Sunteți pe pagina 1din 67

PARAZITOLOGIE MEDICALĂ

Ana Veselovskaia
Catedra de medicina de laborator
PARAZITOLOGIE
MEDICALĂ

ramură a ştiinţelor medicale care se ocupă de


studiul paraziţilor de natură animală care trăiesc
pe seama organismului uman şi îl îmbolnăvesc.
Parazitul: aceea fiinţă de natură vegetală sau
animală care trăieşte pe suprafaţa sau în
interiorul unei alte fiinţe,
- parazitul vegetal este germene şi de studiul
germenilor se ocupă Bacteriologia.
- parazitul animal este obiectul Parazitologiei.
Organismul gazdă: acea fiinţă de natură vegetală,
animală sau umană pe seama căruia se dezvoltă
parazitul (gazdă animală - parazitologie veterinară).

Omul poate fi:


• gazdă definitivă când parazitul îşi atinge
maturitatea sexuală în acesta (Tenia solium,
saginata).
• gazdă intermediară când parazitul se găseşte
doar trecător, într-un anumit stadiu evolutiv în el,
şi nu îşi atinge maturitatea sexuală în acesta (Tenia
echinococcus).
După datele OMS anual se infectează: cu
ascaridoză – 1,2 mlrd de oameni, anchilostomidoză
– mai mult de 900 mln, cu tricocefaloză –
aproximativ 700 mln de oameni.
În Rusia anual se înregistrează mai mult de 20
mln de cazuri boli parazitare cu tendinţa de
creştere.
După datele IARC O. felineus este cancerogen
din grupa 1, care provoacă cancer ficatului.
Inamic biologic pentru om este tricomonada, în
anul 1989 a fost descoperit că tricomonada
participă la procese cancerogeneze.
Helminţii au răspândirea foarte largă şi
afectează majoritatea populaţiei din lume. Mai mult
de 270 de specii parazitează la om. Din ei cele mai
răspândiţi şi periculoşi sunt enterobioză, ascaridoză,
malaria, lamblioză, opistorhoză, trichineloză etc.
După datele Academiei de ştiinţă Federaţia Rusă
situaţia este complicată apariţiei invaziei noi –
şistosomoze şi filarioze, care sunt răspândite în ţările
Asiei şi Africii şi apariţia invaziei care au fost
eradicate – malaria, amebiază, leişmanioză care sunt
aduse în F. Rusă.
În Republica Moldova pe primul loc în structura
bolilor parazitare se află entrobioză, ascaridoză,
tricocefaloză, echinococoză.
ÎN MUN. CHIŞINĂU SE ÎNREGISTREAZĂ:

ENTEROBIOZA

N/o Total Inclusiv copii 0-17 ani

Cazuri Indicele la Cazuri Indicele la


absolute 100 mii absolute 1000
populaţie copii
2008 2009 2008 2009 2008 200 2008 2009
9
1. or. Chişinău 458 444 72,65 70,4 361 367 3,01 3,07
3
ASCARIDOZA

N/o Total Inclusiv copii 0-17 ani


Cazuri Indicele la Cazuri Indicele la
absolute 100 mii absolute 1000
populaţie copii
2008 2009 2008 2009 200 200 2008 2009
8 9
1. or. 228 342 31,1 54,2 133 250 1,11 2,10
Chişinău 7 5
TRICHOCEFALOZA

N/o Total Inclusiv copii 0-17 ani


Cazuri Indicele la 100 Cazuri Indicele la
absolute mii absolute 1000
populaţie copii
2008 2009 2008 2009 2008 200 200 200
9 8 9
1. or. 27 20 4,28 3,17 - - - -
Chişinău
ECHINOCOCOZA

N/o Total Inclusiv copii 0-17 ani


Cazuri Indicele la Cazuri Indicele la
absolute 100 mii absolute 1000
populaţie copii
2008 2009 200 2009 2008 2009 2008 200
8 9
1. or. 10 10 1,26 1,59 1 - 0,01 -
Chişinău
HIMENOLIPIDOZA

N/o Total Inclusiv copii 0-17 ani


Cazuri Indicele la Cazuri Indicele la
absolute 100 mii absolute 1000
populaţie copii
200 2009 2008 2009 2008 200 2008 2009
8 9
1. or. 1 1 0,16 0,16 1 - 0,01 -
Chişinău
ORDINELE MS

1. Cu privire la optimizarea supravegherii


epidemiologice si sporirea eficientei masurilor de
prevenire si combatere a helminteazelor in
Republica Moldova, nr 36 din 23.01.06
2. Cu privire la supravegherea epidemiologica,
masurile de combatere si profilaxie a malariei in
Republica Moldova. nr.73 din 25.03.02

www.ansp.md – Agenția Naţională pentru Sănătatea


Publică
www.ms.gov.md – Ministerul Sănătăţii RM
PARAZITOLOGIE MEDICALĂ ARE 3 COMPARTIMENTE:

1. PROTOZOOLOGIA – Protozoa - cuprinde


paraziţii unicelulari.

