Manual Limba Greaca Veche Anul 2

Modulul de studiu: LIMBA VECHE DE PROFIL - GREACA VECHE
curs practic
anul II, semestrul II
Titularul cursului: lect. dr. Dana Dinu
• Cuprinsul modului:
1. Introducere
2. Obiectivele generale ale cursului
3. UnităŃile de învăŃare
1. Introducere
o În planul de învăŃământ al specializării limba şi literatura
română – limba şi literatura latină, disciplina limba greacă veche este
disciplină obligatorie - fundamentală, fiind prevăzută să se desfăşoare
pe parcursul a două semestre, semestrul al II-lea din anul al II-lea şi
semestrul I din anul al III-lea, cu alocarea a câte 28 de ore semestrial.
o Având în vedere sinteza istorică, lingvistică, spirituală şi
culturală pe care o realizează poporul grec şi cel latin în Antichitate,
conŃinută în sintagmele antichitatea greco-latină sau clasicismul
greco-latin, această disciplină reprezintă un fundament necesar şi
indispensabil pentru descrierea, înŃelegerea şi evaluarea domeniului
istoriei, civilizaŃiei şi limbii latine şi, totodată, pentru sporirea
competenŃelor în domeniul lingvisticii româneşti.
o Ca urmare, fiecare unitate de învăŃare a cursului de faŃă este
structurată pe două planuri: unul este de introducere în istoria şi
civilizaŃia vechilor greci, iar celălalt este de iniŃiere în limba greacă.
Nefiind proiectată ca o naraŃiune amplă, ca un continuum al
desfăşurării istoriei milenare a acestui popor, întreprindere aproape
imposibilă şi care ar depăşi intenŃia acestui curs, selecŃia materialului
s-a impus în mod necesar şi inevitabil.
o De asemenea, noŃiunile de limbă greacă se vor limita la câteva
aspecte care îi vor surprinde specificitatea şi în acelaşi timp
asemănarea cu latina. Obiectivele sunt inevitabil selectate şi orientate
de scopul pentru care este prevăzută această disciplină în structura
planului de învăŃământ al specializării limba şi literatura latină.
2. Obiectivele generale ale cursului:

Acest curs îşi propune:
• să identifice şi să descrie cele mai semnificative momente din
evoluŃia istorică, culturală şi spirituală a vechilor greci;
• să identifice şi să descrie elementele principale ale sistemelor
fonetic şi morfologic ale limbii greceşti, în permanentă raportare
la cele ale limbii latine;
• să amelioreze performanŃa utilizării vocabularului limbii române
prin cunoaşterea şi înŃelegerea de către student etimologiei
neologismelor de origine greco-latină;
• să contribuie la conturarea imaginii culturii şi civilizaŃiei greco-
latine din perspectiva modernă, ca fundament pentru înŃelegerea
şi valorizarea culturii contemporane;
• să valorizeze contribuŃiile culturii greceşti şi astfel să dezvolte o
atitudine pozitivă şi activă faŃă de conŃinutul acestui curs.
3. UnităŃile de învăŃare
1. A. Introducere în istoria Greciei antice. Grecia preistorică

B. Periodizarea evoluŃiei limbii greceşti. Dialectele. Alfabetul
grec şi diacriticele. Semnele de punctuaŃie. Sistemul fonetic.
Accentul. Schimbările fonetice
2. A. Grecia protoistorică
B. NoŃiuni de morfosintaxă a limbii greceşti vechi. Clasele
morfosintactice. Numele: tipurile flexionare, categoriile
gramaticale, structura morfematică. Verbul: tipurile flexionare,
categoriile gramaticale, structura morfematică.
3. A. Grecia istorică şi epocile ei. Elenismul arhaic (≈800-≈500).

B. Articolul. Temele nominale în -a a/-h
h: declinarea I. Verbele în
v: caracterizare generală. Tema prezentului
-v
4. A. Grecia clasică (≈500-≈400).
B. Temele nominale în -o o/-ee: declinarea a II-a. Verbele în -m
mi :
caracterizare generală. Verbul efim¤.
5. A. Grecia post-clasică (400-323)

B. Temele nominale în consoană, diftong şi vocală: declinarea
a III-a. Adjectivul: ComparaŃia adjectivului. Sintaxa comparaŃiei.
6. A. Grecia elenistică (323-31).

B. Pronumele: clasificare, prezentare generală. Numeralul:
clasificare, prezentare generală. PărŃile de vorbire neflexibile –
prezentare generală
• ANEXA 1: Texte suplimentare

• ANEXA 2: Vocabular grec-român
Unitatea de învăŃare nr. 1
Cuprins
A. Introducere în istoria Greciei antice. Grecia preistorică:

• Indo-europenii
• ConfiguraŃia geografică a Ńinuturilor locuite de greci
• MigraŃia triburilor greceşti: ionienii, aheii, eolienii şi dorienii
B. Limba greacă veche:

• Periodizarea evoluŃiei limbii greceşti
• Dialectele
• Alfabetul grec şi diacriticele. Semnele de punctuaŃie
• Sistemul fonetic: sistemul vocalic, diftongii, sistemul consonantic
• Accentul: tipurile de accent, reguli de accentuare, encliticele, procliticele
• Schimbările fonetice
Obiective operaŃionale:
După parcurgerea acestei unităŃi de învăîare, studentul va fi capabil:
- să descrie şi să evalueze cele mai importante repere cronologice şi geografice ale
preistoriei şi protoistoriei grecilor
- să recunoască şi să utilizeze în scris literele şi celelalte semne grafice ale alfabetului
grec
- să citească corect un un text dat
Timpul alocat: 4 ore
Bibliografie recomandată
Cabanes, Pierre, Mic atlas istoric al AntichităŃii greceşti, Polirom, 2001
Chamoux, Fr., CivilizaŃia greacă, Editura Meridiane, Bucureşti, 1985
Dinu, Dana, Introducere în istoria şi civilizaŃia Greciei antice, Craiova, Editura
Universitaria, 2005
Dinu, Dana, Limba greacă veche. Breviarium, Craiova, Editura Universitaria,
2006
Dinu, Dana, Mică antologie de texte greceşti vechi, Craiova, Editura Universitaria,
2005
Finley, M. I., Vechii greci, Editura Eminescu, Bucureşti, 1974
Lévêque, Pierre, Aventura greacă, Editura Meridiane, Bucureşti, 1985
Piatkowski, Adelina, O istorie a Greciei antice, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1987
Marinescu-Himu, M., VanŃ, F., Manual de limba elină, Litografia şi Tipografia
ÎnvăŃământului, 1958
Ştef, Ana Felicia, Manual de greacă veche, Humanitas, 1996
Ştef, Felicia, Curs de limba greacă, Hyperion XXI, Bucureşti, 1992
A. Introducere în istoria Greciei
• Dintre multiplele manifestări ale spiritului grec, cele care au constituit obiectul
unei admiraŃii pline de entuziasm şi respect din partea posterităŃii sunt crearea
cadrului politic şi civic numit polis, pÒliw, şi dezvoltarea gândirii raŃionale
demitizante. Aceste două realizări au avut consecinŃe durabile în planul culturii
şi artelor întregii umanităŃi. Modelul CetăŃii nu a fost unic în lumea greacă,
pentru că diversitatea, spiritul critic şi liberalismul în gândire, împreună cu
particularităŃile şi tradiŃiile locale au generat soluŃii social-politice adaptate
fiecărei comunităŃi. Procesul de constituire a polis-lui nu a fost uniform sau
lipsit de confruntări interne sau între cetăŃi şi nici nu a dus la crearea cetăŃii
ideale. Dar a cumulat experienŃe politico-sociale şi a generat o teorie şi o
practică socială perfectibile şi aplicabile altor societăŃi. În cadrul cetăŃii gândită
ca un cosmos, kÒsmow, social, relaŃiile între cetăŃenii trataŃi ca egali, ‡soi, sunt
reversibile pentru că, pe rând, §n tÚ m°rei, ei pot conduce şi pot fi conduşi,
êrxein ka‹ êrxesyai.
• Pentru cercetătorii istoriei greceşti, prin descifrarea scrierii miceniene, numită
şi linearul B, au apărut o nouă perspectivă de studiu şi noi interogaŃii cu privire
la cauzele care au făcut posibilă evoluŃia societăŃii greceşti de la monarhiile
atotputernice de tip oriental al civilizaŃiilor palaŃiale din Creta şi apoi din
lumea aheilor, spre instaurarea unei ordini politico-instituŃionale şi civice de tip
polis, cu totul originală în întreaga lume antică. Un demers critic al acestei
evoluŃii, îl întreprinde Jean-Pierre Vernant în lucrarea Originile gândirii
greceşti, care conŃine o analiză a structurilor de adâncime ale civilizaŃiei
greceşti, care coboară până în epoca miceniană. Drumul de la regalitatea
miceniană, a cărei paradigmă apropiată este monarhia de tip oriental, la cetatea
democratică, reprezentată cel mai strălucit de Atena clasică, este un drum al
raŃionalizării discursului despre lume datorat transformării raporturilor de forŃe
în societate. Acest parcurs a fost posibil datorită unor mutaŃii perceptibile încă
din faza de destrămare a puterii suverane a anax-lui micenian, timp în care se
conturează tensiunea între cele două componente active ale societăŃii:
aristocraŃia războinică, deŃinătoare de privilegii în virtutea apartenenŃei la un
genos, şi comunităŃile rurale care încep să revendice o mai activă participare la
decizii şi la exercitarea puterii în cadrul cetăŃii.
• Venirea triburilor doriene a dus la colapsul definitiv al puterii regale miceniene
şi a introdus inovaŃii capitale prin metalurgia fierului, care o înlocuieşte pe cea
bronzului, prin tehnica decorării ceramicii cu motive geometrizate foarte
austere faŃă de luxurianŃa desenelor animaliere şi florale pe care le preferaseră
grecii până atunci, prin practica ritualului incinerării, care substituie
înhumarea. În acest interval al apariŃiei dorienilor şi perioada homerică,
secolele XII-VIII1, au loc mutaŃii esenŃiale în modul de a concepe relaŃiile între
cei care împart puterea şi între aceştia şi masa socială. Nu în ultimul rând,
trebuie menŃionată apariŃia scrierii alfabetice la sfârşitul acestei perioade, un
cod grafic infinit mai uşor de învăŃat decât cele anterioare, care fuseseră
apanajul exclusiv al celor care dominau şi care, între timp, oricum, fusese uitat.
Necesitatea de a armoniza în interiorul comunităŃii tendinŃele în mod natural
agonistice pentru accesul la putere, tendinŃe datorate intereselor specifice
fiecărui grup, a dus la crearea unei căi de mediere prin cuvânt, logos. Cuvântul
1
Toate datele menŃionate în acest curs sunt î.e.n.
viu a mutat dezbaterile pe teme politice şi sociale în agora. Prin cuvântul scris
s-a fixat legislaŃia care astfel a devenit accesibilă, comună tuturor şi
susceptibilă de critica tuturor actorilor sociali. Sfârşitul acestui segment de
timp, deşi numit ,,epocă obscură” datorită absenŃei mărturiilor scrise,
înregistrează remarcabile realizări în domeniul umanului, care devin premisele
care au condus la construirea admirabilului edificiu civic al polis-lui grec,
forum politic, social şi cultural, proiecŃie terestră a raŃionalităŃii cosmice,
aplicaŃie a gândirii demitizante şi critice a filosofilor milesieni, simultan cu
gândirea socială şi politică soloniană.
• În îndelungata istorie a comunităŃilor greceşti, Atena, începând îndeosebi cu
epoca arhaică, ocupă locul privilegiat prin abundenŃa izvoarelor arheologice şi
istorico-literare de care beneficiază. De aceea, imaginea lumii greceşti este de
două ori parŃială în acest curs. O dată pentru că se axează mai mult pe istoria
Atenei şi a doua oară pentru că a trebuit operată selecŃia aspectelor cu
consecinŃe de anvergură în universul elen. Trebuie spus că lumea greacă
circummediteraneană se află în permanentă comunicare cu metropola atât în
privinŃa alianŃelor politico-militare, cât şi a schimburilor economice şi
comerciale şi, nu în ultimul rând, a celor culturale şi filosofice. De aceea,
diversitatea se află într-o relaŃie benefică cu un anumit grad de unitate a acestei
lumi, fapt întreŃinut de sentimentul panelenismului celebrat prin jocurile şi
sărbătorile comune. Curente de gândire şi şcoli filosofice născute în diverse
arii greceşti au iradiat în toată elenitatea, dobândind influenŃă şi generând o vie
mişcare de idei. Literatura circula în tot acest spaŃiu fără restricŃii impuse de
diferenŃele dialectale sau de originea autorilor.
• Desigur că se poate pune întrebarea în ce măsură putem aprecia că unele
evenimente sunt mai importante decât altele şi că, deci, merită mai multă
atenŃie. Răspunsul îl putem afla de cele mai multe ori de la grecii înşişi, de la
autorii de istorii care au consemnat nu doar fapte, dar au şi reflectat asupra lor,
discutându-le cauzele, felul în care s-au desfăşurat, personajele implicate şi
mai ales efectele şi semnificaŃiile lor. Literatura a reflectat în manieră specifică
episoade istorice care au avut o mare forŃă de impact asupra societăŃii.
• Istoria Greciei nu s-a scris o dată pentru totdeauna, nu există o formă
definitivă, ne varietur, chiar dacă factual şi cronologic ea s-a încheiat.
Cunoaşterea contemporană a acestei istorii se amplifică extensiv, prin noi
descoperiri arheologice, şi intensiv, prin investigarea informaŃiilor cu metode
mai performante şi mai specializate. Secolul al XX-lea a revelat o nouă
dimensiune temporală şi culturală a protoistoriei greceşti, prin săpăturile lui
Arthur Evans în Creta. Noi date arheologice revelate în diverse situri
completează informaŃiile sau dimpotrivă contrazic prejudecăŃi. Nu numai
datele arheologice recente contribuie la rescrierea istoriei Greciei şi la
completarea imaginii acestei lumi, dar şi noile moduri de a concepe istoria şi
noile metode de interpretare. Pluralitatea istoriilor, adică multitudinea
punctelor de vedere în descrierea şi analiza aceloraşi fapte, este deja o abordare
admisă din Antichitate, începând cu Herodot. Fiecare generaŃie de istorici
aruncă lumini proaspete din perspectiva prezentului ei asupra unor episoade
sau epoci ale căror semnificaŃii pot părea definitive şi epuizate. Pe de altă
parte, contribuŃia unor discipline moderne cum sunt semiotica, sociologia,
antropologia, imagologia sau ştiinŃele comunicării în lecturarea unor texte
istorice, literare, epigrafice sau a izvoarelor arheologice este din ce în ce mai
oportună şi mai necesară. Astfel, creditul total ca izvor istoric de care s-au
bucurat unele texte, precum epopeile homerice în interpretarea ad litteram a lui
Schliemann, care într-adevăr conŃin multe informaŃii confirmate pe teren, dar
nu pot fi luate ca atare, poemele nefiind un discurs istoric, a fost treptat înlocuit
de mai multă luciditate analitică şi prudenŃă interpretativă din partea multor
istorici ai secolului trecut. O mai bună documentare epigrafică prin Corpusul
de inscripŃii editat de A. Boeckh pe la mijlocul secolului al XX-lea, care se
îmbogăŃeşte prin noi descoperiri şi alte probe arheologice alături de noile
perspective de cercetare deja menŃionate sporesc posibilităŃile de interpretare şi
înŃelegere contemporană a istoriei grecilor antici.
Test de evaluare
1. Care suntb trăsăturile care definesc spiritul grec?
2. Care sunt cele mai importante contribuŃii ale poporului grec la civilizaŃia şi
cultura umanităŃii?
3. Care este cea mai proeminentă cetate grecească?

Grecia preistorică
• SocietăŃile umane ale căror urme au fost descoperite pe teritoriile care vor fi
locuite de greci datează din paleolitic (anterior mileniului V). Neoliticul care
succede este mult mai bine reprezentat în săpăturile arheologice şi dezvăluie
prezenŃa unei populaŃii cel mai probabil de origine microasiatică. A doua fază a
neoliticului, care începe cu aproximaŃie înainte de 3000, este marcată de
prezenŃa pe continent a unei populaŃii invadatoare ale cărei origine şi limbă sunt
greu de demonstrat. S-a presupus că vin din îndepărtatele Pământuri negre ale
Rusiei meridionale, ale Basarabiei şi Transilvaniei. Următoarea etapă este cea a
bronzului vechi, numită şi Heladicul vechi (2600-1950) şi aparŃine civilizaŃiei
anatoliene sau egeene sau pelasgice, care inovează decisiv în domeniul tehnic,
prin prelucrarea bronzului. Noua tehnologie va duce la un progres remarcabil în
ceea ce priveşte agricultura, demografia, locuirea. Limba anatolienilor a lăsat
urme în toponimie, în nomenclatura botanică şi animalieră şi există temeiuri să
se creadă că era asemănătoare cu a cretanilor. Prospera civilizaŃie anatoliană a
Eladei pregreceşti va avea de înfruntat către sfârşitul mileniului al III-lea
presiunea unor invadatori, grecii.
Indo-europenii
• ,,Sosirea grecilor”. Înainte de anul 2000 î.e.n., un vast conglomerat etnic, cu
două ramuri distincte centum, grupul occidental, satem, grupul oriental,
(diviziune având drept criteriu cuvântul care exprimă numeralul ,,sută”), venind
din stepele asiatice limitate la sud şi vest de spaŃiul carpato-danubiano-pontic, se
fragmentează şi migrează separându-se (toharici, indo-europeni, hitiŃi, armeni,
greci, italici, celŃi, balto-slavi, germani), pentru a ocupa treptat Europa şi o parte
a Asiei. Datele arheologice nu pot contribui la cunoaşterea acestei civilizaŃii.
• Singura disciplină care aduce mai multă lumină în ceea ce-i priveşte pe indo-
europeni este lingvistica. De altfel, întemeierea ipotezelor privitoare la existenŃa
originii comune a unor popoare trăind pe arii vaste din Europa şi Asia se
datorează concluziilor de natură lingvistică, pe care savanŃii secolului al XVIII-
lea (W. Jones, 1786, explică pentru prima dată asemănările dintre sanscrită,
greacă şi latină prin descendenŃa lor comună) şi următor le-au formulat,
constatând că o serie de limbi prezintă asemănări materiale şi structurale care nu
pot fi simple coincidenŃe. Numele indo-europeni dat acestei entităŃi este
convenŃional. Este un construct cu valoare operaŃională, rezultat prin deducŃie
logică, ca urmare a folosirii metodei comparative în descrierea limbilor vechi
atestate.
• Metoda comparativă a pus în lumină un inventar comun de cuvinte şi morfeme
păstrat neîntrerupt de anumite limbi. În cadrul acestui patrimoniu lingvistic
comun, modificările fonetice apărute după desprinderea din trunchiul comun
sunt specifice fiecărei limbi în parte şi urmează anumite legităŃi sau regularităŃi.
Astfel, s-au putut stabili corespondenŃe fonetice între limbile descrise şi prin
aceasta s-a ajuns la reconstrucŃia limbii comune indo-europene. Studierea
vocabularului reconstruit a permis reconstituirea imaginii aproximative a
sistemelor limbii indo-europene comune, în faza care precede diversificarea. De
asemenea, prin analiza onomasiologică a lexicului reconstruit, filologii au pus în
lumină aspecte ale vieŃii materiale şi spirituale ale vorbitorilor indo-europenei
comune. Lingvistul Antoine Meillet a studiat concordanŃele lingvistice dintre
limbile atestate şi a stabilit o listă cu termeni comuni la trei sau cel puŃin două
limbi, grupându-i pe câmpuri semantice. Societatea indo-europeană este de tip
patriarhal, îşi găseşte resursele în creşterea animalelor şi într-o agricultură care
cunoaşte cultivarea unor cereale, practică anumite activităŃi artizanale. Mitologia
comparată, aplicată îndeosebi de G. Dumézil, pune în lumină organizarea
triadică a societăŃii divine, bazată pe distincŃia trifuncŃională a suveranităŃii,
puterii şi fecundităŃii. Aceeaşi distincŃie este proiectată şi asupra societăŃilor
umane de origine indo-europeană. Grecii vor migra împreună cu acest capital de
civilizaŃie.
ConfiguraŃia geografică a teritoriilor locuite de greci

• Grecii s-au aşezat pe o arie vastă din estul Mediteranei, foarte diversă ca mediu
natural. Pe de o parte, este zona continentală a actualilor Balcani, pe de altă
parte, sunt insulele din bazinul egeean, Ńărmurile vestice şi sudice ale Asiei Mici,
Ńărmurile Siriei, Palestinei, Egiptului şi Africii de Nord, până în Cyrenaica.
Acestora li se adaugă marile insule Creta, Rhodos, Cipru, Lesbos. Marea este o
prezenŃă benefică şi plină de avantaje, care dă specificitate modului de viaŃă
grec. Accesibilitatea la mare, directă sau indirectă, din orice punct al lumii
greceşti, creează un spaŃiu deschis şi un sentiment al libertăŃii pe care grecii l-au
resimŃit şi fructificat din plin.
• Partea continentală a Peninsulei Balcanice este despărŃită de golful Corintului,
coridor maritim care separă nordul de sud. Nordul este străjuit în partea sa
nordică de munŃii Pindului şi ai Macedoniei. Urmează, continuând coborârea
spre sud, partea centrală, limitată de golful Corintului. La sud este Peloponesul,
care comunică prin istmul Corintului cu partea nordică.
• Nordul peninsulei este străbătut de două fluvii importante: Axios şi Haliacmon.
ÎnălŃimile Olimpului, Ossei şi Pelionului delimitează la nord Ńinutul Tessaliei de
Macedonia şi se prelungesc spre sud, în insula Eubeea, pentru ca apoi să se
sfărâme în insulele care formează un lanŃ: Ceos, Andros, delos, Paros, Naxos
ş.a., numit arhipelagul Cycladelor. Tessalia are o vestită vale, străbătută de râul
Peneios, Valea Tempei cântată de poeŃi, iar în vestul Tessaliei se află Epirul.
Partea de nord comunică prin două trecători destul de anevoioase cu zona
centrală: Termopilele la est şi Limnaia, de pe malul golfului Ambracia, la vest.
• Partea centrală este divizată la vest în câteva districte cu o slabă dezvoltare
economică, datorată dezavantajelor naturale, dar şi dezinteresului pentru
navigaŃia comercială a locuitorilor lor: Acarnania, Etolia, Ainis cu muntele Oeta.
În schimb, în centru, Locrida, Dorida, Focida (cu muntele Parnas) beneficiază de
văi adânci ferite de vânturi, cum este valea Cefisului, cântată şi ea de poeŃi.
BeoŃia şi Atica sunt situate în peninsula estică, între Marea Eubeică şi golful
Saronic. BeoŃia este străbătută de Asopos şi se bucură de o câmpie fertilă în
mijlocul căreia se înalŃă Teba şi de o altă câmpie, a Orhomenosului, unde se află
lacul Copais. Atica, mai puŃin fertilă, este un podiş înconjurat de înălŃimile
munŃilor Parnes, Pentelic şi Himettos. Capitala este Atena. Peninsula se
prelungeşte spre mare prin Capul Sunion. Insula Salamina se află în imediata
vecinătate vestică a Aticii.
• Prin Istmul de Corint se pătrunde în Pelopones, care este un podiş muntos cu
climă continentală. Peloponesul are forma unei frunze de platan sau de dud,
sugerată de cele patru ,,degete” cu care se prelungeşte în mare, spre insula Creta.
Zona centrală a podişului se numeşte Arcadia, străbătută de râul Alfeu, şi este
extrem de greu accesibilă. Arcadia este înconjurată din toate părŃile de munŃi şi
de alte districte, fapt care a dus la izolarea ei aproape totală şi, de aici, la
proverbialul ei conservatism. Districtele care înconjoară Arcadia sunt: Ahaia,
spre Golful de Corint; Elida şi Messenia spre vest, Laconia în sud, străbătută de
fluviul Eurotas, Cinuria, inclusă în Laconia şi Argolida, la est.
• În vestul peninsulei Balcanice, în Marea Ionică, se află un şir de insule numite
după numele mării Insulele Ionice, dintre care mai însemnate sunt: Cocyra
(Corfu), Itaca, Zacintos şi Cefalonia.
• Marea Egee este împânzită de insule care formează un fel de pod spre Asia
Mică. De altfel, unul dintre numele pe care l-au dat grecii mării este pontos, pod.
De-a lungul coastelor apusene şi sudice ale Asiei Mici se află numeroase insule
dintre care unele importante în istoria Greciei, precum (de la nord la sud):
Thassos, Lemnos, Lesbos, Chios, Samos, Rhodos, Cipru.
• Aceasta este o parte a lumii greceşti a AntichităŃii, pentru că fenomenul
colonizării va extinde teritoriile elenizate până la extremitatea vestică a
Mediteranei, la Coloanele lui Hercule, în nord la Pontul Euxin şi mai departe
spre Caucazi. CivilizaŃia şi cultura elenă au iradiat din toate teritoriile locuite de
greci, dar Atena rămâne cetatea simbol al spiritului grec. S-a remarcat
întotdeauna amprenta specifică pe care a pus-o asupra civilizaŃiei greceşti
relieful muntos cu văi adânci al Peninsulei Balcanice şi al insulelor locuite de
greci, în sensul că a favorizat fragmentarea comunităŃilor şi a creat sentimente
identitare puternice, iar pe de altă parte, i-a silit să pornească în căutarea unor
Ńinuturi mai prielnice. ForŃa centrifugă care i-a mânat pe greci spre crearea
coloniilor a fost contrabalansată de forŃa centripetă care îi lega de metropole.
Diversitatea care îi caracterizează în mare măsură pe greci nu anulează
sentimentul sau poate voinŃa unităŃii.
MigraŃia triburilor greceşti: ionienii, aheii, eolienii şi dorienii

