Sunteți pe pagina 1din 2

Aspectul exterior și structura reptilelor

Reprezentant: șopîrla, șarpele, crocodilul, broasca țestoasă


Sisteme de
Structura
organe
Corpul poate să fie fuziform susţinut de două perechi de member pentadactile înserate lateral, specializate pentru locomoţia prin căţărare, alergare vîslire. La
unele specii de şopîrle, la cameleoni corpul este comprimat lateral sau la şerpi şi unele şopîrle, este lipsit de membre sau la broaştele ţestoase, scurt şi turtit
Aspect
dorso-ventral. Nările, ochii, gura, timpanele şi conductele auditive externe (la crocodili) sunt vizibile în regiunea capului. Epiderma puternic cornificată săracă
exterior în glande asigură protecţia împotriva abraziunii, uscăciunii, umezelii şi contribuie la conservarea apei în organism, lupta împotriva deshidratării constituind
principalul factor de stres cu care se confruntă vertebratele terestre.
Craniul reptilelor se articulează la prima vertebră cervicală printr-un condil occipital. Regiunea toracală constă din 22 de vertebre care poartă coaste. Coastele
primelor 5 vertebre se unesc cu sternul cartilaginos, formând cutia toracică. De arcurile celor 2 vertebre ale regiunii sacrale se articulează centura pelviană.
Centrura scapulară este formată din coracoid, claviculă şi scapulă la care se pot adăuga şi alte tipuri de piese: precoracoid, cleitru, interclavicular. Centura
Scheletul pelviană formată din ilium, ischium şi pubis se articulează la apofizele transverse ale vertebrelor sacrale.Regiunea caudală numără câteva zeci de vertebre.
Membrele sunt alcătuite după tipul membrului pentadactil. Cutia toracică asigură membrelor un sprijin mai solid. Însă aşezarea membrelor pe părţile laterale ale
corpului nu permite ridicarea lui de la pământ, de aceea unele reptile se deplasează prin târâre. La şerpi membrele lipsesc.
În cavitatea bucală dinţii se pot suda pe părţile laterale ale maxilarelor (dinţi pleurodonţi), pe muchia pieselor care compun maxilarele, dinţi acrodonţi sau sunt
înfipţi în alveole, dinţi tecodonţi, aşa cum sunt cei ai crocodililor. La broaştele ţestoase dinţii lipsesc de pe maxilare, fiind înlocuiţi cu teci cornoase. Glandelor
Sistemul
salivare li se adaugă şi glandele cu venin întîlnite la şerpi. Limba prezintă o mobilitate accentuată la şerpi şi şopîrle şi redusă la crocodili şi broaşte ţestoase.
digestiv Intestinul este diferenţiat în intestin subţire şi gros. Acesta din urmă se deschide în cloacă alcătuită din trei regiuni: coprodeum, în care se elimină materiile
fecale din intestin, urodeum, în care ajung urina şi produşii sexuali şi proctodeum care comunică cu exteriorul prin orificiul cloacal.
Aerul trece prin componentele căilor aeriene: nări, fose nazale, coane, faringe, laringe, trahee, bronhii pentru a ajunge în plămîni. Gekonidele, cameleonii şi
Sistemul crocodilii au laringe prevăzut cu corzi vocale. Plămînii pot fi simpli saci, sau plămîni spongioşi care prezintă grade diferite de cutare a suprafeţei de schimb
respirator gazos. Uneori plămînii sunt în legătură cu saci aerieni. Prin creşterea volumului toracelui cu ajutorul coastelor, se creează presiune negativă care permite
ventilarea plămînilor.
Inima este tricamerală la majoritatea reptileor, formată din două atrii şi un ventricul, prevăzut cu un sept interventricular incomplet, care realizează o separare
mai avansată a sîngelui carbonatat de sîngele oxigenat. La crocodili septul devine complet, inima fiind tetracamerală. Circulaţia devine dublă şi completă.
Sinusul venos nu mai este o cavitate, cu excepţia chelonienilor, înglobîndu-se în peretele atriului drept şi dobîndind rol de ţesut excito-conducător. Acesta va
Sistemul
imprima ritmul contracţiilor inimii. Din partea dreaptă a ventriculului pleacă o cîrjă aortică stîngă, din partea stîngă a ventriculului porneşte cîrja aortică
