Sunteți pe pagina 1din 4

Supraclasa Tetrapoda

Tetrapodele sunt vertebrate care au patru membre (picioare, aripi, lopeţi


înotătoare etc.), de unde şi denumirea de tetrapode (tetra- patru, pous-podos- picior)
Ele sunt reprezentate prin clasele: amfibieni, reptile, păsări şi mamifere.

3.2.2.1. Clasa AMPHIBIA

Au pielea nudă şi respiraţia se face prin branhii (la larve), plămâni, piele (la
adulţi). Amfibienii sunt vertebrate tetrapode care ocupă un loc intermediar între peşti şi
vertebratele tetrapode terestre. Cele mai multe dintre ele trăiesc în stare adultă, atât în
apă cât şi pe uscat, de unde şi denumirea de amfibieni (amphi- dublă; bios- viaţă).

Ordinul Anure
În acest ordin este cuprins cel mai mare număr de specii de amfibieni actuali,
cunoscuţi sub numele de broaşte. Ele se caracterizează prin lipsa cozii (a- fără; ura-
coadă) şi prin inegalitatea membrelor, membrele posterioare fiind mai lungi decât cele
anterioare- ca o adaptare la deplasarea pe uscat- şi prevăzute cu o membrană
interdigitală pentru înot.
Familia Discoglossidae grupează anure care au limba redusă şi neretractilă, cu
aspect de disc. La numeroase specii, tegumentul spatelui prezintă numeroşi negi, iar la
unele specii conţine şi glande cu secreţii iritante.
Bombina bombina (buhaiul de baltă cu burta roşie) are tegumentul negelat, cu
burta roşie cu pete negre. Este întâlnită la altitudini joase.
Bombina variegata (buhaiul de baltă cu burtă galbenă) are tegumentul negelat,
cu burta galbenă cu pete negre. Este întâlnită la altitudini înalte.
Familia Bufonidae grupează broaştele râioase, care se apropie de ape doar
pentru depunerea pontei. Tegumentul dorsal prezintă negi. În spatele ochilor prezintă
glandele parotoide cu aspect ovalar, ce secretă bufonina, o substanţă cu rol iritant.
Pupila este orizontală. Nu au dinţi. Formează amplexus axilar. Cele mai multe specii
sunt crepuscular-nocturne şi vânează, mai ales, insecte.
Bufo viridis (broasca râioasă verde). Tegumentul este acoperit cu negi şi este de
culoare verde. În spatele ochilor prezintă nişte glande cu o secreţie toxică. Este întâlnită în
apropierea aşezărilor omeneşti.
Bufo bufo (broasca râioasă brună). Tegumentul este negelat şi de culoare brună.
Este o specie întâlnită în pădurile de la altitudini joase.
Familia Pelobatidae curpinde specii care trăiesc în galerii săpate în soluri
nisipoase sau afânate cu ajutorul unui pinten cornos (tubercul metatarsal), prezent pe
latura externă a tarsului. Au tegumentul neted şi pupila verticală. Formează amplexus
lombar.
Pelobates fuscus (broasca de pământ) are o culoare cenuşie măslinie cu pete mari.
La nivelul tuberculului metatarsal prezintă o formaţiune semicirculară cornoasă cu ajutorul
cărora sapă gropi în pământ unde se adăposteşte în timpul zilei. Este întâlnită destul de
rar în zonele joase.
Familia Hylidae cuprinde broaşte fără coadă adaptate la viaţa arboricolă având
extremităţile degetelor lăţite, cu aspect de discuri adezive. Tegumentul este neted
dorsal.
Hyla arborea (brotăcelul) are degetele terminate cu nişte discuri adezive ce
acţionează ca nişte ventuze. Este o specie ce prezintă homocromie schimbătoare, îşi
schimbă culoarea în funcţie de a mediului în care trăieşte. Este larg răspândită la noi în
zonele de la altitudini joase.
Familia Ranidae cuprinde circa 300 de specii răspândite în zona temperată şi
tropicală a lumii; lipsesc din sudul Africii şi din Noua Zeelandă. Majoritatea sunt specii
acvatice; există şi un grup al broaştelor roşii de pădure.
Au tegumentul neted, lipsit de glande cu secreţii veninoase sau iritante. Pupila
este orizontală. Au dinţi pe maxilarul superior şi pe vomere. Formează amplexus axilar.
Masculii au doi saci vocali.
Pelophylax (Rana) esculentus (broasca mică de lac) au tuberculul metatarsal înalt,
turtit sau ca un pinten şi cu marginea rotunjită. Coapsele de culoare galbenă. Masculul are
doi saci vocali albi.
Pelophylax (Rana) ridibundus (broasca mare de lac). Tuberculul metatarsal este
cilindric, scurt. Sacii vocali sunt negricioşi. Coapsele sunt albe. Primul deget de la
membrele posterioare este lung.
Pelophylax (Rana) lessonae (broasca verde mică de lac). Tuberculul metatarsal
este lung, înalt, semicircular. Faţa internă a coapselor este galben-sulfurie. Sacii vocali
sunt albi. Primul deget de la membrul posterior este foarte scurt.
Rana dalmatina (broasca roşie de pădure) trăieşte la altitudini mai mici de 200 m
în Europa până la ţărmul asiatic al Mării Marmara; se întâlneşte la liziera pădurilor,
devenind acvatică în perioada de reproducere. Coloritul este brun, iar articulaţia tibio-
tarsală depăşeşte linia botului când piciorul este întins înainte pe lângă corp, membrul
posterior fiind foarte lung. Masculul nu are saci vocali.
Rana temporaria (broasca roşie de munte) se întâlneşte în lanţurile muntoase din
Eurasia şi Extremul Orient, la altitudini cuprinse între 600-2200m; specie acvatică,
ieşind pe pajiştile umede din apropierea apei doar în timpul verii. Coloritul este brun, iar
articulaţia tibio-tarsală atinge timpanul sau nara. Membrul posterior este foarte scurt.
Rana arvalis (broasca de mlaştină) este prezentă în Europa până în Turcia, în
regiuni mlăştinoase din zona de şes şi în turbării; devine acvatică doar în perioada de
reproducere. Coloritul este brun, iar masculul devine gri-bleu în perioada de
reproducere. Articulaţia tibio-tarsală poate depăşi vârful botului când piciorul este întins
pe lângă corp.