• La o dată stabilită convenŃional, 1950 î.e.n. (toate datele menŃionate în
continuare sunt î.e.n.), primele bande invadatoare şi-au făcut apariŃia în Balcani,
urmând o traiectorie care nu poate fi stabilită cu exactitate. Fie că au urmat ruta
dinspre stepele de nord ale Mării Negre, fie că au pornit din spaŃiul carpato-
danubian se ştie cu precizie că au traversat Balcanii. Primul val de greci este
reprezentat de ionieni. Ei au ocupat cu violenŃă progresivă teritoriile balcanice şi
s-au infiltrat de la nord la sud. Se află în posesia unei tehnici ceramice numită
,,miniană”, regăsită în Troia VI, ceea ce pare a demonstra că aceşti greci au
deprins tehnica în Asia Mică, unde ar fi migrat pentru un răstimp, ca apoi să
revină în Balcani. ApariŃia triburilor ioniene este simultană cu pătrunderea
hitiŃilor în centrul Asiei Mici, care vor întemeia peste secole un imperiu puternic.
Aportul masiv de populaŃii indo-europene pe ambele Ńărmuri ale Egeei
reprezintă un moment crucial în istoria Mediteranei. Invadatorii greci nu purtau
numele de eleni cu care se vor autoidentifica mai târziu. Am numit triburi
ioniene primul val al migraŃiei, deşi nu există un consens asupra denominării lor.
Totuşi, ionienii îşi recunoşteau întâietatea şi descendenŃa din strămoşul eponim
Ion, care este şi numele unui fluviu. SemnificaŃia termenului este aceea de
„înflăcărat, impetuos”, trăsături care îi caracterizează pe ionieni.
• Pentru istoria Greciei este importantă cunoaşterea civilizaŃiei cretane în faza
preelenică, datorită influenŃei majore pe care a exercitat-o asupra cuceritorilor
ahei de mai târziu. Insula Creta cunoaşte o evoluŃie mai timpurie şi mai rapidă
decât cea de pe continent, favorizată de fertilitatea solului, poziŃia favorabilă
pentru dezvoltarea navigaŃiei comerciale şi a schimburilor de tot felul. Pe la
2700 începe perioada minoică, egeeană sau cretană, datorată migraŃiei paşnice a
anatolienilor. Caracterizată de o mare prosperitate economică, de strălucire şi
rafinament cultural, de o mare capacitate administrativă, Creta acelor timpuri
uimeşte şi astăzi datorită descoperirilor arheologice întreprinse de Arthur Evans
la începutul secolului al XX-lea. Palatele şi vilele din împrejurimile lor de la
Cnossos, Phaistos, Malia construite în ,,epoca de aur” cuprinsă între 2000 şi
1550 revelă o dezvoltare urbanistică de mare modernitate. Artele decorative,
ceramica şi motivele utilizate denotă un stil orientalizant, luxuriant. Palatele au
multiple funcŃionalităŃi, aici fiind concentrată puterea politică, dar şi cea
economică şi administrativă. Pentru organizarea şi stăpânirea unui mare aparat
birocratic scrierea a apărut ca o necesitate practică. IniŃial, pe la cca. 2000, sub
formă pictografică sau hieroglifică. Ulterior a apărut un tip de scriere mai
avansat, o scriere silabică, numită linearul A, după liniile care alcătuiesc
semnele. Acest tip de scriere nu a fost descifrat până în prezent şi nici nu se
cunoaşte limba în care au fost scrise, dar se poate deduce că se referă la
inventare de bunuri şi persoane. Există mărturii în scrierile lui Herodot şi
Tucidide despre thalassocratia cretană a acelor timpuri. Miturile, de asemenea,
vorbesc despre puterea cretană. Mitul labirintului lui Minos este legat de
structura labirintică a unui palat de tip cretan, cum este cel de la Cnossos. Un
deosebit avânt cunoaşte civilizaŃia palaŃială de la Cnossos în perioada târzie a
bronzului, prin extinderi, sisteme de iluminare naturală prin puŃuri în tavane,
prin sisteme de aducŃiune a apei şi canalizare. Către 1400 minunata civilizaŃie
cretană a fost grav afectată de o catastrofă naturală, probabil erupŃia insulei
Thera. Nu este exclus totuşi să fi fost consecinŃa invaziei aheilor de pe continent,
a căror prezenŃă este identificată cu mai mult timp înainte pe această insulă.
• După acest excurs extrem de succint, dar necesar pentru cronologia paralelă a
civilizaŃiilor lumii mediteraneene antice, revenim asupra ordinii în care au
migrat grecii în Balcani. Pe la 1600-1580 îşi fac apariŃia aheii, a căror
supremaŃie asupra Peloponesului îndeosebi, dar şi a unei părŃi din Tessalia
(Ahaia Ftiotidă) îi alungă pe ionieni în extremul sudic al Greciei continentale, în
Attica şi Eubeea. Ei sunt creatorii civilizaŃiei miceniene, după numele cetăŃii
Micene, capitala craiului Agamemnon din Iliada. O sursă importantă de
informaŃii privitoare la regatele aheene o constituie cântul al II-lea al Iliadei,
care conŃine un catalog al corăbiilor participanŃilor la expediŃia împotriva Troiei,
numele şi originea comandanŃilor. Săpăturile arheologice întreprinse în aşezările
miceniene de către descoperitorul Troiei, Heinrich Schliemann au scos la lumină
bogate situri şi au confirmat realitatea lumii homerice socotită până atunci o
ficŃiune genială. Dintre cele 28 de regate participante la expediŃie, cele mai
puternice sunt: Micene, Argos şi Tirint, Pylos, Creta, Lacedemonia, Arcadia.
Micene deŃine hegemonia în cadrul expediŃiei, dar se pare că în afara ei regatele
aheene se bucurau de suveranitate. În secolul al XV-lea, aheii cuceresc Creta
întemeind un stat aheean despre care avem informaŃii din arhivele palatelor din
Cnossos şi Pylos. Aceste arhive scrise pe tăbliŃe de argilă conŃin un tip de scriere
derivat din silabarul A şi au primit numele convenŃional de silabar sau linear B.
Acelaşi tip de scriere a fost descoperit şi la Micene, dovadă că influenŃa cretană
asupra aheilor cuceritori a fost durabilă şi esenŃială. Descifrarea silabarului B de
către pasionaŃii erudiŃi M. Ventris şi J. Chadwick în 1953 a reprezentat un succes
remarcabil în cunoaşterea unor aspecte ale zorilor istoriei greceşti. Ipoteza lor de
lucru a fost că acest tip de scriere notează un dialect grecesc şi s-a confirmat
deplin. Aheii au adaptat cu multă dificultate la limba lor silabarul A folosit de
scribii cretani pentru notarea unei limbi negreceşti. Scrierea are 87 sau 84 de
semne care notează silabe, nu litere. Inventarea silabarului B este anterioară
anului 1450, după care palatele au fost distruse prin incendiere, fapt care a
asigurat conservarea arhivelor din tăbliŃe de lut. Scopul utilizării scrierii a fost
pur pragmatic. TăbliŃele sunt arhive administrative, inventare sau liste de bunuri
şi persoane. Totuşi, pe lângă arheologi, filologii au avut un imens material de
studiu, iar limba greacă şi-a împins în veacul al XIV-lea primele atestări.
Scrierea miceniană a dispărut o dată cu palatele a căror birocraŃie o slujeau.
Timp de sute de ani grecii vor uita să scrie. Dar memoria generaŃiilor următoare
va păstra nuclee ale creaŃiilor epice care circulau în interpretarea aezilor la
curŃile princiare, prin care se celebrau faptele de vitejie ale eroilor sau călătorii
aventuroase pe mare. Peste aproximativ patru sute de ani, aceste cicluri epice, cu
formulele lor repetitive, au fost asamblate genial de poetul rapsod Homer,
creatorul căruia tradiŃia întemeiată pe prestigiul acordat de antici, i-a încredinŃat
onoarea de a fi întemeiat literatura greacă. Lumea aheilor prezentă în epopeile
homerice se află în perioada de declin. Conform datării făcute de Eratostene,
Troia a căzut în 1183, dată la care aheii înfruntau deja invaziile doriene
devastatoare.
• În ceea ce îi priveşte pe eolieni, se pare că şi-au făcut apariŃia înaintea invaziilor
doriene, deci înainte de 1200. Numele lor denotă o populaŃie destul de
amestecată, aioleis însemnând în greacă ,,pestriŃ”. S-au aşezat în Tessalia şi
BeoŃia. Ulterior se vor deplasa şi pe Ńărmurile nordice ale Asiei Mici, în insula
Lesbos, Ńinuturi care se vor numi Eolida.
• Dorienii îşi fac apariŃia spectaculos, după 1200. Tucidide fixează venirea lor la
80 de ani după căderea Troiei (1183). Amintirea lor este păstrată în mitul
întoarcerii Heraclizilor, adică al descendenŃilor lui Heracles, care i-au condus pe
năvălitorii dinspre nord-vestul Balcanilor spre centru (Dorida), dar cu precădere
în Pelopones. Ei vor migra şi în sudul Asiei Mici. Dorienii nimicesc civilizaŃia
miceniană şi întreaga Grecie va cunoaşte o cădere în barbarie pentru câteva
secole. Aportul cultural al dorienilor este în sfera materială: în metalurgia
fierului şi în ceramica numită geometrică. În domeniul social se remarcă
organizarea puternic militară şi poziŃia dominantă a bărbatului, datorată rolului
războinic. Societatea doriană glorifică virtuŃile virile. Egalitarismul
caracterizează relaŃiile sociale dintre membrii elitei conducătoare. Tot dorienii
introduc sclavia. În sfera religioasă se constată supremaŃia zeităŃilor masculine
(Zeus şi Apolo), spre deosebire de religia aheilor în care zeiŃele aveau aceeaşi
importanŃă ca zeii. Introduc ritualul funerar al incinerării. Trăsăturile acestui tip
de societate vor persista la Sparta.
• Se conturează de acum o antiteză fundamentală în istoria Greciei, după cum s-a
remarcat încă din antichitate: între civilizaŃia doriană austeră, rigidă şi aspră şi
civilizaŃia ioniană senină, raŃională, graŃioasă şi armonioasă.
Test de evaluare
1. Care sunt principalele repere ale geografiei teritoriilor locuite de greci?
2. Care este originea triburilor greceşti şi când îşi fac ele apariŃia în Balcani?
3. Care sunt triburile greceşti şi care este cronologia migrării lor?
4. PrezentaŃi rolul civilizaŃiei cretane în cultura şi civilizaŃia greacă.
Cronologia sintetică a perioadei preistorice

Paleoliticul anterior mil. V
Neoliticul I 4500-3000
Neoliticul II 3000-2600
Bronzul vechi 2600-1950
(Heladicul vechi)
Bronzul mijlociu 1950-1580
(Heladicul mijlociu)
- thalassocraŃia cretană;
- sosirea primilor greci pe continent;
- perioadă de mari distrugeri
Invazii aheene şi, poate, eoliene 1580
Bronzul recent 1580-1100
(Heladicul recent/perioada miceniană)
Primele invazii doriene 1200
- distrugerea Mycenei şi a Pylos-lui
Cucerirea Troiei de către ahei, după
Eratostene 1183
B. NoŃiuni de limbă greacă

Periodizarea evoluŃiei limbii greceşti vechi
• Limba greacă este cel mai bine cunoscută şi descrisă dintre vechile limbi
indo-europene. Este atestată din secolul al XV-lea î.e.n. (toate datele sunt
î.e.n.). Îndelungata evoluŃie ei cunoaşte mai multe etape, dintre care cea
care reprezintă greaca veche începe cu primele atestări scrise în linearul
B şi se încheie convenŃional o dată cu Antichitatea, în secolul al V-lea. În
interiorul acestei vaste perioade sunt două mari delimitări. Elina care
începe de la primele texte scrise şi durează până în secolele IV-III. În
această perioadă se creează şi dialectele literare pe baza unui dialect
predilect al genului, prelucrat artistic, care nu-şi găseşte corespondent în
realitatea lingvistică a regiunii în care este utilizat, în sensul că nu se afla
în uzul comun. Astfel, limba poeziei epice, fixată de poemele homerice în
intervalul secolelor IX-VIII, în Ionia, un amestec dialectal ionic-eolic cu
elemente aheene, a fost utilizată de poeŃii epici chiar după ce trecuseră
secole. Dialectele literare sunt foarte conservatoare. Cealaltă fază este a
limbii koinÆ sau greaca comună, adică unificată pe baza dialectului atic.
Are la rândul ei două diviziuni: perioada elenistică şi perioada romană,
determinate de fazele istorice care poartă aceleaşi nume.
Dialectele limbii greceşti.

• În perioada istorică, greaca distinge patru grupuri mari de dialecte:
- grupul ionic-atic,
- grupul dialectelor de nord-vest (doriene),
- grupul dialectelor eoliene
- grupul arcado-cipriot.
• Dintre acestea, dialectul ionic-atic, vorbit în Ionia (Asia Mică) şi Atica,
în multe insule şi colonii, este dialectul celor mai importante scrieri
literare, filosofice, istorice, retorice, al prozei în general şi constituie
baza de studiere a limbii greceşti vechi. Faza mai veche este păstrată în
poemele lui Homer şi Hesiod. Cei mai importanŃi scriitori atici sunt: în
dramaturgie Eschil, Sofocle, Euripide şi Aristofan, în proză istoricii
Xenofon şi Tucidide, filosofii Platon şi Aristotel, în genul oratoric
Eschine, Lisias şi Demostene. Norma atică, aticismul, devenită
sinonimul eleganŃei şi purităŃii limbii, reprezintă canonul lingvistic şi
stilistic al limbii greceşti pe care s-au străduit să-l imite scriitori din
toate timpurile.
Alfabetul grec şi diacriticele

• Originea celor 24 de semne grafice. Grecii au împrumutat sistemul de
scriere fonetică de la fenicienii cu care se aflau în contact de multă
vreme. Primele atestări în alfabet grecesc se regăsesc pe fragmente
ceramice şi piatră datând din intervalul 740-700 şi sunt răspândite pe o
arie largă a lumii greceşti: Atena, Pithecussa, Rhodos. Numele literelor
este cel fenician şi nu are nici o semnificaŃie în greacă. Totuşi, alfabetul
lor nu este o simplă copiere a celui fenician, care avea semne numai
pentru consoane, asemenea altor alfabete semitice cunoscute. ContribuŃia
grecilor constă în folosirea unor semne consonantice, care nu se regăseau
în limba lor, pentru a nota vocale şi în inventarea altora noi. De
asemenea, grecii şi-au dovedit simŃul estetic deosebit în a da o formă
mult mai armonioasă şi mai frumoasă literelor. Alfabetul pe care îl
cunoaştem astăzi, încă în uz la grecii moderni, a fost adoptat la Atena în
403 şi reprezintă majusculele alfabetului ionian care a câştigat treptat
teren.
majuscule minuscule numele observaŃii
A a êlfa a
B b b∞ta b
G g gãmma g+g,k,x,j= ŋ (n velar)
D d d°lta d
E e ¶ cilÒn e scurt
Z z z∞ta z
H h ∑ta e lung
Y y y∞ta th
I i fi«ta i
K k kãppa k
L l lãmbda l
M m mË m
N n nË n
Ξ j j› cs
O o ˆ mikrÒn o scurt
P p p› p
R r =« rh
S s, w s›gma s la iniŃială şi în interiorul
cuvântului,
w la sfârşitul cuvântului
T t taË t
U  Î cilÒn y
F f f› ph
X x x› ch
C c c› ps
Ω v Œ m°ga o lung
Diacriticele
Spiritele:
• spiritul lin |  | sau spiritus lenis, apare la iniŃiala vocalică şi notează
absenŃa aspiraŃiei sau a suflului: égorã, aÈtÒw „acesta”, Ay∞nai „Atena
(oraşul), EÈr≈ph „Europa”, Arhw „Ares”, e‰dow „imagine, chip”;
• spiritul aspru sau spiritus asper |  | indică pronunŃarea cu aspiraŃie
iniŃială a vocalei sau diftongului. Apare şi la iniŃiala | = |: =Ætvr „orator”,
RÒdow „Rodos”. Toate cuvintele care încep cu | Í | au, de asemenea, spirit
aspru: Ïdvr „apă”.
Aşa cum se poate vedea din exemplele de mai sus, locul spiritului este fie:
1) deasupra minusculei; 2) în stânga majusculei; 3) pe al doilea element al
diftongului; 4) înainte de accentul ascuŃit; 5) sub accentul circumflex.
Accentele.
În greacă, accentul se numeşte tÒnow şi este muzical. Tipuri de accent:
• ascuŃit |  | sau oxiton; poate sta pe oricare dintre silabele care contează
pentru accent (ultima, penultima sau antepenultima), indiferent de
cantitatea silabei (ênyrvpow „om”, ÙfyalmÒw „ochi”);
• circumflex | Ç | sau perispomen; stă numai pe ultima sau penultima şi
obligatoriu pe silabe lungi (d«ron „dar”);
• grav | Å | sau bariton; stă numai pe ultima silabă, indiferent de cantitate
şi reprezintă o coborâre a tonului pe ultima silabă a cuvântului urmat de un
alt cuvânt (kalÚw lÒgow „cuvânt frumos, discurs frumos”).
Sistemul fonetic
o Vocalele. Criteriile de clasificare a vocalelor sunt: timbrul, cantitatea şi
apertura. Astfel, se disting:
5 vocale scurte: a, e, i, o, 
7 vocale lungi: a, h, ei, v, o, i, 
Pentru vocalele a, i şi  lungi nu sunt litere speciale pentru a
marca durata. Vocalele ei şi o se pronunŃau e lung închis, respectiv o
lung închis.
CorespondenŃa cu alfabetul latin:
α = ă; ε = ĕ; ο = ŏ; ι = ĭ; υ = ǚ α = ā; η = e lung deschis;
ei = e lung închis; v = o lung deschis; o = o lung închis,
ι = ī; υ = ǖ.
o Diftongii sunt formaŃi dintr-o vocală lungă sau scurtă α, ε, ο şi o
semivocală, ι sau , care se notează cu aceleaşi litere cu care se notează
vocalele corespunzătoare. În funcŃie de cantitatea vocalei, diftongii se
clasifică în:
a) diftongi propriu-zişi sau cu vocală scurtă: ai, ei, oi; a, e, o
(pronunŃat u).
b) diftongi improprii sau cu vocală lungă: ai sau & pronunŃat a, hi
sau ˙ pronunŃat ē, ωι sau ƒ pronunŃat ō; αυ = au, ηυ = eu, *ωυ =
lipseşte din sistem. Există şi diftongul i în câteva cuvinte precum flÒw
„fiu”. Diftongii lungi cu elementul asilabic i subscriu pe iota în cazul
minusculelor şi îl adscriu în cazul majusculelor: &, ˙, ƒ; Ai, Hi, Ωi.
o Consoanele. Criteriile de clasificare sunt: modul de articulare, locul de
articulare, gradul de sonoritate. Consoanele cuprind 9 oclusive, 2
siflante şi 7 sonante. Fricativa surdă h nu se consideră consoană, ci
aspiraŃia iniŃială a unor vocale în urma căderii consoanelor iniŃiale σ-, ј-
sau w-. De aceea, se notează cu semnul |  |, numit spirit aspru. Spiritul
aspru figurează şi pe =- iniŃial sau Í-, datorită căderii aceloraşi
consoane iniŃiale.
• Oclusivele se clasifică după locul de articulare şi după
sonoritate în:
surde sonore aspirate

labiale p b f
dentale t d y
guturale k g x
• Siflantele: surdă s, sonoră z.

