Rumegătoare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

(Redirecționat de la Ruminantia)

Sari la navigareSari la căutare

Rumegătoare
Fosilă: 49–0 mln. ani în urmă
PreЄ
Є
O
S
D
C
P
T
J
K
Pg
N
Eocenul superior - Holocen

Cerbul cu coada albă (Odocoileus virginianus)

Clasificare științifică

Regn: Animalia

Încrengătură: Chordata

Subîncrengătură: Vertebrata

Clasă: Mammalia

Ordin: Artiodactyla

Subordin: Ruminantia
Scopoli, 1777

Familii

 Antilocapridae
 Bovidae
 Camelidae
  Cervidae
 Giraffidae
 Moschidae
 Tragulidae
Modifică text 

Rumegătoarele (Ruminantia) sau selenodontele (Selenodonta) sunt un subordin de

mamifere erbivore artiodactile, de talie mijlocie sau mare, care cuprinde ovinele,
caprinele, bovinele, cervidele și antilopele, răspândite în stare sălbatică în toate
continentele, în afară de Australia. Ele au un gât bine diferențiat și mobil, fruntea lată ce
poartă adesea coarne, ochi mari și urechi lungi, îndreptate în sus, coada relativ scurtă,
rareori ajunge până la călcâi. Trăsătura caracteristică a acestui subordin este stomacul
compus format din 3 sau, mai adesea, din 4 compartimente (ierbar sau burduf, ciur,
foios și cheag), adaptat la fermentarea hranei nemestecate și la regurgitarea ei în gură,
pentru a fi rumegată. Dentiția rumegătoarelor de tip selenodont este incompletă prin
faptul că incisivii din falca superioară lipsesc în parte sau în întregime și la cele mai
multe lipsesc și caninii. Degetele laterale (când piciorul este tetradactil) slab dezvoltate,
sau lipsesc, și nu ating de obicei pământul când animalul merge. Subordinul cuprinde
mai multe familii de animale terestre, răspândite pe tot globul (antilocapridae, bovidae,
camelidae, cervidae, giraffidae, moschidae și tragulidae).

Cuprins

 1Descrierea
o 1.1Glandele
o 1.2Scheletul
o 1.3Membrele
o 1.4Dentiția
o 1.5Stomacul
 2Comportamentul
 3Hrana
 4Reproducerea
 5Răspândirea
 6Clasificarea
 7Note
 8Bibliografie