2. HELMINTOLOGIA – Helminthes - viermii


paraziţi:
- plathelminthes: viermii plaţi, teniile
-nemathelminthes: viermii cilindrici, A.
lumbricoides.

3. ARAHNOENTOMOLOGIA – Arthropoda -
insectele parazite.
DIAGNOSTICUL BOLILOR PARAZITARE
DIAGNOSTIC DE LABORATOR
Detecţia paraziţilor este posibilă prin metode directe şi
indirecte.
Întotdeauna, metoda utilizată iniţial trebuie să fie identificarea
directă a parazitului, pentru ca un rezultat pozitiv în acest caz,
reprezintă o certitudine diagnostică. Numeroase tehnici sunt
disponibile pentru acest tip de identificare.
Metodele de examinare indirecte pot fi utilizate dacă
identificarea directă este negativă sau dacă procedurile sunt
dificile şi laborioase. Procedurile indirecte constau în punerea
în evidenţa a anticorpilor sau/şi antigenelor în proba de ser sau
alte fluide din organism. Imunodiagnosticul reprezintă un
diagnostic de prezumţie al infecţiei parazitare, testele serologice
utilizate având diferite grade de sensibilitate şi specificitate.
Utilitatea testelor serologice pentru diagnostic poate fi
influenţată de diverşi factori ce ţin de: laborator (de personal,
tipul de teste utilizate, reactivi), de pacient (status imun, vârstă,
momentul recoltării probei de ser în raport cu debutul bolii,
durata expunerii persoanei la stimulul parazitar).
Cel puţin două metode sunt recomandate să fie
utilizate pentru diagnosticul bolilor parazitare.
Fiecare rezultat obţinut trebuie să fie corect
interpretat.
Testele serologice numai în cazuri excepţionale
sunt atât de sensibile şi specifice încât pot fi
considerate dovezi suficiente pentru prezenţa
bolilor parazitare. În alte infecţii parazitare
detecţia anticorpilor nu este suficientă. În aceaste
situaţii trebuie urmarită identificarea directă a
parazitului, cu confirmarea prin teste serologice
repetate şi prin asocierea caracteristicilor clinice şi
epidemiologice.
INFORMATII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI PENTRU
EFECTUAREA EXAMENULUI COPROPARAZITOLOGIC

Examnul macroscopic.
Examenul microscopic al materiilor fecale pentru depistarea ouălor de
helminţi în masele fecale prin îmbogăţirea - metoda Fulleborn, metoda
Kalantarean
Protozoare: Giardia lamblia, Trichomonas intestinalis, Entamoeba spp.,
Blastocystis hominis
Helminti:
•Nematode: Ascaris lumbricoides, Trichuris trichiura, Enterobius
vermicularis, Strongyloides stercoralis
• Trematode: Fasciola hepatica
• Cestode: Taenia spp., Hymenolepis nana, Diphyllobotrium latum
INFORMATII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI PENTRU
EFECTUAREA EXAMENULUI COPROPARAZITOLOGIC

Pentru a creste sensibilitatea clinica a


testului (mai ales ca unele elemente
parazitare sunt eliminate intermitent), se
recomanda 3 examene succesive, la interval
de 7 zile.
Dupa tratarea unei parazitoze examenul
coprologic de control se va efectua dupa un
interval de timp variabil in functie de
diagnostic.
Astfel, dupa tratamentul unei infectii cu
protozoare controlul se va efectua dupa 3-4
saptamani iar in infectiile cu helminti dupa
1-2 saptamani.
PROTOZOARE
Pentru realizarea frotiurilor umede in scopul
identificarii diferitelor stadii de viata ale
protozoarelor, in mod obisnuit se folosesc doua
solutii de rutina: sol. fiziologică — pentru trofozoiti
si o solutie Lugol (Iod - 1 parte, KI - 2 părţi, apă
distilată - 17 părţi) — pentru colorarea chisturilor.
Solutia Lugol nu trebuie niciodata folosita
pentru examinarea probelor pentru trofozoiti,
deoarece distruge parazitii, precum si mobilitatea
lor caracteristica.
METODE SPECIALE DE DEPISTARE A
OUĂLOR DE HELMINŢI (E. VERMICULARIS)

