Limba greacă modernă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare
Limba greacă modernă
νέα ελληνικά
ελληνικά
Număr de vorbitori 15.000.000  

Sistem de scriere alfabetul grec  

Clasificare

limbi nostratice

 limbi eurasiatice(d)
o limbi indo-europene
 limbi elenice(d)
 limba greacă
modernă
Statut oficial și codificare
ISO 639-1 el  
ISO 639-2 gre  
ISO 639-3
(cel mai ell  
răspândit dialect)
Răspândire în lume

Puteți vizita Wikipedia în limba greacă modernă.

Această pagină poate conține caractere Unicode
Modifică date / text 

Limba greacă modernă sau neogreacă, în original Νέα Ελληνικά sau Νεοελληνική,

cunoscută și ca Ρωμαίικα, se referă la cea de-a cincea etapă din evoluția limbii grecești,
după greaca miceniană, greaca antică, cea a perioadei elenistice și cea medievală.
Astăzi vorbesc această limbă aproximativ 14-17 milioane de persoane, cei mai mulți
vorbitori fiind în Grecia și Cipru. Există însă un număr important de vorbitori printre
minoritățile etnice din state sau în comunități de imigranți.
În mod simbolic se consideră că anul căderii Constantinopolului (1453) reprezintă
începutul limbii moderne grecești, deși, din punct de vedere lingvistic, în secolul al XI-
lea aceasta era deja formată.
Timp îndelungat au coexistat două limbi, una reprezentată de dialectele vorbite în
diferite regiuni ca limbă vernaculară, cealaltă fiind limba care conserva formele scrise
ale limbii arhaice. Între secolele al XIX-lea și al XX-lea s-au aflat în competiție diferite
forme ale limbii populare (Δημοτική) și limba pură (Καθαρεύουσα), utilizată în
administrație, justiție și literatură.
În 1976, prin legea 306/1976, statul grec a declarat ca limbă oficială o formă
standardizată a demoticii.
 Acest articol despre Grecia este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea
lui!