apei
-culoarea corpului este verde cenusiu in combinatie cu galben, maroniu sau
portocaliu
-carapacea poate ajunge pana la 45 cm si cu 3 siruri proeminente ale carapacei
-prefera deplasarea prin mers pe substratul apelor, inoata foarte putin
-masculii au coada mai groasa si mai lunga decat femelele
-in captivitate pot trai pana la 15 ani
-vazul este slab dezvoltat, au tapetum lucidum iar auzul este foarte bine
dezvoltat avand timpanul bine dezvoltat
-carnivore, se hranesc cu pesti si nevertebrate
-in perioada de imperechese s-a observat miscarea pliurilor tegumentare pentru
curtarea femele
-isi petrec majoritatea timpului pe fundul apei, doar pentru depunerea oualor
femelele parasesc apa
-sunt solitare
-vazul nu este bine dezvoltat dar este comensat de buna dezoltare a simtului
tactil si auditiv

Subord. Cryptodyra
Fam. Testudinidae
Subfam. Emydinae

Emys orbicularis- broasca testoasa de lac

-se gaseste in Europa, NV Africii si in centrul Asiei
-traieste in ape dulci: lacuri, ape lin curgatoare
-pentru depunerea oualor cauta locuri cu deschidere larga si nisipoase, femela
acopera ouale cu nisip si le paraseste
-culoarea carapacei este inchisa (spre negru) cu striatii galbene
-capul, coada si membrele au nuante inchise si puncte mici: galbene sau maro
deschis
-carapacea poate ajunge pana la 38 cm si erate rotunjita si neteda
-sexul indivizilor e determinat de temperatura: 25C-> mascul, 30C->femela
-in general masculii sunt mai mici decat femelele
-in perioada de imperechere comunica prin emiterea unor sunete
-pe timpul iernii stau ingropati in mal si iasa primavara tarzie
-traiesc in grupuri mici si migreaza
-specie carnivora, se hraneste cu nevertebrate, pesti si alti amfibieni mici
-sunt pradate de pesti, reptile, pasari, mamifere
-sunt in declin populational

Subfam. Testudinidae

Testudo graeca- broasca testoasa dobrogeana

-se gaseste in Europa si Asia
-durata lunga de viata: 125 ani
-specie terestra, traieste in zone aride
-ierbivora
-culoarea lor variaza, de la negru la maro deschis
-hiberneaza pe timpul iernii, ingopandu-se
-au 2 sezoane de imperechere, unul primavara dupa hibernare si unul toamna
-este a 2a cea mai mare specie din genul ei, in Romania ajune pana la 33 cm
-cozile masculilor sunt mai lungi decat ale femelelor
-sunt in pericol datorita poluarii cu pesticide, incendiilor pentru crearea
terenurilor de pasunat
-declarate specii vulnerabile

Fam Chelydridae

Macroclemys temminckii- testoasa aligator

-traiesc in ape dulci, in SE- Statelor Unite
-se gasesc la adancimi mari ale raurilor, canalelor, lacuri si mlastini
-cele mai mari testoase dulcicole, ajung pana la 100 cm si 80kg
-de-a lungul carapacei au 3 dungi (creste) proeminente
-au falci puternice si ochi situati lateral
-masculii pot trai pana la 45 de ani iar femelele pana la 37 de ani
-maturitatea sexuala e atinsa la 11-13 ani la ambele sexe
-pradatoare- noaptea de pesti, moluste si alte broaste, iar in timpul zilei stau pe
subtrat cu gura deschisa cu limba roz la vedere cara arata ca un vierme si
folosita pe post de momeeala momeala in gura lor gri
-populatile lor au scazut doatorita exploatarii de catre om, care este interzisa
-sunt solitare si parasesc apa doar femelele pentru a depune ouale pe care apoi
le parasesc
-pot purta alge pe spate iar prin miscarea lor redusa in apa sunt neobservate de
pesti

Fam. Cheloniidae
Chelonia mydas- testoasa verde
• Cap aplatizat dorsoventral
• gât scurt
• brațele asemănătoare cu paleta bine adaptate pentru înot
• Testoasele verzi adulte cresc la 1,5 metri lungime
• Greutatea medie a indivizilor maturi este de 68–190 kg
• Testoasele marine verzi se deplasează pe trei tipuri de habitat , în funcție
de stadiul lor de viață : depun ouă pe plaje, testoasele mature își petrec cea mai
mare parte a timpului în ape de coastă superficiale, unde se pot hranii cu
pescăruș, adulții frecventă golfuri, lacuri și țărmuri. Generații întregi migrează
adesea între o pereche de zone de hrănire și cuib.
• Juvenilii sunt carnivore, dar pe masura ce se amaturizeaza devin
omnivore.
• Testoasele marine verzi prezintă diferențe de sex prin dezvoltarea și
aspectul lor: la țestoase adulte, masculii se diferențiază cu ușurință de femele,
având o coadă mai lungă (care se extinde vizibil peste cochilie) și gheare mai
lungi pe inotatoarele din față.

Fam. Dermochelydae
Dremochelys coriacea- testoasa pieloasa

• Cea mai mare testoasa marina (1,3-1,8 m si greutatea de 500-800 kg)

• membrele anterioare sunt foarte lungi si nu prezinta gheare
• Vertebrele si coastele sunt libere, ele sunt despartite de carapacea
exterioara ingusta, care are un aspect pielos
• Pe suprafata carapacei pot fi observate sapte coaste care sunt formate
din mai multi tuberculi.
• Plastronul carapacei este elastic, moale si are un numar de cinci carene
longitudinale.
• La testoasele adulte pielea este neteda si are un colorit cafeniu-inchis, iar
la exemplarele mai tinere picioarele, gatul si capul sunt acoperite de solzisori.
• Hrana lor consta in special din meduze, pe care le prinde aproape de
suprafata apei. De asemenea consuma pesti, moluste, calamari si crustacee.
• In sezonul de imperechere, masculii se amesteca printre femelele care vin
pe tarm sa-si depuna ouale, la fel ca si celelalte testoase marine.
• Fiecare femela cauta din instinct o anumita portiune de plaja, unde isi
sapa un cuib in nisip, in care depune un numar de oua in noptile fara luna,
pentru a nu fi vazute.
• Pe uscat se deplaseaza cu mare dificultate, dupa depunerea oualor se
intorc imediat in apa.
• Dupa 60-70 de zile are loc eclozarea oualor si ies puii, care au lungimi de
5-6 cm, cantaresc fiecare aproximativ 3,5 g si au carapacea acoperita cu solzi
mici perlati, ce dispar dupa o scurta perioada de timp.
• Mortalitatea la pui este foarte mare, in general supravietuiesc un numar
minim de exemplare. Aceste testoase se reproduc la 2-3 ani. Sunt atacate de
rechinul alb si balena ucigasa. Speranta de viata la testoasa pieloasa este de
aproximativ 22-30 de ani.