1. Metoda lavajului perianal (anal)


2. Metoda amprentelor perianale (metoda
Rabonivici) – cleol - 10,0 g, alcool etilic – 2,5 g,
ulei de ricină – 2,5 g, eter – 5,0 g.
METODE SPECIALE – Examenul parazitologic al
sângelui

Examenul sângelui este indicat atunci când se


suspectează:
1. Malaria
2. Leishmanioza viscerală
3. Tripanosomioza
4. Filariozele
DIAGNOSTICUL IMUNOLOGIC AL BOLILOR
PARAZITARE

Este imortant şi actual pentru:


1. Hidatidoză

2. Toxoplamoză

3. Cisticercoză

4. Larva migrans viscerală

5. Trichineloză
Rezultatele analizelor coproparazitologice efectuate in
laboratorul Synevo Bucuresti in perioada
ianuarie – octombrie 2005

ELISA pentru determinarea antigenelor de


Examene coproparazitologice directe pozitive Giardia lamblia in fecale, iulie - octombrie 2005
36,76%
91,18%
25,73% 22,79%

14,70%

8,81%

I proba II probe III probe Kato Miura Pozitiv Negativ


PROTOZOARE SE ÎMPART ÎN 4 CLASE:

1. Sporozoa – Sporozoa
2. Mastogophora – Mastigophora
3. Sarcodina – Sarcodina
4. Ciliata - Ciliata
SPOROZOA – SPOROZOA
1. Cryptosporidium parvum
2. Isospora belii
3. Toxoplasma gondi
4. Sarcocystis hominis
5. Sarcocystis lindemani
6. Plasmodium vivax
7. Plasmodium malariae
8. Plasmodium ovale
9. Plasmodium falciparum
10. Pneumocystis carini
11. Blastocystis hominis
MASTOGOPHORA – MASTIGOPHORA
1. Giardia duodenalis
2. Trichomonas tenax
3. Trichomonas vaginalis
4. Trichomonas hominis
5. Chilomastix mesnili
6. Trypanosoma gambiense
7. Trypanosoma rhodesiense
8. Trypanosoma cruzi
9. Leishmania donovani
10. Leishmania tropica
11. Leishmania braziliensis
12. Leishmania mexicana
SARCODINA – SARCODINA
1. Entamoeba histolytica
2. Entamoeba coli
3. Entamoeba hartmani
4. Entamoeba gingivalis
5. Endolimax nana
6. Iodamoeba buetschlii
7. Acanthamoeba culbertsoni
8. Acanthamoeba castellanni
9. Acanthamoeba polyphaga
10. Naegleria fowleri
CILIATA - CILIATA

1. Balantidium coli
SPOROZOA – SPOROZOA
TOXOPLASMA GONDI

Toxoplasmoza este o boala cauzata de catre un


protozor parazit numit Toxoplasma gondii, dupa
numele rozatorului african la care a fost gasit. Acest
parazit infecteaza o varietate foarte mare de specii si
foarte multe dintre tipurile celulare ale gazdei.

Gazde pot fi probabil toate animalele cu sange cald,


incluzand oamenii si animalele domestice. De o mare
importanta este pisica, membra a familiei felinelor,
gazdele definitive ale parazitului.
SPOROZOA – SPOROZOA
TOXOPLASMA GONDI
Toxoplasma gondii este un protozoar apartinand
ordinului Coccidia, clasa Sporozoare, foarte apropiat de
genul Isospora. Ciclul de viata al Toxoplasma presupune 3
forme:
- trofozoit: forma invaziva responsabila de manifestarile
acute ale infectiei;
- chist: responsabil de invazie persistenta si  latenta;
- oochist: nu se intalneste la om, ci numai la pisica (gazda
obligatorie), avand rol in ciclul evolutiv al Toxoplasmei si 
in transmiterea invaziei.
SPOROZOA – SPOROZOA
TOXOPLASMA GONDI
Trofozoitul este ovoid, piriform sau semulunar,
asimetric, având una din extrimităţi mai rotunjită.
Pe pareparate colorate Giemsa citoplasma apare
albastru-pal, iar nucleul roşu-purpuriu.
SPOROZOA – SPOROZOA
TOXOPLASMA GONDI

Parazitul este ubicuitar in natura, fiind intalnit in


mod obisnuit in solurile din regiuni calde si umede
ce sunt contaminate cu materii fecale de la animale.
Parazitul poate infecta orice mamifer, insa
principalul rezervor al bolii este reprezentat de
familia Felidae (din care face parte si pisica), unde
parazitul se reproduce si este eliminat prin materiile
fecale sub forma de oochisti in cursul infectiei
acute.
SPOROZOA – SPOROZOA
TOXOPLASMA GONDI