• Sonantele sunt în număr de şapte:
- 2 lichide: l, r;
- 3 nazale: m, n şi n velar, se pronunŃă ca n în cuvântul înving,
notat cu γ înainte de γ, κ, ξ, χ
- 2 semivocale: ι şi υ (pronunŃate j şi w).
Reguli de accentuare.
Sunt multe reguli de accentuare, dar cele de bază sunt:
1. Legea limitaŃiei. Aşa cum am spus, accentul figurează numai pe una din
ultimele trei silabe.
2. Modificarea vocalismului final în cursul flexiunii atrage deplasarea sau
modificarea accentului şi în consecinŃă:
3. Dacă finala este lungă sau devine lungă, accentul ascuŃit nu poate
figura pe antepenultima: ex.: ênyrvpow, proparoxiton la N. devine
paroxiton la G. ényr≈po, pentru că finala s-a lungit; s«ma „corp”
properispomen la N., devine proparoxiton la G. s≈matow, pentru că s-
a adăugat o silabă, iar accentul circumflex nu poate figura pe
antepenultima.
4. Accentul ascuŃit pe finală la N. devine circumflex la G. şi D. sg. şi pl.:
ex.: égorã „piaŃa publică” devine la N. sg. égorçw, la D. sg.
égorò; N. sg. ıdÒw „cale, drum” devine la G. sg. ıdoË, la D. sg.
ıd“.
5. Legea penultimei lungi: pe silaba penultimă lungă şi accentuată va
figura obligatoriu accent circumflex, dacă finala este scurtă: ex.:
d«ron, KËrow „Cirus”, doËlow „sclav”, pol›ta „cetăŃean”, lËon
„care dezleagă, dezlegând” (verb la participiu prezent).
Locul accentelor în scris

• Accentul ascuŃit şi cel grav figurează după spirit, accentul circumflex
stă deasupra spiritului: ênyow „floare”, aÂma „sânge”.
• În cazul vocalelor majuscule accentuate, semnul accentului se pune în
stânga-sus, lângă spirit sau deasupra spiritului: ex.: Arac „arabul”
âΩpiw „Opis”.
• Diftongii iniŃiali cu majusculă au spiritul şi, dacă este cazul, accentul pe
al doilea element: ex.: EÈr≈ph „Europa”, A‡gptow „Egiptul”.
Cuvintele atone
• Atonele proclitice se sprijină pe cuvântul care urmează. Sunt în număr
de 10:
- prepoziŃiile sunt atone, dar numai patru nu poartă efectiv accent: §n „în”, efiw
sau §w „la, spre”, …w „la”, §k (§j) „din”;
- conjuncŃiile: efi „dacă” şi …w „că”;
- adverbul de negaŃie oÈ (oÈk, oÈx) „nu”;
- articolul la N sg. şi pl. masculin şi feminin: ı, ≤, ofl, afl.
• Atonele enclitice sunt foarte numeroase:
- particule: ge, de, men etc.;
- adverbe: nn ,,acum”, po „undeva” etc;
- pronume: nehotărât tiw, ti „cineva, ceva”, personal la cazurile oblice mo,
moi, me etc.,
- verbele efimi „sunt” şi fhmi „zic” la ind. prez., cu excepŃia pers. a II-a.
PrezenŃa encliticelor influenŃează locul accentului, pentru că modifică
vocalismul final prin adăugarea unei silabe sau a două.
Legea consoanelor finale

• Un cuvânt se poate termina în orice vocală sau diftong, dar, dintre
consoane, numai în n, r sau w. Literele j şi c notează consoanele duble cs,
ps, deci cuvântul se termină tot în -s.
PronunŃarea
Sunt două tipuri de pronunŃare a limbii greceşti.
• PronunŃarea reuchliniană, propusă de învăŃatul german Reuchlin şi
folosită în învăŃământul teologic. Este foarte apropiată de neogreacă, fiind
caracterizată de iotacism, adică de pronunŃarea frecventă a sunetului | i |,
datorită evoluŃiei similare a mai multor vocale şi diftongi. Astfel, i, , h, ˙,
ei, oi se pronunŃă | i |. De asemenea, în greaca medie diftongii au evoluat
după cum urmează: ai = | e |; a, e = | af | sau | av |, respectiv | ef | sau
| ev |.
• PronunŃarea erasmică reconstituie greaca clasică. Argumentele lui
Erasmus în favoarea pronunŃării propuse de el sunt foarte bine
fundamentate: 1) nu se justifică scrierea aceluiaşi sunet în atât de diverse
feluri fără motivare etimologică; 2) nu se înregistrează confuzii de litere în
inscripŃiile pe piatră, deşi lapicizii nu aveau multă ştiinŃă de carte, ceea ce
dovedeşte că există justificări pentru notarea şi pronunŃarea acestor litere,
de exemplu: nu apare o confuzie de tipul *l¤ki pentru lÊkoi „lupi”; 3) nu
s-ar putea explica alternanŃa morfologică dacă ei/oi/i dacă s-ar pronunŃa la
fel; 4) transcrierea latinească a cuvintelor greceşti confirmă justeŃea teoriei
erasmice, de ex.: phoenix < fo›nij; 5) gramaticii greci fac precizări în
legătură cu cantitatea sunetelor: h faŃă de e este ca v faŃă de o: h = e+e; v
= o+o. În învăŃământul laic se foloseşte pronunŃarea erasmică, prin care se
recomandă pronunŃarea tuturor literelor, cu excepŃia diftongului o care se
citeşte | u |.
Modificările fonetice
Sunt datorate contactului sunetelor din finalul temei cu sunetele iniŃiale
ale desinenŃelor.
Este foarte importantă cunoaşterea şi înŃelegerea modului în care se
produc aceste modificări fonetice, pentru că ele intervin adesea în declinare
şi conjugare şi determină o anumită fizionomie a cuvintelor.
• Apofonia sau alternanŃa sunetelor în flexiune, atât la nume cât şi la verb
(flexiune internă): N. patÆr, V. pãter.
• Sincopa - suprimarea unui sunet în interiorul cuvântului: N. patÆr, G.
patrÒw.
• Contragerea – întâlnirea a două vocale succesive, din care rezultă fie o
vocală lungă, fie un diftong, după cum urmează:
a+a > a, e+a > h, ã+v > «, e+e > ei, o+o > o, o+e > o, e+o > o
ex.: g°neow > g°now (G. sg. al subst. g°now „neam”); g°nea > g°nh
(N.Ac.V. pl. neutru de la acelaşi subst.); timãv > tim« „cinstesc”; f¤lee >
f¤lei „iubeşte”, imperativul prezent.
• Crasa este un tip de contragere care are loc între finala unui cuvânt şi
iniŃiala următorului: ex.: tÚ ˆnoma devine toËnoma „nume”; ı énÆr
devine ènÆr „bărbatul”; ka‹ e‰ta devine küta „şi apoi”; ka‹ §ãn devine
kîn „chiar dacă”. Rezultatul crasei poartă semnul ( ' ), numit coronis.
• Metateza - intervertirea sunetelor sau a anumitor trăsături fonetice sau a
cantităŃilor: ex. în iónică nhÒw, în atică ne≈w.
• Hiatul apare între vocale aparŃinând la silabe diferite sau din finalul
unui cuvânt şi iniŃiala vocalică a următorului. Se poate evita prin pronunŃarea
unui sunet la sfârşitul primului cuvânt, numit eufonic: -n, -k, -x: astfel,
negaŃia oÈ devine oÈk înainte de iniŃială vocalică neaspirată şi oÈx înainte
de aspirată, iar §sti devine §stin pentru a evita hiatul.
• Eliziunea se datorează căderii unor vocale finale la întâlnirea cu iniŃiala
vocalică a cuvântului următor: éll' §g≈ pentru éllã §g≈.
Locul şi tipul accentului rezultat din contracŃie depind de locul şi

tipul accentului care intră în această combinaŃie:
• accentul ascuŃit pe prima vocală are ca rezultat accentul circumflex pe
vocala lungă rezultată sau pe diftong;
• accentul ascuŃit pe a doua vocală are ca rezultat vocala contrasă cu
accent ascuŃit;
• lipsa accentului pe cele două silabe care intră în contact are ca rezultat
lipsa accentului pe rezultatul contracŃiei.
Contactul dintre două consoane:

• labialele şi velarele (p, b, f şi k, g, j) urmate de siflantă (s) devin c,
respectiv j; ex.: Arab-w devine Arac „arab” sau fÊlak-w devine fÊlaj
„paznic”;
• dentalele oclusive t, d, y şi sonanta n cad înainte de s; ex.: pe¤y-s-v
devine pe¤sv „voi convinge”;
• siflanta s cade în poziŃie intervocalică sau înainte de alt s;
• prin fenomenul fonetic numit acomodare labiala sau velara urmată de o
dentală trebuie să aibă acelaşi grad de sonoritate sau aspiraŃie: astfel, apar pt
şi nu bt, xy şi nu gy;
• două silabe succesive nu pot începe cu aspirate, una dintre ele
disimilează aspiraŃia: yr¤j, trixÒw;
• dentala înaintea altei dentale cade: ex.: D. pl. s≈mat-si devine
s≈masi.
Semnele de punctuaŃie sunt:

• punctul, virgula şi apostroful au aceeaşi valoare ca în română;
• punctul sus, la umărul drept al literei | : | înseamnă două puncte sau
punct şi virgulă;
• semnul punct şi virgulă | ; | reprezintă semnul întrebării.
Test de evaluare
1. Care sunt perioadele de evoluŃie a limbii greceşti?
2. Care sunt grupurile de dialecte greceşti?
3. Care originea şi evoluŃia scrierii în lumea greacă?
ExerciŃii
1. CitiŃi textul următor respectând semnificaŃia tuturor semnelor grafice.
2. TranscrieŃi textul următor acordând atenŃie fiecărui semn grafic.
Dare¤o ka‹ Parsãtidow g¤gnontai pa›dew dÊo, presbÊterow m¢n

Artaj°rjhw, ne≈terow d¢ KËrow: §pe‹ d¢ ±syÆnei Dare›ow ka‹
Íp≈ptee teletØn toË b¤o, §boÊleto t∆ pa›de émfot°rv
pare›nai.
O m¢n oÔn presbÊterow par«n §tgxane: KËron d¢ metap°mpetai
épÚ t∞w érx∞w ∏w aÈtÚn satrãphn §po¤hse, ka‹ strathgÚn d¢
aÈtÚn ép°deije pãntvn ˜soi efiw KastvloË ped¤on èyro¤zontai.
Anaba¤nei oÔn ı KËrow lab∆n Tissaf°rnhn …w f¤lon, ka‹ t«n
EllÆnvn ¶xvn ıpl¤taw én°bh triakos¤ow, êrxonta d¢ aÈt«n
Ξen¤an Parrãsion.
Epe‹ d¢ §teleÊthse Dare›ow ka‹ kat°sth efiw tØn basile¤an
Artaj°rjhw, Tissaf°rnhw diabãllei tÚn KËron prÚw tÚn édelfÚn
…w §piboleÊoi aÈt“. O d¢ pe¤yetai ka‹ sllambãnei KËron …w
épokten«n: ≤ d¢ mÆthr §jaithsam°nh aÈtÚn épop°mpei pãlin §p‹
tØn êrxÆn.
(Xenofon, Anabasis, I, 1, 1)
A. Grecia protoistorică sau epoca obscură sau epoca geometrică (1100-800)

• Formarea dialectelor greceşti
• ApariŃia oraşelor-state
• Inventarea scrierii alfabetice
• Cultura epocii geometrice
B. Morfosintaxa limbii greceşti vechi.
• Clasele morfosintactice.
• Numele: tipurile flexionare, categoriile gramaticale, structura
morfematică.
• Verbul: tipurile flexionare, categoriile gramaticale, structura
morfematică.
• v: caracterizare generală. Tema prezentului
Verbele în -v
După parcurgerea acestei unităŃi de învăŃare, studentul va fi capabil:
- să descrie şi să evalueze cele mai importante repere cronologice ale epocii
geometrice

Universitaria, 2005
2006
2005


Grecia protoistorică sau epoca obscură sau epoca geometrică (1100-800)
• Ca urmare a pătrunderii masive a invadatorilor dorieni s-au produs
perturbări importante în structura demografică a populaŃiilor preexistente, au
avut loc deplasări spre alte zone ale lumii egeene şi Asia Mică, unde s-au
înfiinŃat centre urbane care se vor bucura de o remarcabilă prosperitate şi de
o mare vigoare intelectuală în secolele următoare. Astfel, informează
Herodot (Istorii, I, 142-146), sunt întemeiate cele douăsprezece oraşe ioniene
(Dodecapolis) pe coasta de vest a Asiei Mici. În afară de ionieni au migrat şi
eolieni spre nord-vestul Asiei Mici, în sudul Troadei şi în insula Lesbos.
Uneori se întâlneşte populaŃie mixtă eoliană şi ioniană, ca la Smyrna,
fenomen numit snoikismÒw (sinecism). În aceast interval se înregistrează o
strămutare însemnată şi a populaŃiilor doriene dinpre Pelopones spre sud-
estul Asiei Mici, în insulele Cos, Cnidos şi Rhodos. Insulele Cos şi Cnidos
împreună cu trei oraşe din Rhodos vor forma o confederaŃie numită
Pentapolis. Cel mai important oraş dorian de pe continentul micro-asiatic
este Halicarnasul, patria lui Herodot, cel care va deveni ,,părintele istoriei”,
deşi dialectul în care şi-a redactat Istoriile este ionian. Ca urmare, în această
epocă, lumea grecilor din toate triburile se extinde în bazinul egean. Perioada
este lipsită de documente scrise, dat fiind că tipul de scriere utilizat de
micenieni a dispărut o dată cu birocraŃia pe care o slujea. În acest interval au
fost constituite marile dialecte greceşti.
Formarea dialectelor greceşti

Cercetările mai noi grupează dialectele greceşti după criteriul geografic:
• dialectele nordice şi vestice, bine reprezentate la nord de Golful de
Corint, au dat naştere dialectelor dorice răspândite în Pelopones, Creta şi
sud-estul Asiei Mici, inclusiv insulele. Dialectele eolice vorbite în Tessalia şi
BeoŃia, în sudul Troadei şi în insula Lesbos îşi au originea în tot cadrul
dialectelor nord-vestice. Dialectul arcado-cipriot este cel mai conservator şi,
deci, cel mai vechi. Datorită izolării geografice a Arcadiei, în această zonă nu
s-au resimŃit influenŃele dialectelor dorice. Prin descifrarea tăbliŃelor
miceniene în linear B şi a celor de la Cnossos s-a putut constata aici
continuitatea limbii vorbite de grecii care întemeiaseră civilizaŃia palatelor,
pe care Homer îi numeşte ahei. Prin expediŃiile aheene acest dialect ajunge în
Cipru şi de acolo în Pamfilia, în Asia Mică.
• dialectele sudice, reprezentat de dialectul ionic constituit tot în
Pelopones, cu unele apropieri de cel arcado-cipriot. InterferenŃele grecilor
din Atica cu ionienii microasiatici au dus la existenŃa dialectului ionic-atic.
ApariŃia oraşelor-state
• Epoca obscură este intervalul în care încep să se constituie oraşele-state,
pÒleiw. AristocraŃia începe să se organizeze şi să preia puterea pe care o
exercită prin organe politico-administrative, precum ,,consiliile” şi diverse
magistraturi. Fenomenul sclavajului cuprinde pe etnicii cuceriŃi. Spre
sfârşitul epocii obscure, grecii au contacte comerciale cu fenicienii. Acest
popor semit practica un intens comerŃ şi avea contoare în diverse puncte ale
Mediteranei.
Inventarea scrierii alfabetice

• Pragmatismul şi inventivitatea fenicienilor, care au creat scrierea
cuneiformă, o scrierea alfabetică, au adus grecilor un mare serviciu. Aceştia
au împrumutat scrierea feniciană, care nota numai consoane, şi au adaptat-o
limbii lor, creând unele semne pentru vocale. Se poate spune că aportul
grecilor la inventarea alfabetului este tot atât de mare ca al fenicienilor prin
contribuŃia originală pe care au avut-o. Desigur că a fost un proces
îndelungat şi neuniform, până când scrierea grecilor a devenit unitară.
Cultura epocii geometrice
• Ceramica acestei perioade este caracterizată de motive geometrizate şi
reprezintă un element de identificare cronologică.
Cea mai importantă sursă de cunoaştere a acestei epoci sunt epopeile
homerice care aparŃin epocii următoare şi glorifică vremuri de mult apuse.
Ele continuă o tradiŃie din perioada aheeană. Exegeza homerică pune în
evidenŃă, în ciuda multor inadvertenŃe, anacronisme şi erori istorice care nu
au a face cu calitatea artistică a epopeilor, o lume a regilor, ênaktew, şi
palatelor în care fierul nu era cunoscut, în care eroismul era tema predilectă a
rapsozilor sau aezilor. CirculaŃia orală a poemelor a făcut ca, în timp, să se
suprapună realităŃi istorice contemporane cu momentul recitării. Rapsozii şi
publicul ignorau din cauza îndepărtării în timp anumite aspecte pe care le
substituiau cu lucruri cunoscute. Desigur că naraŃiunea homerică nu este
istorie, dar printr-o corectă raportare şi la izvoare istorice de altă natură, se
pot decela şi interpreta informaŃii de natură istorică, lingvistică, etnografică,
antropologică, imagologică etc. referitoare la perioada de care vorbim.
În concluzie:
• în epoca obscură se pun bazele organizării de tip polis, pÒliw
• artizanatul ceramic cunoaşte o dezvoltare însemnată
• religia antropomorfizantă se răspândeşte şi va fi fixată definitiv de
geniul intelectual şi artistic al lui Homer şi Hesiod în perioada următoare
• la sfârşitul perioadei se inventează scrierea alfabetică al cărei uz se va
generaliza în epoca următoare
• are loc o primă fază a colonizării bazinului Egeei şi a Asiei Mici.
• BilanŃul arată o epocă obscurizată de lipsa informaŃiilor, mai curând
decât o epocă ,,obscură”, pentru că germenii multor inovaŃii capitale apar
acum. Desigur că delimitările istorice nu pot fi tranşante şi nu putem data cu
maximă acurateŃe apariŃia unor evenimente care au avut o desfăşurare amplă
în timp.
Test de evaluare
1. NumiŃi cele mai importante inovaŃii sociale, politice şi culturale ale epocii
obscure.
2. Care este originea alfabetului grec?
3. Prin ce se caracterizează cultura acestei epoci?
Cronologia sintetică a epocii protoistorice sau geometrice
Micenianul târziu 1125-1075

Cunoaşte prelucrarea fierului
Epoca proto-geometrică 1075-950
Olărie cu motive geometrizante
Epoca geometrică 950-700
Întemeierea Spartei 800
Prima celebrare a Jocurilor Olimpice 776
Începe colonizarea. Pithecusse 770
Cumae 757
Sparta, primul război din Mesenia 740-720
Cultura
Epopeea ioniană, Homer 800
Poemul didactic, Hesiod 750
ApariŃia polis-ului 800
ApariŃia scrierii alfabetice 800
B. NoŃiuni de morfosintaxă
• Greaca are zece părŃi de vorbire care se clasifică în:

PărŃi de vorbire flexibile:
- nume (ÙνÒmata): substantivul, articolul, adjectivul,
pronumele, numeralul, participul
- verb (=∞ma).
PărŃi de vorbire neflexibile:
- adverbul, prepoziŃia, conjuncŃia, interjecŃia şi particulele.
• Categoriile gramaticale ale numelui:
1. declinarea: cele trei tipuri de flexiune nominală şi caracteristicile lor:
- declinarea I, teme în -a h şi G. sg. -ας / -ης ;
a sau -h
- declinarea a II-a, teme în -oo/-ee şi G. sg. -ου;
- declinarea a III-a, teme în consoană, vocală (alta decât a sau o), semivocală
sau diftong, G. sg. -ooς ;
2. genul: cele trei genuri masculin, feminin şi neutru;
3. numărul: singularul, pluralul şi dualul;
4. cazul: nominativul, genitivul, dativul, acuzativul şi vocativul.
*Notă. Pentru a nu aglomera informaŃiile din paradigmele numelor pe care le

oferim, am renunŃat la formele de dual în cadrul lor, dar le-am menŃionat la
terminaŃiile cazuale.
• Categoriile gramaticale ale verbului
1. Conjugarea. Greaca veche are două tipuri de flexiune sau
conjugare:
- Conjugarea verbelor în –ω sau tematică, în care desinenŃele se
alipesc radicalului prin intermediul vocalelor tematice.
Cuprinde cel mai mare număr de verbe.
- Conjugarea verbelor în – µι sau atematică, cuprinde verbe
vechi, din fondul principal lexical, ale căror desinenŃe se alipesc
radicalului fără vocale tematice.
Între cele două tipuri flexionare sunt diferenŃe numai la
prezentul şi imperfectul celor trei diateze.
2. Diateza. Sunt trei diateze: activă, medie şi pasivă. Diatezele
activă şi pasivă corespun celor din română. Diateza medie corespunde
în general diatezei reflexive din română. Arată că subiectul se implică
în acŃiune, o face în interesul său, ori arată reciprocitatea unei acŃiuni.
3. Modurile sunt şase. Patru moduri sunt personale: indicativul,

conjunctivul, optativul şi imperativul şi două nepersonale: infinitivul
şi participiul.
- Caracteristici modale:
Conjunctivul este caracterizat de vocale tematice lungi: ω şi η.
Optativul este caracterizat de diftongii οι şi ει rezultaŃi din
combinarea vocalelor tematice cu un vechi sufix ι, şi de diftongul
αι la aorist, rezultat din combinarea sufixului ι cu α din tema
aoristului.
Infinitivul are sufixele -εν sau -ναι la activ, şi –σθαι la medio-
pasiv. Participiul are sufixele: - ντ- la activ şi -µενο- la medio-
pasiv.
4. Timpurile se împart în:
timpuri principale: prezentul, perfectul, viitorul I şi II
timpuri secundare: imperfectul, aoristul şi mai mult ca perfectul.
• Radicalul verbal sau rădăcina, R., indică sensul general al verbului, în

afara determinării temporale. Se regăseşte în toate cuvintele care aparŃin
aceleiaşi familii.
• Tema verbală este formată din radicalul pur plus sufixele care
caracterizează timpurile primitive: prezentul, viitorul, aoristul şi perfectul.
• Sufixe temporale:
activ: prezent -zero viitor -σ- aorist -σα- perfect -κα-
mediu: prezent -zero viitor -σ- aorist -σα- perfect -zero
pasiv: prezent-zero viitor-θησ- aorist -θη- perfect –zero
• Verbele care formează în mod previzibil temele sunt cele regulate pentru că
se bazează pe acelaşi radical. Alte verbe însă îşi construiesc temele de la
radicale diferite, metaplasme. De exemplu, verbul f°rv ,,a duce, a purta’’
are următoarele teme: viitor o‡sv, aorist ≥negka, perfect §nÆnoxa sau
l°gv ,,a spune’’: viitor §r«, aorist e‰pon, perfect e‡rhka.
• Vocalele tematice, VT, se intercalează între radical şi desinenŃe, la prezent,
imperfect şi viitor, la verbele tematice; sunt ο şi ε şi se folosesc după cum
urmează: ο înainte de µ sau ν, ε în rest.
• DesinenŃele personale:
Seria activă Seria medio-pasivă Imperativ
principale secundare principale secundare activ-m.-pasiv
sg. -ω/-µι -ν -µαι -µην
-ς -ς -σαι -σο -θι -σο
zero/-τι zero -ται -το -τω -σθω
pl. -µεν -µεν -µεθα -µεθα

-τε -τε -σθε -σθε -τε -σθε
-ντι/-ασι -ν/-σαν -νται -ντο -ντων-σθων
du. to n
-t syon
-s thn
-t syhn
-s
to n
-t syon
-s thn
-t syhn
-s
• Numărul. Greaca are trei numere: singular, plural şi dual. Singularul şi

pluralul au toate cele trei persoane, dualul are numai persoanele a II-a şi a
III-a.
*Notă. În prezentarea tipurilor de flexiune verbală care urmează am
omis deliberat dualul, pentru a nu aglomera prea multe informaŃii.
Conjugarea verbelor în -ω
• Cuprinde două clase mari:
• Verbe cu radicalul în vocală:
a) în –ιω, -υω, -ευω, necontrase
b) în –ããω, -°°ω, -Ò
Òω, contrase
• Verbe cu radicalul în consoană:
a) în oclusivă
b) în lichidă
Exemple:
- radical în vocală: t¤¤v ,,cinstesc”, lÊ
Êv ,,dezleg”, paideeÊv ,,educ”;
timããv,-«, cinstesc”, poi°°v,-« ,,fac”, biÒ
Òv,-« ,,trăiesc”.
- radical în consoană: bl°pv v ,,văd”, bãllvv ,,arunc”.
• Tema prezentului. Pe această temă se formează două timpuri:

prezentul şi imperfectul.
- Indicativ prezent are următoarea structură:
R (radical) + VT (vocale tematice) +D (desinenŃe):
Exemplu: lÊ-o o-mmen ,,dezlegăm”,
- Indicativul imperfect are structura:
A (augment) + R + VT + D.
- Augmentul este un morfem al timpurilor secundare (imperfect,
aorist, mai mult ca perfect) numai la indicativ. Constă în vocala -ee- care
precede radicalul care începe cu consoană: ¶-l-o-n „dezlegam”. În
cazul iniŃialelor vocalice se lungeşte vocala iniŃială după cum urmează:
a,e>h, o>v: verbul êgv ,,mân”, are tema prezentului ag- care devine
hg- la imperfect.
- Imperativul are aceeaşi structură ca indicativul:
R + VT+ D, dar desinenŃele sunt proprii, (vezi seria desinenŃelor
de imperativ) la persoanele a II-a şi a III-a, singular şi plural.
- Conjunctivul are VT lungi -h h- şi -vv:
- La optativ apare sufixul -ooi- între R şi desinenŃele secundare active
mai puŃin la persoana I, care are desinenŃa principală -m mi .
- Infinitivul are structura: R + VT + S (sufix): lÊ-e-en > lÊ-eein ,,a
dezlega’’, ,,dezlegarea’’ (infinitivul fiind substantiv verbal, poate fi
întrebuinŃat ca substantiv; el poate fi articulat şi primi orice funcŃie
sintactică).
- Participiul are sufixul -n nt- şi se declină după declinarea a III-a la
masculin şi şi neutru, iar femininul după declinarea I:
Exemplu: part. m. N. lÊ-vn, G. lÊ-o-n nt-ow, part. f. N. lÊ-o
osa.
• Diateza medio-pasivă are aceeaşi structură ca activul, iar desinenŃele sunt

cele medio-pasive principale. Optativul are desinenŃe secundare, infinitivul
are sufixul -syai, participiul are sufixul -meno- şi terminaŃiile pe genuri ale
declinărilor I şi a II-a.
• Vocalele tematice şi desinenŃele s-au contopit la timpurile principale astfel:
A. sg. 1. -v
v, 2. -eeiw, 3. -eei, pl. 1. -o
omen, 2. -eete, 3. -o
osi(n)
P. sg. 2. -e-sai > eai > ˙ ; -e-so > eo > o
• Conjugarea verbului lÊ-v ,,dezleg’’, tema prezentului lÊ-.