Ord. Rhynchocephalia

Fam. Sphenodontidae
Sphenodon punctatus- hatteria, tuatara
-este considerată drept o autentică "fosilă vie", datând din triasic, respectiv de
cca 200 milioane ani.
- se găsește în sudul Noii Zeelande, pe Insulele Stewart
-atinge cca 50 de cm, are ochii mari, trupul masiv și tot atât de lung cât coada,
care este turtită și prezintă trei muchii.
-spinii de pe spate se zburlesc atunci când atacă sau se apară.
-se mișcă greu din cauza abdomenului care atinge solul, dar se poate ridica pe
picioarele din spate și poate fugi pe distanțe scurte.
-își sapă locuința cu ghearele, în apropierea mării.
- coabitează cu o varietate de albatros. Își păzesc reciproc ouăle și puii, fiind
vecini pașnici și care nu se atacă niciodată.
-trăiește mult, ajungând chiar până la 100 de ani.
-din cauza vânării excesive, din considerente diverse, dar mai ales spre a fi
prezentată ca material în muzee, a fost pusă sub ocrotire de statul
neozeelandez.

Ord. Suamata
Subord. Sauria

Fam. Gekkonidae
Gekko gecko- geko-ul comun
-apare în nord-estul Indiei, în toată Asia de Sud-Est și în vestul Noii Guinee
-habitatul său natal este pădurea tropicală, unde trăiește pe copaci și stânci și,
de asemenea, se adaptează frecvent locuințelor umane rurale
-poate ajunge pana la 30 de cm
-pielea este în general cenușie cu pete roșii, dar animalul isi poate schimba
culoarea pielii pentru a se amesteca în mediul înconjurător
-speciile sunt dimorfice sexual, masculii fiind mai viu colorați și puțin mai mari
-masculul este teritorial și agresiv
-este braconata în unele părți ale Asiei pentru realizarea unor medicamente
tradiționale

Fam. Iguanidae
Iguana iguana- iguana verde
• DISTRIBUȚIA ȘI HABITATUL
-gama autohtonă a iguanei verzi se extinde din sudul Mexicului până
în centrul Braziliei, Republica Dominicană, Paraguay și Caraibe
-deși specia nu este originară din Martinica , o mică colonie sălbatică
de iguane verzi sunt eliberate sau evadate și rămân în Fort Saint Louis
-igoanele verzi sunt diurne (adică sunt active în timpul zilei şi dorm
noaptea) și se găsesc adesea în apropierea apelor
-când înoată rămân scufundate cu picioarele pe lângă corp, iar prin
lovituri puternice propulsează apa cu ajutorul cozii, astfel înaintând.
-în timpul vremii reci și umede, iguanele preferă să rămână pe
pământ pentru o mai mare căldură.

• HRANA
-iguanele verzi sunt în primul rând ierbivore , ce se hrănesc cu frunze precum:
verdeață de muștar, verdeață de păpădie, flori, fructe și lăstari în creștere, iar
unul dintre alimentele preferate este prunul sălbatic.
-Iguanele tinere mănâncă deseori fecale de la adulți pentru a dobândi
microflora esențială pentru a-și digera hrana de natură vegetariană.

• COMPORTAMENT
-iguanele verzi folosesc solzii de pe cap într-o varietate de moduri în
interacțiuni sociale, cum ar fi salutarea unei alte iguane sau pentru a face curte
unui posibil partener.
-un prădător va imita sunetul unui șoim prin fluiere sau urlet, determinând
înghețarea iguanei și ușor de captat.
• APĂRARE
-iguanele îşi folosesc coada atât pentru a-şi păstra echilibrul în timp ce se
deplasează, dar şi în autoapărare. Multe specii şi-au dezvoltat un mecanism de
apărare numit "autonomie caudală"; mai precis, când se simt ameninţate îşi
leapădă coada pentru a distrage atenţia prădătorului şi a scăpa cu viaţă, iar
ulterior, îi va creşte o nouă coadă.
• OCROTIRE
-pentru că Iguana verde este o specie ameninţată de distrugerea habitatului
şi de vânătoare, întrucât unele populaţii băştinaşe o folosesc ca sursă de hrană,
este important ca aceasta să fie îngrijită pentru a se poate perpetua.

Amblyrhynchus cristatus- iguana marina de Galapagos

• DISTRIBUȚIA ȘI HABITATUL
- se găsește numai pe Insulele Galapagos (Ecuador)
- trăiesc în principal în colonii pe țărmurile stâncoase unde se încălzesc
după ce ies din apa relativ rece, dar pot fi văzute și în mlaștini sau pe plaje
- masculii mari apără teritoriile pentru o perioadă scurtă, iar femelele după
împerechere, sapă o gaură în pământul unde își depune ouăle, lăsându-le să
ecloze singure câteva luni mai târziu.
• HRANA
- se hrăneșc aproape exclusiv cu alge roșii și verzi.
- rar se pot hrăni cu crustacee , insecte
- algele sunt digerate cu ajutorul bacteriilor endosimbiotice din intestinul
lor.
- în primele luni după eclozare, puietii se hrănesc în principal cu fecale de la
iguanele marine mai mari

