pag. 617-618 Entomologie agricolă G.

Arion – Ministerul Agriculturii și Silviculturii

Ed. Agrosilvică de Stat 1958

CALIROA LIMACINA Ratz

(Hymenoptera Tenthredinidae )
Sinonimii : Eriocampoides limacina Ratz, Selandria limacina
Ratz, Caliroa cerasi Rohwer, Caliroa aethiops Evers.
D e n u m i r i p o p u I a r e s tr ă i n e : Pi1ilșcik vișnevîi, La Tent- hrede
limace, Pear slug, Kirschblattwespe.
R ă s p â n d i r e a g e o g r a f i că : Europa mij1ocie și meridio-
nală, Siberia, Asia Mică, Asia Centrală, China, Japonia, Africa de Nord
și de Sud, America de Nord, America de Sud, Australia; in R.P.R., în toată
țara.
P la nt e a t a c a t e: părul, cireșul, piersicul, migdalul, gutuiul,
trandafirul etc.
D e s c r i e r e. Adultul are 5 mm lungime și 10 mm lațime, de culoare
generală neagră-stralucitor. Capul este lat, prezintă trei oceli bine vizibili.
Aripile sint hialine, puțin aspre, având stigma neagră, înconjurată de o
zonă ușor fumurie. Picioarele sunt negre, în afară de tibiile anterioare care sunt
brune și tibiile mediane brune-închis. Abdomenul este aproape cilindric, cu o
tarieră bine dezvoltată.
Oul este alb, oval, opac.
Larva matură are 1 cm lungime, corpul ei fiind pâna în ultima vârstă
acoperit în întregime cu un mucus negru, lipicios, din care cauză

îi dă un aspect de limax. Regiunea toracică este foarte convexă în raport cu abdomenul,

care este mai mult sau mai puțin subțiat. Capul este mic, rotund, ascuns sub umflătura
toracelui, nefiind vizibil deasupra. Picioarele toracice și abdominale sunt bine
dezvoltate. În ultima vârstă, corpul larvei nu mai este acoperit cu mucus, iar cuticula sa
capătă culoarea verde-murdar sau verde-gălbuie, striată longitudinal cu benzi sau
linii de culoare mai închisă.
B i o I o g i e. lernează în stadiul de larvă, într-un cocon de mătase
confecționat în pământ.
 În primele zile ale lunii aprilie larva se transformă în nimfă, iar spre sfârșitul
lunii apar adulții. În acest moment frunzele pomilor sunt bine dezvoltate.
Adulții care apar sint în majoritate femele partenogenetice, însă există și
masculi, dar aceștia sunt foarte rari.
Oul este depus izolat, sub cuticula frunzei, pe fața superioară, unde formeaza o
mică hernie lenticulară.
Incubația durează de la 9 la 15 zile, după care apar larvele pe fața superioară a
frunzelor, loc pe care nu-l mai părăsesc decât dacă sunt nevoite să treacă pe o altă
frunză, însă tot pe fața lor superioară. Perioada larvară durează 30—45 de zile, astlel că
la sfârșitul lunii iulie larvele devin mature și pătrund în pământ, la o adâncime de 5-
10 cm, unde își confecționează coconi ovali de mătase gălbuie, în interiorul cărora se
transformă în nimfă, iar după 15—20 de zile apar noii adulți ce vor da genția a doua.
Această generție are o evoluție asemănătoare cu prima, fiind în același timp și cea
mai vătămătoare. Larvele apar Ia sfirșitul lunii august
și-și desăvirșesc evoluția în septembrie-octombrie, apoi pătrund în pământ la 15—20
cm, unde îșă formează un cocon mătăsos în care larva intra în diapauză până în
primavară, când își reîncepe ciclul.
Atacul acestor larve se reduce numai la distrugerea cuticulei superioare și a
parenchimului frunzei, infectând cuticula inferioară și nervurile (fig. 282). Frunzele
atacate se usucă și cad. Pagubele pot fi în unii ani destul de mari.
M i j l o a c e d e c o m b a t e r e. Prăfuirea cu pulbere de DDT (5 % ) , de

HCH ( 1,5 %, izomer gamma) sau stropiri cu DDT (25 % ) sau HCH (20 %) , sub

formă de emulsie sau suspensie. De asemenea dă rezultate bune parationul (20 %

), în doză de 0,15—0,20 % , aplicat după recoltă.