Prezentul
Activ
Indicativ Conjunctiv Optativ Imperativ Participiu
„dezleg” „să dezleg” „aş dezlega” „dezleagă” „dezlegând”
lÊvv lÊvv lÊoimmi N.lÊv vn
lÊeeiw lÊ˙ww lÊoiww lËe lÊoosa
lÊeei lÊ˙ lÊoi l°ttv lËoon
lÊom men lÊvm men lÊoimmen G.lÊo ontow
lÊette lÊhtte lÊoitte lÊette looÊshw
lÊoosi lÊvv si lÊoienn lÒnntvn lÊoontow
Infinitiv
„a dezlega”
lÊeein
Medio-Pasiv
Indicativ Conjunctiv Optativ Imperativ Participiu
lÊommai lÊvm mai lÊoimmhn lÒm
menow
lÊ˙ lÊ˙ lÊoio lË-e lom
m°nh
lÊettai lÊhtt ai lÊoitto l°s
syv lÒm
menon
lÒmmeya l≈m meya lo¤mmeya
lÊessye lÊhssye lÊoissye lÊes
sye
lÊon
ntai lÊvn
ntai lÊoin
nto l°s
syvn
Infinitiv
„a-şi dezlega”
„a fi dezlegat”
lÊessyai
Imperfectul
Indicativ
Activ Medio-Pasiv
„dezlegam” „eram dezlegat”
¶lonn §lÒmmhn
¶leww §lÊoo
¶le §lÊetto
§lÊommen §lÒmmeya
§lÊette §lÊessye
¶lonn §lÊonnto
ExerciŃii
1. IdentificaŃi următoarele forme verbale: t¤-eiw, t¤-o-men, paideÊ-e-te, paideÊ-o-
mai, paideÊ-oi-mi, paideÊ-ein, paideÊ-e-syai, §-paideÊ-o-n, bl°p-e, bl°p-v-men,
bl°p-vn, bl°p-osa.
2. TraduceŃi în greacă următoarele forme verbale: „să cinstesc”, aş cinsti”,
„priveam”, „educat”, „educată”, „sunt educat”, „eram privit”, „aruncă”, „dezlegam”,
„ eraŃi dezlegaŃi”, „ar fi privit”.
3. ConjugaŃi verbele êgv „a mâna, a conduce” la indicativ prezent activ şi mediu şi
yamãzv „a se mira, a admira” la conjunctiv prezent activ şi imperativ prezent activ,
l°gv „a spune, a vorbi” la indicativ prezent activ, optativ prezent activ.
Cuprins
A. Grecia istorică şi epocile ei. Elenismul arhaic (≈800-≈500).

• Epoca arhaică
• ApariŃia schimbului comercial bazat pe monedă
• Criza lumii greceşti arhaice
• Primii legislatori
• Tirania
• Marea colonizare greacă
• Cultura
B. Articolul. Temele nominale în -a

a/-h
h (declinarea I). Verbele în -m
mi
• Articolul
• Temele nominale în -a h feminine (substantive şi adjective)
a/-h
• Temele nominale în -a a/-h
h masculine
• mi: clasificare, caracterizare generală.
Verbele în -m
• Verbul efim¤
- să descrie şi să evalueze principalele evenimente istorice, sociale şi culturale ale epocii
arhaice greceşti
- să cunoască paradigma flexionară a temelor nominale în -a/-h
- să sesizeze similitudinile şi diferenŃele dintre flexiunea nominală în –a din latină şi
greacă.
- să descrie tipul verbelor în -mi
Timpul alocat temei: 4 ore
Bibliografie recomandată:

Universitaria, 2005
2006
2005

Grecia istorică şi epocile ei.
Epoca arhaică (800-500)

• În acest interval de timp se înregistrează termenul cu care grecii se
autoidentifică indiferent de etnie, cel de eleni, ßllhnew, în secolul al VII-
lea, la Archiloch din Paros. În Iliada apare într-o interpolare contemporană
termenul de paneleni. În Odiseea,15, 9-12 apare numele Ellãw, Elada, cu
o referinŃă mai restrânsă decât totalitatea Ńinuturilor locuite atunci de greci.
Mitul descendenŃei din Helenos a celor trei fii Doros, Aiolos şi Xuthos,
tatăl lui Ion, elaborat la sfârşitul sec. al VIII-lea, indică conştiinŃa înrudirii
tuturor grecilor.
• Organizarea socială cunoaşte evoluŃii complexe. Pe de o parte, în regiunile
Greciei de nord şi de vest (Macedonia, Epir) organizarea este de tip ¶ynow,
tradiŃională, în care forma de guveranare este monarhică, pe de altă parte,
în provinciile sudice ale Peloponesului, în Atica, pe coastele Asiei Mici
societăŃile sunt organizate în pÒleiw. În societăŃile de tip polis aristocraŃia
substituie cu timpul puterea regală şi devine clasa conducătoare. Modul de
viaŃă aristocratic are mărci diferite la Sparta faŃă Atena. În societăŃile
doriene, de tip ethnos, prevalează virtuŃile militare, viaŃa în comun,
simplitatea, armonia fizică, în timp ce în societatea ioniană, de tip polis,
aristocraŃii preferă o viaŃă în care îşi găsesc loc înclinaŃia către forme
artistice, către eleganŃă, frumos şi loisir. Cele două moduri specifice de
raportare la lume s-au aflat deseori în conflict şi se menŃin de-a lungul
întregii istorii greceşti şi reprezintă alternativa pe care lumea aceasta o
propune.
ApariŃia schimbului comercial bazat pe monedă

• În cursul sec. al VII-lea se înregistrează o revoluŃie economică cu
consecinŃe de mare importanŃă, anume apariŃia economiei mercantile.
Schimburile comerciale bazate pe troc sunt înlocuite cu plata în monedă de
metal, nÒmisma. IniŃial metalele aveau diferite forme cu greutăŃi etalonate
în funcŃie de cetatea emitentă. Originea acestei noi forme de comerŃ se află,
conform tradiŃiei, în Lidia. Prin extinderea în toată aria Mediteranei estice a
comerŃului lor, grecii din Ionia devin marii intermediari ai mărfurilor din
centrul Asiei Mici, în locul fenicienilor. Lumea greacă se transformă
radical după epoca geometrică, părăsind o economie pastorală şi agricolă
statică, de subsistenŃă, pentru activităŃi comerciale care creează relaŃii şi
interese între oraşe din locuri îndepărtate. Spiritul de iniŃiativă şi
întreprinzător care a declanşat expansiunea economică a făcut necesară
inventarea unor noi tehnologii de navigaŃie, a dezvoltat porturile şi
amenajările portuare.
• Intervalul pe care îl studiem cunoaşte alte câteva inovaŃii importante. În
domeniul militar, pe la anul 675, începe să se afirme un nou tip de luptător,
ıpl¤thw, hoplitul sau infanteristul dotat cu arme grele. Lupta de cavalerie
a secolelor anterioare este înlocuită cu lupta pedestră. Ostaşul are locul său
precis între camarazi, într-o relaŃie reciprocă de sprijin. Acest lucru face
imposibilă bravura individuală, aristea, ériste¤a, homerică, pentru că
soldaŃii trebuie să acŃioneze solidar, în virtutea unei tactici comune.
Aristotel observa în Politica (1297 b) transformarea socială pe care a indus-
o înlocuirea cavaleriei cu infanteria prin sporirea importanŃei clasei de
mijloc. Costurile echipamentului militar al hoplitului erau mai accesibile
decât cele ale cavalerilor care făceau parte din rândurile aristocraŃilor.
Acest lucru va reduce simŃitor rolul aristocraŃiei în cetate. Mai apare o
inovaŃie în domeniul marinei, marina militară. În echipajele vaselor militare
se recrutează şi oameni de rând. Rolul hopliŃilor şi al marinarilor devine
decisiv în apărarea oraşelor. Ca urmare, creşte posibilitatea revendicărilor
sociale din partea acestor categorii.
Criza lumii greceşti arhaice

• În secolul al VII-lea, o puternică criză socială generalizată în lumea greacă
izbucneşte pe fondul unei accentuate pauperizări. Este o criză socială
generată de criza proprietăŃii agrare. Datorită unor recolte slabe din câŃiva
ani, Ńăranii îşi pierd pământurile, devin datori marilor proprietari şi se
proletarizează sau devin chiar sclavi. Pământurile se concentrează în
mâinile unei oligarhii. Escaladarea acestei stări conflictuale majore, care
tindea să se prelungească, impune soluŃii. Una dintre ele este colonizarea
unor teritorii mai bogate. Cealaltă va fi tirania, care va concentra puterea,
mai mult sau mai puŃin legitimă, în mâinile unei singure persoane.
Stenohoria, stenoxvr¤a, sau ,,foamea de pământ” îi impinge pe grecii cu
spirit de aventură spre noi teritorii care să le asigure supravieŃuirea. Pe de
altă parte, există totuşi o clasă de mijloc care îşi asigură prosperitatea din
comerŃ şi industrie, care are relaŃii de interese faŃă de aristocraŃie. Se afirmă
din ce în ce mai puternic dorinŃa claselor fără privilegii de a lua parte la
exercitarea puterii în cetate.
Primii legislatori
• Necesitatea de a avea legi echitabile a dus la apariŃia primilor legislatori,
(thesmoteŃi, yesmoy°tai, la Atena sau esimneŃi, afismnÆtai, în Asia).
Normele de viaŃă funcŃionau după coduri nescrise numite =∞trai la Sparta,
de exemplu, unde exista o constituŃie, polite¤a, al cărei autor este socotit
legendarul Lycurg. Presiunile cetăŃeneşti în favoarea unor legi scrise,
valabile pentru toată lumea au impus o reformă legislativă de amploare în
toată lumea greacă. Au fost desemnate personalităŃi pentru a elabora
legislaŃia cetăŃilor. Puterea lor era absolută, erau aleşi pe viaŃă sau pentru
perioade lungi şi nu de puŃine ori o practicau abuziv. Opera legislatorilor a
durat aproape un secol. Istoria a reŃinut numele unor legislatori din diverse
cetăŃi: Dracon, Solon, Harondas, Zaleucos. Activitatea legislatorilor a adus
o victorie importantă a d∞mow-lui împotriva nobilimii, prin limitările pe
care le impunea abuzurilor. Totuşi ele nu au fost decât un compromis între
tendinŃele conservatoare ale aristocraŃilor şi revendicările populare.
Tirania
• Tirania, trann¤w, este un concept de import în lumea greacă. Termenul
pare împrumutat din lidiană, unde însemna ,,stăpân”. Este atestat cel mai
timpuriu la Archiloch din Paros, care îl foloseşte în legătură cu Gyges,
regele lidian care a uzurpat puterea ajutat de împrejurări miraculoase.
IniŃial, regimul tiranic nu a fost perceput ca opresiv de către popor, deşi
legitimitatea dobândirii puterii era discutabilă, cel mai adesea prin
usurparea puterii celor pe care îi contestau. Usurparea nu presupunea
totdeauna violenŃă. Populismul sau câştigarea încrederii demos-lui prin
atribuirea unor terenuri agricole sunt mijloace frecvente de obŃinere a
suportului popular. Instaurarea tiraniei pare să aibă continuitate cu vechile
tradiŃii regale şi nobiliare de exaltare a calităŃilor personale –autoritatea
militară, prestigiul dobândit în marile întreceri sportive care valorifică
excelenŃa fizică, precum şi înclinaŃia către grandoare şi fast, foarte mult
gustată de oamenii simpli.
• Aristotel afirmă că primul tiran grec a fost Pheidon din Argos, căruia i s-au
atribuit o serie de inovaŃii. Tirania este un fenomen politic ce caracterizează
cele mai evoluate şi mai prospere dintre cetăŃile greceşti. Are o arie de
răspândire destul de bine delimitată, în Anatolia, în zona Corintului şi mai
târziu în Sicilia, în câteva cetăŃi. Tucidides observă că ,,tiraniile se instituie
în oraşe o dată cu creşterea încasărilor”(I, 13). Iată numele unor tirani:
Trasibul în Milet, Policrate în Samos, Cipselos şi descendenŃii în Corint,
Periandru, Clistene, Pisistrate şi Pisistratizii la Atena, Falaris în Agrigent,
de o deosebită cruzime, iar în secolul următor Gelon şi Hieron. Guvernarea
tiranilor a avut de multe ori efecte pozitive asupra vieŃii celor dezavantajaŃi.
Puterea lor era subminată de aristocraŃia care pierduse privilegiile. Politica
tiranilor era orientată spre proiecte edilitare grandioase, fie de utilitate
publică, fie de natură religioasă: şosele, apeducte, fântâni, temple şi
sanctuare înzestrate cu danii bogate. Tiranii protejează artele şi artiştii,
organizează mari serbări şi festivaluri religioase, concursuri. În general,
politica externă a tiranilor era limitată şi prudentă, bazată pe alianŃe
matrimoniale, pe prietenii şi în general lipsită de agresivitate. Totuşi, unii
dintre ei au iniŃiat expediŃii de cucerire sau jaf sau au extins influenŃa
asupra unor teritorii mai îndepărtate. Cipselos, tiranul Corintului, a instalat
două colonii în partea de nord-vest a Greciei, Policrate, tiranul Samosului, a
avut conflicte cu Miletul, a cucerit insula Renea din Cyclade. Politica lor
este numită politică de prestigiu, pentru că îşi asigură dominaŃia prin
cultivarea sentimentelor de mândrie sau religioase ale cetăŃenilor de rând
care se lasă uşor impresionaŃi de gesturile fastuoase care par să le restituie
sau să le compenseze ceva din frustrările vieŃii lor. Tirania nu a fost un
fenomen durabil, cu toate avantajele pe care le-a adus pentru unii cetăŃeni.
Ea tindea să devină ereditară, ca în cazul Pisistratizilor, dar cu puŃine şanse
ca urmaşii aibă aceeaşi energie ca să poată continua opera iniŃiatorilor.
Regimurile tiranice au avut ca duşmani neîmpăcaŃi pe aristocraŃii alungaŃi
de la putere. Ele s-au menŃinut prin sprijinul demos-lui. În general au
dispărut fără violenŃă, deşi se înregistrează şi ieşiri din scenă sângeroase.
Cel mai celebru este episodul tiranoctonilor de la Atena. Cu timpul, asupra
acestor regimuri a început să se exercite presiunea cetăŃenilor, a căror
conştiinŃă civică a fost activată tocmai prin măsurile favorabile întreprinse
de tirani, şi care au început să dorească o formă de guvernământ în care
puterea să fie exercitată eligibil. Dar acest lucru se va petrece mai târziu,
când condiŃiile politice vor fi favorabile.
• Dintre cetăŃile importante ale epocii arhaice, Sparta este singura care nu a
cunoscut regimul de guvernare al tiranilor. Ea a rămas atyranneutos, ,,fără
tiran”. ExplicaŃia o putem găsi în formele strict ierarhizate ale organizării
sociale, care nu admiteau interferenŃele între clase şi promovau în
exclusivitate interesele elitei dominante. De aceea, Sparta a fost potrivnică
tiraniilor şi a intervenit împotriva multor tirani, pe unii dintre ei reuşind
chiar să-i înlăture. Astfel, a încercat să-l înlăture pe Policrate şi a uneltit
împotriva Pisistratizilor. La Naxos a reuşit eliminarea tiranului Lygdamis.
Altor cetăŃi le aplica un regim izolaŃionist, refuzând să intre în alianŃe cât
timp se aflau sub guvernare tiranică. Aşadar, Sparta se opunea tiraniilor
dintr-un spirit aristocratic conservator, total opus celui al Atenei care tindea
spre o mai mare deschidere spre exercitarea puterii de către corpul
cetăŃenesc, dintr-un spirit mai liberal. Demagogia pe care o practicau de
multe ori tiranii pentru a-şi asigura susŃinerea populară, nu era câtuşi de
puŃin convenabilă spiritului aristocratic spartan.
Marea colonizare greacă