Agneta Pavel (1992) arata ca "Morbiditatea reala a


acestei maladii este departe de a fi cunoscuta. Cifrele
comunicate reprezinta doar un varf de iceberg al
fenomenului" cit. de Prof. Dr. Gh. Olteanu red.,
Poliparazitismul la om, animale, plante si mediu, ed.
Ceres, Bucuresti 2001
SPOROZOA – SPOROZOA
TOXOPLASMA GONDI
Pentru adultii sanatosi din punct de vedere imunitar
infectia cu acest parazit nu prezinta mare importanta,
majoritatea cazurilor de invazie cu T. gondii fiind
asimptomatice.
Ocazional, variate simptoame usoare pot fi observate,
dintre care limfadenopatia este cea mai semnificativa
manifestare clinica.
Alte manifestari sunt: durere de cap, greata, oboseala
marcata, febra, dureri musculare, gat iritat.
Formele grave la adultii competenti imunologic sunt
extrem de rare.
SPOROZOA – SPOROZOA
TOXOPLASMA GONDI
Cunoasterea conditiilor in care survine toxoplasmoza si
a tratamentului sunt insa extrem de importante pentru
doua categorii de oameni:

1. Adultii imunodeprimati - cei cu limfom Hodgkin,


cancer, lupus eritematos sistemic, tratament cu
imunosupresoare, SIDA.
2. Femeile gravide care fac invazie pentru prima oara in
timpul sarcinii. La acestea parazitul se poate transmite
catre copil, cu consecinte dintre cele mai nefaste.
SPOROZOA – SPOROZOA
TOXOPLASMA GONDI
EPIDEMIOLOGIE
 

Datele epidemiologice legate de infestarea cu


Toxoplasma gondii arată că toxoplasmoza este cea mai
răspândită zoonoză de pe glob, cel puţin 500 milioane de
oameni prezentând anticorpi faţă de Toxoplasma gondii şi
poate fi întâlnitǎ la aproape toate animalele cu sânge cald.
Infestarea este mai frecventă în zonele calde.
SPOROZOA – SPOROZOA
TOXOPLASMA GONDI
CICLUL SEXUAT.  Cel care a descoperit această etapă a
fost Hutchinson în 1965, care descrie două faze succesive:
prima schizogonică şi a doua gametogonică. Acestea se
desfăşoară în intestinul gazdei definitive (felide).

REPRODUCEREA ASEXUATĂ.  Spre deosebire de ciclul


sexuat, care are loc numai în gazda definitivă, cel asexuat
poate avea loc într-o mare varietate de gazde: animale cu
sânge cald şi păsări. Dezvoltarea parazitului în cadrul
acestui ciclu recunoaşte 2 faze una „acută” de tahizoit şi alta
„latentă” de bradizoit.
SPOROZOA – SPOROZOA
TOXOPLASMA GONDI
TRANSMITEREA LA OM

T. gondii se transmite la om pe trei rute principale:

1. in primul rand, omul se poate infecta prin consumul de carne


cruda sau insuficient preparata, in special cea de porc, oaie si
vanat, sau de alimente insuficient preparate care au venit in
contact cu carnea cruda.
2. in al doilea rand, omul poate ingera chisti pe care pisicile i-au
eliminat prin fecalele lor, oochisti proveniti din cutiile cu dejectii
sau din sol (prin gradinarit, fructe si legume nespalate sau apa
nefiltrata).
3. in al treilea rand, femeile pot transmite transplacentar invazie
catre fat.
SPOROZOA – SPOROZOA
TOXOPLASMA GONDI
Receptivitatea fata de invazie este generala.
Toxoplasma gondii se multiplica intracelular la locul de
invazie (tractul gastrointestinal), iar bradizoitii eliberati din
chisturile tisulare sau sporozoitii eliberati din oochisturi
penetreaza si se multiplica in celulele epiteliale intestinale.
Formele parazitare se propaga mai intai in ganglionii
limfatici mezenterici dupa care ajung si la organe situate la
distanta, pe cale limfatica sau sangvina. Toxoplasma
infecteaza virtual toate tipurile celulare, insa exista o
predilectie pentru neuroni, microglii, celulele coroidei si
retinei, precum si  pentru celulele apartinand sistemului
reticuloendotelial.
SPOROZOA – SPOROZOA
TOXOPLASMA GONDI
O data cu dezvoltarea raspunsului imun umoral sau
celular supravietuiesc doar acei paraziti care sunt protejati
de un habitat intracelular sau se gasesc in interiorul
chisturilor tisulare.
Un raspuns imun eficient reduce semnificativ numarul
tahizoitilor din toate tesuturile. Formarea chisturilor
tisulare se produce in numeroase tesuturi si organe in cursul
primei saptamani de invazie; acestea sunt responsabile de
invazie reziduala (cronica sau latenta) si persista in
principal la nivelul creierului, muschilor scheletici,
miocardului si ochiului.
CICLUL BIOLOGIC LA TOXOPLASMA GONDI
INVAZIE CU T. GONDII SE
MANIFESTA SUB DOUA FORME:

