Cămilă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

(Redirecționat de la Camelus)

Sari la navigareSari la căutare

Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân
neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol.
Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor.
Cămilă

Dromader (Camelus dromedarius)

Camelus bactrianus

Clasificare științifică

Regn: Animalia

Încrengătură: Chordata

Clasă: Mammalia
 Ordin: Artiodactyla

Familie: Camelidae

Trib: Camelini

Gen: Camelus
Linnaeus, 1758

Specii

Camelus bactrianus
Camelus dromedarius
†Camelus gigas (fosilă)[1]
†Camelus hesternus (fosilă)[2]
†Camelus sivalensis (fosilă)[3]
†Camelus moreli (fosilă)

Distribuția globală
Modifică text 

Cămila (Camelus) este un mamifer erbivor rumegător din Africa de Nord și din Asia, de

talie mare, cu o cocoașă de grăsime pe spate (cămila dromader - Camelus
dromaderies) sau cu două cocoașe (cămila bactriană - Camelus bactrianus), folosit la
transport în regiunile de deșert. Cămila bactriană sălbatică (C. bactrianus ferus) are
caracteristici mai apropiate de speciile fosile, de exemplu C. alutensis (descoperită pe
valea Oltului de Grigoriu Ștefănescu), decât de forma domestică. Cămila aparține de
familia Camelidae, familie de care mai aparțin și rumegătoarele
din America (guanako, lama, alpaca și vicunia). Asemănarea dunelor din deșert cu
valurile mării ca și mersul legănat al cămilelor a făcut ca ea să fie denumită „Corabia
deșertului”.

Cuprins

 1Morfologie
 2Hrănire
 3Răspândire
 4Reproducere
 5Cămilele și relația lor cu omul  
 6Referințe
 7Bibliografie
 8Legături externe

Morfologie[modificare | modificare sursă]
Cămila se deosebește de rudele ei din Lumea Nouă prin talia corpului mai mare
(înălțimea la greabăn între 225 – 345 cm și greutatea între 300 – 700 kg), și prin faptul
că are una sau două cocoașe. Cămilele au coada relativ scurtă (35 – 55 cm), culoarea
blănii are nuanțe de la brun întunecat până la un cenușiu roșcat de culoarea nisipului.
Pe când dromaderul are părul scurt ,cămila bactriană are blana cu peri foarte lungi mai
ales în lunile de iarnă. Picioarele cămilelor în raport cu dimensiunea corpului sunt lungi,
ele calcă pe două degete, care nu sunt acoperite de copită ci numai de o unghie îndoită
care protejează degetele de la picioare care pe talpă au un sistem de suspensie alcătuit
dintr-un țesut conjunctiv moale. Animalele au gâtul și capul lung, buza superioară
despicată și ochii au gene protectoare lungi. Orificiile nărilor se pot închide, iar stomacul
cămilelor este ca și la celelalte rumegătoare compartimentat în prestomace.

Hrănire[modificare | modificare sursă]
Cămila este adaptată la viața de deșert când trebuie să parcurgă fără hrană sau apă
distanțe mari. Pentru aceasta, cămila poate să acumuleze ca rezervă o cantitate mare
de hrană și apă. In cocoașă ea poate să acumuleze hrană sub formă de grăsime, cu
care poate să reziste fără a se hrăni timp de 30 de zile. Rezerva de apă a unei cămile
acumulată în stomac atinge o cantitate între 100 și 150 litri, cantitate suficientă pentru 2
săptămâni. Cămila poate bea în 10 minute o cantitate de 100 de litri de apă. Se spune
că îngrijitorul de cămile obligă animalul să bea o cantitate mare de apă înainte de
plecare. Dar teoria că o rezervă de apă ar fi cocoașa unde lipidele se transformă în apă
prin procesele de oxidare din organism este falsă:
din 28 g lipide rezultă -> o energie de 1000 kJ ->28 g glucoză -> 35 g apă
Acest proces are loc în fiecare organism animal, ea n-ar putea asigura cantitatea de
apă necesară cămilei.