• Cauzele acestui fenomen grecesc sunt multiple. Unele sunt economice: lipsa
pământului de care aminteam (stenohoria) ori necesitatea de a asigura baze
externe pentru schimburile comerciale într-o societate care are surplus de
anumite produse, dar are nevoie de altele pe care nu le poate produce. Apoi
dorinŃa sau constrângerea de a evada din diverse motive: exil, sustragerea de
la pedepse, pierderea prestigiului etc.. Excedentul demografic, dar şi spiritul
întreprinzător pot fi în mod egal cauze ale acestei extraordinare aventuri a
grecilor în Mediterana şi în alte mări, pentru că acŃiunea de colonizare este
strâns legată de calea maritimă. ConsecinŃele acestui fenomen sunt durabile
şi pozitive pentru civilizaŃia mediteraneeană.
• Colonizarea este un proces de strămutare a unei părŃi din cetăŃenii
metropolei, datorat cauzelor enumerate mai sus. Recrutarea colonilor
(êpoikoi) se făcea printr-o proclamaŃie a statului care lansa un program de
emigrare. Participarea putea fi benevolă sau se desemna prin tragere la sorŃi
un membru al familiei care era obligat să se expatrieze. Pentru înfiinŃarea
unei colonii se puteau asocia mai multe oraşe. Pentru a asigura succesul
întreprinerii lor, grecii consultau oracolul de la Delfi. ExpediŃia de
colonizare numită époik¤a se făcea sub comanda unui ofikistÆw şi era
temeinic organizată. Colonia are independenŃă politică, deşi imită modelul
instituŃional al metropolei. Pământul coloniei era împărŃit de gevnÒmoi, în
conformitate cu un ritual consacrat şi anume, o parte se rezerva zeilor, iar
restul revenea colonilor, în loturi numite kl∞roi. Între colonie şi metropolă,
mhtrÒpoliw, continua legătura religioasă prin transferul unei părŃi din focul
sacru din vatra patriei natale, prtane›on, în noua vatră. DivinităŃile din
patrie îşi găseau locul în cultul noii aşezări, iar Apollo are o atenŃie specială
prin faptul că a dezvăluit oracolului locul favorabil unei astfel de întemeieri.
Nu erau excluse nici divinităŃile locale. Chiar şi întemeietorul coloniei intra
după moarte în rândul divinătăŃilor locale. Din punct de vedere politic,
colonia păstra o independenŃă totală. Legile erau inspirate din constituŃia
metropolei. Putea fonda la rândul ei o altă colonie. RelaŃiile dintre colonie şi
metropolă erau de asistenŃă reciprocă şi sprijin, atât în timp de pace, cât şi în
caz de război.
• Colonizarea s-a desfăşurat în două etape: prima între aproximativ 775-675,
în Sicilia, Italia de sud şi Calcidica în căutarea terenurilor agricole. A doua,
între 675-550, îşi păstrează caracterul agrar, dar urmăreşte şi scopuri
comerciale. Apar colonii care au rolul de contoare de mărfuri numite
§mpÒria. Se colonizează în Marea Neagră, Propontida, Maiotida de către
Milet, spre Egipt, Iberia, Galia de către alte oraşe ioniene care preiau
iniŃiativa colonizărilor.
• Atenienii aveau şi alte modalităŃi de administrare a unor teritorii din afara
cetăŃii lor. După secolul al VI-lea au apărut cleruhiile, (klhrox¤ai), care se
păstrau sub arbitrajul metropolei în chestiunile politice majore, dar aveau
autonomie în privinŃa unor instituŃii cu jurisdicŃie locală. CetăŃenii unei
cleruhii îşi păstrau cetăŃenia ateniană, participau la Marile Dionysii şi la
Panathenee, continuau să facă parte din demele de provenienŃă. Cleruhia nu
se bucura de independenŃa coloniei. Scopul ei era în bună măsură strategic,
pentru a descuraja eventualele tentative de ocupare din partea altor cetăŃi a
unor teritorii cucerite de atenieni sau aveau rol de infiltrare pentru a menŃine
sub ascultare cetăŃile membre ale ligii ateniene. Întemeierea unei cleruhii se
făcea fie prin violenŃă, fie printr-un contract care oferea reducerea tributului
în cazul acceptării paşnice. Pământul, x≈ra, se împărŃea în trei: o parte
revenea zeilor, o parte atenienilor şi o parte colonilor. Prin organizarea
cleruhiilor, statul atenian rezolva parŃial problema scăderii numărului
cetăŃenilor săraci, care erau împroprietăriŃi în teritoriul cucerit şi îşi
schimbau astfel statutul social şi economic. În acest fel sporea şi contribuŃia
lor efectivele hoplite. Prima cleruhie ateniană a fost instalată în Eubeea, în
506, ca urmare a victoriei ateniene împotriva beoŃienilor şi chalcidienilor.
• AmficŃioniile, émfikt¤onew/émfiktÊonew, reprezentau modalităŃi de
relaŃionare cu statele vecine. Ele marcau şi o anumită tradiŃie a unor
confederaŃii mai vechi. Se desfăşurau în jurul unor mari sanctuare şi constau
în organizarea serbărilor religioase la care luau parte prin reprezentanŃi ai
celor douăsprezece populaŃii din Grecia centrală şi de nord. Scopul era de a
armoniza a interesele în chestiuni privind neinterceptarea apei potabile, ori
administrarea templului lui Apollo de la Delfi. Aveau loc manifestări de
două ori pe an, primăvara (la Antela) şi toamna (la Delfi). Un alt scop era de
a organiza Jocurile Pythice. Se presta un jurământ de neagresiune între
statele membre. Nu se discutau chestiuni politice.
• InstituŃia proxeniei este o altă formă de stabilire a relaŃiilor cu cetăŃile
străine. Printr-un decret al statului se conferea titlul de proxen, (prÒjenow)
unui cetăŃean de vază, care să reprezinte în teritoriul străin interesele politice
sau economice ale patriei sale. El trebuia să fie acreditat de statul pe
teritoriul căruia îşi îndeplinea misiunea. Activitatea lui era un fel de lobby în
favoarea statului său, fiind considerată foarte importantă. De aceea se bucura
de onoruri deosebite, i se rezervau locuri de onoare la reprezentaŃii, era
primit în ecclesia. Proxenia era o funcŃie care Ńinea pe de o parte de
îndatorirea cetăŃenească, o funcŃie liturgică, dar pe de altă parte era onorifică.
Ea se putea transmite ereditar. În cazul izbucnirii unui conflict între cetatea
în care activa şi cetatea ale cărei interese le reprezenta, misiunea proxenului
se suspenda.
Cultura
• În domeniul creaŃiei literare, perioada arhaică aduce contribuŃii importante,
pe care perioada clasică le va desăvârşi. Cel mai important monument
literar, adevărat eveniment fondator şi civilizator pentru lumea greacă îl
reprezintă epopeea homerică. Unitatea grecilor, baza culturală şi ideologică
a conştiinŃei lor unităŃii lor a avut puternice temeiuri în epopeea eroică
compusă în grai ionic, cu interferenŃe eolice şi chiar arcadiene, a lui Homer.
Originea genului se află la curŃile princiare aheene, dar cu timpul s-a
răspândit în toată lumea greacă. S-au creat cicluri epice care relatează
diverse episoade ale istoriei reale sau mitice, dintre care ciclul troian a
devenit cel mai faimos prin geniul necontestat al lui Homer. Pasiunea
grecilor pentru acest tip de literatură orală a contribuit enorm la formarea
spiritului comun al elenismului.
• InformaŃii despre alte tipuri de creaŃii literare în epoca arhaică găsim tot în
epopeile homerice. De asemenea, imaginile de pe diferite artefacte pot
adăuga sau confirma cunoştinŃele noastre despre creaŃia literară a sec. al
VII-lea Astfel, se întâlnesc: incantaŃia magică (Odiseea, X, incantaŃia zeiŃei
Circe), ruga, eÈxÆ. Din ruga care decurgea după un anumit ritual însoŃit de
gesturi au rezultat imnurile corale sau monodice, de factură populară,
diferite de imnurile epice recitate de rapsozi, precum imnurile numite
homerice. Aceste creaŃii purtau numele generic de nÒmow şi cuprindeau
diferite specii ca paianul, ditirambul hiporchema, prosodionul (paiãn,
diyÊrambow, ÍpÒrxhma, prosÒdion). Dintre aceste specii primele două
au luat amploare. Din ditirambul ataşat cultului dionisiac va lua naştere
drama grecească. Alte forme ale lirismului acestei perioade sunt elegia,
§lege›on, şi poezia iambică, ‡amboi. ReprezentanŃii ei sunt Tyrtaios din
Milet, care a trăit la Sparta, pentru elegie şi Archiloch din Paros, pentru
poezia iambică. Sparta a oferit adăpost în această perioadă poeŃilor lirici de
factură aristocrată care exaltau sentimentele patriotice şi religioase în
imnuri apolinice şi dionisiace. A existat o adevărată şcoală muzicală în
Laconia în care au activat poeŃi din diferite colŃuri ale lumii greceşti:
Terpandru din Lesbos, Arion din Methymna (Lesbos), Alcman din Sardes,
Taletas din Gortyna. Tot în acest secol încep să se noteze ,,listele” de
magistraŃi ai oraşelor şi să se redacteze genealogii.
• În sec. al VI-lea religia dionisiacă şi cultul ei capătă amploare. Mari
sărbători îi sunt dedicate: în Atica: Marile Dionysii în martie, Leneenele la
culesul strugurilor, Micile Dionysii toamna. Aristotel fixează originile
dramei (Poetica, IV, 1449, a, 10) în improvizaŃiile dramatice din timpul
procesiunilor religioase, sub forma unui schimb de replici între un personaj
desprins de cor şi restul corului. InformaŃii cu privire la data autonomizării
acestor reprezentări din cadrul cultului religios şi laicizarea lor prin
transformarea într-o acŃiune (drçma) mimetică nu posedăm. Pe la 534,
Thespis,Y°spiw, conducător de coruri dionisiace, a fost primul care a
organizat o reprezentaŃie cu numele tragodia, tragƒd¤a sau cântecul
Ńapului, la Marile Dionysii.
• Lirica acestui secol a atins maximum de performanŃă. În viaŃa publică a
oraşelor devine o mare onoare cetăŃenească participarea la un cor, xorÒw.
Temele epice tratate în poemele generaŃiilor trecute îşi găsesc o nouă
modalitate literară. Marile compoziŃii corale încep să cuprindă teme
mitologice tratate cu destulă libertate, iar inserŃia maximelor şi a
sentenŃelor le conferă un pronunŃat caracteri paideic şi de predică morală,
exprimând orientarea colectivităŃilor spre crearea unor relaŃii sociale
guvernate de moralitate. ReprezentanŃi ai liricii de acest tip sunt
Stesichoros, Sths¤xorow din Sicilia şi Simonides, Simvn¤dhw din Ceos.
Se cunosc şi numele unor poetese care au activat în domeniul liricii corale:
Corina din Tanagra şi Telesilla în Argolida.
• Poezia monodică are un rol major în viaŃa cetăŃii. Elegia civică este
reprezentată de Solon, SÒlvn; elegia gnomică de Teognis,Y°ogniw din
Megara. Iambografia are ca reprezentanŃi pe Simonides din Amorgos şi
Hipponax, Ipp«naj din Efes. Insula Lesbos este patria a doi poeŃi lirici
de facturi diferite: Alceu, Alka›ow din Mitilene şi Sappho, Sapf≈.
Alceu se afirmă în lirica monodică melică (cântece de banchet şi de
dragoste), în poezia politică şi războinică de mare virulenŃă, în poeme
religioase. Sappho scrie şi ea poezie ocazională, de factură religioasă, de
inspiraŃie mitologică. Poemele ei se numesc mele, m°lh, cântece, şi sunt de
o mare varietate metrică, dar strofa cea mai caracteristică îi poartă numele:
strofa safică. Un alt poet liric este Anacreon, Anakr°vn din Teos, care s-
a bucurat de o receptare îndelungată în diverse epoci literare.
• Proza literară a secolului al VI-lea este cunoscută prin mărturia lui
Herodot, care ne informează despre circulaŃia unor povestiri de sorginte
orientală, din Egipt şi Orientul Apropiat, cu conŃinut fantastic, tragic sau
vesel, în care mitul este prezentat parodic sau lipseşte. Sunt prezente scene
familiare, cotidiene, călătorii imaginare, fabule cu tâlc. Esop, A‡svpow,
este autorul legendar al unei colecŃii de fabule care valorifică fondul
fabulistic oriental.
• Proza istorică şi geografică evoluează spre o abordare mai scrupuloasă: se
caută criterii pentru stabilirea cronologiilor, metode de documentare şi de
expunere. Aceşti autori se numesc logografi, între care se remarcă Cadmos,
Kãdmow din Milet şi Hecataios, Ekata›ow din Milet. Cel din urmă a făcut
o călătorie în jurul lumii, Periegesis, a încercat să facă o hartă a lumii
cunoscute şi a făcut descrieri şi interpretări în spirit raŃionalist.
• Proza filosofică. În aria ionică apare gândirea filosofică raŃionalistă,
emancipată de sub tiparele gândirii mitico-religioase. Scrierile filosofice ale
lui Thales, Yal∞w, din Milet îl situează drept cap de serie în gândirea
speculativă. El întemeiază şcoala fizicalistă ioniană. Are contribuŃii
importante în geometrie (teorema care îi poartă numele), în astronomie şi în
domenii practice, în care şi-a aplicat cunoştinŃele teoretice. Printr-un
demers inductiv el ajunge la concluzia că principiul sau substratul, êrxÆ,
tuturor lucrurilor este apa, Ïdvr.
• Şcoala materialistă întemeiată de el are ca reprezentanŃi pe Anaximandru,
Anaj¤mandrow şi Anaximenes, Anajim°nhw, originari tot din Milet, care
au avut tot preocupări de ontologie şi au căutat să identifice la rândul lor un
substrat unic al existenŃei. Pentru Anaximandru acesta este apeiron-ul,
êpeiron ,,indeterminatul”, iar pentru Anaximene este aerul, éÆr.
• Apoi trebuie menŃionat între filosofii de mare notorietate şi influenŃă ai
acestei epoci Pitagora, PyagÒraw, originar din Samos, dar care a activat
în exil, la Crotona, în sudul Italiei, filosof important prin doctrina cu totul
specială pe care o profesează, care a avut un ecou deosebit în gândirea
filosofică ulterioară. La Crotona a înfiinŃat o şcoală care funcŃiona mai mult
ca o sectă religioasă. Din cauze neclare, la un moment dat el şi discipolii lui
sunt persecutaŃi de crotonieni şi se exilează la Metapont, unde filosoful va
muri în scurt timp. InformaŃiile sunt neclare şi divergente privitor la soarta
lui Pitagora în legătură cu acest episod. Şcoala pe care a întemeiat-o a avut,
conform informaŃiilor oferite de Diogene Laertios, (VIII,45), o îndelungată
posteritate, ,,până la a noua sau a zecea generaŃie.” Nu s-a păstrat nimic din
scrierile sale, unii chiar au negat că ar fi scris ceva. În şcoala sa accesul era
permis numai celor care era socotit a avea aptitudinile cerute de maestru.
Aceştia traversau cicluri de iniŃiere şi se numeau în ordinea progresării:
acusmatici, ékosmatiko¤, matematici, mayhmatiko¤ şi fizici, fsiko¤. A
fost matematician, astronom, moralist şi filosof cu o autoritate deosebită, pe
care discipolii săi o invocau prin cuvintele aÈtÚw ¶fa, ,,însuşi (magistrul)
a spus”ca argument suprem. El socoteşte că principiul universului, kÒsmow,
este numărul care îi asigură armonia. Pitagora şi pitagoricienii au
contribuŃii esenŃiale în matematică (teorema care îi poartă numele, aplicare
aritmeticii la geometrie, sistemul decimal, tabla lui Pitagora, numerele
arabe), în astronomie (concepŃia despre dubla mişcare a pământului în jurul
axei şi în jurul soarelui, în explicarea eclipselor de lună, a fazelor lunii).
Doctrina numerologică, teoria transmigrării sufletelor, metemcÊxvsiw,
concepŃia despre perfecŃiunea sferei şi teoria despre muzica cosmică a
sferelor sunt dintre cele mai cunoscute aspecte ale pitagorismului. Modul
de comportare în cadrul şcolii, asceza, êskhsiw, şi purificările, kayarmo¤,
pe care le practicau discipolii au dat conferit caracter aparte acestei şcoli.
Pitagorismul, care este o contribuŃie colectivă a întemeietorului şcolii şi a
discipolilor săi, întrucât nu se poate face distincŃia între ceea ce este propriu
fiecăruia din cauza absenŃei scrierilor autentice, este puternic influenŃat de
orfism, îndeosebi în problema metempsihozei. La rândul lui a influenŃat
puternic pe Platon.
• Nu îl putem trece cu vederea pe Xenofan, Ξenofãnhw, din Colofon care s-
a stabilit în Eleea şi a creat şcoala eleată, un important centru al gândirii
speculative antice. ConcepŃia metafizică eleată promovează ideea că
adevărata existenŃă unică şi imuabilă poate fi cunoscută numai raŃional.
SimŃurile ne oferă o imagine falsă asupra lumii ca diversitate şi mişcare.
Xenofan a fost cel care l-a criticat pe Homer pentru antropomorfizarea
zeilor spunând: ,,Dacă boii, caii şi lei ar avea mâini şi ar putea picta şi crea
opere cu mâinile lor ca oamenii, boii s-ar servi de imagini în formă de boi,
caii de imagini în formă de cai pentru a-şi reprezenta imaginile lor despre
zei” (Diog. Laertios, IX, 18, nota 75) În aceeaşi şcoală îl regăsim şi pe
Parmenide, Parmen¤dhw, filosof care întemeiază conceptul de existent, tÚ
ˆn, opus non-existentului, tÚ mØ ˆn. Existentul nu este supus nici unei
transformări, apariŃii sau dispariŃii, mişcări sau deveniri. El se confundă cu
noËw, raŃiunea. Filosofia lui l-a influenŃat pe Platon, dar a intrat în
contradicŃie cu doctrina lui Heraclit,Hrãkleitow, filosoful devenirii,
pãnta =e›. Substratul primordial al lumii, érxÆ, este focul, tÚ pËr,
,,veşnic viu, care se aprinde şi se stinge după măsură”, în conformitate cu
lÒgow-ul ,,legea”. Heraclit concepe lumea ca o armonie rezultată din lupta,
pÒlemow, contrariilor.
Test de evaluare
1. NumiŃi cele mai importante evenimente politice şi sociale înregistrate în
epoca arhaică.
2. Care sunt legislatorii acestei perioade şi care sunt consecinŃele operei lor
de legiferare?
3. Care sunt cele mai importante evenimente sociale ale epocii?
4. Care este rolul lui Homer şi al poemelor epice în crearea spiritului elen?
5. Care sunt genurile literare care apar şi încep să se dezvolte în această
perioadă?
Cronologia sintetică a epocii arhaice
Apare înregistrat numele de eleni sec. VII

ApariŃia monedei 650
Tiraniile sec. VII-VI
Sparta, al doilea război din Messenia 650-630
Pisistrate, tiranul Atenei 561-528
Legislatorii:
Licurg la Sparta, Dracon, Solon la Atena sec. IX-VI
InovaŃii militare: hoplitul, marina militară sec. VII
Criza socială generalizată sec. VII
Colonizarea 770-550
Clistene, începutul democraŃiei ateniene 508-507
Revolta Ioniei 499
Diversificarea genurilor literare sec. VIII-VI
epopeea, poemul didactic, lirica, fabula,
proza istorică, geografică, filosofică.
Tespis organizează prima reprezentaŃie tragică 534
Articolul.
• Singurul articol din greaca veche este articolul hotărât. Originea sa este
pronominală. Are forme pentru cele trei genuri: masculin ı, feminin ≤,
neutru τό.
• Nu are forme pentru vocativ. La N. sg. şi pl., masculin şi feminin este
proclitic aton şi are spirit aspru, în rest este accentuat şi are iniŃiala
consonantică τ-:
sg. pl.
m. f. n. m. f. n.
N. ı ≤ tÒ N. ofl afl tã
G. toË t∞w to Ë G. t«n t« n t« n
D. t“ tª t“ D. to›w ta›w to ›w
Ac. tÒn tÆ n tÒ n Ac. toÊw tãw tã
V. - - - V. - - -
La dual foloseşte două forme: N. Ac. V. τώ şi G.D. τοιν, aceleaşi pentru toate
genurile, deşi există şi forme diferenŃiate.
*Notă. Pentru a nu aglomera paradigmele pe care le vom da în continuare, am
omis deliberat dualul.
a/-h
Temele nominale în -a h. Declinarea I
• Declinarea I cuprinde teme în -α /-η. La plural toate temele sunt în -α.
• Genul: substantive feminine şi masculine, adjective feminine, participiile
feminine de la toate timpurile şi toate diatezele, pronume feminine,
numerale feminine.
• Temele în –α se împart în teme în:
1. -α pur, adică precedat la N. sg. de ε, ι, ρ, care se păstrează în
toată flexiunea singularului:
ex.: ≤ égorã, t∞w égorçw „piaŃă publică”, afit¤a,-aw
„cauză”, yeã,-çw „zeiŃă”;
2. -α mixt, adică precedat la N. sg. de alte sunete decât ε, ι, ρ, care
devine la G. şi D. sg. –η, dar, la celelalte cazuri, redevine –α;
pluralul are în întregime tema -a:
ex.: dÒja,-hw „opinie”, =¤za,-hw „rădăcină”.
Temele în -h h păstrează în toată flexiunea singularului această vocală,
dar la plural devine -a:
ex.: mãxh, -hw, la pl. mãxai.
• Clasificarea temelor pe genuri şi terminaŃii la N. şi G. sg.:
a) feminine: N. -α, G. -ας, -ης
Ν. -η, G. -ης
b) masculine: N. -ας / -ης G. -ου
• Genul temelor în -a este preponderent feminin. Există un număr mic de
substantive masculine.
• TerminaŃiile cazuale:
sg. pl. dual
N. -α, -η N. -αι N. Ac. V. -α
G. -ας ,-ης G. -ων G. D. -αιν
D. -α, -η D. -αις
Ac. -αν, -ην Ac. -ας
V. -α, -η V. –αι
• Exemple (parade¤gmata) :
Temă în -a pur:
sg. pl.
N. ≤ égorã ã N. afl égoraa¤
G. t∞w égorççw G. t«n égor««n
D. tª égorò ò D. ta›w égora
a›w
Ac. tØn égorããn Ac.tåw égorããw
V. Œ égorã ã V. Œ égora a¤
Temă în -a mixt:
sg. pl.
N. dÒja a N. dÒja ai
G. dÒjh hw G. doj« «n
D. dÒj˙ ˙ D. dÒja aiw
Ac.dÒja an Ac. dÒja aw
V. Œ dÒja a V. Œ dÒja ai
Temă în -h:
sg. pl.
N. mãxh h N. mãxa ai
G. mãxh hw G. max« «n
D. mãx˙ ˙ D. mãxa aiw
Ac.mãxh hn Ac.mãxa aw
V. mãxh h V. mãxa ai
a/-h
Temele masculine în -a h
• Sunt exclusiv substantive şi au tema fie în -α, fie în –η. Spre deosebire de
latină, în care flexiunea masculinelor nu se distinge prin nimic de cea a
femininelor, în greacă sunt trei particularităŃi ale substantivelor masculine
de declinarea I, la sg. şi anume:
N. sg. este sigmatic: -ας sau -ης
G. sg. este –ου (de la declinarea a II-a)
V. sg. este în –α, chiar dacă tema este –η, cu unele
excepŃii la numele proprii de bărbaŃi. La plural toate temele sunt în -a.
TerminaŃiile cazuale sunt:
sg. pl.
N. -ας , -ης N. -αι
G. -ου G. -ων
& , -˙
D. -& ˙ D. -αις
Ac.-αν, -ην Ac. -ας
V. -α V. –αι
ex.: ı pol¤thw, toË pol¤to ,,cetăŃean’’; ı nean¤aw, toË

nean¤o ,,tânăr’’.
• Contrasele de declinarea I sunt substantive feminine şi masculine, comune

şi proprii şi adjective feminine. Contragerea este rezultatul întâlnirii
vocalelor α sau ε din radical cu α, după cum urmează:
α+α > α, α+ ε > η.
Contrasele de declinarea I poartă totdeauna accent circumflex pe silaba
finală:
ex.: substantive: ≤ Αθηνάα > Αθηνα ,,zeiŃa Atena’’, ≤ γέα > γη
,,pământ’’, ı Βορρέας > Βορρας ,,vântul Boreas’’, ı ‛Ερµέας >Erm∞w
,,Hermes’’;
adjective: χρυσέα > χρυση ,,de aur’’, α$ργυρέα > αργυρα ,,de
argint’’.
ExerciŃii
1. DeclinaŃi sintagmele: ≤ megãlh égorã „piaŃa mare”, ≤ •llhnikØ stratiã
„armata greacă”.
2. TraduceŃi: ≤ t∞w ofik¤aw yÊra (yÊra, aw „uşă”). afl t∞w efirÆnhw t°xnai (efirÆnh,hw
„pacea”, t°xnh, hw „arta”).
Verbele în - mi
• Conjugarea în verbelor în –µι. Aceste verbe se deosebesc de cele în –ω
numai la prezent şi imperfect, la cele trei diateze, precum şi la aorist activ
şi mediu.
• Clasificare:
1. Verbe cu reduplicare în –ι la prezent şi imperfect: τ¤θηµι ,,pun’’,
δ¤δωµι ,,dau’’, ·στηµι ,,aşez’’, ·ηµι ,,arunc’’;
2. Verbe cu infixul nazal–νυ- (-ννυ-) între radical şi desinenŃe, numai
la prezent şi imperfect: δε¤κνυµι ,,arăt’’, κερãννυµι ,,amestec’’;
3. Verbe fără reduplicare şi fără infix, defective: εfiµ¤ ,,sunt’’, ε‰µι
,,merg’’, κε›µαι ,,zac’’, φηµ¤ ,,grăiesc’’, ±µ¤ ,,zic’’, κãθηµαι ,,sunt
aşezat’’.
1. Verbul t¤yhmi ,,a pune, a face”. R. ye-/yh-.

Timpurile principale:
A. prez. t¤yhmi , viit. yÆsv, aor. ¶yhka, pf. t°yeika
P. prez. t¤yemai, viit. teyÆsomai, aor. §t°yhn
Compuşi ai verbului t¤yhmi: diat¤yhmi ,,aranjez”, ,,rânduiesc”,
katat¤yhmi ,,depun”, ,,las jos”, prot¤yhmi ,,pun înainte”,
snt¤yhmi ,,pun împreună”, ,,adun” „compun”.
• Verbul d¤dvmi ,,dau”. Rădăcina: do-/dv-. Verb cu reduplicaŃie
la prezent.
Timpurile primitive: prez. d¤-dv-mi, viit. d≈-s-v, aor.
¶-dv-ka, pf. d°-dv-ka. Are flexiune atematică la prezent,
imperfect şi aorist. Este unul dintre cele trei verbe cu aoristul în
-k- la sg. activ.
Compuşi ai verbului d¤dvmi: épod¤dvmi ,,dau înapoi”,
§kd¤dvmi ,,dau la iveală”, ,,editez”, parad¤dvmi ,,trădez”,
,,predau”, prod¤dvmi ,,abandonez”.
• Verbul ·hmi ,,a lăsa”, a arunca”, a se arunca”, verb cu
reduplicaŃie la prezent. Radicalul: •-.
Timpurile principale: imperf. ·hn, viit. ¥sv, aor. ∏ka, pf. eÂka.
Compuşi ai verbului ·hmi: éf¤hmi ,,fac să iasă”, §f¤hmi ,,trimit”,
mey¤hmi ,,omit”, ,,trec cu vederea”, sn¤hmi ,,lansez împreună,
atrag atenŃia”, ,,adun”.
• Verbul ·sthmi intranz. ,,a sta”, tranz. ,,a aşeza”. Verb atematic,
cu reduplicaŃie la prezent (*si-stā-mi). Radicalul -sta-/-sth-.
Timpurile de bază: prez. ·sthmi, viit. stÆsv, aor. intranz..
¶sthn aor. tranz.¶sthsa, pf. ßsthka, m. m. ca. pf. eflstÆkein.
Compuşi ai verbului ·sthmi: én¤sthmi ,,ridic”, éf¤sthmi
,,despart”, kay¤sthmi ,,stabilesc”, mey¤sthmi ,,deplasez”.
2. Verbele în -mi fără reduplicare, cu infixul -n- sau -nn-.
Sufixul apare numai la prezent şi imperfect. Celelalte timpuri se
formează adăugând desinenŃele regulate direct radicalului, fără
sufix.
• Verbul de¤knmi ,,arăt”. Radicalul: deik-.
Formele de bază: prez. de¤knmi, viit. de¤jv, aor. ¶deija, pf.
d°deixa.
3. Verbele fără reduplicare şi fără sufix:
• Verbul e‰mi ,,merg, voi merge” este atematic defectiv.
Are numai tema prezentului. R. este efi-/fi-. La indicativ prezent
la singular tema este efi-, la plural este fi-.
• Verbele fhm¤ şi ±m¤ ,,spun, zic”. Sunt verbe radicale
atematice. Nu au decât tema prezentului. Prezintă alternanŃă
vocalică în rădăcină: vocală lungă la singular activ şi vocală
scurtă în rest.
• Verbul efim¤ „a fi” şi compuşii.
• Verbul εfifiµ¤¤ este neregulat şi defectiv. Nu are forme proprii
decât la prezent, imperfect şi viitor. Pentru celelalte timpuri
foloseşte formele verbului γ¤¤γνοµαι „a deveni’’. Prezentul şi
imperfectul sunt active, viitorul este mediu.
• Tema prezentului este εσ-. Formele indicativului prezent
sunt atone enclitice, cu excepŃia persoanei a doua sg..
• Compuşii: êπειµι ,,absum’’ +G.; ¶νειµι ,,insum’’+D.;
πãρειµι, ,,adsum’’+D.; περ¤ειµι ,,sunt în preajmă’’+G.;
πρÒσειµι ,,sunt lângă’’+D.; σÊνειµι ,,sunt cu’’+D.; Ïπειµι ,,sunt
dedesubt, sunt supus’’ +D.
• Expresii impersonale: ¶jestin ,,este permis’’, ¶nestin ,,este
posibil’’.
• Conjugarea verbului efim¤:
Prezentul
Indicativ Conjunctiv Optativ Imperativ Participiu Infinitiv

efim¤ Œ e‡hn N. m. n, e›nai
e‰ ¬w e‡hw ‡syi f. oÔsa,
§ st ¤ ¬ e ¤h ¶ st v n. ˆn
§sm°n Œmen e‰men G. m. ˆntow,
§ st § ¬te e ‰te ¶ st e f. oÎshw,
efis¤(n) Œ si e ‰e n ˆntvn n. ˆntow
Imperfectul
Indicativ
∑n sau ∑ ∑men
∑sya ∑te
∑n ∑san
Viitorul
Indicativ Participiu Infinitiv

¶somai N. §sÒmenow,h,on ¶sesyai
¶ s˙ G. §som°no,hw,o
¶ st a i
§sÒmeya
¶sesye
¶sontai
ExerciŃii
1. CitiŃi, apoi transcrieŃi textul care urmează.
2. IdentificaŃi din punct de vedere morfologic cuvintele subliniate în text:
Estin d¢ t∞w =htorik∞w e‡dh tr¤a tÚn ériymÒn: tosoËtoi går ka‹ ofl
ékroata‹ t«n lÒgvn Ípãrxosin ˆntew. SÊgkeitai m¢n går §k
tri«n ı lÒgow, ¶k te toË l°gontow ka‹ per‹ o l°gei ka‹ prÚw ñ,
ka‹ tÚ t°low prÚw toËtÒn §stin, l°gv d¢ tÚn ékroatÆn. Anãgkh
dØ tÚn ékroatØn µ yevrÚn e‰nai µ kritØn, kritØn d¢ µ t«n
gegenhm°nvn µ t«n mellÒntvn.Estin d'ı m¢n per‹ t«n
mellÒntvn kr¤nvn oÂon §kklhsiastÆw, ı d¢ per‹ t«n gegenhm°nvn
oÂon ı dikastÆw, ı d¢ per‹ t∞w dnãmevw ı yevrÒw, Àst'§j énãgkhw
ên e‡h tr¤a g°nh t«n lÒgvn t«n =htorik«n, smboletikÒn,
dikanikÒn, §pideiktikÒn.
(Aristotel, Retorica, I, 3, 1358b)
Cuprins
A. Grecia clasică (≈500-≈404)

• Războaiele cu perşii
• Primul război cu perşii – Marathon 490
• Al doilea război cu perşii – Salamina 480
• Ultimele confruntări cu perşii – Plateea, Mycale 479
• Apogeul puterii ateniene 480-430
• Instaurarea democraŃiei
• Războiul peloponesiac – 431-404
• Cele trei generaŃii culturale ale secolului al V-lea
B. Temele nominale în -oo/-ee. Declinarea a II-a.

