Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
R F
PÂRGHIA DE TIP II
La pârghia de tip II punctul de sprijin se află
la un capăt, iar la celălalt capăt se află
punctul de aplicaţie al forţei active.
Exemple de pârghii de tip II: roaba, etc.
O F
R
PÂRGHIA DE TIP III
R
PARGHII IN ORGANISM
Pirghii de gradul I sunt relativ putine in organism.
-trunchiul se afla in echilibru pe picioare ca o parghie de gradul I,
-capul, care sprijinit pe atlas, functioneaza ca o parghie cu brate
inegale, verticala CG netrecand prin atlas.
-antebratul in extensie se comporta ca o parghie de gradul I
.
In practica medicala, parghiile de gradul I sunt foarte numeroase
-parghiile duble cum sunt foarfecele si clestii, care se impart in functie
de utilitate, dupa lungimea bratelor.
I. foarfece pentru invins rezistente mari (cum ar fi gipsul sau clestii
pentru extractii dentare) cu gura puternica si mica si manere lungi;
apasand pe un brat de parghie lung se poate invinge o rezistenta mare
II. clestii la care bratele parghiei pe care apasam sunt mici, iar
cele pe care se aplica rezistenta sunt lungi (forcepsul).
III. Foarfecele si clestii la care marimea bratelor fortei nu difera
prea mult de cea a bratelor rezistentei (clestele pentru
tractiunea limbii in caz de asfixiere, clestele de manipulat
pansamentele etc.)
- In sectiile de fizioterapie si in laboratoare exista tot felul de parghii de
gradul I(balante analitice, scripeti etc.)
Parghii de gradul al II-lea in organism
- incisivii si caninii. Aceste parghii au forma de pana, iar conditia
necesara si suficienta pentru echilibrul fortelor la un astfel de
instrument este ca raportul dintre forta si rezistenta sa fie acelasi ca
intre marimea bazei de apasare si lungimea suprafetei laterale a
instrumentului (eficacitatea instrumentului creste cu cat baza este mai
mica, deci, cu cat el este mai ascutit).
Diferite moduri de
montare a scripetilor
Utilizarea scripetilor in medicina
In chirurgie si ortopedie la reducerea fracturilor diafizei femurale
si ale gambei,scripetii asigura extensia continua a piciorului pana la
formarea calusului, urmarind asezarea partilor fracturate una in
prelungirea celeilalte; extensia trebuie sa fie continua, deoarece muschii
care nu sunt in contractie permanenta ar determina suprapunerea
partiala a celor doua parti ale osului fracturat, impiedincand astfel
refacerea osului in forma normala.
Pentru obtinerea unei extensii permanente trebuie exercitata o
tractiune neintrerupta, lucru care se poate realiza folosind o greutate care
ar trage de picior in jos atata timp cat pacientul sta in pozitie verticala.
Pozitia pacientului fiind cea orizontala se foloseste un sistem de scripeti
ca in figura