Ordinul Urodele
Amfibienii cuprinşi în acest ordin se caracterizează prin prezenţa unei cozi, de
unde numele de urodele (uro- coadă), iar membrele sunt de obicei egale. La unele
forme, branhiile se menţin tot timpul vieţii.
Familia Ambystomidae. În această familie se înregistrează cea mai mare
frecvenţă a fenomenului de neotenie. Ochii au pleoape. Indivizii neotenici se deosebesc
de adulţi prin dimensiuni, morfologie externă şi colorit, precum şi prin prezenţa branhiilor
externe.
Ambystoma tygrinum (axolotul) prezintă larve care au branhii externe şi coada
comprimată lateral. Adulţii prezintă plămâni şi o coadă cilindrică. Este o formă neotenică
care se poate reproduce atât în stadiul de larvă cât şi în stadiul de adult. Larvele trăiesc în
zonele muntoase. Este o specie întâlnită în America de Nord.
Familia Salamandridae cuprinde majoritatea speciilor de urodele europene la
care nu se manifestă fenomenul de neotenie.
Salamandra salamandra (salamandra) este întâlnită în zona de deal. Are corpul
negru cu pete roşii portocalii. În spatele ochilor prezintă nişte glande parotoide care au
o secreţie toxică.
Triturus cristatus (tritonul cu creastă) are abdomenul roşu portocaliu cu pete mari
şi adesea alungite în sens transversal. Masculul prezintă o creastă dorsală înaltă
dinţată, întreruptă în dreptul membrelor posterioare. Este întâlnit în zonele de şes şi
cele de deal.
Lissotriton (Triturus) vulgaris (tritonul comun) are abdomenul galben- portocaliu
cu pete circulare mari, ca nişte buline. Masculul prezintă o creastă dorsală înaltă şi
neîntreruptă. Este întâlnit în zonele de şes şi cele de deal.
Mesotriton (Triturus) alpestris (tritonul de munte). Abdomenul portocaliu nu prezintă
pete. Pe flancuri prezintă o culoare albăstrui în perioada de reproducere. Masculul
prezintă o creastă nedinţată, vărgată vertical cu galben.
Familia Proteidae cuprinde urodele exclusiv acvatice; au trei perechi de branhii
externe şi plămâni. Ochii sunt atrofiaţi. Neotenia este frecventă.
Proteus anguineus (proteul) are corpul depigmentat, ochii ascunşi sub tegument,
membrele posterioare cu două degete, cele anterioare cu trei degete. Prezintă trei perechi
de branhii externe şi plămâni. Este întâlnită în peşterile din Slovenia (ex. peştera
Postoina).

Ordinul Gymnophiona
Cuprinde amfibieni cu corp serpentiform şi fără picioare. În grosimea
tegumentului prezintă numeroase glande şi plăci dermice, care se dispun în sens
transversal, dând un aspect inelat.
Ochii sunt reduşi, urechea mijlocie este incomplet dezvoltată. În fata gurii prezintă
nişte tentacule tactile.
Plămânul stâng este redus.
Fecundaţia este internă. Masculii au un organ copulator reprezentat de un
diverticul al cloacei.
Exemplu: Syphonops annulatus (scormonitorul inelat). Se hrăneşte cu viermi şi
insecte.