• Clasificarea pe genuri
• Flexiunea
• ParticularităŃi ale numelor de declinarea a II-a
- să descrie şi să evalueze cele mai importante evenimente istorice şi culturale ale
secolului clasic grec
- să identifice corect temele nominale în -o/-e
- să analizeze corect temele în -o/-e în diverse contexte
Universitaria, 2005
2006
2005
Grecia clasică (500-400)
Războaiele cu perşii.
• Medes sau mezii nu se identifică cu perşii. Ei au constituit, alături de
perşi, marele imperiu persan. Grecii însă nu făceau deosebire între ei şi de
aceea războaiele cu perşii sunt numite medice. Medizantes au fost numiŃi
cu dispreŃ aceia care au colaborat cu puterea persană. Prosperele cetăŃi
greceşti din Asia Mică se află, începând cu 546, sub dominaŃia perşilor.
Cyrus cucereşte pe rând cetăŃile ioniene cu excepŃia temporară a
Samosului. Urmaşul său, Darius organizează o expediŃie împotriva SciŃiei,
care însă nu se va solda cu succesul scontat. ÎncurajaŃi de acest lucru, grecii
din cetăŃile ioniene încep demersuri pentru a obŃine sprijinul lumii greceşti
din Balcani. Aristagoras, ginerele lui Histiaios, tiranul sprijinit de perşi al
Miletului, profită de absenŃa socrului său şi pleacă pe continent pentru a
obŃine adeziunea unor cetăŃi dispuse să intre în acŃiunile de eliberare de sub
dominaŃia persană. Sparta refuză fără echivoc, dar Atena şi Eretria acceptă
să trimită câte douăzeci de corăbii înarmate. Urmarea este că ionienii se
revoltă, distrug Sardesul fără o prealabilă evaluare a şanselor de reuşită a
acŃiunii lor. Revolta se extinde spre sudul Asiei Mici, până la Efes, dar aici
grecii sunt învinşi. Atenienii se întorc în patrie. Cu toată înfrângerea,
revolta se întinde şi în nord, până în Propontida, şi în sud, spre Caria şi
Cipru. Aristagoras este depăşit de amploarea evenimentelor pe care le
declanşase şi se refugiază în Tracia, unde este ucis în timpul asediului unei
cetăŃi. Histiaios vine în fruntea răsculaŃilor într-o poziŃie ambiguă, dar va
suporta în mod tragic răzbunarea perşilor. În 494 perşii asediază Miletul, îl
incediază şi devastează, bărbaŃii sunt ucişi, femeile şi copiii sunt luaŃi
captivi la Susa. Toate oraşele ioniene sunt apoi supuse.
Primul război cu perşii (490)

• Căderea Miletului a avut ecou în toată lumea greacă. Atena a resimŃit în
mod deosebit înfrângerea, în calitate de participantă la revolte. Ca urmare,
ea intrase în conflict direct cu Persia. Darius nu întârzie să organizeze o
expediŃie condusă de Datis şi Artafernes. În 490, Atena se află singură în
faŃa ameninŃării. O singură cetate îi oferă sprijinul, Plateea. În total se
strâng zece mii de soldaŃi. Perşii traversează Egeea, nu întâmpină rezistenŃă
pe parcurs din partea insulelor, cuceresc Eretria şi înaintează spre Atica,
debarcând în golful Marathon. Miltiades, Miltiãdhw, strateg genial, îi
atacă în câmp deschis şi obŃine victoria cu victime destul de puŃine din
partea grecilor, dacă e să-i dăm crezare lui Herodot (VI, 117) sunt 192,
probabil în jur de 200, iar din partea perşilor un număr mult mai mare,
peste 6000. Printre marathonomachi, ,,luptătorii de la Marathon”, s-au aflat
Temistocle şi Eschil. Printre cei căzuŃi s-a aflat Callimachos, polemarchul
anului 490, a cărui intuiŃie în privinŃa calităŃilor de strateg ale lui Miltiades
a salvat Atena şi Europa întreagă. Această victorie s-a răsfrânt în conştiinŃa
lumii greceşti într-un mod spectaculos. A înflorit o întreagă literatură
patriotică în care erau preamărite virtuŃile eroilor de la Marathon. S-au
ridicat monumente, s-au scris epitafuri în memoria celor căzuŃi, s-au bătut
monede. O movilă funerară, care poate fi văzută şi astăzi, a fost înălŃată, iar
câŃiva ani mai târziu Porticul din Agora (stoã poik¤lh) a fost decorat cu
imagini reprezentând bătălia de la Marathon şi pe Miltiades conducându-i
pe greci spre victorie. Dar cea mai durabilă reminiscenŃă a acestui
eveniment este simbolizată de faima alergătorului care a parcurs cei 42,195
km. până la Atena ca să ducă vestea extraordinarei victorii şi apoi a murit.
Fapta lui a devenit probă sportivă olimpică ce probează virtuŃi fizice şi
morale deosebite.
Al doilea război cu perşii (480)

• Xerxes, succesorul lui Darius, organizează o amplă expediŃie pe mare şi
pe uscat, făcând pregătiri strategice şi logistice fără precedent. Planurile
marelui rege erau foarte ambiŃioase. Grecia balcanică ar fi fost supusă
dominaŃiei sale. În aceste condiŃii, grecii se mobilizează reuşind să şteargă
diferendele tradiŃionale dintre cetăŃile-leader, Atena şi Sparta. Este
convocat un congres (sn°drion) la Istmul de Corint, la care îşi trimit
reprezentanŃi (prÒboloi) doar 31 de cetăŃi, unele dintre cele din nord,
din BeoŃia şi din centru fiind înspăimântate de ameninŃarea persană sau
considerând că o apărare comună nu este eficientă. Sparta este desemnată
să preia comanda supremă pe uscat prin Leonidas, iar pe mare prin
Euribates. Atena intensifică lucrările de construcŃie navală îndeosebi din
iniŃiativa lui Temistocle, Yemistokl∞w.
• Marele basileu trece Hellespontul pe un pod de vase şi coboară din
nordul Balcanilor cu uriaşa sa armată, ,,un imens stol de păsări
înveşmântate în sumbru azur” (Eschil, Perşii, 559), când a fost întâmpinat
la Thermopyle, un defileu îngust al muntelui Oeta, care face trecerea între
Thessalia şi Locrida, de către cei trei sute de spartiaŃi şi câŃiva tespieni
conduşi de Leonida, Levn¤daw. RezistenŃa sinucigaşă a acestora a rămas
în istorie ca unul dintre cele mai grăitoare exemple pentru capacitatea de
sacrificiu spartană. Coborârea regelui este doar întârziată de acest episod.
Flota sa îl urmează de-a lungul coastelor. Atena reuşise să-şi edifice o forŃă
navală considerabilă prin eforturile şi clarviziunea lui Temistocle. El îi
convinge pe concetăŃenii săi să evacueze Atena şi ,,să se ascundă în spatele
meterezelor de lemn”, aşa cum le spusese oracolul de la Delfi (C. Nepos,
II, 2). Xerxes distruge Atena, dar nu şi pe locuitorii săi aflaŃi la adăpost.
• În zorii zilei de 29 septembrie 480, bătălia decisivă se dă în golful
Salamina, prea strâmt pentru imensa flotă persană, care suferă o înfrângere
memorabilă. Xerxes asistă personal la dezastru şi hotărăşte să plece în
Asia. Deşi Temistocle susŃinea că perşii trebuie urmăriŃi până la capăt şi
înfrânŃi, planul său nu este aplicat. Victoria a fost celebrată de greci prin
ridicarea unor monumente funerare, precum columna pe care au fost
înscrise numele eroilor de la Thermopyle, s-au dedicat versuri elegiace, au
fost imortalizate în lucrări de artă şi literatură faptele eroice ale grecilor.
Ultimele confruntări cu perşii

• De fapt, reprezintă definitivarea celor anterioare. În anul următor, 479,
la Plateea, se confirmă victoria grecilor, Mardonius însuşi fiind ucis pe
câmpul de luptă. Aici s-au distins spartanii şi tegeaŃii (locuitorii Tegeii).
Flota grecească naviga în acest timp în apele insulei Delos şi aflând de
victorie a trecut la atac asupra flotei persane staŃionată la Samos. În faŃa
portului Mycale, în august, are loc o nouă victorie a grecilor. Dar ei nu se
mulŃumesc doar cu atât, ci coboară pe uscat şi devastează taberele inamice.
Mai mult, atenienii şi ionienii urcă spre nord şi cuceresc Sestosul (478),
apoi eliberează o serie de Ńinuturi, în dorinŃa de a-şi extinde influenŃa în
Egeea. În Occident, în Sicilia, grecii se confruntă la Himera cu cartaginezii
instigaŃi de perşi într-o acŃiune coordonată (480). Victoria le aduce grecilor
bogate prăzi de război. De asemenea, se vor confrunta cu etruscii lângă
Cumae (474). Războaielor dintre perşi şi greci li se va pune capăt abia în
449 prin pacea lui Callias, un compromis între Persia şi Atena prin care, în
principal, li se recunoaşte autonomia oraşelor asiatice.
Apogeul puterii ateniene (480-430)

• Perioada de cincizeci de ani dintre ultimele victorii ale grecilor asupra
perşilor (479) şi începutul războiului dintre Sparta şi Atena, cunoscut sub
numele de războiul peloponesiac, este numită de Tucidide
penthkonta°tiw, în lucrarea care tratează acest eveniment, Războiul
peloponesiac, V, 32.
• Într-un interval de nici douăzeci de ani atenienii poartă succese în est şi
în vest şi devin mare putere maritimă şi de uscat şi îşi permit să aibă
pretenŃii hegemonice asupra Greciei întregi. Dar se lovesc de pretenŃiile
similare ale Spartei care, în virtutea participării la victoriile împotriva
perşilor, întreprinde o serie de acŃiuni în Ńinuturile eliberate de atenieni şi
locuite de ionieni din Asia Mică. RelaŃiile dintre Atena şi Sparta se
deteriorează, după o scurtă perioadă de alianŃă. Atenienii înfiinŃează Liga
de la Delos (478-477), o symmachie în scop defensiv. Participarea cetăŃilor
greceşti egeene era foarte largă: cetăŃile eolice din Asia Mică, Lesbosul,
Rhodosul, cetăŃi din Propontida, din Tracia, din Cyclade de teama unei
ofensive persane.
• Atena are un rol hegemonic. Cimon, fiul lui Miltiades, îşi asumă
comanda militară. Administrarea fondurilor comune în cadrul confederaŃiei
îi revine lui Aristides, Ariste¤dhw supranumit cel Drept, datorită
onestităŃii sale. În ciuda enormelor sume vehiculate, a murit sărac, dar a
lăsat faima de a fi ,,cel mai remarcabil dintre toŃi pe care i-a trimis divina
Atena”(Timocreon din Rhodos). Cimon devine singura autoritate la Atena.
Orientarea lui este aristocrată, antipersană şi filolaconiană. Dar atitudinea
favorabilă faŃă de spartani îi va aduce mari prejudicii. Pe de o parte,
spartanii resping ca ineficient ajutorul atenian împotriva mesenienilor, cu
care se aflau în război, deşi trimis la cererea lor, pe de altă parte atitudinea
lui îi va atrage la Atena ura democraŃilor Efialte şi Pericle şi, în cele din
urmă, ostracizarea (461). În acelaşi an, integrul Efialtes este asasinat în
condiŃii misterioase, probabil din ordinul oligarhiei care pierdea teren
politic.
Instaurarea democraŃiei
• După ostracizarea lui Cimon, la Atena se instalează regimul democrat
sub conducerea lui Pericle, care continuă politica de expansiune
imperialistă. łintele rămân aceleaşi: lupta împotriva perşilor şi limitarea
tendinŃelor hegemonice ale Spartei. Rivalitatea dintre cele două cetăŃi nu va
cunoaşte linişte până în 446 când se încheie o pace de treizeci de ani.
• Pericle, Perikl∞w, este fiul lui Xanthippos, învingătorul de la Mycale
şi al Agaristei, nepoata lui Clistene, din familia Alcmeonizilor. A avut o
înzestrare naturală deosebită şi a primit o educaŃie pe măsură, prin care şi-a
dezvoltat talentul oratoric şi inteligenŃa activă, cu filosoful Anaxagoras din
Clazomenai, filosoful RaŃiunii (noËw). A primit şi o bună educaŃie
muzicală. A condus Atena timp de treizeci de ani. Viziunea lui politică a
fost limpede, decisă şi moderată. El a introdus o serie de reforme
instituŃionale pentru democratizarea societăŃii precum: reducerea
prerogativelor Areopagului, sporirea atribuŃiilor Consiliului celor cinci
sute, bulé, bolÆ, introducerea mistoforiei, adică remunerarea funcŃiilor
publice, măsură prin care acestea devin mai accesibile cetăŃenilor lipsiŃi de
censul obligatoriu. Totuşi, unele funcŃii precum cea de strateg, nu sunt
prevăzute cu mistos, misyÒw, fiind rezervate claselor superioare. Adunarea
poporului, ecclesia, §kkles¤a, este suverană în toate privinŃele şi
controlează toată activitatea consiliului. Acest regim democratic, cu toate
disfuncŃionalităŃile lui inerente, este cel mai avansat sistem aplicat vreodată
într-o societate antică şi este un model, desigur perfectibil, pentru
modernitate.
• Pericle a fost înconjurat de personalităŃi de seamă în lumea intelectuală
şi artistică a timpului său: Protagoras, Hipodamos, Fidias, Herodot,
Sofocle. Este absolut remarcabilă prezenŃa şi influenŃa în viaŃa sa a unei
femei învăŃate, Aspasia din Milet, a doua sa soŃie. Plutarh, în biografia pe
care i-o dedică, îl face să rostească aceste cuvinte care caracterizează cel
mai bine politica pe care a dus-o: ,,Am realizat, în interesul poporului, mari
proiecte privind construcŃiile, lucrări destinate să dea multă vreme de lucru
diferitelor industrii. Astfel populaŃia sedentară nu are mai puŃine drepturi
de a-şi însuşi partea ce i se cuvine din veniturile statului.”(Plutarh, Pericle,
12).
• Proiectele edilitare, restaurările, amenajările portuare, refacerea
sanctuarelor ruinate, organizarea unor serbări grandioase şi alte realizări
memorabile creează Atenei prestigiu şi strălucire (Parthenonul, Propileele,
Erechteionul, Templul Athenei Nike). Politica de cucerire a noi teritorii,
precum Eubeea şi Samosul, şi de influenŃare a altor zone în interesul
Atenei, politica de mână forte în cadrul ligii şi administrarea fondurilor
comune de către Atena creează un statut de mare putere colonială pe care
Pericle îl girează cu inteligenŃă şi clarviziune. De numele lui Pericle se
leagă o întreagă epocă, un stil, o estetică, un mod de a crea şi de a trăi.
Tucidide spune despre oraşul Atena în timpul lui Pericle: ,,Atena ştie să
împace gustul frumosului cu simplitatea.”(Plutarh, Pericle, 2,40). Cu toate
succesele sale, el nu a avut numai admiratori în epocă. A fost Ńinta ironiilor
comediografului Cratinos în multe dintre piesele sale. Acesta îl numeşte la
un moment dat ,,cel mai mare dintre tirani”. Într-adevăr, aşa cum spune şi
Tucidide ,,În aparenŃă era o democraŃie, în realitate guvernarea unuia
singur”(2,65). Regimul democratic al lui Pericles a fost comparat cu ,,un
socialism de stat”(G. Glotz, citat de Lévèque; I, p. 385).
Războiul peloponesiac (431-404)

• Istoricul acestor evenimente este Tucidide, autorul Istoriei războiului
peloponesiac, operă în opt cărŃi rămasă neterminată. PărŃile beligerante
sunt Atena şi Sparta. Rivalitatea tradiŃională dintre ele nu a putut fi stopată
de ,,pacea de treizeci de ani” încheiată în 446-5, în condiŃii destul de
umilitoare pentru Atena. Politica de forŃă şi aroganŃă a Atenei faŃă de
participantele la liga maritimă asupra căreia exercita un control absolut a
dăunat imaginii şi intereselor ei. În 431 Lacedemona invadează în mai
multe rânduri Atica şi provoacă mari prejudicii Atenei. Pericle şi-a
exercitat funcŃia doar în primii doi ani ai conflictului (431-429), pentru că a
murit din cauza epidemiei de ciumă care a bântuit câŃiva ani cu
intermitenŃe. Atenienii refugiaŃi în număr foarte mare între zidurile oraşului
au fost seceraŃi de această cumplită boală datorită condiŃiilor insalubre în
care erau nevoiŃi să convieŃuască Atunci a murit o treime din populaŃie, în
acest număr aflându-se, din păcate, şi Pericle. Tucidide este istoricul plin
de compasiune al acestei perioade. DispariŃia lui Pericle a fost o grea
lovitură pentru atenieni, care nu vor mai găsi un înlocuitor de forŃa şi
anvergura viziunii politice şi militare şi care nu va mai avea capitalul de
încredere extraordinar de care s-a bucurat acesta. Primii zece ani ai
conflictului (431-421) s-au numit războiul lui Arhidamos, după numele
regelui spartan care, de fapt, a trăit doar până în 427.
• Urmaşii lui Pericle sunt Cleon, un demagog extremist, şi Nicias, mai
moderat, care nu se ridică la înălŃimea antecesorului lor. Atena este sleită
de puteri datorită recrutărilor excesive pe care le-a practicat şi epidemiei
necruŃătoare. Intervalul amintit a fost marcat de atacuri şi devastări din
partea lacedemonienilor şi de riposte pline de succes ale atenienilor.
Războiul s-ar fi putut încheia favorabil pentru atenieni în 425 (când
atenienii instituie o blocadă împotriva celor 400 de spartani din insula
Sfacteria, pe care o încheie cu o victorie strălucită). Sparta oferă condiŃii
foarte avantajoase de pace Atenei, dar aceasta refuză într-un mod lipsit de
raŃiune, deşi existau pledoarii foarte insistente în favoarea păcii. În anul
424, Atena trece la atacuri şi invadează BeoŃia, dar este înfrântă fără drept
de apel, la Delion, lângă Tanagra. În 422, la Amfipolis, în Chalcidica,
generalul spartan Brasidas are o victorie importantă împotriva atenienilor
conduşi de Tucidide, istoricul, care a fost condamnat la exil datorită acestui
eşec. Nici Cleon nu are mai multă şansă de a recuceri Amfipolisul în faŃa
lui Brasidas, dar soarta face ca cei doi duşmani să-şi piardă viaŃa în cursul
înfruntării. Astfel, după zece ani, se încheie pacea lui Nicias, prin care se
revine la statu quo ante.
• Dar, după şase ani, Atena întreprinde în mod nesăbuit o expediŃie în
Sicilia, pentru a ajuta colonia Egesta aflată în conflict cu Syracuza (415).
IniŃiativa îi aparŃine lui Alcibiades, Alkibiãdhw, un tânăr aristocrat
înzestrat cu deosebite calităŃi, în care atenienii vedeau un urmaş al lui
Pericle, care, de altfel, îi fusese tutore. A fost discipolul lui Socrate. Dar
expediŃia a pornit sub auspicii nefavorabile: chiar înaintea plecării are loc
profanarea hermelor de la răspântii în condiŃii neelucidate, iar întreaga vină
îi revine lui Alcibiades, care este compromis pentru multă vreme.
Comportamentul lui este deplorabil. Pentru a scăpa de gravele acuzaŃii, el
se refugiază la duşmani şi trădează, iar Atena are de suferit înfrângeri
catastrofale în Sicilia (413). În 411, la Atena este suspendat regimul
democratic şi înlocuit cu regimul oligarhic numit ,,al celor patru sute”, dar
numai pentru câteva luni. Alcibiade, care fusese acuzat în contumacie, se
va întoarce în patrie triumfător (410, victoria navală din faŃa Cyzicului;
408, alte victorii în Tracia şi în Strâmtori). În 406, Alcibiade obŃine pentru
atenieni o victorie navală în insulele Arginuse, dar este reabilitat pentru
scurtă vreme, căci va recădea în dizgraŃie din cauza înfrângerii de către
generalul spartan Lysandros la Aigos Potamos, pe coasta Chersonesului
(405). Se refugiază la Pharnabaze, în Persia, dar va fi asasinat după
încheierea războiului peloponesiac, în 404.
• CondiŃiile impuse Atenei de către Sparta învingătoare sunt drastice:
demolarea marilor fortificaŃii ale Pireului, pierderea posesiunilor de peste
mare, obligaŃia de a deveni aliată a Spartei, pierderea flotei. Teba şi
Corintul propuseseră chiar distrugerea oraşului şi vinderea ca sclavi a
locuitorilor, lucru neacceptat de Sparta.
• În noile condiŃii, se instituie guvernarea oligarhică, o combinaŃie între
elemente de democraŃie şi sistemul aristocratic. Un consiliu de treizeci de
bărbaŃi, cunoscuŃi drept cei treizeci de tirani, are datoria de a redacta
constituŃia şi de a guverna până la găsirea unei formule acceptate de
guvernare. Între membrii acestui consiliu s-a aflat Critias, o personalitate
remarcabilă în planul filosofiei, oratoriei, literaturii, dar a cărui
intransigenŃă a produs prejudicii societăŃii. Moartea sa a deschis calea
reconcilierii cu Sparta şi a permis instalarea regimului democratic bazat pe
o constituŃie inspirată de cea a lui Solon.
• Cele aproape trei decenii de conflict între aceste două mari cetăŃi au fost
de o densitate extremă a evenimentelor şi au înclinat balanŃa victoriei
alternativ către cele două rivale. Lipsa unui conducător cu clarviziune şi
simŃ al măsurii a lipsit Atena în mai multe rânduri de fructificarea unor
victorii strălucite care i-ar fi adus pacea. Acest război a subminat din
temelii toată grandioasa construcŃie politică, socială, economică a Atenei,
generând totuşi ca fenomen pozitiv o criză a conştiinŃei greceşti de care va
profita reflecŃia asupra umanului şi o nouă orientare spre individualism.
Cele trei generaŃii culturale ale secolului al V-lea