• COMPORTAMENT
- corpurile lor se ating adesea între ele, dar nu există interacțiuni sociale
- cu toate acestea, masculii mari apără teritoriile până la trei luni în timpul
perioadei de reproducere, iar în această perioadă se luptă uneori cu alți masculi.
- un mascul își va ridica capul, va merge pe picioarele rigide, va ridica
creasta spinată de-a lungul spatelui și va deschide gura, dezvăluind interiorul
roșiatic, pentru a amenința un alt mascul. În cele mai multe cazuri, pretendentul
se va abate, dar dacă va răspunde cu același comportament are loc o luptă.
- în timpul luptelor, nu se mușcă reciproc, ci doar își împing capetele
împreună, în încercarea de a-l îndepărta unul pe celălalt

• APĂRARE
- în general, prădătorii autohtoni reprezintă o amenințare mai puțin gravă
pentru iguana marina
- când înoată, iguanele sunt atacate ocazional și mâncate de rechini
- iguanele au strategii anti-prădătoare care reduc impactul, incluzând o
vigilență crescută

• OCROTIRE
- expunerea la turism afectează iguanele marine, iar supraviețuirea variază
de-a lungul acestora
- eliberarea de glucocorticoizi este considerată benefică în a ajuta iguanele
să supraviețuiască condițiilor stresante.

Fam. Agamidae
Agama agama-agama comuna
-distribuție: Africa Sub-Sahariană
-aspect: 13-30 cm, masculii fiind mai mari decât femelele
-habitat: este bine adaptată condițiilor aride, rămânând activă pe parcursul zilei,
exceptând orele în care temperatura poate atinge chiar și la umbră 38° C.
-hrană: în principal insectivoră, dar poate mânca mamifere mici, reptile sau
hrană de origine vegetală
-adaptări:
-prezintă glande mucoase pe vârful limbii, cu ajutorul cărora își prind prada
-prezintă colorit homocrom, iar în perioada de reproducere masculul dominant
prezintă colorit aposematic
-comportament:
-masculii sunt teritoriali și trebuie să se lupte pentru a-și revendica spațiul.
-trăiesc în grupuri sociale formate dintr-un mascul dominant și mai multe femele
și masculi subordonați acestuia
-doar masculului dominant îi este permis să se împerecheze cu femelele
-reproducere:
-specie ovipară
-se reproduce în timpul sezonului umed

Draco volans- soparla zburatoare

-distribuție: specie endemică pentru Sud-Estul Asiei
-aspect: 22 cm lungime
-habitat: specie exclusiv arboricolă întâlnită în pădurile tropicale
-hrană: este o specie insectivoră, hrănindu-se ,în principal, cu furnici și termite
-adaptări: are abilitatea de a aluneca folosind extensii laterale ale pielii numite
patagii
-reproducere: Femela sapă o gaură în sol, care servește drept cuib și în care
depune ouăle.

Fam. Chamaeleonidae
Chamaeleo chamaeleon- cameleonul comun
-foarte bine protejat de legile europene
-distributie: Africa, Madagascar , sudul Spaniei si Portugaliei,Cipru si Insula Creta-
specie autohtona pentru peninsula Iberica
-habitat: habitat arboric, vegetatie dominanta de copaci si soluri aride la un nivel
de microhabitat
-hrana: insectivore
-comportament: animale solitare,pentru imperechere coboara spre scaderea
nivelurilor de vegetatie sau sol, pentru a cauta un partener .
- femelele substantial mai mari decat masculii
-culoarea variabila-intre galben/maro si verde pana la un brun inchis, oricare ar fi
culoarea fundalului, chameleonul comun va avea două linii colorate de-a lungul
laturii sale
-cameleonul își schimbă culoarea ca răspuns la stimulii de lumină și temperatură
și ca o expresie a emotiilor sale

Fam. Scincidae
Scincus scincus- pestele de nisip
-distributie: Africa de Nord si sud-vestul Asiei
-se ingroapa in nisip si se misca prin acesta ca si cum ar inota
-si-a dezvoltat o cale de a se descurca cu caldura desertului: se poate scufunda
in nisipul moale. Face acest lucru pentru a preveni supraincalzirea fiind
poikiloterm si ori de cate ori se simte amenintat
-corp lung, conic, este acoperit cu solzi netezi, stralucitori, picioare scurte si
rezistente ,terminal fiind aplatizate in forma de lopata
-culoare atractiva ,fiind galben-caramel cu benzi incrucisate de culoare maro-
negre
-coada este scurta, conica, terminal devenind ascutita
-hrana: specie insectivora. Detecteaza vibratiile miscarii prazii din vecinatatea sa
-habitat : habitate uscate , deserturi

Fam. Lacertidae

Lacerta viridis- gusterul

distributie:
-în zona latitudinală medie a Europei din Slovenia și estul Austriei până pe
coastele estice ale Mării Negre
habitat:
-stanci, pajisti, in tufisuri, paduri
hrana:
-insecte, nevertebrate mici, fructe, ouă de păsări, pui de păsări, șopârle mici și
chiar și șoareci.
comportament:
-Primăvara femela depune șase până la douăzeci de ouă care sunt clocite într-un
interval cuprins de la două până la patru luni. Puii recent eclozați au culoarea
maro și o lungime de la bot la cloacă de 3-4 cm. Ei devin maturi în anul următor,
timp în care își dublează dimensiunile.
ocrotire:
-risc scazut de disparitie

Lacerta agilis- soparla comuna, de camp

distributie:toată Europa Centrală și de Est, Asia Mică și continentul asiatic, până
în China
habitat:
-în medii foarte diferite
hrana:
-insecte, omizi, viermi, rar cu ouăle păsărilor care-și depun ponta pe sol
comportament:
-se retrag pentru hibernare, în galerii de rozătoare, până la adâncimi de 40-60
cm.
ocrotire:
-specie des intalnita, ocrotita prin lege

