Racul-de-râu (lat.

Astacus astacus) aparține crustaceelor, din clasa Malacostraca, ordinul Decapoda (zece picioare), corpul este împărțit în cefalotorace și
abdomen, fiind acoperite de o crustă calcaroasă. Prima pereche de picioare s-a transformat în clești puternici, celelate perechi servesc la deplasare. Racul-de-râu
este animal acvatic ce respiră cu ajutorul branhiilor situate la baza picioarelor, sub cele două branhiostegite aflate de o parte și alta a toracelui. Este activ mai ales
noaptea. Specia este sensibilă la calitatea apei, prezența lui în habitat indicând o apă sănătoasă (nu neapărat potabilă). În perioada de năpârlire vulnerabilitatea
lor crește, corpul fiind moale.

Racul traieste in mediul acvatic.Noaptea iese la vanat. Corpul este acoperit de o crusta alcatuita din chitina si calcar.Prezenta acestei cruste a dar denumirea de
CRUSTACEE.Pe masura ce creste,racul naparleste.Crista noua se formeaza pe seama rezervei de calcar din stomac,care intareste pielea datorita calcarului se
produce efervescenta).Pielea contine 2 pigmenti:albastru(care se distruge prin fierbere) si rosu. Corpul este alcatuit din doua parti:cefaclotorace si abdomen. Pe
cefalotorace exista: -doua perechi de antene formate din articole:una mai scurta si bifurcata,a doua mai lunga; -2 ochi compusi din mai multi ochi simpli,asezati in
varful unor pedunculi cârnoși;racul vede bine in toate partile; -gura asezata ventral,prevazuta cu falci taioase; -5 perechi de picioare inegale,articulate,asezate
ventral. Abdomenul,mai subtire decat cefalotoracele,este format din 7 segmente prevazute cu muschi puternici.Pe patrea ventrala a primelor 5 segmente se afla
cate o pereche de picioaruse mici.Al 6-lea si al 7-lea segment latit formeaza inotataoarea codala. In apa,racul inoata,indoind abdomenul si lovind apa cu
inotatoarea codala.Apa este impinsa cu putere inainte,iar corpulse deplaseaza inapoi.Pe fundul apei,racul merge cu ajutorul ultimelor 4 perechi de picioare. Racul
se hraneste cu animale,cu resturi de plante si cu cadrave de animale,curatind apa.Le apuca cu clestii,le taie si le aduce la gura.Este un animal omnivor. Antenele il
ajuta la pipait si mirosit. In camerele branhiale,de pe laturile cefalotoracelui,formate prin indepartarea crustei de corp,se gasesc branhiile cu rol in
respiratie.Branhiile sunt bogat vascularizate.Sunt prinse de baza picioarelor si continuu scaldate de apa,de unde retin oxigenul. Inima are forma pentagonala si
sangele este de culoare albastra. Racul se inmulteste prin oua.Toamna,in octombrie,femele depune aproximativ 200 de oua care se prind de piciorusele
abdomenului.In luna mai,ies racusorii.Ei raman fixati pe abdomenul mamei aproximativ 10 zile.Dupa 4-5 ani devin adulti.