Descrierea[modificare | modificare sursă]
Rumegătoarele sunt ungulate erbivore de talie mijlocie sau mare. Au un corpul zvelt, cu
gât bine diferențiat și mobil, frunte lată, ochi mari și vioi și urechi lungi, îndreptate în sus.
La majoritatea rumegătoarelor, dar la cele mai multe numai masculul, poartă pe frunte
coarne.
Buzele cu care prind plantele sunt cărnoase și mobile, musculoase și puternice, de
regulă, golașe, umede și lipsite de mustăți.
Coada este relativ scurtă, rareori ajunge până la călcâi.
Corpul este acoperit cu păr, în general, scurt și des, dar care se poate alungi, formând
pe cap un moț și o barbă, pe gât și spate - o coamă, iar în vârful cozii - un smoc.
Culoarea părului este foarte variată.
Dimorfismul sexual este de obicei bine pronunțat.
Glandele[modificare | modificare sursă]
Cu puține excepții (Tragulidae), toate rumegătoarele au numeroase glande cutanate
specifice pe cap, în regiunea inghinală și pe picioare: glande carpiene, glande tarsiene,
glande metatarsiene, glande preorbitale etc. În afară de glandele sudoripare și sebacee,
rumegătoarele au diferite glande odorante. Mirosul răspândit de secrețiile glandelor
odorante este caracteristic pentru fiecare specie și joacă un rol important în atragerea
sexelor, în recunoașterea indivizilor și în marcarea teritoriului.
Glandele preorbitale găsite la multe rumegătoare sunt situate pe obraji, înaintea
ochilor și au forma unei suprafețe glandulară acoperită cu păr, care mai adesea se
invaginează sub formă de pungă, deschisă la suprafață printr-o fantă. Produsul gras și
mirositor al acestor glande este uns pe anumite crengi și trunchiuri de arbori și astfel
este delimitat teritoriul ocupat de un individ, de o pereche sau de o familie.
La capre și oi între degetele mijlocii de la picioarele anterioare se află glande carpiene,
iar între degetele de la picioarele posterioare - glande tarsiene. Căprioarele, lama și
elanul au și ele glande tarsiene. Produsul lor unge copita și lasă urme mirositoare pe
pământ. La unele antilope se întâlnesc glande metatarsiene.
La capra neagră și muflon înapoia bazei coarnelor se află glande retrocornale;
căprioarele au niște glande asemănătoare așezate între coarne, iar muntiacii
(Muntiacus) - pe frunte.
Majoritatea rumegătoarelor au glande inguinale și glande codale.
Moscul (Moschus moschiferus) mascul are atașată la penis o glandă prepuțială care
secretă o substanță plăcut mirositoare: moscul, foarte odorant și utilizat în cosmetică.
Scheletul[modificare | modificare sursă]
Craniul se caracterizează printr-o dezvoltare puternică sau moderată a parții faciale și,
uneori, din contra, a neurocraniului. Orbita este închisă posterior. Creasta sagitală
absentă. Orificiile etmoidale sunt de obicei mari. Capul articular al mandibulei și fosa
articulară corespunzătoare este alungită în direcția transversală.
Pe suprafața anterioară a osului lacrimal la multe specii există o fosă pentru glanda
preorbitală. Bazele proceselor transversale ale vertebrelor cervicale sunt perforate de
canalul arterei vertebrale.
Membrele[modificare | modificare sursă]
Membrele sunt lungi, cu patru (tetradactile) sau două degete (bidactile). Falangele
terminale ale degetelor poartă copite adevărate, și deci sunt animale unguligrade
(ungulate).
Rumegătoarele calcă totdeauna numai pe două degete (pe degetele III și IV), iar axa
piciorului trece printre degetele III și IV și deci sunt paraxone. Degetele laterale sau
posterioare (al II-lea și al V-lea), când piciorul este tetradactil, se află înapoia degetelor
III și IV și sunt mai mici, și, de obicei, nu ating pământul când animalul merge; acestea
lipsesc complet la girafe, cămile și lame. Degetul I absent.
Oasele metacarpiene, respectiv metatarsiene III și IV de pe degetelor laterale ale
picioarelor tetradactile la majoritatea speciilor sunt puternic reduse și sunt sudate într-un
singur os, numi os canon. Tragulidele (Tragulidae) au degetele II și V destul de bine
dezvoltate, iar metacarpienele, respectiv metatarsienele III și IV sunt sudate într-un
singur os canon (numai la Hyemoschus din Tragulidae este absent).
Ulna este puternic redusă în părțile distale și mijlocii și de multe ori se sudează cu
radiusul (la Tragulus ea nu este redusă și nu se sudează). Din fibulă se păstrează
partea distală ca un os maleolar (os malleolare), care face parte funcțional din tars
(la Tragulidae fibula este normal dezvoltată).
Dentiția[modificare | modificare sursă]
Rumegătoarele nu au dinți frontali superiori (incisivi + canini) ci numai dinți superiori
laterali. La mandibulă în schimb prezintă toate grupele de dinți.
Stomacul[modificare | modificare sursă]

Stomac de vițel: m - esofag, v - ierbar, n - ciur, b - foios, l - cheag, t - intestin

Stomacul rumegătoarelor este împărțit în patru compartimente:

1. ierbarul (rumenul) - compartimentul cel mai voluminos

2. ciurul (reticulum) - de formă aproape sferică
3. foiosul (omasum) - mai voluminos decât ciurul
4. cheagul (abomasum) stomacul glandular propriu zis