• Preclasicismul generaŃiei post-Marathon. CreaŃiile elenismului acestei perioade
sunt cel mai adesea caracterizate de severitate, de sobrietate. Ceramica este
caracterizată de decoraŃiuni cu figuri roşii, iar pictura murală cunoaşte un
remarcabil puseu creativ datorită unor artişti dintre care cel mai celebru este
Polygnotos din Thassos, despre care Teofrast spunea că a inventat pictura.
Frescele pictate de el sunt celebre, la Delfi, Plateea, iar la Atena Porticul Pictat
sau Galeria. În această epocă apare individualizarea figurilor reprezentate în
compoziŃiile murale. Temele eroice, inspirate din luptele purtate de atenieni
împotriva perşilor, domină acum inspiraŃia artiştilor, în dauna celor mitologice.
Frescele şi basoreliefurile înfăŃişează scene istorice comune cu cele care
captivează imaginaŃia autorilor dramatici ai momentului.
• Marea creaŃie dramatică a acestui secol, cu cele trei genuri distincte: tragedia,
drama satirică şi comedia, îşi datorează dezvoltarea ambianŃei politice, sociale
şi culturale extrem de propice în care au evoluat. Statul atenian a protejat
organizarea spectacolelor cu tot ceea ce presupune o montare scenică:
scenografie, costumaŃie, dar şi regulamente de desfăşurare ale concursurilor,
premii, condiŃii de participare. Legate strâns de marile serbări închinate lui
Dionysos şi având un important rol social şi politic, concursurile dramatice se
aflau în grija magistraŃilor cetăŃii.
• Tragedia, tragƒd¤a. Originea şi evoluŃia acestui gen sunt analizate de
Aristotel în Poetica. Segmentul de timp la care ne referim îl are ca reprezentant
de prim rang pe Eschil, A‡sxlow, considerat părintele tragediei. A luptat la
Marathon şi Salamina. CondiŃia tragică este dominantă în societatea greacă
bântuită de atâtea războaie. Eroii lui Eschil sunt vinovaŃi de hybris, Ïbriw,
adică lipsa de măsură, excesul, orgoliul, care are drept consecinŃă implacabilă
pedeapsa şi suferinŃa. Destinul, moira, mo›ra, guvernează lumea oamenilor şi
a zeilor. Poetul evocă teme şi mituri în conformitate cu tradiŃia instituită, dar
răspunde şi unor provocări ale istoriei contemporane prin modul în care
selectează şi tratează miturile. A scris Perşii, cu care a triumfat în 474, Cei
şapte contra Tebei, în 467, trilogia Orestia, în 458. S-au mai păstrat
Rugătoarele şi Prometeu înlănŃuit.
• Lirismul aristocratic pindaric. Secolul al V-lea cunoaşte la începuturile sale o
deosebită dezvoltare a artei lirice corale. Aceasta se practică de către
profesoinişti instruiŃi de un chorodidaskalos, xorodidãskalow, şi presupune
o pregătire specializată, costume, recuzită, plata coriştilor. ReprezentaŃiile
corale se bucurau de mare prestigiu şi interes din partea publicului şi erau
prezente la toate marile serbări panelenice. Cheltuielile erau însemnate şi cu
timpul, la Atena, au fost delegate unui personaj cu stare numit choreg,
xorhgÒw. În timp, choregia, xorhg¤a, devine o instituŃie publică cu miză
politică pentru candidaŃii la diverse magistraturi.
• PoeŃii lirici ai acestei perioade sunt numeroşi şi se bucură de o deosebită
faimă, fiind disputaŃi de diversele cetăŃi care le oferă găzduire în schimbul
gloriei de a crea pentru cetăŃenii lor. Avem informaŃii despre creaŃia lirică
corală a secolului al V-lea din tratatul despre muzică, Per‹ Mosik∞w, atribuit
lui Plutarch.
• Pindar, P¤ndarow, face parte din aceeaşi generaŃie cu Eschil, dar se
deosebeşte nu numai prin genul pe care îl abordează, ci şi prin tematică: civică,
ocazională, erotică, funebră, laudativă. Este recunoscut drept cel mai mare
creator de cântece corale şi cap de serie în canonul poeŃilor lirici. Din odele
sale se degajă idealul aristocratic al virtuŃii militare şi al gloriei, acelaşi care îi
însufleŃea pe eroii epocii arhaice. Pindar consacră dialectul doric acestui gen
liric, un dialect convenŃional, presărat cu forme eolice, prin care dă o notă
arhaizantă poemelor sale. De origine aristocrată, el îşi trăieşte cea mai mare
parte a vieŃii în preajma celor mai puternici oameni: Teron, tiranul
Agrigentului, Hieron, tiranul Siracuzei, Arcesilaos, regele Cirenei, în calitate
de conviv şi prieten, cu rang egal în virtutea originii şi a talentului său. Odele
sale poartă numele jocurilor: Olympice, Pythice, Isthmice, Nemeene.
ConcepŃiile lui Pindar sunt conservatoare, el rămâne tributar idealurilor
aristocratice şi nu are preŃuire pentru democraŃia ateniană. Poetul celebrează
victoria atletică făcând-o să depăşească momentul concret al realizării în planul
transcendenŃei, printr-o meditaŃie asupra proniei divine. El are în comun cu
tragedia eschiliană şi Istoriile lui Herodot concepŃia morală a gândirii
teodiceice.
• b) GeneraŃia lui Pericle se manifestă într-un mod extraordinar în această

perioadă, în toate domeniile vieŃii. Spiritul atic, guvernat de Atena, zeiŃa
RaŃiunii, noËw, domină lumea greacă. Clasicimul grec reprezintă un moment
de graŃie în istoria universală. Durata lui a fost extrem de scurtă, în raport cu
scara istoriei grecilor, dar densitatea, anvergura şi consecinŃele proiectului
clasic transcend limita timpului istoric.
• Religia este dominată de Atena, venerată în Parthenon, unde se află
monumentala ei statuie hriselefantină de Fidias, Feid¤aw. Ea are sanctuare şi
în alte locuri, precum Delfi, la poalele Parnasului, în Focida, unde are numele
Pronaia. Apollo se bucură de veneraŃie la Delfi, în timpul lunilor de vară, iar în
timpul iernii pleacă în Ńinuturile hiperboreene lăsând locul lui Dionysos. Aici
funcŃiona celebrul oracol prin intermediul preotesei Pythia, oracol care a avut
un rol considerabil în viaŃa lumii antice. Tot aici se desfăşurau jocurile pythice.
Alte sanctuare ale panelenismului sunt la Olympia, în Elida, unde este venerat
în primul rând Herakles, pentru care au fost create întrecerile olimpice în 776.
Aici Zeus Olympianul are o imensă statuie datorată lui Fidias. Precum am
văzut, în locurile consacrate marilor divinităŃi se desfăşurau întreceri sportive
integrate în ritualurile panegiriei. Întrecerile olympice sunt cele mai vechi şi
mai prestigioase, apoi cele pythice, nemeenele la Nemeea, isthmicele la
Isthmul de Corint. Există şi alte concursuri locale sau federale, dar cele
amintite alcătuiesc cele patru concursuri stefanite ale aşa-numitei per¤odow.
• Tragedia acestei perioade de apogeu a culturii greceşti este reprezentată
strălucit de Sofocle, Sofokl∞w. ExperienŃele majore ale vieŃii lui sunt legate
de acŃiunile politico-militare ale cetăŃii sale. A participat activ, în calitate de
strateg, la expediŃia împotriva Samosului, alături de Pericle. EducaŃia sa este în
spirit tradiŃionalist, dar a reuşit să îmbine noile tendinŃe raŃionaliste, influenŃate
de concepŃiile lui Anaxagoras, cu vechile opinii. Astfel, în Antigona se reflectă
înclinaŃia către respectarea normelor tradiŃionale, dar în Oedip rege relaŃia
dintre om şi divinitate se modifică, în sensul că îi acordă omului o mai mare
capacitate de acceptare a propriului destin, prin aceea că încearcă să înŃeleagă
mecanismele prin care zeii îl expun pedepsei. Sofocle este beneficiarul
filosofiei şi artei retorice care se dezvoltă în această perioadă la Atena prin
iluştrii reprezentanŃi ai sofisticii Protagoras, Gorgias, Prodicos, Hippias, dar şi
alŃii, pe care Platon i-a admirat şi cărora le-a dedicat dialoguri.
• Comedia, kvmƒd¤a. În această perioadă canonul comic este constituit
îndeosebi prin contribuŃia lui Cratinos, Krat›now. În epocă activează o pleiadă
de poeŃi comici despre care avem cunoştinŃe foarte sumare. Ei sunt rivali în
concursurile anuale de comedie şi, deşi unii dintre ei au fost câştigători, nu s-au
păstrat decât numele lor şi câteva informaŃii. Aristofan a rivalizat în câteva
rânduri cu Cratinos şi a fost nevoit să se mulŃumească cu al doilea loc. Comicul
Cratinos l-a atacat virulent în piesele sale pe Pericle şi a avut atitudini extrem
de critice la adresa multor realităŃi inconvenabile oamenilor de rând.
• Întemeierea istoriei ca ştiinŃă. Herodot, HrÒdotow. Logografii secolului
anterior alcătuiseră simple cronici evenimenŃiale. Herodot este considerat
,,părintele istoriei” (Cicero, De legibus,1,1) ca ştiinŃă. El introduce tehnica
culegerii de informaŃii la faŃa locului, prin călătoriile cu scop de cercetare. De
aici şi numele acestui gen istorii, flstor¤ai, care înseamnă anchete,
investigaŃii, cercetări. Preocupările sale se întind pe un registru foarte larg, prin
cuprinderea unor domenii extrem de diverse: politică, legislaŃie, etnografie,
religii şi credinŃe, tradiŃii, legende, arte, ştiinŃe ale vremii, floră, faună,
hidrografie, geologie, psihologia popoarelor, medicină, astronomie, fizică,
matematică, arhitectură. Este un spirit mânat de curiozitate, interesat de
cauzele evenimentelor, chiar dacă nu discerne întotdeauna cu obiectivitate.
• Filosofia presocratică este tributară încă vechiului mod de a gândi metafizic al
creatorilor sistemelor cosmologice din epoca anterioară. Heraclit,
Hrãkleitow, din Efes, numit de contemporani „Obscurul”(Scoteinos), dar şi
„Melancolicul”, datorită firii sale retrase, este filosoful devenirii, exprimată în
formula ,,panta rhei”, pãnta =e› ,,toate curg, devin”, în conformitate cu
lÒgow-ul, legea sau măsura, prin care are loc transformarea în ordinea
materială a lumii. EnunŃul ,,nu te poŃi scălda de două ori în acelaşi râu”
exprimă concret această doctrină. Pentru el principiul este de natură materială
şi anume ,,focul veşnic viu”, pËr åe¤zvon. Prin lupta, pÒlemow contrariilor
este pus în mişcare mecanismul devenirii universale. Acest sistem filosofic
materialist se opune prin pozitivismul său abstract cosmologiilor mitice ale
gânditorilor anteriori.
• Anaxagoras, AnajagÒraw, din Clazomene este iarăşi un nume important în
evoluŃia gândirii filosofice clasice. El a influenŃat în mod direct acŃiunea
politică a lui Pericle prin concepŃia despre noËw, intelectul sau raŃiunea
universală, care trebuie să ordoneze şi să armonizeze viaŃa cetăŃii în toate
aspectele ei. Heraclit şi Anaxagoras reprezintă gândirea ioniană, orientală.
• În Occident, în Eleea, se dezvoltă sisteme filosofice deosebite. Parmenide,
Parmen¤dhw, şi Zenon, ZÆnvn se situează pe poziŃii opuse nu numai celor din
Ionia, dar opuse şi între ele. Parmenide, tributar lui Xenofan din Colofon,
expune doctrina imobilităŃii Realului în opoziŃie cu Heraclit care susŃine
devenirea, iar Zenon concepe celebrele sale aporii care contestă mişcarea şi
pluralitatea.Tot în Occident, Empedocle, Empedokl∞w, din Agrigent
conciliază în doctrina naturii pe Heraclit şi Zenon, admiŃând devenirea lumii
prin acŃiunea a două elemente Iubirea, ¶rvw şi Cearta, ¶riw, asupra celor patru
elemente ale universului, =iz≈mata: focul, aerul, apa, pământul. Filozoful
materialist Democrit, DhmÒkritow, discipolul lui Leucip, susŃine printr-o
intuiŃie genială că materia este compusă din particule invizibile şi indivizibile
numite atomi, êtomoi. Democrit este un dintre minŃile cele mai strălucite ale
AntichităŃii prin preocupările de o mare diversitate cărora li s-a dedicat şi prin
concepŃiile cu totul originale.
• Tabloul gândirii acestui veac nu ar fi complet dacă nu i-am aminti pe
pitagoricienii care, după dispariŃia întemeietorului şcolii, se răspândesc în toate
teritoriile locuite de greci. Unii dintre ei accentuează latura mistică a
pitagorismului, îndeosebi cei numiŃi acusmatici, cei care fuseseă iniŃiaŃi în
învăŃătura lui Pitagora, iar ceilalŃi dezvoltă latura laică, dedicată ştiinŃelor:
matematica, astronomia, geometria, muzica.
• c) GeneraŃia intelectuală a războiului peloponesiac. Tipului de gândire încă

tributară speculaŃiilor arhaice despre cosmos şi fiinŃă îi succede tipul de
gândire critică instaurat de sofişti, care sunt preocupaŃi de om. Cei mai
importanŃi sofişti sunt, aşa cum am amintit supra, Protagoras, ProtagÒraw
din Abdera, Gorgias, Gorg¤aw din Leontinoi, Prodicos, PrÒdikow din Keos,
Hippias, Ipp¤aw din Elis. Modul lor de a gândi este lipsit de dogmatism şi se
bazează pe capacitatea argumentativă a celui care susŃine o teză, cât şi
contrariul ei. Preocupările sofiştilor sunt extrem de diverse şi derivă din
ambiŃia lor de a specula fără idei preconcepute, în lumina raŃiunii, asupra unor
teme pe care tradiŃia le tratase în mod tranşant. Gândirea lor instaurează
relativismul şi scepticismul în spaŃiul dezbaterilor publice referitoare la
deosebirea dintre stăpân şi sclav, dintre elen şi barbar, bărbat şi femeie şi alte
teme speculative. Sofiştii revoluŃionează modul de gândire grec instaurând un
primat al raŃiunii, un iluminism avant la lettre. Imaginea lor în epocă însă nu
este întru totul favorabilă. Au fost acuzaŃi că au dus la extrem relativismul,
distrugând establishment-ul moral.
• Socrate, Svkrãthw este adversarul sofiştilor, deşi se situează şi el pe poziŃii
raŃionaliste, dar într-o perspectivă diferită, în care sunt mixate elemente
religioase şi mistice. Socrate este o placă turnantă în filosofia greacă. Gândirea
greacă se împarte după el în presocratică şi postsocratică. Aportul lui este
considerabil. Aristotel apreciază în Metafizica faptul că două sunt meritele lui
Socrate: a introdus în mod conştient în filosofie raŃionamentele inductive şi
definiŃiile generale. Socrate este preocupat de om şi de cunoaştere. Cicero a
afirmat că Socrate a coborât filosofia din cer pe pământ, (Tusculane, V, 10).
Cunoaşterea profesată de el viza în primul rând cunoaşterea de sine, deviza sa
fiind cea pe care o regăsim pe frontispiciul oracolului de la Delphi:,,Cunoaşte-
te pe tine însuŃi”, Gn«yi s¢ aÁtÚn. Ironia, efirvne¤a, socratică este celebră.
Filosoful afirmă că nu ştie nimic, dar este conştient de acest lucru şi încearcă
să-l remedieze prin dialog cu ceilalŃi. O suită de întrebări şi răspunsuri dirijate
de el scot la lumină prin tehnica, numită maieutică sau arta moşitului, adevărul
care se află în preopinent fără ca el să-l conştientizeze. Socrate mai este
cunoscut şi pentru da¤mvn-ul său, geniul tutelar care îi inspiră actele.
ÎnvăŃătura lui Socrate a fost exclusiv orală, vie şi directă. El a dus la
perfecŃiune arta dialogului, diãlogow, forma de expunere pe care o adoptă şi
Platon, elevul său, de la care aflăm indirect doctrina socratică. O altă sursă o
reprezintă opera socratică a lui Xenofon, care a scris Apărarea lui Socrate şi
Amintiri despre Socrate.
• Tucidides, Yokd¤dhw, scrie Istoria războiului peloponesiac, operă
incompletă, pentru că se opreşte la anul 411, cu şapte ani înainte de încheierea
războiului. Continuarea o va face Xenofon în lucrarea Hellenika. Tucidides
scrie istorie contemporană, dar la începutul cărŃii I (Archaeologia), coboară la
începuturile istoriei greceşti. Cariera sa politică şi militară este distrusă datorită
eşecului suferit la Amfipolis (422), unde se afla în calitate de strateg.
Compensarea a obŃinut-o, în timpul exilului, prin orientarea spre studiu şi
documentare minuŃioasă, care au stat la baza celebrei sale metode istorice. Mai
mult decât atât, înclinaŃia pozitivistă şi spiritul raŃionalist, la care se adaugă
iniŃierea în tipul de gândire critică al sofiştilor, care câştiga tot mai mult teren
în epocă, au contribuit la elaborarea unei opere exemplare, de mare rigoare şi
discernământ, în acelaşi timp un model de proză literară, care depăşeşte simpla
expunere istorică.
• Tragedia acestei generaŃii este reprezentată de Euripides, EÈrip¤dhw. Ca şi
ceilalŃi tragediografi iluştri, Euripides a scris extrem de multe piese, a
participat la concursuri, dar nu a obŃinut primul loc decât de cinci ori. El poartă
amprenta educaŃiei sofistice şi acest lucru se resimte în felul în care analizează
din unghiuri diverse temele pe care le tratează. În atitudinea lui religioasă îşi
face loc scepticismul, fapt care îl desparte de lumea lui Eschil dominată de o
fatalitate acceptată şi de cea a lui Sofocles, în care omul luptă să-şi înŃeleagă
destinul, fără a-l putea schimba. Omul lui Euripides se luptă cu propriile sale
slăbiciuni, contradicŃii şi pasiuni. Poetul este cunoscut ca un mare creator de
personaje feminine: Fedra din Hippolit, Medeea din tragedia omonimă sunt
personaje puternice, dominate de pasiuni devastatoare. Eroinele fecioare sunt
prezentate cu delicateŃe şi puritate: Polixena din Hecuba, Ifigenia din Ifigenia
în Aulida, Macaria din Heraclizii, Alcesta din tragedia cu acelaşi nume.
Euripides a inovat mult în arta tragediei, a apropiat multe personaje şi subiecte
de viaŃa reală şi prin aceasta este socotit un precursor al lui Menandru şi al
dramei burgheze.
• Comedia se află în faza comediei vechi, reprezentată cel mai ilustru de
Aristofan, Aristofãnhw. El a scris multe comedii, dar s-au păstrat complete
11 din cele 44, suficient pentru a-i aprecia estetica şi valoarea etică a
demersurilor lui. Debutul l-a făcut în 427. Piesele lui Aristofan sunt direct
legate de realitatea contemporană şi reprezintă, alături de Istoria lui Tucidides,
o sursă de cunoaştere a societăŃii greceşti. Pamfletul politic este modalitatea
cea mai frecventă de a critica prezentul, prezent care se întinde pe o perioadă
de patruzeci de ani, în care surprinde cele mai diverse aspecte politice, sociale,
economice, juridice, educaŃionale, literare. Semnalăm titlurile pieselor sale
păstrate: Acharnienii, Cavalerii, Norii, Viespile, Pacea, Păsările, Lisistrata,
Femeile care serbează thesmoforiile, Adunarea femeilor, Plutos, Broaştele.
Idealizarea trecutului pentru a crea contrastul faŃă de prezent este un procedeu
frecvent utilizat de Aristofan, în spiritul unei atitudini conservatoare faŃă de
societatea democratică a generaŃiei postmarathoniene, la care se raportează
constant. Aristofan, ca alŃi scriitori din epoca sa, este influenŃat de sofistică,
deşi a atacat-o în piesele sale. Acest lucru se vede în modul de a trata cu
libertate anumite subiecte, în conceperea dialogurilor şi a discursurilor
personajelor.
• Religia. Criza spiritului religios. Mişcarea sofistică îşi pune amprenta şi asupra
modului de a gândi religios, aşa cum influenŃează toate compartimentele vieŃii
atenienilor şi se răsfrânge asupra artelor şi filosofiei. Punerea în discuŃie a
existenŃei zeilor de către Protagoras, abolirea convingerilor religioase de către
Gorgias sau afirmaŃia lui Anaxagoras că soarele este un simplu glob
incandescent sunt dovezi ale unui început de schimbare de paradigmă mentală
care se va accentua în etapa următoare. Reprezentările despre zei în piesele lui
Aristofan sunt foarte adesea ireverenŃioase: Hermes în Pacea sau Dionysos în
Broaştele sunt caricaturizaŃi. Mai mult decât atât, mutilarea hermeşilor şi
profanarea misterelor de la Eleusis, de care este acuzat Alcibiades, sunt
considerate un efect al educaŃiei sofiste pe care o primise acesta. Toate aceste
atitudini contestatare nu vor rămâne fără efect din partea oficialităŃilor, care
vor condamna la exil sau chiar vor excomunica asemenea comportamente, în
tentativa de a conserva tradiŃiile. PoziŃiile de pe care sunt atacate miturile cu
zeităŃile care au comportamente excesiv umanizate şi religia tradiŃională sunt
cele ale unei reprezentări exigente faŃă de transcendent din partea gândirii
sceptice şi criticiste. Criza religioasă se manifestă ca o nevoie acută de
transcendent. Ca atare, se dezvoltă misticismul în speranŃa unei legături directe
cu zeul salvator, fie el Apollo, Dionysos ori Adonis.
• Artele cunosc şi ele o înnoire sub influenŃa noului curent de gândire. Marile
lucrări arhitecturale de pe Acropole: Parthenonul, Propileele, templul Atenei
Nike, Erehteionul începute de generaŃia clasică în spiritul perfecŃionismului,
sunt continuate în spiritul inovator al generaŃiei războiului peloponesiac, care
caută mai multă căldură umană, mai multă graŃie. Acum se impune canonul
ordinului ionic clasic.
Test de evaluare
1. Care sunt cele mai importante evenimente politice şi militare ale secolului al V-
lea?
2. În ce fel au marcat istoria grecilor victoriile împotriva perşilor?
3. Care sunt generaŃiile culturale ale secolului al V-lea?
4. Care sunt cele mai importante personalităŃi ale acestui secol?
Cronologia sintetică a epocii clasice
Primul război cu perşii. Miltiade. Maratonul 490

