Clasa Cephalopoda

Clasa Cephalopoda

Sunt specii exclusiv marine, rapitoare, cu piciorul transformat in tentacule sau brate prehensile.

Ca morfologie, cefalopodele au inregistrat in cursul evolutiei lor care a debutat in paleozoic numeroase
morfe. In prezent supravietuiesc doar cateva din liniile evolutive ale cefalopodelor, care se
caracterizeaza in special prin disparitia cochiliei calcaroase. Ca si la celelalte grupe de moluste, se disting
zona cefalica - care in cazul acestui grup poarta tentaculele prehensile situate in jurul orificiului bucal - si
masa viscerala, care are aspect alungit sau saciform.

Capul prezinta doi ochi mari, situati lateral; dorsal, pe cap se gasesc alte doua organe - osfradiile;
specifice cefalopodelor, acestea sunt organe senzoriale, care apar ca doua mici adancituri. Anterior se
deschide orificiul bucal inconjurat de doua buze circulare - buza externa si buza interna. Numarul
tentaculelor care inconjura orificiul bucal variaza de la un grup la altul. Nautiloideele au astfel un numar
de cateva zeci de tentacule scurte, retractile in teci, sepiile si calmarii au zece tentacule diferentiate in
doua tentacule mai lungi, prehensile (care de regula au extremitatile palmate si prevazute cu ventuze -
acestea lipsesc de pe celelalte zone ale bratelor prehensile) si opt tentacule bucale, mult mai scurte care
sunt prevazute cu ventuze doar pe partea lor interna, de la baza si pana la varf. Caracatitele au doar opt
tentacule, toate nediferentiate, cu ventuze pe toata lungimea fetei interne. La unele specii de
cefalopode, tentaculele sunt unite la baza sau pe toata lungimea lor de un fald tegumentar; aceasta
structura este folosita la capturarea prazii. Capul este separat de masa viscerala printr-o gatuitura. Masa
viscerala este complet invelita in manta, care se sudeaza cu partea dorsala a corpului si delimiteaza
inferior cavitatea paleala in care se afla branhiile. Cavitatea paleala are anterior o structura conica, goala
pe dinauntru - sifonul. Musculatura zonei anterioare a mantalei permite inchiderea aproape ermetica a
cavitatii paleale, care ramane astfel sa comunice cu exteriorul doar prin intermediul sifonului; la
etansare participa si doua proeminente musculoase situate pe manta - butonii, de-o parte si de alta a
axei longitudinale a corpului, care se prind in doua adancitur situate la baza sifonului - butonierele. Se
creaza astfel o camera inchisa, din care apa poate fi expulzata la exterior cu putere prin contractia
puternicei musculaturi a mantelei, iar forta de reactie astfel formata impinge corpul cu viteza mare in
directie opusa. Lateral, pe masa viscerala se pot observa falduri prevazute cu musculatura cu ajutorul
carora animalele pot inota in masa apei. Sepiile au aceste inotatoare intinse pe toata lungimea masei
viscerale in vreme ce calmarii le au prezente doar posterior. Caracatitele sunt lipsite de astfel de
formatiuni.
Organizatia interna

- Peretele corpului cefalopodelor se deosebeste de cel de la alte tipuri de moluste printr-un derm foarte
gros, la nivelul caruia se gasesc celule pigmentare - cromatofori - de forma stelata. Aceste celule vin in
contact cu terminatii nervoase, astfel incat cefalopodele sunt capabile sa-si controleze foarte rapid
culoarea corpului; cefalopodele sunt astfel capabile sa-si modifice culoarea corpului intr-o fractiune de
secunda, reusind astfel sa scape de dusmani si sa treaca neobservate de prada.

- Musculatura este foarte bine dezvoltata la formele actuale, care nu au corpul protejat de cochilie. La
cefalopode se diferentiaza astfel o foarte bogata musculatura a tentaculelor - aici se pot identifica si
fibre de tip striat, o noutate pentru nevertebrate, musculatura mantalei si musculatura ce actioneaza
inotatoarele. Toate aceste fibre musculare se prind de un veritabil schelet intern reprezentat din
resturile cochiliei si dintr-o serie de cartilaje.

Cochilia ca atare se pastreaza doar la nautiloidee. La celelalte grupe cochilia a involuat si a devenit
interna. Sepiile poseda dorsal asa-numitul sepion sau os de sepie, structura ovoidal-alungita, care
prezina dorsal o lama concava calcaroasa dura, de care se prind ventral un mare numar de lamele
calcaroase subtiri, cu spatii pline de gaz intre ele; astfel, sepionul poate fi folosit nu doar ca punct de
insertie al musculaturii ci si ca pneumatofor. Calmarii au o simpla "pana" cornoasa, alungita, situata
dorsal, iar la caracatite a disparut orice urma de cochilie. In ceea ce priveste cartilajele, la cefalopode se
distinge o capsula cartilaginoasa care protejeaza creierul, cartilaje situate la baza tentaculelor, un cartilaj
nucal aflat posterior fata de capsula cefalica, si, la sepii si calmari de doua baghete cartilaginoase situate
lateral, de-o parte si de alta a masei viscerale, baghete pe care se insera musculatura care actioneaza
inotatoarele.

- Cavitatea generala a corpului apare in perioada embrionara sub forma a doua cavitati celomice care se
contopesc ulterior, formand in final pericardul si structurile care invelesc rinichii, gonadele si stomacul.

