Triturus cristatus

Studenta: Beregoi Ludmila

Grupa: 23 A
Triturus cristatus

Clasa: Amfibieni
Ordin: Caudata
Familie: Salamandridae
Gen: Triturus
Specie: Triturus cristatus
 Masculii au o coloraţie vie, specifică: dorsal cafenie-măslinie sau cafenie până la
negricioasă, cu pete de un negru intens. Capul, în timpul reproducerii, e negru cu
alb. Irisul e auriu, pătat închis, cu margine aurie în jurul pupilei. Laturile corpului
şi gâtul sunt negre, punctate cu alb şi cafeniu-roşu. Abdomenul e roşu-gălbui,
pătat cu negru. Degetele sunt gălbui întunecat, inelate cu negru. Umflătura
cloacală e negricioasă. Laturile cozii au benzi longitudinale albăstrui-argintii, mai
clare în timpul rutului. Femelele au aceiaşi coloraţie, dar fără creastă dorsală;
muchiile cozii sunt înguste şi fără benzi longitudinale pe laturi, iar cloaca şi
muchia inferioară a cozii sunt galben-portocaliu, fără pete. De obicei, pe mijlocul
spatelui, au o linie longitudinală galbenă, evidentă şi la tineri. La masculi, cloaca
este umflată şi neagră. La femele cloaca nu este umflată, iar deschiderea cloacală
este colorată în galben.
Are un corp robust, piele rugoasa, capul este lat, botul rotunjit si coada aproximativ egala
cu restul corpului. In perioada de reproducere prezinta o creasta dorsala inalta si dintata
care se intinde de la cap pana la varful cozii. Coloritul este brun-închis spre negru, cu pete
albe pe lateral, inclusiv pe cap. Abdomenul este galben spre portocaliu cu pete negre ce
formeaza un model specific fiecarui individ. Pielea este mai mult sau mai puţin aspră, capul
şi parotidele au pori evidenţi, pliul gâtului clar distinct. Dinţii vomero-palatini sunt pe două
rânduri paralele, foarte rar uniţi. Când se întind membrele de-a lungul corpului degetele se
ating. Mușchiul masculilor este rotunjit, cloaca este convexă și întunecată, iar coada are o
dungă longitudinală albăstrui-albăstrui. La femei, creasta este absentă, o linie galbenă
subțire se desfășoară de-a lungul spatelui, cloaca este aplatizată și roșiatică. Lungimea
capilarelor pielii este de 73% din lungimea totală a capilarelor întregii suprafețe respiratorii.
Are nevoie de balti mari bogate in vegetatie care sa ii ofere protectie. Dimensiune: 10-14
cm.
Triturus cristatus este o specie originara din Marea Britanie , din nordul și centrul continentală Europa și părți din Siberia de Vest .
Tritonul cu crestă nordică este cea mai răspândită și cea mai răspândită specie de triton cu creastă nordică. Marginea de nord a gamei
sale se întinde din Marea Britanie prin sudul Fennoscandia până în Republica Karelia din Rusia ; marginea de sud trece prin centrul
Franței, sud-vestul României , Moldova și Ucraina , îndreptându-se de acolo în centrul Rusiei și prin Munții Urali . Extinderea de est a
gamei de triton cu crestă mare ajunge în Siberia de Vest , mergând din regiunea Perm până în regiunea Kurgan . Este întâlnit în mare
parte din Europa centrală şi de nord, din nordul Franţei şi Marea Britanie până în Munţii Urali. În munți se ridică până la 2000 m
deasupra nivelului mării (în Carpați - până la 1450 m, în Alpi - până la 1100 m).. În România, este răspândit aproape pretutindeni, la
altitudini cuprinse între 100-1000 m, lipsind doar din Dobrogea şi lunca Dunării.
Ca și alți tritoni, T. cristatus se dezvoltă în apă ca larvă și revine în apă în fiecare an pentru reproducere. Adulții petrec aproximativ șapte