Racii, crustacei fiind, au corpul acoperit de un tegument foarte puternic impregnat cu săruri
minerale. Corpul este alcătuit din trei regiuni: cap (sau cefalon) (1), torace (sau pereion) (2) şi
abdomen (sau pleon) (3). Capul şi toracele, fiind piese contopite şi nearticulate, mai pot fi
prezentate ca cefalotorace, singurul indiciu de separare fiind de fapt linia sau şanţul cervical
(11). Abdomenul are 6 segmente articulate, ultimul terminat prin telson (4).
Fiecare regiune a corpului este înzestrată cu apendici specifici, astfel:
- apendicii capului sunt antenulele (5), antenele (6) şi piesele bucale (o pereche de
mandibule, două perechi de maxile şi două perechi de maxilipede).
- apendicii toracelui (se mai numesc şi pereiopode) sunt apendici cu rol în deplasare - picioare
(8). Prima pereche de picioare este transformată în cleşti (7) pentru apucat, săpat sau apărare.
- apendicii abdomenului (se mai numesc şi pleopode) sunt mai discreţi şi pot fi observaţi pe
partea ventrală sub forma unor mici picioruşe biramate. Rolul fiziologic al acestora este de a
crea un curent de apă, favorizând astfel oxigenarea branhiilor aflate la baza picioarelor, sub
pleurile toracale. În sezonul de reproducere pleopodele sunt folosite de către femelă pentru
purtarea pontei, iar de către mascul pentru transferul spermatoforilor. Astfel, la mascul, primele
două perechi de pleopode sunt modificate având aspect de gonopode. Apendicii ultimului
segment, atât la mascul cât şi la femelă, sunt transformaţi în uropode (9), formând înotătoarea
codală.

Morfologie internă << sus

Sistemul nervos porneşte de la un ganglion cefalic (1) din care pleacă nervi ce inervează
apendicele bucale, statocistul, glanda verde, ochii şi un nerv ventral (2) ce trimite ramificaţii în
întregul corp, inclusiv apendici. Ochii sunt compuşi, situaţi la capătul unui peduncul ocular. Simţul
tactil şi gustativ este foarte dezvoltat.
Tubul digestiv începe cu gura (3) amplasată anterior, pe faţa ventrală a cefalotoracelui, mărginită
de mandibule. Esofagul este un tub muscular scurt cu muşchi constrictori şi dilatatori, continuat cu
stomacul (4) voluminos şi incomplet separat în două sectoare. Este căptuşit cu chitină într-un un
schelet interior complex. În sectorul anterior al stomacului (cardia) se află gastrolitele (o rezervă de
calciu ce furnizează material pentru noua crustă după năpârlire) iar înspre sectorul posterior
(piloric) se află moara gastrică formată dintr-o serie de dinţi şi plăci. Intestinul (5) este subţire şi se
deschide pe faţa ventrală a telsonului prin anus (7). Glanda digestiv㠖 hepatopancreasul (6) – se
varsă în intestinul mediu şi este formată din numeroase tuburi. Intestinul, stomacul cât şi esofagul
sunt eliminate şi refăcute la năpârlire.
Inima (9) este situată în partea posterioară a cefalotoracelui şi are forma unui sac lung. Din inima
pleacă artere anterioare (10) spre cap, stomac, hepatopancreas, o arteră posterioară spre
abdomen (11) iar o arteră nepereche descendentă (arteria sternalis) face legătura cu artera
ventrală (12). Sângele este un lichid incolor, plasma conţine hemocianină în molecula căreia se
găseşte cupru şi nu fier, ca bază de fixare a oxigenului, colorându-se în albastru la contactul cu
aerul.
Aparatul respirator este de tip branhial, branhiile fiind situate pe laturile cefalotoracelui, fixate de
coxele pereiopodelor şi maxilipedelor. Curentul de apă pentru respiraţie este produs prin bătaia
rapidă a unor prelungiri ale maxilei.
Decapodele au ca organ de excreţie glandele antenale – glanda verde ( 8).
Deoarece toracele este imobil, el serveşte ca bază de inserţie a musculaturii abdominale foarte
dezvoltată. Apendicii prezintă deasemeni musculatură puternică. Deplasarea poate fi prin mers (cu
faţa sau spatele) ori înot sau salt cu spatele (ca mişcare de refugiu).
Sexele sunt separate. Gonada (13) se află în torace, deasupra intestinului, sub inimă. Deschiderea
vaselor deferente (14) are loc în coxa pereiopodelor V la masculi şi III la femele. Spermiile au
forme bizare fiind îngrămădite în spermatofori pe care masculul îi plasează femelei pe placa
sternală cu ocazia împerecherii.