Sunteți pe pagina 1din 26

Subiectul: Genul Clostridium

Agenții cauzali ai gangrenei gazoase,


botulismului și tetanosului.
AGENTUL PATOGEN AL
GANGRENEI GAZOASE
Gangrena gazoasă reptrezintă o infecție mixtă, adică este cauzată de un grup
de microorganisme. Ele fac parte din familia Bacillaceae, genul Clostridium.
Reprezentanții principali:Clostridium perfringens, Clostridium novyi,
Clostridium septicum, Clostridium histolyticum, Clostridium sordellii )și
adeseori în combinare cu aerobii: stafilococi și streptococci.
Morfologia
Reprezintă
bacterii mari,
cu capete
rotunde.

Formează
spori de
formă ovală
sau rotundă.

Nu formează
capsule (au
capsulă C.
perfringens).

Sunt
microorganis
me mobile.
Rezistența la factorii mediului
înconjurător

Formele vegetative ale


C.novyi sunt slab rezistente.
Sporii se pastrează în mediul
Formele vegetative ale C.
înconjurător în decurs de
perfringens nu sunt
mai mulți ani (25-30). La
rezistente la factorii
fierbere sporii de C.novyi
mediului înconjurător:
pier peste 40-60 min, iar la
asupra lor acționează nociv
acțiunea razelor solare
substanțele dezinfectante în
directe peste 24 ore.
concentrații obișnuite.
Concentrațiile obișnuite de
dezinfectanți duc la moartea
lor peste 5-20 min.
Sursele de infecție
În mediul înconjurător
clostridiile gangrenei nimeresc
în intestinul animalelor, cel mai
frecvent al celor erbivore (în
condiții sanitare și igienice
insuficiente, clostridiile pot fi
înregistrate pe pielea omului).
Căile de transmitere

La afectarea țesuturilor,
îndeosebi pe răni adânci și În timp de pace gangrena
nimerirea în ele a bulgărașilor gazoasă poate interveni ca
de sol, fragmentelor de urmare a operației nereușite,
îmbrăcăminte, schijelor de inoculării medicamentelor,
obuz pot interveni infectarea avorturilor ilegale etc.
și evoluția bolii.
Patogeneza
Sporii sau formele vegetative ale celulelor nimerind în rană, se înmulțesc si se elimină
exotoxina. Pe parcursul înmulțirii clostridiilor gangrenei gazoase are loc necrotizarea
țesutului sănătos. Deosebit de intens acest proces decurge în țesutul muscular, deoarece
în componența lui se conțin cantități mari de glicogen, care reprezintă un mediu deosebit
pentru dezvoltarea anaerobilor.
Cel mai des infecția se dezvoltă în rănile adânci, unde se formează “buzunare oarbe”,
care sunt insuficient asigurate cu oxigen și unde se formează condiții favorabile pentru
dezvoltarea clostridiilor. Exotoxinele eliminate cauzează fenomene de intoxicare.
Deseori clostridiile formează infecții mixte: acțiunea combinată a toxinelor de C.
perfringens și C.novyi cauzează reacții mult mai complicate decât acțiunea aparte a
toxinelor.

În patogeneza infectiei anaerobe un rol deosebit aparține microflorei însoțitoare


(stafilococii, streptococii ș.a.), precum și reactivității macroorganismului la aceste
infecții.
Profilaxia
Profilaxia gangrenei presupune tratarea corespunzătoare a rănilor și urmărirea
procesului de vindecare pentru a fi descoperite la timp semnele infecției sau
alte complicații.

Pacienții cu diabet zaharat sau afecțiuni circulatorii sunt predispuși apariției


gangrenelor. În cazul acestora, se recomandă examinarea de rutină a
membrelor deoarece orice leziune, chiar minoră, poate conduce la complicații
grave.

De asemenea, renunțarea la fumat și evitarea traumatismelor externe (de


exemplu, degerăturile) sunt modalități de preventie ale bolii.