luni pe an pe uscat. După dezvoltarea larvelor în primul an, puii mai trec încă un an sau doi înainte de a ajunge la maturitate; în nord și
la altitudini mai mari, acest lucru poate dura mai mult. Stadiile larvare și juvenile sunt cele mai riscante pentru tritoni, în timp ce
supraviețuirea este mai mare la adulți. Odată trecute etapele riscante, tritonii adulți au de obicei o durată de viață de șapte până la nouă
ani, deși indivizii au ajuns la 17 ani în sălbăticie.
În faza acvatică, tritonii cu creastă sunt în mare parte nocturne și, în comparație cu speciile de tritoni mai mici, preferă de obicei părțile
mai adânci ale unui corp de apă, unde se ascund sub vegetație. Ca și în cazul altor tritoni, ei trebuie să se deplaseze ocazional la
suprafață pentru a respira aer. Faza acvatică servește nu numai pentru reproducere, dar oferă și o pradă mai abundentă, iar tritonii
imaturi se întorc frecvent în apă primăvara chiar dacă nu se reproduc. Vara, tritonii cu creastă vânează noaptea pe uscat. Iarna,
hibernează în locuri adăpostite sau pe fundul iazurilor de înmulţire. Masculii curtează arcuindu-şi trupurile şi fluturându-şi cozile în
formă de vâslă. Femelele sunt mai mari decât masculii, dar doar aceştia au creste în sezonul de împerechere din primăvară.
Specia Triturus cristatus este caracteristic cel mai înalt aport parental (egal cu 38,5%) dintre toate speciile autohtone de
amfibieni. Aceasta se datoreşte faptului că specia dată are o perioadă lungă de dezvoltare ontogenetică (90 zile), duce un
mod prădător de nutriţie (hrana animală fiind cu mult mai înalt enegetică decît cea vegetală) şi dispune de resurse nutritive
bogate şi uşor accesibile în bazinele acvatice populate. Aportul parental înalt i-a permis trotonului crestat să obţină şi un
succes reproductiv relativ scontat – de circa 5%; acest succes reproductiv relativ fiind cel mai înalt printre speciile
batracofaunei autohtone.
Trăiește în păduri de conifere, mixte și de foioase (pin, mesteacăn, stejar, arin), în poieni și margini de pădure, în păduri de
tufișuri, în pajiști, parcuri și grădini. În partea de sud, pălăvrul creștet se găsește uneori în corpurile de apă poluate. În
regiunile nordice, este foarte sensibilă la calitatea apei și nu locuiește în corpuri de apă adânci și supraaglomerate.
Inamicii includ: oameni, șerpi, heroni, berze. Larvele sunt vânate de pești.
Rolul în viata oamenilor - Atât larvele cât și tânărurile adulte prin distrugerea larvelor de țânțari aduc beneficii mari
oamenilor.
Tritonul cu creasta ( Triturus cristatus) este o specie pradatoare foarte vorace. Se hraneste cu artropode, rame, mormoloci si
chiar alti tritoni. În perioada martie-aprilie masculii se adună în grupuri şi execută dansuri nupţiale în faţa femelelor. Acestea
depun peste 100 de oua izolate pe plante. Larvele eclozeaza dupa 2-3 saptamani. Specia este vulnerabila pana in jurul luni
iulie cand larvele isi incheie metamorfoza. Modificarile mediului acvatic pot influenta supravietuirea viitoarei generatii.
Tritonul cu creastă este o specie predominant acvatică, preferând ape stagnante sau lin curgătoare. Poate fi întâlnit şi în
bazine artificiale (locuri de adăpat, iazuri, piscine), rareori în şanţuri sau urme de cauciucuri acoperite cu apă. In perioada
terestra prefera padurile de foiase si pot parcurge cateva sute de metri intre habitatul acvatic si cel terestru.