Limba greacă

modernă
limbă
 Limba greacă modernă
νέα ελληνικά
ελληνικά
Număr de vorbitori 15.000.000 
Sistem de scriere alfabetul grec 
Clasificare
limbi nostratice(d)
limbi eurasiatice(d)
limbi indo-europene
limbi elenice(d)
limba greacă modernă
Statut oficial și codificare
ISO 639-1 el 
ISO 639-2 gre 
ISO 639-3
(cel mai ell 
răspândit dialect)
Răspândire în lume
Puteți vizita Wikipedia în limba greacă
modernă.
Această pagină poate conține caractere
Unicode
Modifică date / text  

Limba greacă modernă sau neogreacă,

în original Νέα Ελληνικά sau
Νεοελληνική, cunoscută și ca Ρωμαίικα,
se referă la cea de-a cincea etapă din
evoluția limbii grecești, după greaca
miceniană, greaca antică, cea a perioadei
elenistice și cea medievală.

Astăzi vorbesc această limbă

aproximativ 14-17 milioane de persoane,
cei mai mulți vorbitori fiind în Grecia și
Cipru. Există însă un număr important de
vorbitori printre minoritățile etnice din
state sau în comunități de imigranți.

În mod simbolic se consideră că anul

căderii Constantinopolului (1453)
reprezintă începutul limbii moderne
grecești, deși, din punct de vedere
lingvistic, în secolul al XI-lea aceasta era
deja formată.

Timp îndelungat au coexistat două limbi,

una reprezentată de dialectele vorbite în
diferite regiuni ca limbă vernaculară,
cealaltă fiind limba care conserva
formele scrise ale limbii arhaice. Între
secolele al XIX-lea și al XX-lea s-au aflat
în competiție diferite forme ale limbii
populare (Δημοτική) și limba pură
(Καθαρεύουσα), utilizată în administrație,
justiție și literatură.

În 1976, prin legea 306/1976, statul grec

a declarat ca limbă oficială o formă
standardizată a demoticii.

 Acest articol despre Grecia este un ciot.

Puteți ajuta Wikipedia prin completarea
lui!

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?
title=Limba_greacă_modernă&oldid=13253567

Ultima modificare efectuată acum 1 an de către Victor Blacus.

Conținutul este disponibil sub CC BY-SA 3.0 ,
exceptând cazurile în care se specifică altfel.