L. vivipara- de munte

• Distribuția-un areal foarte vast, transpalearctic, care ocupă toată Europa

de nord și centrală și nordul Asiei
-este întâlnită și în România
• Habitat-este o specie montană, întâlnindu-se în munți în zona fagului
-este frecventă în pădurile de conifere și destul de răspîndită peste 2000 m, în
zona pășunilor alpine
-se întâlnește uneori și pe văile situate la altitudine mai mare
-adesea în biotopuri de stâncărie
-este semnalată și în turbării
-preferă pădurile și locurile umede
• Hrană-Se hrănește cu insecte (carabide, ortoptere, diptere, trihoptere),
omizi, râme, melci, păianjeni
• Adaptări-corp zvelt
-bună înotătoare
• Comportament- intră târziu în hibernare
- este ovovivipară
- acuplarea are loc în mai, iar depunerea ouălor și eclozarea în iunie
- o femelă tânără depune 2-5 ouă, iar una bătrâne 8-12 ouă
-Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de 3 ani
• Ocrotire-nu este specie periclitată

L. trilineata- soparla vargata

• Distribuția- arealul se întinde pe litoralul Croației, în Bosnia-Herțegovina,
Serbia, Muntenegru, la est în Bulgaria, sud-estul România, Albania, Macedonia,
Grecia (inclusiv în Insulele Ionice și multe insulele din Marea Egee, inclusiv Creta,
Lesbos și Rodos), precum și în vestul și centrul Turciei
• Habitat-trăiește în locuri mai xerofile (uscate), evitând luminișurile
pădurilor sau lizierele, dar manifestă un anumit grad de petrofilie, fiind întâlnit
adesea în zona stâncoasă
• Adaptări- sapă galerii
• Comportament- se întâlnesc de obicei izolați, indivizii păstrând distanțe
suficient de mari între ei
-hibernează din octombrie până în aprilie, fiind activi din aprilie până în
octombrie
-la cea mai mică primejdie se refugiază în galerii sau se cațără câțiva metri pe
pereții de loess ori de stâncă
• Ocrotire- specie rară

Eremias arguta- soparla de nisip

• Turcia, NE Romaniei, N Iran, Rusia...
• Solitare, eremia – locuri izolate/desert
• Specie pe cale de disparitie ±500 indivizi in Romania
• Domesticata, vanduta in petshopuri
• Habitat: dunele de salix
• Colorit: maronii cu alb si negru
• Masculii au capul si coada mai lunga decat femelele
• Steppe-runner
• Insectivore
• Neagresivi, interactivi

Fam. Anguidae
Anguis fragilis- sarpele de sticla
Areal:
-Este singura specie de șopârlă fără membre din România. Specia este prezentă
în toate țările Europei, mai puțin în regiunile reci din nord și Irlanda.
Comportament:
-Este o specie cu activitate crepusculară, fiind întâlnită în regiunile de șes,
deluroase și montane. Poate fi găsită în locuri însorite din habitate umede,
păduri, liziere.
-Se hrănesc la început cu larve mici, iar apoi cu tot felul de artropode, melci,
râme.
Reproducere:
Reproducerea se desfășoară în luna mai, masculul imobilizând femela în timpul
acuplării, mușcând-o de ceafă. Dimorfismul sexual e reprezentat de faptul că
masculii sunt stropiți pe spate cu puncte fine albastre. Specia este ovovivipară.
Conservare:
- În România, specia este protejată prin Legea Nr. 13.

Fam. Helodermatidae
Heloderma suspectum
- se mai numește “monstrul Gila”, nume provenit de la râul Gila(se află în S-V
S.U.A);
Distributie:
- în regiunile deșertice, la granița dintre SUA și Mexic (ex. Sonora, Arizona);
Habitat:
- își petrec majoritatea timpului în subteran sau în adăposturi stâncoase și în
pădurile de stejar;
- preferă locuri umede;
Hrană:
- mănâncă ouă de păsări, reptile și nevertebrate mici;
Comportament:
- este o sp. veninoasa. Veninul este produs în glandele salivare modificate în
maxilarul inferior, spre deosebire de șerpi, al căror venin e produs de maxilarul
superior. Conține nenumărate peptide și alte substanțe letale pentru organism.
S-a identificat: hialuronidaza, serotonină, fosfolipaza și glicoproteine -
responsabile pentru durerea și edemul cauzat de mușcătură.
- prima faza a împerecherii e marcată de mișcarea limbii masculului pentru a
depista parfumul unei femele, dar și de frecarea cloacei de pământ. Când un
mascul găsește o femelă, acesta se întinde lângă ea și își freacă bărbia de
spatele și de gâtul acesteia. Copularea durează 30-60 min. și se realizează prin
mișcarea cozilor celor 2 indivizi. Femela depune ouăle (aprox. 15) într-o zona
subterană(ex. nisip umed), iar procesul de incubație durează aproxitativ 10 luni.
Ocrotire:
- este o specie pe cale de dispariție;

Fam. Varanidae
Varanus komodoensis- varanul de Comodo
Distributie:
- se găsesc în insulele indoneziene Komodo, Rinca, Flores, Gili Motang și Pada;
Habitat:
- preferă locurile călduroase și uscate- pășuni uscate, savană, păduri
tropicale..etc..;
Hrană:
- sp. carnivore și necrofage;
- consumă: diverse nevertebrate, alte reptile, dar și membrii aceleași specii -
canibalism, păsări și ouăle acestora, mamifere mici, maimuțe etc…;
Comportament:
- in perioada de reproducere masculii se luptă între ei (pierzătorul e “pus la
pământ”) iar apoi, câștigătorul luptei trebuie să îi atragă atenția femelei și să se
lupte cu acestea deoarece, femelele sunt foarte agresive. Copulația se produce
atunci când masculul își introduce organul copulator în cloaca femelei.
-varanii atacă brusc folosindu-se de gheare, de coadă puternică și de mușcătura
letală(prinderea prăzii se realizează prin ambuscadă) . Hrănirea se face prin
ruperea unor bucăți mari de carne pe care le înghit de-a întregul datorită
articulațiilor mobile ale mandibulei, a craniului flexibil și a stomacului extensibil.
Saliva conține sânge și ajută la lubrifierea hranei spre interior. Sub limbă prezintă
un tub mic care, comunică cu plămânii și ajuta in procesul de respiratie, in
momentul înghițirii prăzii (procesul durează aprox. 20 minute).
Ocrotire: - specie vulnerabilă și este protejata de IUCN (Uniunea Internațională
pentru Conservarea Naturii);

Subord. Amphysbaenia

Fam. Blanidae
Blanus cinereus
Areal:
-Se găsește în Portugalia și în cea mai mare parte a centrului și sudului Spaniei.
Habitat:
-Habitatele tipice pentru B. Cinereus constau în zone cu humus și roci sporadice
de grosimi variate. Șarpele ca profita de adâncimea solului și de roci ca mijloc
pentru termoreglare.
Hrănire:
-Dieta sa constă în principal din insecte și larve de insecte, care sunt cea mai
abundentă sursă de hrană pentru șarpele de nisip.
Adaptări:
-Datorită stilului său de viață subteran, prezintă ochi caracteristici mici, primitivi.
Reproducere:
-Diferența între sexe constă în compoziția chimică a secrețiilor glandei
precloacale. Șarpele de nisip este o specie ovipară.