Răspândire[modificare | modificare sursă]
Sub forma domestică ambele specii de cămile sunt răspândite pe un areal întins
în Africa și Asia, dromaderul fiind răspândit în Africa de Nord, Arabia, iar cămila
bactriană în regiunile din Asia Centrală (Manciuria, Asia Mică). Numărul populației
de cămile este apreciată la cca. 19 milioane, din care 14,5 milioane trăiesc în Africa
(numai în Somalia trăiesc 7 milioane și în Sudan 3 milioane de cămile). În iunie
2011, numărul de cămile sălbatice din Australia era de 1,2 milioane de capete și
creștea de două ori la fiecare șapte ani.[4] Cămilele au fost aduse de către britanici în
Australia din India la jumătatea secolului 19 pentru transportul mărfurilor în deșert.
[4]
 În secolul 20, cămilele și-au pierdut rolul în transporturi și au fost lăsate în
libertate.[4]

Reproducere[modificare | modificare sursă]
Cămilele trăiesc în harem. Perioada de gestație la cămile este între 360–440 de zile,
puiul de cămilă devenind într-o perioadă scurtă de timp independent și putând
alerga. La vârsta de 1 an este înțărcat și la vârsta de 2–3 ani devine apt pentru
reproducere. O cămilă poate trăi 40–50 de ani.

Cămilele și relația lor cu omul  [modificare | modificare sursă]

Cămilele au fost domesticite de oameni acum 5000 de ani și sunt folosite pentru
călărit și cărat obiecte, pentru carne, lapte și lână, precum și pentru cursele de
cămile. Ele sunt folosite ca animale domestice în Africa și Asia, iar din secolul al
XIX-lea și în Australia. Aproximativ 900-1000 de cămile bactriene încă mai trăiesc
în China și Mongolia. Nu mai există dromaderi nedomesticiți, dar există în Australia
dromaderi domestici scăpați în libertate. Astăzi există aproximativ 50.000 de
dromaderi care trăiesc în sălbăticie în Australia. Dromaderul și cămila bactriană pot
pui hibrizi, aceștia fiind numiți Tutuls sau Bukhts. Acești hibrizi sunt mai mari decât
dromaderii sau cămilele bactriene și au fie o cocoașă lungă fie una mică și una
mare. Când un pui de cămilă atinge vârsta un an, stăpânul ei de obicei o dresează
să stea și să îngenuncheze la comandă. Puii de cămilă sunt învațați și să care mici
pachete. Pe măsură ce cresc în vârstă, mărimea încărcăturii poate să crească.  

O cămilă la festivalul deșertului Jaisalmer.

Referințe[modificare | modificare sursă]
1. ^ „Camelus gigas”. ZipcodeZoo. BayScience Foundation, Inc. Accesat în  7 decembrie 2012.
2. ^ Worboys, Graeme L.; Francis, Wendy L.; Lockwood, Michael (30 martie 2010). Connectivity
Conservation Management: A Global Guide. Earthscan. p.  142. ISBN 9781844076048.
3. ^ Falconer, Hugh (1868). Palæontological Memoirs and Notes of the Late Hugh Falconer: Fauna
antiqua sivalensis. R. Hardwicke. p. 231.
4. ^ a b c Australia vrea să ucidă cămilele!, 9 iunie 2011, evz.ro, accesat la 9 iunie 2011

Bibliografie[modificare | modificare sursă]
 en  Camel - Classic Encyclopedia, based on the 11th Edition of Encyclopaedia
Britannica* Ramet, J. P. (2011). The technology of making cheese from camel
milk (Camelus dromedarius). FAO Animal Production and Health Paper. Rome:
Food and Agriculture Organization of the United Nations. ISBN 92-5-103154-
1. ISSN 0254-6019. OCLC 476039542. Accesat în 6 decembrie 2012.
 Vannithone, S.; Davidson, A. (1999). „Camel”. The Oxford companion to food.
Oxford Oxfordshire: Oxford University Press. p. 127. ISBN 0-19-211579-0.
 Camels and Camel Milk. Report Issued by FAO, United Nations. (1982)
 Wilson, R.T. (1984). The camel. New York: Longman. ISBN 0-582-77512-4.
 Yagil, R. (1982). Camels and Camel Milk. FAO Animal Production and Health
Paper. 26. Rome: Food And Agriculture Organization Of The United
Nations. ISBN 92-5-101169-9. ISSN 0254-6019.
 Gilchrist, W. (1851). A Practical Treatise on the Treatment of the Diseases of the
Elephant, Camel & Horned Cattle: with instructions for improving their efficiency;
also, a description of the medicines used in the treatment of their diseases; and
a general outline of their anatomy'. Calcutta: Military Orphan Press.