1. Toxoplasmoza dobandita (atunci cand este contactata in


afara sarcinii si este de obicei asimptomatica).
2. Toxoplasmoza congenitala (atunci cand infectia are loc in
timpul sarcinii, aceasta conducand la infectarea fatului, cu
consecinte grave asupra acestuia).
SPOROZOA – SPOROZOA
TOXOPLASMA GONDI
MANIFESTARILE CLINICE

Manifestările clinice în toxoplasmoză variază de la un


tablou asimptomatic până la forme grave cu mortalitate
ridicată.
Marea majoritate a cazurilor nu este diagnosticată.
SPOROZOA – SPOROZOA
TOXOPLASMA GONDI
INVAZIE LA FEMEILE GRAVIDE

Se apreciaza ca sansele unei femei de varsta fertila sa


vina in contact cu parazitul sun cuprinse intre 25 si 99% sa
vina in contact cu parazitul (Paris 25%, Brussels 47%,
vestul Scotiei 75%, SUA 85%, Oslo 99%).
Riscul general mediu pentru o femeie sa faca o invazie
acuta ci Toxoplasma gondii in timpul sarcinii este cuprins
intre 20 si 50%. Aceste diferente sunt apar din cauza
diferitelor conditii socio-culturale si geografice (obiceiuri
de alimentatie, animalele din regiune, temperatura etc.).
TOXOPLASMOZA CONGENITALA - BOALA COPILULUI
TRANSMISA DE CATRE MAMA

La gazdele imunocompetente, invazie cu T. gondii este urmata in


majoritatea cazurilor de imunitate la toxoplasmoza, pentru intreaga
viata. Din aceasta cauza, daca invazie primara survine cu 4 - 6 luni
inainte de momentul conceptiei, sau mai devreme, imunitatea mamei va
impiedica de obicei transmiterea la fat, in cazul expunerilor ulterioare
ale mamei. Exceptia o constituie femeile imunodeprimate, care au lupus
eritematos sistemic, sau SIDA, la care transmiterea congenitala a fost
intalnita, desi expunerea la parazit avusese loc inainte de conceptie.
Insa, daca invazie cu T. gondii a fost contractata in timpul sarcinii,
parazitul poate fi transmis la fat chiar si de catre femeile
imunocompetente. Mecanismul probabil al transmiterii implica trecerea
parazitului in sange si apoi la fat, prin intermediul placentei
Toxoplasmoza congenitala poate duce la avort, moartea
nounascutului sau malformatii fetale, cu consecinte pentru fat. Poate, de
asemenea, reduce semnificativ calitatea vietii copiilor care au
supravietuit invaziei prenatale.
SPOROZOA – SPOROZOA
TOXOPLASMA GONDI
Riscul infectarii intrauterine a fatului, riscul manifestarii
toxoplasmozei congenitale si severitatea bolii depind de:
- momentul in care a survenit infectia in timpul sarcinii,
- competenta imunologica a mamei in timpul infectiei acute,
- numarul si virulenta parazitilor transmisi la fat,
- varsta fatului la momentul transmiterii.

Daca invazie nu este tratata, riscul transmiterii


intrauterine catre fat, creste pe masura ce sarcina avanseaza
in varsta, acesta fiind aproximativ 14% in primul trimestru
si aproximativ 59% in trimestrul trei de sarcina.
SPOROZOA – SPOROZOA
TOXOPLASMA GONDI

Manifestarile clinice sunt de natura sechelara si au loc in


mod deosebit la nivelul ochilor (strabism, orbire), urechii
(surditate), ficatului (icter, hepatosplenomegalie) si
sistemului nervos (hipotonie, convulsii, hidrocefalie, retard
mintal).
CUM EVITAM INVZIE CU TOXOPLASMA GONDII