Subord. Ophydia

Fam. Boiidae
Boa constrictor-sarpele boa
Areal:
-Specie răspândită În întreaga Americă, începând de la nordul Mexicului, până în
America Centrală și până la Peru.
Comportament:
-Boa sunt de obicei solitari. De cele mai multe ori sunt nocturni, deși uneori vor
ieși în timpul zilei pentru a sta la soare când sunt temperaturi mai scăzute .Acești
șerpi, în special cei tineri, sunt semi-arboricoli. Deși sunt înotători buni, ei preferă
să fie pe uscat sau în copaci.
Hrănire:
-Boa tind să fie prădători de ambuscadă care stau și așteaptă prada dorită. Dieta
șerpilor Boa este compusă în mare parte din mamifere mici, precum șobolani și
veverițe. Zdrobesc sau sparg oasele pradei. Reproducere:
-Șerpii boa sunt ovovivipari.
Conservare :
-În prezent nu se află în pericol de dispariție, dar acest lucru se poate schimba
dacă comerțul nu este controlat cu atenție.

Eunectes murinus- anaconda

Distribuie - se găsesc în America de Sud
Habitat - habitatele cu apa dulce cu miscare lenta
- zonele forestiere pluviale cu mlaștini, râuri și bazine, în special în jurul
râurilor Amazon(Brazilia) și Orinocco(estul Columbiei)
Hrana - de obicei pești, păsări, reptile și mamifere
- anacondele nu sunt veninoase și se ucid prin a se înfășura în jurul pradei
lor și apoi le sufocă sau le ineaca
Adaptari – dinti ascutiti,falci puternice(incolacirea in jurul pradei,blocarea cailor
respiratorii)
https://youtu.be/dVRhRzE_AkQ
- urmarirea cu limba
- camuflaj
Comportament – se imperecheaza in sezonul uscat(martie-mai),nastere la
sfarsitul sezonului umed
- ovovipare,isi incubeaza ouale timp de 7 luni
- - dupa imperechere,femela mananca unul sau mai multi partenerii(o ajuta
sa supravietuiasca in perioada de gestatie,deoarece au posibilitati limitate de
hranire)
Ocrotire – Posibilele amenintari asupra acestei specii includ pierderea habitatului
si comertul cu animale de companie exotica

Fam. Colubridae
Natrix natrix- sarpele de casa
Distributie – Europa continentala,Orientul mijlociu si nord-vestul Africii
Habitat – in apropierea apelor dulci
- In padure deschisa(granitele padurilor ) sau la marginea
campurilor,iazurilor
Hrana – amfibieni
- Ocazional furnici si larve
Adaptari – apararea principala consta in producerea unui lichid cu miros de
usturoi
-pot secreta sange de la gura si nas in timp ce pledeaza mort
Comportament – se imperecheaza primavara,dupa ce temperaturile devin
favorabile
Ocrotire – specie ce are nevoie de conservare si de protectie

Natrix tessellata- sarpele de apa

Distribuție:
-Este răspândit în Europa de sud, centrală, Peninsula Balcanică, Asia Mică, Asia
centrală, până la Golful Persic și lacul Balhaș. Este răspândit și în România și
Republica Moldova.
-În România se găsește în majoritatea regiunilor tarii,de la ses pana la altitudini
de peste 800m.
-Nu a fost semnalat in Moldova,estul Munteniei si a fost observat doar sporadic
in Oltenia.

Habitat:
-Nu se indeparteaza de apa decat pentru depunerea pontei sau pentru hibernare.
-Prefera ape statatoare sau lin curgatoare,cu populatii importante de pesti si cu
maluri propice pentru depunerea pontei si hibernare(versantii raurilor trebuie sa
fie stancosi sau cu grohotisuri).
-Poate fi intailnit si in ape salmastre sau in apropierea asezarilor umane.

Hrană:
-Se hrănește frecvent cu pești.
-Uneori se hrănește și cu amfibieni, cum ar fi broaște , broaște raioase și
mormoloci.

Comportament:
-Produce un puternic antihemoragic în serul său și de asemenea o neurotoxină
printr-o glandă în gură
-Ca apărare, răspândește o secreție foarte mirositoare din cloaca sa.
-Un alt mecanism de apărare este imobilitate tonică sau thanatoză,este
cunoscuta si sub denumirea de "moartea aparentă",aceasta poate fi folosită ca
mecanism de apărare sau ca formă de mimetică agresivă adică jocul mort.
-În perioada de împerechere (martie-aprilie-mai) se reunesc în grupuri mari.
Depunerea ouălor este de obicei în iulie, iar aceasta este formata din 10 până la
30 de ouă. Șerpii tineri eclozează la începutul lunii septembrie.

Ocrotire:
-În România, specia este protejată prin Legea Nr. 13 din 1993, , fiind considerată
o specie de interes comunitar ce necesită o protecție strictă.

Elaphe quatuorlineata- balaurul

-se găsesc în Italia , de-a lungul întregii coaste de vest a peninsulei balcanice , în
jumătatea de vest a Greciei și în multe dintre insulele grecești , colțul sud-vest al
Bulgariei , coasta Sloveniei , Bosnia și Herțegovina , Muntenegru , Macedonia de
Nord și Albania .
_ Nu se cunoaște numărul șerpilor și densitatea populațiilor.