Se intrebuințează polianatoxina adsorbita, care conține anatoxine ale tuturor


reprezentanților gangrenei gazoase. În profilaxia serologică la răni adânci
(mai frecvent în timp de război) se aplică serul antigangrenos. De asemenea se
folosește amestecul de fagi anaerobi.
AGENTUL PATOGEN AL
BOTULISMULUI
Clostridium botulinum a fost descoperit de E. van Ermengen
în anul 1896. Pentru prima dată agentul patogen a fost izolat
din șuncă, care a cauzat intoxicări în masă.
Morfologia
Reprezintă bacterii mari,
cu capete rotunde.
Formează spori de formă
ovală sau rotundă.
Nu formează capsule.
Sunt microorganisme
mobile;
Sunt grampozitive.
Formarea toxinelor
C. botulinum produce
toxine, care sunt cele
mai puternice otrăvuri
dintre toate toxinele
biologice.
Această toxină constă
din 2 componenți:
neurotoxina și
hemaglutinina.
Rezistența la factorii
mediului înconjurător
Formele vegetative de C. botulinim pier la 800C peste 30 min.

Sporii sunt foarte rezistenți. Ei suportă fierberea în decurs de


câteva ore (până la 5 ore).
În bucăți mari de carne, în borcanele cu conserve cu volum
mare, sporii se păstrează chiar și după autoclavare.
Exotoxina botulinică rezistă la fiebere în decurs de 10 min.

Manifestă rezistență la acțiunea razelor solare, temperaturi


joase și la substanțe dezinfectante.
Sursele de infecție
Agenții patogeni ai botulismului sunt larg
răspândiți în natură: în sol, apă unde nimeresc cu
masele fecale ale animalelor și peștilor.
C.botulinum crește și se înmulțește în sol.
Omul se molipsește prin intermediul produselor
alimentare, infectate cu bacterii sau exotoxine.
Căile de transmitere
Alimentară
(la întrebuințarea în hrană a
produselor infectate: carne și
produse din carne, conserve din
legume și pește, ciuperci ș.a.)

Deosebit de periculoase sunt


produsele conservate în condiții
de domiciliu.
Patogeneza

Procesul patologic este


cauzat de neurotoxina,
care prin pereții La bolnavi se
Porțile de pătrundere intestinului se absoarbe înregistrează schimbări
sunt membranele în sânge, se răspândește ale organelor vizuale,
mucozitare ale în tot organismul dereglarea funcțiilor
aparatului digestiv. afectând SNC. Mai respiratorii și de
frecvent sunt afectate deglutiție.
celulele bulbului
rahidian și sistemul
cardiovascular.
Profilaxia nespecifică se adresează:
Măsurilor de reducere a contaminării produselor crude înainte de prelucrare și conservare – vegetale, carne
(la abator, stocuri), pește, moluște etc.

Modului de procesare a semiconservelor și conservelor din oricare tipuri de produse. Proceduri speciale se
adresează și se aplică însă numai în mediu industrial, nu și domestic.

Respectării normelor de conservare a tuturor produselor destinate consumului și în mod particular controlul
eficienței procesului de sterilizare a conservelor.

Controlului bacteriologic al conservelor și semiconservelor industriale înainte de comercializare.

Stocării, manipulării și utilizării conservelor ori semiconservelor; respectarea condițiilor de refrigerare a


semiconservelor, a termenului de expirare, a tuturor produselor, îndeosebi mezelurilor, semiconservelor și
conservelor industriale.
Măsurilor de educație sanitară a lucrătorilor din industria alimentară și a consumatorilor.

Orice conservă bombată sau cu termenul de expirare depășit se exclude din consum.

Profilaxia botulismului în condiții casnice: produsele conservate înainte de folosire e necesar să fie fierte
pe baia de apă (sau în cratiță) în decurs de 15-20 min.
Profilaxia specifică
Profilaxia pasivă (seroprofilaxie)
se aplică numai în caz de
contaminare accidentală (de
laborator), până la identificarea
tipului toxinei.