1. Pentru a preveni toxoplasmoza si alte boli generate de


alimente, hrane ar trebui pregatita la o temperatura mai
mare de 63-71ºC. Incalzirea alimentului trebuie sa fie
uniforma, fiti atente la cuptoarele cu microunde de putere
mica!
2. Fructele si legumele trebuie spalate foarte bine inainte de
a fi folosite.
3. Mesele sau fundurile pentru taiat carne, suprafetele
pentru gatit, tacamurile si mainile vor fi spalate cu apa calda
si detergent dupa ce au venit in contact cu carne cruda rosie
sau alba sau cu legume sau fructe nespalate.
Nu folositi cutitele cu care ati taiat carne inainte de ale
spala, pentru a taia alte alimente.
4. Gustatul carnii crude (tocaturi de exemplu) sau insuficient
preparate este interzis.
CUM EVITAM INVZIE CU TOXOPLASMA GONDII
5. Femeile insarcinate ar trebui sa poarte manusi atunci cand
lucreaza in gradina sau vin in contact cu pamant sau nisip,
din cauza posibilitatii de infestare a acestora cu fecale de
pisica. Dupa activitati care implica acest contact mainile
trebuiesc spalate cu atentie.
6. Daca este posibil, femeile insarcinate trebuie sa evite sa
curete cutiile in care pisicile isi fac nevoile. Daca nu este
nimeni disponibil care sa la inlocuiasca, femeile insarcinate
vor purta manusi si se vor spala dupa aceea cu multa atentie
pe maini. Cutiile cu dejecte de pisica trebuiesc curatate
obligatoriu zilnic. Pisicile vor fi pastrate permanent in casa,
pentru a nu se infecta din mediul exterior si vor fi hranite
numai cu hrana uscata, conservata sau preparata termic.
Femeile gravide nu trebuie sa adopte pisici vagabonde.
Parerile privind valoarea analizelor care deceleaza posibila
invazie la gravide sunt impartite.
In Austria si Franta, programele de screening prenatal
sunt obligatorii fiind infiintate in anul 1975 respectiv 1978.
Mai recent, screening-ul prenatal a fost introdus in parti ale
Italiei in timp ce Danemarca, Polonia (regiunea Poznan) si
parti din SUA au initiat programe de screening neonatal.
In unele zone ale SUA, cu incidenta foarte scazuta a
toxoplasmozei, se considera ca screening-ul este recomandat
numai femeilor cu risc foarte mare (infectie cu HIV, LES,
neoplazii) sau la cele la care ecografia de rutina a decelat la fat
hidrocefalie, calcificari intracraniene, microcefalie, intarziere
a dezvoltarii fetale, ascita sau hepatosplenomegalie, deoarece
rezultatele fals pozitive pot duce la tratamente inutile sau la
intreruperi de sarcina nenecesare.
In zonele in care seroprevalenta este ridicata, screening-ul
serologic al femeilor gravide este recomandat, cel putin in
saptamanile 10 - 12 de sarcina si ar trebui repetat in
saptamanile 20 - 22 daca rezultatul initial este negativ.
DIAGNOSTICUL DE LABORATORSPOROZOA –
SPOROZOA – SPOROZOA
TOXOPLASMA GONDI
Diagnosticul imunologic: se bazeaza pe evidentierea
anticorpilor specifici in sange sau alte lichide biologice.
Cele mai utilizate metode sunt:
•           Reactia de imunofluorescenta indirecta (RIF) prin
care pot fi evidentiati anticorpii IgG si IgM
•           Reactia ELISA: evidentiaza anticorpii de tip IgG,
IgM si IgA
•           Antigenemia: prezenta numai in infectiile acute
DIAGNOSTICUL DE LABORATOR
SPOROZOA – SPOROZOA
TOXOPLASMA GONDI

Diagnosticul molecular: consta in evidentierea


prin tehnica PCR (polymerase chain reaction) a
ADN-ului parazitar din proba biologica. Tehnica
PCR este cea mai utila, mai ales in stabilirea
diagnosticului de invazie acuta.
DIAGNOSTICUL DE LABORATOR
SPOROZOA – SPOROZOA
TOXOPLASMA GONDI
 Toxoplasma – ADN in sange: diagnosticul toxoplasmozei
diseminate si al invaziei neonatale.
 Toxoplasma – ADN in urina: detectarea invaziei
congenitale.
 Toxoplasma – ADN in LCR: diagnosticul encefalitei
toxoplasmozice la pacienti imunodeprimati sau la nou-
nascut.
 Toxoplasma –  ADN in lichid amniotic: diagnosticul invaziei
fetale cu T. gondii.
 Toxoplasma – ADN in lichid ocular (tumoare apoasa sau
vitroasa): detectarea corioretinitei toxoplasmozice.
MASTOGOPHORA – MASTIGOPHORA
GIARDIA DUODENALIS
(LAMBLIA INTESTINALIS)

Calea de invazie: digestiva, prin apa si alimente


contaminate.