Habitat
-Favorizează zonele cu un climat mediteranean și se găsește în habitate cu
vegetație caracteristica, ziduri de piatră, păduri rare, margini de pădure și clădiri
pustii. În timpul iernii, indivizii își petrec timpul în vizuinele pustii ale
rozătoarelor, în grupuri de patru până la șapte.

Hrană:
-O mare parte din dieta șerpilor este formată din mamifere mici, cum ar fi iepurii,
veverițele și șoarecii.
_ Se hrănesc, de asemenea, cu păsări, șopârlele, broaște țestoase.
-S-a dovedit că femelele se hrănesc mai des cu păsări decât masculii.

Comportament:
-Comportamentul lor este în general mai calm decât cel al altor șerpi și, de
obicei, sunt activ dimineața și după-amiaza târziu.
Sunt căţărători excelenți, ei pot fi adesea găsiți în vârfurile copacilor.

Ocrotire:
-A fost considerat pe cale de dispariție în Bulgaria din cauza braconierii și
agriculturii.
- Acesta apare pe lista roșie a speciilor amenințate din cauza unei probabile
scăderi semnificative a abundenței și a pierderii de habitat.

Fam. Elapidae
Naja naja- cobra Indiana
Arie de răspândire: Asia de Sud și Africa.

Cobra adevărat (genul Naja) locuiesc în toată Asia de Sud și Africa. Dintre cele
șase specii de cobras, cea mai cunoscută și răspândită este cobra indiană sau
șarpe spectacol (Naja naja).
Caracteristici fizice
 Lungimea totală a corpului ei dezvoltat puternic este de 150-2 m.
 Capul rotunjit și ușor răsucit trece în corp.
 Ochii sunt mici, cu o pupilă rotundă.
 capul este acoperit cu scuturi mari, maxilarul superior este înarmat cu
colțuri otrăvitoare împerecheate, urmate de alți 1-3 dinți mici despărțiți de un
gol.
 Corpul este acoperit cu solzi netezi și trece într-o coadă lungă, destul de
subțire.Colorarea cobrei indiene în gama sa vastă este foarte variabilă și,
culoarea generală a fundalului - de la gri gălbui până la brună și chiar negru.
 Pântecele poate fi gri deschis și maro-gălbui. La persoanele tinere, dungi
largi transversale întunecate sunt vizibile clar pe corp, care se estompează
treptat cu vârsta și dispar. Cele mai notabile în culoarea cobrei indiene sunt așa-
numitele „ochelari” - un model clar și ușor pe spatele gâtului, care devine clar
vizibil atunci când șarpele se află într-o poziție defensivă. În caz de pericol, cobra
ridică vertical treimea anterioară a corpului și, ținând capul pe orizontală în
direcția inamicului, întinde 8 perechi frontale de coaste cervicale în părțile
laterale.
 În același timp, gâtul este aplatizat și lărgit, iar pe pielea întinsă din partea
dorsală, modelul „ochelarilor” iese în evidență puternic. Valoarea tiparului ocular
strălucitor de pe partea dorsală a șarpelui este foarte mare - împiedică
prădătorul să atace, chiar dacă a reușit să alerge spre șarpe din spate, când ea
nu îl poate mușca. Acest model poate varia de la două pete albe cu margini
întunecate, conectate printr-un arc luminos orientat în jos la o pată întunecată,
cu un chenar alb larg. O subspecie a cobrei indiene, în care tiparul este format
cel mai adesea dintr-un singur inel, este numit cobra „monocle”. Pentru unele
subspecii (în special, pentru cobra noastră din Asia Centrală), modelul
„ochelarilor” de pe gât este complet absent.
Habitatul
 Zonele deluroase cu acoperire cu iarbă mică și o abundență de adăposturi
sub formă de bruste de rozătoare, plasatoare și blocaje de pietre.
 În zonele muntoase, cobra se găsește în văile râurilor și în chei. De
asemenea, el se stabilește de bună voie în vecinătatea omului - în ruine, în
cimitire, de-a lungul șanțurilor de irigație de pe terenuri irigate și chiar în sate.
Hrana
 Amfibienii (broaște verzi, broaște de lac), precum și
 Reptile (străini, ephas, șopârlă), păsări ;
 Ouă de păsări și rozătoare mici îi servesc cel mai des hrana.
Reproducere si comportament

 Reproducerea este ovipara.

 Femela depune un numar de 10-20 oua albe in crapaturile dintre roci, in
stratul de frunze de pe sol sau alt tip de adapost
 Femela aduna frunzele cu corpului ei pentru a forma un cuib in care va
pune ouale si apoi sta incolacita in jurul lor pentru a le pazi.
 Masculul ajuta si el la protejarea cuibului, atat el cat si femela sunt foarte
agresivi in aceasta perioada fata de orice intrus, fie el animal sau chiar om.
 Trebuie menționat că poziția de amenințare a cobrei este un element de
comportament înnăscut, iar șerpii care tocmai au ieșit din ouă își extind deja
gâtul și își ridică vertical partea din față la vederea oricărui pericol.
 Modul de a mușca o cobră este ciudat. În timp ce viperele infligă un fulger
cu dinții lungi și își aruncă imediat capetele înapoi, cobra cu dinții mai scurti, de
obicei, nu se bazează pe o înțepătură trecătoare. Adesea, ea se agață de victimă
și nu se apleacă imediat, ci de mai multe ori cu eforturi comprese și „sortează”
fălcile de pe corpul victimei pentru a lipi probabil dinții otrăvitori în țesuturile
corpului și a injecta doza de otravă necesară.
Distribuit
 In sudul Asiei Centrale, în Iranul de Est, în Afganistan, Pakistan, India și
Ceylon, în toată Asia de Sud-Est până la nord până în sudul Chinei și insulele
Taiwan și în întreaga insulă Sunda și Filipine

Dendroaspis polylepsis- mamba neagra

Arie de răspândire: Africa sub-sahariană

Cel mai mare dintre acești șerpi este mamba neagra (Dendroaspis polylepis), cu
o lungime de peste 4 m.
Caracteristici fizice
 Șerpii cu coada lungă și subțire, cu un cap îngust de grație și ochi mari
sunt adaptați stilului de viață arborean.
 Pe maxilarul superior nu au decât două colțuri otrăvitoare foarte lungi. Pe
maxilarul inferior, doi dinți frontali sunt foarte mari, ceea ce îi ajută să mențină
prada în greutate atunci când este necesar să o mănânci pe ramurile unui copac.
 Adulții sunt vopsiți maro închis sau negru, iar partea ventrală este maro
deschis sau alb alb.
 Exemplarele tinere au culoarea verde.