Primele încercări de a produce un


vaccin antibotulinic testat pe
oameni datează din 1930.
Ulterior, în 1965, un vaccin
antibotulinic pentavalent a fost
aprobat pentru vaccinarea limitată
a lucrătorilor expuși profesional
riscului toxicoinfecției.
AGENTUL PATOGEN AL
TETANOSULUI
Agentul patogen al tetanosului (Clostridium tetani) a fost
descris de Nicolaer în anul 1884. În cultura pură a fost izolat
de Kitasato în anul 1889.
Morfologia
sunt microorganisme
baciliforme cu capetele
rotunde;
sunt mobile, flagelii sunt
dispuși peritrihial;
nu formează capsule;
formează spori de formă
sferică, dispuși terminal;
sunt grampozitive
Formarea toxinelor
C. tetani produce
una din cele mai
puternice
Tetanolizina
exotoxine, care
hemolizează
constă din 2
eritrocitele.
componenți:
tetanospasmina și
tetanilizina:

Tetanospasmina
(neurotoxina)
afectează celulele
motorii ale țesutului
nervos, ce cauzează
contractarea
spasmatică a
mușchilor.
Rezistența la factorii mediului
înconjurătorFormele vegetative
ale C.tetani la
temperatura de 60-
700C pier peste 20-30
min.

Sporii sunt foarte


Soluțiile
rezistenți, ei rezistă
dezinfectante
la fierbere în
distrug sporii peste
decurs de 1-1,5
5-6 ore.
ore.

În sol și pe
Razele solare
obiectele
directe omoară
înconjurătoare
sporii peste câteva
sporii se păstrează
ore.
timp îndelungat.
Sursele de infecție
Agenții patogeni ai tetanosului
sunt răspândiți pe larg în
natură. Multe animale sunt
purtători de infecție, de aceea C
tetani se întâlnește în sol, unde
nimerește din intestinul omului
și animalelor.

Sporii se pot
transmite prin
intermediul prafului,
nimerind pe haine și
diverse obiecte ale
mediului
înconjurător.
Căile de transmitere
și porțile de intrare
C.tetani pătrunde prin zonele afectate ale
pielii și prin membranele mucozitare.

Tetanosul este o infecție traumatică și


îmbolnăvirea este legată direct de
nivelul traumatismului (îndeosebi în
timp de război).
Deosebit de periculoase sunt rănile cu
traumatizarea profundă a țesuturilor, în
care pot pătrunde pământ, obiecte străine
ș.a.
Patogeneza
Nimerind în profunzimea țesuturilor, sporii încep să germineze în
forme vegetative.

În timpul înmulțirii, clostridiile tetanosului elimină exotoxină.

Toxina acționează selectiv asupra celulelor SNC și cauzează


spasmul mușchilor motori.

Cele mai timpurii simptome ale tetanosului sunt convulsiile


mușchilor maseteri, apoi începe spasmul musculaturii faciale și
occipitale. Apare “zâmbetul sardonic”.
Ulterior se înregistrează contractarea mușchilor abdominali și ai
membrelor posterioare. Moartea intervine din cauza asfexiei
condiționate de spasmul musculaturii respiratoare.
Profilaxia
Aceasta constă în vaccinarea
prevenirea rănilor obligatorie a
și leziunilor pielii populației conform
în viața cotidiană și calendarului de
la locul de muncă, vaccini din
Profilaxie nespecifică:

Profilaxia specifică:
contaminarea Republica Moldova
rănilor, educația cu vaccinul DTP
sanitară, (anti diftero-tetano-
tratamentul pertussis).
chirurgical atent cu
pansamente în timp
util, respectarea
regulilor de asepsie
și antisepsis în
spitale;
Bibliografie:
F.K.Cerkes, L.B.Bogoiavlenskaia, N.A.Belskaia,
Microbiologie, Chișinău, Știința, 1993.
M. Moldoveanu, Virusologie, bacteriologie și parazitologie
pentru asistenți medicali, București: Editura ALL, 2012.
Piatchin Ch., Krivoșein Iu. Microbiologie cu virusologie și
imunologie, editura Lumina, Chișinău, 1993;
Galetchi P., Buic D., Plugaru St. Ghid practic de
microbiologie, I.E.P. Știința, Chișinău, 1997.