Localizare: intestinul subtire, in special la nivelul


duodenului

Diagnostic: examene coproparazitologice repetate, tubaj


duodenal, capsula enterotest, depistarea antigenelor in
fecale.
MORFOLOGIA GIARDIA INTESTINALIS
CICLUL BIOLOGIC LA GIARDIA DUODENALIS
MASTOGOPHORA – MASTIGOPHORA
GIARDIA DUODENALIS
(LAMBLIA INTESTINALIS)
Giardioza - numita si giardia - este o boala intestinala
cauzata de invazie parazitul Giardia lamblia (numita si
Giardia intestinalis).

Simptomele de giardie sunt diaree si simptome generale


intestinale.

Se considera ca 30-60% din populatie poarta Giardia,


majoritatea fara simptome. Parazitul poate fi prezent si la
caine, pisica, oaie, soareci, dar nu se stie clar daca aceste
animale pot transmite parazitul omului.
MASTOGOPHORA – MASTIGOPHORA
GIARDIA DUODENALIS
(LAMBLIA INTESTINALIS)
MORFOLOGIE

GIARDIA - anaerob, aerotolerant (respira in


prezenta oxigenului printr-o flavina).
Exista sub 2 forme: trofozoid si chist.
1. Trofozoidul - la microscopul optic are forma de
para taiata longitudinal cu 2 nuclei si 4 perechi de
flageli.
2. Chistul - este ovoid sau elipsoid si ascunde in
spatele unui perete aceleasi organite: nuclei si
flageli.
MASTOGOPHORA – MASTIGOPHORA
GIARDIA DUODENALIS
(LAMBLIA INTESTINALIS)
FACTORI DE RISC
Copiii sunt infectati mai frecvent decat adultii, mai ales cei
aflati in centre de plasament, unde copiii nu sunt invatati sa
foloseasca toaleta cum trebuie. De asemenea este mai frecvent
intalnita invazie in centrele de ingrijire pentru batrani, acestia
avand si probleme de incontinenta urinara (pierdere
inconstienta de urina).
Boala este mai frecventa si in comunitatile care folosesc
apa din rauri si lacuri ca sursa de apa potabila si nu folosesc
filtrarea apei in procesul de purificare. Tratarea cu clor a apei
potabile nu este o metoda sigura de distrugere a parazitului.
Cei care merg in camping si exursionistii care circula in
zonele unde apa poate fi contaminata cu acest parazit, au un
risc mai mare de a contacta boala, in conditiile in care nu isi
purifica apa prin fierbere sau filtrare.
MASTOGOPHORA – MASTIGOPHORA
GIARDIA DUODENALIS
MOD DE TRANSMITERE