circulator dreaptă. Tot din partea dreaptă a ventriculului poprneşte trunchiul pulmonar. Sîngele venos se întoarce prin două vene cave craniale şi o venă cavă caudală în
atriul drept. De la plămîni, sîngele oxigenat se întoarce prin venele pulmonare în atriul stîng. Reptilele au un sistem portrenal şi porthepatic în legătură prin
vena abdominală. Sîngele conţine hematii nucleate.
Se distinge prin apariţia scoarţei cerebrale formate din două straturi de celule: un strat superficial senzitiv şi altul profund motor. Sunt bine dezvoltaţi lobii
optici, care continuă cu lobii olfactivi, cerebelul care asigură o varietate mare de mişcări. Bulbul rahidian formează o curbură caracteristică cordatelor. De la
Sistemul creier pornesc 12 perechi de nervi cranieni. Organele de simţ sunt adaptate la viaţa pe uscat. Ochii sunt înzestraţi cu cea de-a treia pleoapă – nictitantă. Datorită
nervos faptului că muşchiul ce fixează cristalinul este format din ţesut muscular striat, el asigură nu numai deplasarea cristalinului, ci şi schimbarea formei lui, ceea ce
permite observarea obiectelor situate la diferite distanţe. Organul auzului se compune din urechile internă şi medie. Epiteliul olfactiv comunică cu mediul prin
două orificii: nările. Organ al gustului este limba bifurcată.
Reptilele adulte au rinichii în stadiul de metanefros, capabil să transforme reziduurile metabolice cu o pieredere mica a apei. Produşii de catabolism sunt
Sistemul preluaţi exclusiv din sînge. Urina speciilor terestre are concentraţii ridicate de uraţi, în timp ce la speciile acvatice ea conţine amoniac şi uree. Ureterele se
excretor deschid în cloacă. Vezica urinară apare la broaşte ţestoase şi şopîrle şi este un diverticul alantoidian. Apa se acumulează în spaţii limfatice, sub tegument sau în
vezica urinară.Excesulde săruri din organism se elimină la unele reptile prin glandele sării, de lîngă ochi.
Reptilele sunt animale unisexuate, ovipare. Aparatul sexual masculin se compune din testiculele pare, spermiducte şi organ copulator – excrescenţe pare (la
Sistemul
şopârle şi şerpi) sau impare (la crocodili şi broaşte ţestoase) ale cloacei. Femelele dispun de o pereche de ovare, oviducte, care se deschid prin pâlnii în cavitatea
corpului, iar cu capătul opus în cloacă. Dezvoltarea este directă. Se întâlnesc şi specii ovovivipare (Vipera berus, Natrix natrix), vivipare (Lacerta vivipara).
Fecundaţia este internă. Atragerea partenerului se realizează uneori cu ajutorul secreţiei de feromoni la şerpi sau emiterea de sunete, la crocodili. Lichidul
spermatic poate fi prezervat perioade lungi în receptaculul seminal al tractului genital femel (4-6 ani). Fecundaţia se desfăşoară în partea superioară a
oviductului. Apoi oviductul secretă albuşul şi coaja oului poroasă, calcaroasă sau pergamentoasă. Ouăle bogate în vitelus (ouă telolecite) se depun în mediu
reproductiv terestru . Oul caracteristic reptilelor (ou amniotic), este prevăzut cu membrane embrionare specializate: amnios-protejează embrionul într-o cavitate plină cu
lichid, împiedică deshidratarea şi absoarbe şocurile mecanice; alantoida -reprezintă un diverticul în care se acumulează deşeurile metabolice embrionare şi
alături de corion, funcţionează ca organ respirator; corion-realizează schimburile de gaze dintre embrion şi aerul înconjurător, oxigenul şi dioxidul de carbon
difuzînd liber prin învelişul oului; sacul vitelin- stochează substanţele nutritive ale oului. Vasele de sînge ale sacului vitelin transportă substanţele din vitelus în
embrion. Alte substanţe nutritive sunt acumulate în albumen. O parte a succesului acestor vertebrate în adaptarea la mediul terestru se datorează apariţiei oului
amniotic.