Habitatul
 De la dealuri stâncoase la tufişuri de coastă.
 Noaptea se odihneşte într-o termitieră, într-o vizuină de mamifer mic,
scorbură sau crevasă în stâncă.
 Ziua, stă la pândă, la adăpost, aşteptând să lovească victimele în trecere.
Hrana
 Din vertebrate mici - păsări, șopârlă, rozătoare.
 Otravă în mambă este excepțional de puternică și ucide un rozător mic în
câteva secunde.
 O persoană poate muri dintr-o mușcătură de mamba în decurs de o
jumătate de oră. Acești șerpi sunt neobișnuit de agili, rapide și de obicei mușcă
fără avertisment.
Reproducere
 Atinge maturitatea sexuala in jurul vastrei de trei ani,masculii sunt mai
mari si cu cozile mai lungi decat femelele.
 Sezonul de imparechere incepe primavara iar masculii gasesc femelele cu
ajutorul feromonilor produsi de acestea.
 Curtarea femelei dureaza de obicei mai multe ore si este initiata de catre
mascul prin miscari sacadate in fata femelei .
 Este o specie ovipara,femela depune vara 6-17 oua la interval de
aproximativ 2 luni de la copulare.
 Ouåle sunt depuse in cuiburi de termite parasite,busteni putreziti sau in
frunzis iar incubarea are loc intr-un interval de 80 –90 zile.
 La eclozare puii au 45-60 cm lungine si sunt capabili sa injecteze venin.
Distribuit
 Mamba neagră este comună din Senegal în Somalia și din Etiopia până în
Africa de Sud-Vest. Cu toate acestea, nu pătrunde în pădurile tropicale din
Bazinul Congo.

Micrurus spp.- serpii coral

• Răspândire:Exista 11 specii de corali din lumea veche si peste 65 de specii
din lumea noua care se impart in trei genuri (Leptomicrurus, Micruroides si
Micrurus).
• Evidentiere:Sunt deosebiți prin inelele de culori rosu, galben, alb si negru.
Mi multe specii au o coloratie similara. Pentru a distinge serpii veninosi de cei
neveninosi oamenii din zonele unde sunt intalniti acesti serpi.
• Lipsa membrelor a dus la evolutia si adaptarea lui la ce este in ziua de
astazi. Toate speciile de serpi sunt carnivori si isi inghit prada intreaga. Serpii
coral mananca soparle, soareci, pasari, alti serpi mai mici. Șarpele isi captureaza
prada prin vanatoare activa sau ambuscada. De obicei este nevoie de cateva zile
pentru ca digestia sa fie completa.Daca acest lucru nu se intampla, indiferent de
motiv, Atunci sarpele va regurgita hrana.
• Reproducere: De obicei sunt animale soitare, practic surzi, cu vedere slaba
si fara voce, de aceea gasirea unui partener nu este intotdeauna usor. .Pentru ca
pertenerii sa se gaseasca mai usor glandele anale ale femelei secreta un miros,
in perioada de imperechere, miros urmat de masculi. Perioada de gestatie difera
in functie de conditii, in special de temperatura. Ouale sunt depuse intr-o gaura
putin adanca acoperite cu unu strat subtire de pamant. Unii serpi isi depun ouale
dupa pietre sau in busteni de copac goi.
Scopul este de a adaposti ouale intr-un loc in care sa nu fie prea cald pe timp de
ziua si nici prea rece pe timp de noapte. Femela nu are grija de oua ca alte
animale.
Fiecare ou are toate elementele nutritive si indeplineste toate conditiile pentru
dezvoltarea deplina a puilor.
Ouale de serpi contin cantitati mari de galbenus. Acest galbenus contine cantitati
mari de grasimi si glucide pentru dezvoltarea embrionului.

Hydrophis spp- serpii marini

Serpii de mare sunt animale veninoase care populeaza mediile marine aproape
toata lor. Desi au evoluat din stramosi terestri s-au adaptat complet la viata
marina, majoritatea nu se mai pot deplasa pe uscat. Toti si-au adaptat coada
pentru inot. Uneori pot fi confundati cu tiparul electric. Spre deosebire de pesti
acestia nu au branhii si trebuiesc sa iasa regulat la suprafata apei pentru a
respira. Printre serpii de mare se gasesc serpi care au unul din cele mai
puternice veninuri de pe glob.
• Hrana: Cele mai multe specii de serpi de mare se hranesc cu pesti, in
special anghile. Prada dupa ce este muscata moare in cateva secunde.
• Caracteristici:- Adultii celor mai multe specii ating lungimi intre 120 – 150
cm. Cel mai lung sarpe de mare are lungimea de 3m.
-Capul nu difera semnificativ fata de serpii terestri, iar dantura ii
este primitiva: 18 dinti mici pot fi gasiti in spatele maxilarului.
-Deoarece un sarpe are functia olfactiva mai mai puternica in
apa decat pe uscat limba este mai mica pentru ca este folosita mai putin. Narile
se inchid cu un tesut spongios pentru a pastra apa in afara organismului.
 -Muscaturile lor sunt in general nedureroase si nu se pot
observa cand acesta realizeaza contactul. Exista sansa ca dintii animalului sa
ramana in rana.
-Cei mai multi serpi acvatici pot respira prin piele, lucru este
neobisnuit pentru ei pentru ca pielea lor este groasa si solzoasa, dar
experimentele au aratat ca sarpele de mare isi ia 20% din oxigen prin piele.
• Reproducere: Cu exceptia unui singur gen toate speciile sunt ovivipare,
puii sunt nascuti vii in apa in care traiesc. Singura exceptie este genul Laticauda,
care este ovipara, unde toate cele cinci speciile depun oua.