O persoana se poate infecta cu acest parazit daca mananca sau bea


apa contaminata. Daca se ingrijeste o persoane deja infectata, se vor lua
masuri de precautie cum este spalarea pe maini cat mai frecvent pentru a
se evita raspandirea bolii. De exemplu daca se schimba scutecele unui
copil cu giardia si nu se spala mainile dupa, orice sau oricine care este
atins se va infecta. Se poate face si autocantaminare daca mana nespalata
se va folosi pentru a manca sau a se atinge.
Odata ce a ajuns in organism, parazitul se multiplica in intestinul subtire
si va circula in intestinul gros. Unii paraziti formeaza chisti, forme
inactive care pot supravietui pe o perioada mai lunga de timp in afara
organismului. Parazitii si chistii parasesc organismul prin scaun si pot
contamina apa sau alimentele, continuand ciclul.
Dupe expunerea la parazit, urmeaza apoi 7-10 zile pana la aparitia
infectiei, dar poate varia intre 3 si 25 de zile sau mai mult. Se poate
transmite invazie si la alte persoane in toata aceasta perioada in care
exista infectia cu parazit, care poate dura luni de zile, chiar si daca nu
exista simptome.
MASTOGOPHORA – MASTIGOPHORA
GIARDIA DUODENALIS
EPIDEMIOLOGIE
Rezervorul de paraziti - omul (s-a dovedit existenta si la animale dar nu
preferential).
Cai de transmitere - sub forma de chisti prin:
 Apa si alimente contaminate.
 De la o persoana la alta.
Cei mai expusi:
 Colectivitatile de copii.
 Spitalele de psihiatrie.
 Homosexualii.
 Turisti care se deplaseaza in zone endemice.
Epidemiile hidrice - se intalnesc la comunitati care folosesc surse de
apa potabila-apele de suprafata.
Conditiile optime de supravietuire ptr chisti sunt 4-8 grade dar
rezista si sub 0 grade; se distrug la peste 20 grade iar 45-55 grade este
considerat intervalul critic de viabilitate.
Dezinfectarea apei se poate face prin filtrarea prin materiale poroase,
prin tratarea cu radiatii UV sau cu substante chimice-cloramina, etc.
MASTOGOPHORA – MASTIGOPHORA
GIARDIA DUODENALIS
CELE MAI FRECVENTE SIMPTOME
1. Diaree care de obicei dureaza 7-10 zile. Poate dura mai mult dar
de asemenea poate sa se amelioreze si mai repede in 2-4 zile. La inceput
este prezenta o diaree apoasa, urmata apoi de steatoree (prezinta
grasimi), scaune urat mirositoare care pot pluti. Acest lucru este un semn
ca grasimile nu sunt digerate corespunzator si sunt transferate din
organism in scaun.
2. Crampe si sensibilitate abdominala.
3. Greata si pierderea apetitului alimentar.
4. Flatulenta (gaze) sau balonare.
De cele mai multe ori, persoanele infectate nu cauta un tratament pentru
aceste simptome. De cele mai multe ori simptomele se amelioreaza de la
sine. Dar daca giardioza nu este tratata de la aparitia primelor
simptome, boala poate dura o perioada lunga de timp si sa devina o
boala cronica. Persoanele cu giardioza cronica prezinta atacuri diareice
care apar si dispar insotite de simptomele descrise. Aceste episoade
alterneaza cu perioade de constipatie sau un tranzit intestinal normal si
dureaza doar cateva zile cand apar.
Din aceste motive, acestia nu se adreseaza la medic pentru tratament.
SIMPTOMELE DE GIARDIOZA CRONICA
- scaune moi, grase, nelegate (nu mereu lichide sau apoase), uneori scaunele
pot fi urat mirositoare sau spumoase si de cele mai multe ori in cantitate mica
- disconfort abdominal sau iritatii gastrice care sunt mai frecvente dupa mese
- crampe abdominale, balonare sau durere
- halena fetida (miros urat in respiratie) persistenta, uneori cu miros de sulf
- dureri de cap ocazional
- scaderi in greutate
- stare generala proasta, astenie, fatigabilitate, stare generala de disconfort.
Simptome la copil
Copiii cu giardioza pot sa nu prezinte alte simptome decat tulburari de
crestere, scadere in greutate.
Daca sunt prezente simptome, acestea sunt:
- scaune diareice spumoase, galbene, urat mirositoare
- scaderi in greutate sau pierderea apetitului alimentar
- dureri abdominale, greata sau varsaturi
- deficite nutritionale cauzate de incapacitatea absorbtiei unor nutrienti.
Alaptarea este considerata ca protejeaza sugarii de a face giardioza. Laptele
de mama contine nutrienti care omoara parazitii.
Aceste simptome de giardioza sunt comune si altor infectii intestinale. Durata
simptomelor si testul de identificare a parazitului, pot fi singurele care fac
diagnostic diferential al acestor boli.
MASTOGOPHORA – MASTIGOPHORA
GIARDIA DUODENALIS
PROFILAXIA

Se previne infectarea cu giardia daca se mentin regulile de igiena mai ales in


gradinite, azile pentru batrani si acasa. Se recomanda spalarea pe maini cat
mai des si evitarea contactului cu materiile fecale de la persoane infectate.
Nu se consuma apa netratata in zonele in care exista parazitul. Pentru a se
preveni raspandirea parazitului in apele contaminate, se va fierbe apa
inainte de a fi utilizata. De asemenea se vor lua masuri de tratare a apei din
bazinele de inot si mentinere la standarde corespunzatoare cu ajutorul
sistemelor de filtrare.
Se previne invazie cu giardia la persoanele care calatoresc prin folosirea
apei din sticle imbuteliate si evitarea consumului de fructe si legume
nespalate.
Prevenire:
 Utilizarea apei de baut tratate, fierte sau filtrate (filtru cu pori
<1micrometru.
 Evitarea utilizarii de gheata din rauri pentru racit.
 Evitarea mancarii nefierte si nespalate (legume,fructe, salate).
 Spalarea pe maini dupa utilizarea baii, wc-ului.
In conditii favorabile, procesul dechistarii dureaza 10 minute
si se realizeaza prin fisurarea peretelui chistului iesind mai intii
flagelii, apoi intreaga celula.
Rezulta 2 trofozoiti care fie se vor deplasa in lichidul
duodenal, fie vor adera cu ajutor ventuzei de microvilozitatile
intestinale.
Se divid binar la aproximativ 5 ore.
Inchistarea are loc pe masura ce fluxul intestinal poarta
formele vegetative catre portiunile terminale ale intestinului
subtire si dureaza aproximativ 16 ore.
VĂ MULŢUMIM PENTRU ATENŢIE