- Sistemul digestiv este destul de asemanator cu cel de la alte tipuri de moluste. Orificiul bucal se
continua cu un bulb bucal sau faringe la nivelul caruia exista doua falci cornoase masive, care formeaza
ciocul de papagal - structura cu ajutorul careia cefalopodele sfasie prada - si o radula. La nivelul
faringelui se deschid si cele doua glande salivare mari, ca si glandele care secreta venin, si care sunt
prezente la multe specii de cefalopode. Esofagul este lung si ingust; strabate creierul si capsula care-l
protejeaza pentru a se deschide in partea posterioara a masei viscerale intr-un stomac compartimentat
in doua zone - un stomac de acumulare si altul masticator, cu peretii plisati. In stomac se deschid si cele
doua componente ale hepatppancreasului - la cefalopode pancreasul este separat de restul glandei;
ficatul este masiv, situat dorsal si bilobat, prezentand posterior si ventral doua prelungiri care se deschid
in stomac - pancreasul. Intestinul posterior are un traseu anterior, deschizandu-se anterior in cavitatea
paleala, la baza sifonului. Tot in legatura cu sistemul digestiv este si glanda cu cerneala - o glanda rectala
modificata - care secreta o substanta care difuzeaza rapid in apa, mascand astfel pozitia animalului care
astfel poate scapa de dusmani; exista si specii abisale la care secretia glandei cu cerneala este
fosforescenta sau specii la care secretia eliminata in apa pastreaza un timp forma corpului animalului,
creand astfel un fel de "dublura", care de asemenea deruteaza adversarii.

- Sistemul respirator este reprezentat de patru branhii bipectinate la nautiloidee si de doua branhii la
celelalte tipuri; branhiile se gasesc in cavitatea paleala si sunt in stransa legatura cu sistemul circulator.
Acesta este format dintr-o inima formata din patru atrii si un ventricul la nautiloidee si un ventricul si
doua atrii la celelalte tipuri (fiecarui atriu ii corespunde o branhie). De la ventricul pornesc aorte
anterioare si posterioare, de o deosebita importanta fiind aorta anterioara care iriga creierul. Sangele
ajunge in cele din urma in lacune sanguine de unde este colectat de vene care conflueaza in doua
structuri unice, situate la baza branhiilor - inimile branhiale. Este vorba de fapt de dilatatii ale vaselor
venoase, dotate cu musculatura proprie, inclusiv fibre striate, care au rolul de a pompa activ sangele in
branhii prin vasele branhiale aferente. Dupa oxigenare, sangele se intoarce in atrii prin vase branhiale
eferente.

- Sistemul excretor este reprezentat de doi rinichi situati lateral si anterior fata de inima, care se deschid
in cavitatea paleala.

- Sistemul nervos este foarte bine dezvoltat, aspect aflat in directa legatura cu modul de viata extrem de
activ al cefalopodelor. Astfel, ganglionii aflati in zona cefalica fuzioneaza si formeaza un creier unic ce
inconjura tubul gigestiv. De la acest creier pleaca nervi la ganglioni: la cei doi ganglioni brahiali stelati
care controleaza musculatura bratelor, si de aici la ganglionii tentaculari, la ganglionii bucal superior si
inferior, la ganglionul visceral.

Organele de simt sunt foarte bine dezvoltate. Ochii sunt foarte mari - sunt cei mai mari receptori vizuali
din intregul regn animal, si au aceeasi structura ca si ochii de la vertebrate, cu diferenta ca intre celulele
cu bastonase se afla si celule pigmentare. In cartilajul cefalic se afla doi statocisti iar in spatele ochilor se
gasesc osfradiile - organe olfactive. In interiorul bulbului bucal se gaseste un organ subradular cu rol
gustativ iar pe suprafata corpului se afla numeroase terminatii cu rol tactil, mai abundente pe tentacule.

- Aparatul genital. Cefalopodele au sexele separate. Masculii prezinta unul din tentacule - tentaculul
patru din stanga - modificat si transformat intr-un organ copulator, denumit hectocotil. Gonada este
unica, situata posterior, in extremitatea masei viscerale, continuata cu un canal deferent apoi cu o
vezicula seminala. Dupa vezicula seminala urmeaza o zona dilatata - glanda prostata - iar apoi rezervorul
spermatic. Pe acest traseu, spermatozoizii sunt impachetati de o serie de secretii in spermatofori. Cu
ajutorul hectocotilului, spermatoforii sunt preluati din cavitatea paleala proprie si introdusi in cavitatea
paleala a femelei.

Ovarul este unic, ca si gonada masculina, fiind situat in partea posterioara a masei viscerale. Ovulele cad
in cavitatea celomica, de unde sunt preluati de un oviduct. Partea initiala a oviductului este mai dilatata,
reprezentand un uter iar partea terminala este ingusta, prevazuta cu glande. La nivelul acestei zone se
deschid si cele doua glande albuminipare. Orificiul genital femel se deschide in cavitatea paleala, in
apropierea orificiilor excretoare. In apropierea orificiului genital femel se deschid si cele doua glande
nidamentare mari si orificiile glandelor nidamentare mici. Rolul secretiilor acestor glande este acela de a
forma invelisurile oului, invelisuri prevazute cu prelungiri care permite femelei sa le "agate" de diferite
suporturi.

Dezvoltarea cefalopodelor este directa, din ou iesind un juvenil care seamana cu adultul.

Sistematica. Clasificatia formelor actuale se face in functie de structura aparatului respirator, pentru
formele fosile (mult mai numeroase) clasificarea se realizeaza in functie de structura cochiliei calcaroase.
In functie de aparatul respirator, cefalopodele se impart in doua subclase, Tetrabranchiata si
Dibranchiata