Fam. Viperidae
Vipera berus- vipera comuna
o Distributia: In Romania, specia Vipere berus este comuna in toate regiunile
muntoase,spradica in Transilvania si Sud-Vesul tarii si foarte rara in zonele
coliniare si de campie.
o Habitat: Ocupa biotopuri diferite,in interiorul vastului sau areal.Prefera
marginile de paduri si poieni,balariile insorite si pantele muntoase, putandu-se
ridica in apropierea paraielor de munte,insorindu-se pe bolovani.
o Hrana: viperei constă în broaşte, şopârle, păsări, rozătoare şi alte
mamifere mici. Viperele în calitate de consumatori ai micromamiferelor
dăunătoare ai au un rol important în biocenoză. Viperele pot servi ca hrană
pentru vulpe, bursuc, arici, şerpar şi şorecar.
o Adaptari: S-a stabilit că activitatea sezonieră a masculilor și femelelor este
diferită, dar încadrată între lunile aprilie – septembrie. După hibernare,
activitatea masculilor este mai intensă decît cea a femelelor, iar înainte de
hibernare - cea a femelelor. În perioade caniculare pot cădea în anabioză. S-a
evidențiat că activitatea diurnă a viperei este cuprinsă între orele 8.00–21.00, în
dependenţă de sezon şi condiţiile mediului aceşti parametri pot fi deplasaţi.
o Comportament: comportamentul viperei comune se bazează pe reflexele
necondiţionate care sunt simple şi nu manifestă grad înalt de complexitate. După
încheierea perioadei de împerechere încep să se hrănească toate categoriile de
vîrstă, folosind două tactici de bază, în dependenţă de condiţii, ambuscada şi
căutarea activă a victimei sau combinația dintre ele. Distanţa de atac este direct
proporţională cu dimensiunea şarpelui şi, de obicei, nu depăşeşte 1/3 din
lungimea corpului, cele mai numeroase atacuri fiind efectuate din direcţia
laterală. Atacurile pot fi multiple. Doar obiectele trofice mici sunt imobilizate în
cavitatea bucală. Comportamentul teritorial se manifestă doar la exemplarele
mature, dinamica toleranţei intraspecifice diminuindu-se odată cu înaintarea
timpului spre perioada de reproducere şi sporind spre perioada de hibernare.
Sectoarele habitatelor cu cele mai bogate resurse trofice sînt ocupate de
femelele mature, între acestea sînt amplasate sectoarele individuale ale
masculilor, iar subadulţii sînt presaţi spre limitele marginale ale focarului.
o Ocrotire: Vipera berus se afla printre cele trei specii de serpi veninosi din
Romania, fiind o specie protejata.

Vipera ammodytes- vipera cu corn

o Distributia: Vipera cu corn ocupa un areal discontinuu format din Muntii
Banatului,Carpatii Olteniei si Sud- Vestul Transilvaniei. Subspecia viperei este
intalnita doar in Dobrogea, in zonele calcaroase.
o Habitat: Aceasta traieste pe pantele stancoase (roci eruptive sau
calcaroase) cu arbusti, de pa malurile apelor (Vales Cernei) si in padurile de
foioase.Se ascunde sub pietre cu usurinta: uneori se catara pe ramuri pentru a
se insori.
o Hrana: Vipera este considerata putin specializata din punct de vedere al
regimului de hrana.In primii ani de viata consuma scolopendre, soparle,iar in
zonele unde exista, sunt consumate si soparle scincide.

o Comportament: Îi place să stea la soare pe stânci. Se cațără cu ușurință

pe ramuri arbuștilor pentru a se încălzi la soare. Pe teren deschis se mișcă greoi.
Se adăpostește mai ales sub pietre sau în crăpăturile stâncilor.Este relativ
sensibila la frig si intra toamna devreme in adapost pentru hibernare, iar
primavara iese ultima din hibernare.

o Ocrotire: Vipera cu corn, care are cel mai toxic venin, este o specie pe
cale de dispariţie, mai ales din cauza distrugerii habitatelor, reprezentand o
specie prodejata de lege..

Crotalus horridus- sarpele cu clopotei

-intalnit in Statele Unite
-prada principală sunt mamiferele mici, dar mananca și pasari, broaste sau alti
șerpi mai mici
-adulții cresc de obicei de lungimi cuprinse între 90 – 150cm
-semnele distincte de pe corp sunt „aranjate” in 21-26 de randuri
-de multe ori isi previne prada, cand intra in ofensiva sau in defensiva, miscand
coada. Sunetul specific scos de aceasta ii da denumirea sarpelui.
-adultii pot pierde din clopotei in diverse situatii, in lupte cu alti serpi sau cu
pradatori, dar la urmatoarea naparlire apare inca un segment cu clopotei.

Ord. Crocodylia

Fam. Crocodyliidae
Crocodylus niloticus- crocodilul de Nil
-distribuție: nativ din Africa
-aspect: a doua cea mai mare reptilă în viață din lume dupa Crocodylus porosus
(crocodilul de apă sărată); poate atinge până la 6 m lungime
-habitat: se găsește în fluviul Nil sau în lacurile formate de acesta
-hrană: are o alimentație foarte variată și poate astepta ore, zile sau chiar
săptămâni pentru moemntul potrivit în care să atace
-comportament:
-reptilă relativ inertă
-una din cele mai periculoase specii de crocodili
-reproducere: femela sapă un cuib pe malul apei, unde depune ouăle și le
păzește
-este într-o relație de simbioză cu pasărea pluvian, care se hrănește cu resturile
de carne dintre dinții crocodilului

Fam. Gavialidae
Gavialus gangeticus- gavialul
distribuție:
-regiunile nordice ale subcontinentului indian, pe cursurile fluviilor Gange,
Mahanadi, Indus si Brahmaputra
habitat:
-acvatic
hrana:
-pesti, pasari acvatice, mamifere mici
comportament:
-masculul isi apara teritoriul si isi atrage in jurul lui mai multe femele prin sunete
caracteristice scoase prin excrescenta bulboasa
ocrotire:
-pe cale de disparitie