Ostracismul este folosit prima oară 488
Construirea flotei ateniene de către Temistocle 483
Al doilea război cu perşii. Termopile. Salamina 480
Înfrângerea definitivă a perşilor. Plateea Mycale 479
Liga de la Delos 477
Ostracizarea lui Temistocle. Cimon 472
Sparta, al treilea război din Messenia 464 - 474
Asasinarea lui Efialte. Ostracizarea lui Cimon 461
Asediul Eginei 457 - 456
Tezaurul aliaŃilor din Ligă este adus la Atena 454
Pacea lui Calias 449
Revolta BeoŃiei împotriva Atenei. Coroneea
Înfrângerea Atenei 446
Sparta invadează Atica. Pacea de treizeci de ani 441
Începe războiul peloponesiac.
Prima fază, a lui Arhidamos 431 - 421
Epidemia de ciumă 430
Moartea lui Pericle. Cleon 429
Pacea lui Nicias, 421
Alcibiade strateg, expediŃia în Sicilia 420
Scandalul mutilării hermeşilor. 415
ExpediŃia împotriva Siracuzei eşuează 415 - 413
Victoria navală a luiAlcibiade la Cyzic 410
Victoria ateniană de la Arginuse 406
Înfrângerea atenienilor la Aigos Potamos 405
Regimul celor treizeci de tirani 404 - 400
ExpediŃia ,,celor zece mii” 401- 400
Literatura în epoca clasică. Genul dramatic
Comedia: Aristofan
Tragedia: Eshil, Sofocle, Euripide.
Genul liric: Pindar.
Genul oratoric: Lisias, Isocrate.
Tratate: Hipocrate.
Proza istorică: Herodot, Tucidide, Xenofon.
Proza filosofică: Empedocle, Heraclit, Zenon din Eleea,
Anaxagora,Democrit,Protagoras,Gorgias.
Arhitectura epocii clasice: Parthenonul, Propileele,
Templul Atenei Nike, Erechteionul.
Religia în epoca clasică: orientare spre misticism şi cultul
misterelor.
Temele nominale în –o/ε. Declinarea a II-a
• Acest tip de flexiune conŃine:
a) substantive şi adjective masculine şi feminine cu N. sg. în –ος ;
b) substantive şi adjective neutre, cu N. sg. în –ον;
c) pronume masculine şi neutre;
d) numerale masculine şi neutre;
e) toate participiile pasive şi medii, precum şi adjectivele verbale în –ος,
masculine, şi în –ον , neutre.
Femininele nu se deosebesc în flexiune de masculine.
Neutrele urmează regula neutrelor, cunoscută şi în latină, şi anume:
Neutrele au trei cazuri identice: la singular N.=Ac.=V., iar la plural aceste

trei cazuri se termină totdeauna în -a, care este scurt.
• Caracteristica declinării a doua este genitivul singular –ου.

• Genul declinării a II-a este reprezentat preponderent de masculine şi
neutre. Femininele sunt puŃin numeroase, totuşi mai numeroase decât în
latină.
Categorii de feminine: - nume de arbori: ≤ φηγός ,,fag’’, ≤ α$*µπελος ,,viŃă
de vie’’; - nume de Ńări: ≤ Α‡γυπτος ,,Egiptul’’ ;-nume de oraşe: ≤
Κόρινθος ,,Corintul’’;-nume de insule: ≤ ‛Ρόδος ,,Rodosul’’; alte nume: ≤
νησος ,,insula’’, ≤ νόσος ,,boala’’, ≤ ıδός ,,calea’’, ≤ µέθοδος ,,călăuza’’,
,,metoda’’, ≤ παρθένος ,,fecioara’’ .
• TerminaŃiile cazuale:
sg. pl. du.

m. f. n. m. f. n.
N.-ος , - ον N. -οι , -α N. Ac. V.-ω
G. -ου G. -ων G. D. -οιν
D. - ƒ D. -οις
Ac. -ον Ac. -ους , -α
V. -ε ,- ον V. -οι, a
-a
• Exemple :
masculin :
sg. Pl.
N. ı lÒgo
ow N. ofl lÒgo
oi
G. toË lÒgo
o G . t«n lÒgv
vn
D. t“ lÒgƒƒ D. to›w lÒgo
o iw
Ac.tÚn lÒgo
on Ac. toÁw lÒgo
ow
V. Œ lÒgee V. Œ lÒgo oi
feminin:
sg. pl.
N. ≤ ıdÒÒw N. afl ıdoo¤
G.t∞w ıdooË G. t«n ıd««n
D.tª ıd“ “ D. to›w ıdo
o ›w
Ac.tØn ıdÒÒn Ac.tåw ıdooÊw
V. Œ ıd° V. Œ ıdo o¤
neutru:
sg. pl.
N. Ac V. tÚ d«roon N. Ac. V. tå d«ra a
G. toË d≈ro o G. t«n d≈rv vn
D. t“ d≈rƒ ƒ D. to›w d≈roo iw
ParticularităŃi ale numelor de declinarea a II-a:

• Substantive şi adjective contrase, datorită contopirii vocalelor –ο- sau –
ε- din radical cu –ο- din temă, iar rezultatul este: ο+ ο > ου; ο+ ε > ου;
în rest ο/ε sunt înghiŃite de vocalele lungi sau de diftongi. Exemple: ı
νόος > νους ,,minte”, ,,gândire”; το. ο$στέον > οστουν ,,osul”, ı πλόος >
πλους ,,navigaŃia”. Monosilabicele poartă accent circumflex.
• Substantive şi adjective aparŃinând declinării a II-a atică. Un număr de
substantive şi adjective din dialectul atic prezintă următoarele
particularităŃi:
1. vocala tematică ο se lungeşte în –ω fie de la natură ca λαγώ*ς
,,iepurele’’, fie prin metateza cantităŃii: νηος >νεως ,,nava’’,
,,corabia’’, ληος > λεώς ,,poporul’’;
2. în flexiune, tema –ω- înghite vocalele scurte şi diftongul –ου-,
iar iota se subscrie; accentul este ascuŃit;
3. tema lungită-v- se păstrează în toată flexiunea, mai puŃin la
N.Ac.V. plural neutru. Pentru accent -v- contează ca scurt.
Câteva exemple de substantive cu flexiune atică: ı ne≈w templul”,
≤ ≤≈w „aurora”, ı le≈w, ,,poporul”, Men°levw „Menelaos” şi un
adjectiv: ·levw „blând, binevoitor”.
ExerciŃii
1. DeclinaŃi la singular şi plural următoarele sintagme:
≤ kalØ ofik¤a „casa frumoasă”, ı d¤kaiow ênyrvpow „omul drept”, tÚ xalepÚn ¶rgon
„munca grea”, ı ¶ndojow poihtÆw „poetul vestit”.
2. CitiŃi textul următor.
a. TranscrieŃi textul şi citiŃi-l cu voce tare.
b. IdentificaŃi, cu ajutorul vocabularului din Anexă, şi analizaŃi morfologic toate
cuvintele subliniate în text:
AnyrvpÒw tiw e‰xen ·ppon ka‹ ˆnon. OdeÒntvn d¢, §n tª ıd“ e‰pen ı
ˆnow t“ ·ppƒ: " Aron §k toË §moË bãrow, efi y°leiw e‰nai me s«n." O d¢
oÈk §pe¤syhn, ı d¢ ˆnow, pes«n §k toË kÒpo, §teleÊthse. ToË d¢
despÒto pãnta §piy°ntow aÈt“, ka‹ aÈtØn tØn toË ˆno dorån,
yrhn«n ı ·ppow §bÒa: "O‡moi t“ panayl¤ƒ, t¤ moi sn°bh t“
talaip≈rƒ; mØ yelÆsaw går mikrÚn bãrow labe›n, fidoÁ ëpanta
bastãzv, ka‹ tÚ d°rma."
O mËyow dhlo› ˜ti to›w mikro›w ofl megãloi sgkoinvnoËntew
émfÒteroi svyÆsontai §n b¤ƒ.
(Esop)
Cuprins
A. Grecia post-clasică (404-323)

• Hegemonia Spartei (404-378)
• Scurta hegemonie a Tebei (371-362)
• Ascensiunea Macedoniei. Filip al II-lea
• Alexandru cel Mare
• Cultura în postclasicism
B. Temele nominale în consoană, diftong şi vocală. Declinarea a III-a

• Teme consonantice: temele în oclusivă şi în grupul dentalic -n
nt
• Temele în siflantă
• Temele în lichidă
• Temele în semivocală şi diftong
• Temele în vocală
• Substantive şi adjective neregulate
• Adjectivul. Clasificare.
• ComparaŃia adjectivului
• Sintaxa comparaŃiei
La sfârşitul acestei unităŃi de învăŃare, studentul va fi capabil:
- să descrie şi să evalueze cele mai importante evenimente ale perioadei post-clasice şi a
consecinŃelor lor
- să identifice corect temele de declinarea a III-a
- să analizeze corect acest tip de flexiune în diverse contexte
- să recunoască adjectivul şi formele lui
Universitaria, 2005
2006
2005

Hegemonia Spartei (404-378)
• Prin victoria împotriva Atenei, Sparta impune un regim de mână forte
Eladei. După Lysandros, care cade în dizgraŃie, Agesilaos al III-lea devine
regele Spartei, o personalitate înzestrată cu calităŃi deosebite, al cărui portret
favorabil îl face Xenofon. Comportamentul abuziv al Spartei faŃă de întreaga
Eladă, o serie de victorii pe care le obŃine în Asia şi ruperea alianŃei cu
Marele Basileu creează nelinişte între cetăŃile greceşti care se coalizează şi
declanşează războiul Corintului (394). Agesilaos, care se afla în Asia, se
întoarce şi obŃine câteva victorii, dar fără miză, pentru că flota spartană este
distrusă de atenianul Conon, devenit între timp amiral al regelui pers.
Urmarea acestei victorii este supunerea de către Artaxerxes a Greciei
asiatice. Atenienii continuă să opună rezistenŃă, dar spartanii reînnoadă
alianŃa cu perşii care impun în cele din urmă (386) ,,pacea Regelui” sau
pacea lui Antalcidas, navarhul care negociază pacea. Astfel Grecia asiatică
se află sub umilitoarea hegemonie persană, iar restul Greciei va suporta
dominaŃia nemiloasă a Spartei timp de aproape treizeci de ani.
• Hegemonia Spartei sucombă însă din cauze multiple: o cauză externă este
schimbarea de atitudine a regelui perşilor în favoarea unui echilibru de forŃe
în lumea greacă, o alta este de ordin intern şi Ńine de o trăsătură dominantă a
mentalităŃii spartane şi anume anacronismul şi imobilismul constituŃiei ei
care o fac incapabilă de a îndeplini rolul de leader al lumii elene pe care îl
pretinde. Excesiva violenŃă cu care îşi exercită dominaŃia creează tensiuni
sociale grave. De asemenea, scăderea demografică, (Ùliganyrvp¤a), scade
capacitatea de recrutare şi reduce drastic forŃa de coerciŃie a armatei, cel mai
important factor de dominaŃie. Puterea pe care o dobândeşte Sparta îi
subminează în cele din urmă fundamentele morale, bazate pe egalitarism şi
izolare. Puterea îi aduce bogăŃia care generează corupŃie, iar necesitatea de a
Ńine sub control imperiul creat duce la contacte cu lumea exterioară atât de
diferită de modul de viaŃă spartan. Între 378 şi 371 Atena este în ofensivă
împreună cu confederaŃia insulelor care se simt ameninŃate de Persia şi
reuşeşte prin pacea din 371, cunoscută drept ,,pacea lui Callias”, să recâştige
imperiul maritim şi prestigiul afectat în 404. Teba, prin Epaminondas ca
reprezentant la tratative, nu reuşeşte să obŃină statut de egalitate cu celelalte
două ligi şi rămâne în afara înŃelegerilor.
Scurta hegemonie a Tebei (371-362)

• Teba are în perioada următoare o ascensiune fulminantă (371-362). Este
reconstituită Liga beoŃiană în care Teba deŃine controlul. Armata este
reorganizată de Gorgidas şi Pelopidas, Pelop¤daw, într-un corp de elită,
batalionul sacru. Epaminondas, Epamein≈ndaw, este strategul care obŃine
la Leuctra în 371 o victorie zdrobitoare împotriva armatei spartane, ucigând
400 dintre cei 700 de soldaŃi redutabili ai falangei lacedemoniene. În anul
următor, generalii Epaminondas şi Pelopidas devastează Laconia şi ameninŃă
Sparta. Statele din jurul ei creează alianŃe care o izolează. Sparta este nevoită
să ceară ajutorul Atenei, singura putere capabilă să facă faŃă situaŃiei. După o
ezitare firească, Atena trimite, în 390, în Pelopones o armată care însă nu se
confruntă cu tebanii, deoarece aceştia se retrăgeau deja spre Istmul de Corint.
Este chemat ca arbitru al lumii greceşti Marele Rege. În 367, Pelopidas
conduce o ambasadă la Susa. El îi aminteşte regelui că Teba a fost alături de
perşi la Plateea, în 479. Tratatul care se încheie între ei prevede ca
Lacedemona să acorde autonomie Meseniei, Atena să-şi retragă navele. În
caz de refuz, ele vor fi atacate. Nici o cetate greacă nu ia în considerare
condiŃiile, iar Atena sfidează prin Timotei, hegemonul momentului, şi atacă o
serie de cetăŃi aparŃinând Marelui Basileu. Teba reacŃionează prin pregătirea
unei flote capabilă să înfrunte puterea navală a Atenei. Lansarea are loc în
Egeea şi, în ciuda încercării lui Epaminondas de a atrage într-o alianŃă
maritimă insulele şi Chios şi Rhodos, aceasta eşuează. Timotei continuă
expansiunea în Egeea şi creează o nouă cleruhie ateniană. Pe uscat are loc o
confruntare decisivă între atenieni şi tebani la Mantineea, în Arcadia, în 362.
Epaminondas moare în luptă şi acest lucru influenŃează hotărâtor rezultatul
bătăliei, aşa cum, cu doi ani în urmă, la Kynoskephalai, Pelopidas îşi găsise
sfârşitul, lăsându-i pe beoŃieni fără un important sprijin.
• Epaminondas şi Pelopidas s-au distins ca personalităŃi excepŃionale, între
care a existat o prietenie exemplară. Epaminonda avea pregătire filosofică
pitagoreică, calităŃi deosebite de strateg şi om politic şi era cea mai
importantă personalitate a istoriei tebane. Cu moartea lui se încheie scurtul
episod al hegemoniei tebane.
• În anii care urmează, Atena nu reuşeşte să se echilibreze pe plan extern şi
pierde teren în faŃa aliaŃilor. ForŃa de coagulare a lumii greceşti îi lipseşte,
atât din cauza lipsurilor financiare , cât şi din cauza demoralizării şi a
istovirii care se instalează datorită îndelungatelor campanii militare. Din 355
Atena se află în faŃa unui pericol pe care nu l-a intuit la timp, şi anume
venirea la putere în Macedonia a regelui Filip al II-lea.
Ascensiunea Macedoniei. Filip al II-lea

• Filip al II-lea ajunge la putere la 23 de ani, după experienŃe militare şi
diplomatice care i-au pus în valoare abilităŃile politice şi i-au sporit dorinŃa
de putere. Macedonia se afla într-o stare favorabilă din punct de vedere
organizatoric şi financiar. Armata este instrumentul cel mai eficient al puterii
lui Filip. În jurul lui se află hetairii, ßtairoi, camarazii, care asigură în mod
loial posturile administrative şi militare. Organizarea armatei se face cu
sprijinul obligatoriu al fiecărei provincii, care trebuie să contribuie prin
recrutări obligatorii cu câte trei unităŃi specializate: infanterie uşoară,
infanterie grea, cavalerie. Falanga, fãlagj, macedoneană este un sistem de
apărare şi atac bazat pe gruparea compactă a unor unităŃi de infanterie grea,
înarmate cu sarise, lănci de 5-7 metri, care opreau înaintarea duşmanului
asemenea unui zid. Succesele lui Filip se adună (Amfipolis, 357, Metoneea,
354, Olint, 348) şi devin din ce în ce mai ameninŃătoare pentru Atena.
Demostene Ńine două serii de cuvântări, avertizând asupra pericolului
iminent, Filipicele şi Olinticele, într-un răstimp de zece ani (351-341). El a
folosit ca instrument politic arta oratorică şi a reuşit în mai multe rânduri să
influenŃeze decisiv opinia publică şi factorii decidenŃi să creeze acele alianŃe
şi strategii antimacedonene atât de necesare. Cu toate acestea existau la
Atena atitudini filomacedonene care subminau demersurile sale. Din păcate,
pe termen lung, intenŃiile nu i s-au realizat şi, în cele din urmă, istoria şi-a
urmat cursul. La Cheroneea în BeoŃia, în 338, s-a înfruntat liga elenică cu
Filip alături de care se afla Alexandru. Grecii au pierderi grele şi trebuie să
accepte înfrângerea. Macedonia dictează condiŃiile păcii şi devine putere
discreŃionară în Balcani, fapt pe care îl anunŃă la congresul, sn°drion,
panelenic de la Corint din acelaşi an. În 336, după al doilea congres
panelenic, Filip se pregăteşte să atace Persia în fruntea armatelor aliate, sub
pretextul de a răzbuna fărădelegile săvârşite odinioară de Xerxes. Nu a putut
duce la îndeplinire acest proiect, deoarece a fost asasinat de un complot de
care nu era străină Olympia, mama lui Alexandru. Filip a fost un excelent
strateg şi un om de stat cu o viziune amplă. CalităŃile sale se vor regăsi în
Alexandru, care însă le dă o anvergură universalistă.
Alexandru cel Mare

• Alexandru cel Mare, Al°jandrow, (336-323) reia proiectele de cucerire
în Asia, dar cu o întârziere de doi ani. Mai întâi trebuie să se impună în
Europa, care se agită după moartea neaşteptată a lui Filip. Atena are o
atitudine prudentă faŃă de Alexandru şi nu se grăbeşte să treacă la acŃiune.
Alexandru procedează nemilos cu cetăŃile răsculate, şterge Teba de pe faŃa
pământului, masacrează populaŃia şi îi vinde ca sclavi pe cei care scapă cu
viaŃă. CruŃă numai templele şi casa lui Pindar.
• Campania în Asia. Motivele organizării acestei expediŃii sunt complexe.
Unul este, desigur, continuarea planului patern, dar trebuie luate în seamă şi
ambiŃiile personale ale lui Alexandru. El tentează să contracareze gesturile
simbolice ale lui Xerxes, care ceruse favoarea zeilor la Troia, la Atena,
jertfise memoriei eroilor, aruncase o cupă de aur în mare pentru Poseidon,
exortase pe Helios ca să-şi asigure protecŃia călătoriei. Se vrea un anti-
Xerxes (Lévèque, 1987, II, 39). Când coboară în Asia, traversând
Hellespontul, înfige o lance pentru ca aceasta să devină ,,pământ dobândit
prin vârful lăncii”. Alexandru este însoŃit de o armată de 30 000 de pedeştri
şi 5000 de călăreŃi. În statul său major sunt generali experimentaŃi care îl
slujiseră şi pe Filip: Parmenion, Perdiccas, Crateros şi tovarăşi din copilărie:
Hefaistion, Filotas, Ptolemeu Lagos. În mai 334, pe râul Granicos se dă
prima bătălie cu armata satrapilor. Victoria lui Alexandru este zdrobitoare.
Urmeză cucerirea Misiei, Lidiei, Cariei, Liciei, Pisidiei, Frigiei. La Gordion
pe oiştea unui car se afla un nod, nodul gordian, despre care se spunea că îi
asigură dominaŃia celui care va reuşi să-l dezlege. Alexandru rezolvă tranşant
problema şi profeŃia se va împlini. În oraşele greceşti eliberate se instaurează
regimuri democratice. Traversează Cappadocia şi munŃii Tauros şi în 333
ajunge în Cilicia. Aici, la Issos, dă o mare bătălie cu armatele lui Darius al
III-lea şi obŃine o victorie categorică, deşi este în inferioritate numerică.
Proiectul lui Filip a fost îndeplinit. Dar Alexandru tinde la mai mult, la
cucerirea imperiului ahemenid.
• De aceea cucereşte oraşele feniciene Arados, Byblos, Sidon şi în cele din
urmă Tyrul. Urmează Gaza şi supunerea de bună voie a Egiptului. Alexandru
se consideră îndreptăŃit să-i moştenească pe faraoni. În 331 pune piatra de
temelie a oraşului Alexandria, care va deveni apoi capitala culturală a lumii
elenistice.
• Părăseşte Egiptul în acelaşi an şi străbate Palestina, Siria şi Mesopotamia
unde la Gaugamela, lângă Tigris, se confruntă cu Darius al III-lea, pe care îl
înfrânge. Acesta se refugiază în Media şi un an mai târziu este ucis.
Cucereşte Babilonul, Susa unde intră în posesia tezaurului de 50 000 de
talanŃi al imperiului Ahemenizilor. Urmează Persepolis, Pasargade,
Ecbatana. Aici ar fi putut să se sfârşească războiul de represalii împotriva
Marelui Rege, dacă Alexandru nu ar fi fost mânat de o insaŃiabilă dorinŃă de
cucerire. AliaŃii greci sunt lăsaŃi să plece sau rămân în calitate de mercenari.
Macedonenii sunt obligaŃi să continue, deşi se aflau sub arme de atâŃia ani.
• Iranul este obiectivul următor. Trei ani durează realizarea acestuia.
Traversează apoi munŃii Hinducuş, hărŃuit permanent de satrapul Sogdianei.
În scopul supravegherii Ńinuturilor cucerite, Alexandru întemeiază numeroase
oraşe, multe numindu-se Alexandria (34), care aveau nevoie de coloni greci
sau macedoneni. Între soldaŃi se instaurează tensiunea, datorită
nemulŃumirilor crescânde şi condiŃiilor dificile în care trăiau. Au loc execuŃii
şi victime sunt chiar din rândul apropiaŃilor. Suspiciunea de trădare îi
urmăreşte pe toŃi. Regele este acuzat şi el că trădează tradiŃiile macedonene.
În 327 are loc căsătoria lui Alexandru cu Roxana, fiica unui principe din
Sogdiana, cu tot ritualul persan, ceea ce îi atrage alte reproşuri. Apoi se
căsătoreşte cu alte trei principese. Generalii şi 10 000 dintre soldaŃii săi se
căsătoresc cu femei indigene în ceremonii fastuoase.
• India este o altă Ńintă realizată în răstimpul a trei ani, 327-324. În 326
ajunge la Ind. Are parte de o primire bună din partea regelui Taxiles. Apoi
traversează râul Hydaspe şi luptă împotriva lui Poros, regele Punjabului, care
dispunea şi de elefanŃi şi cu toate acestea este învins. Se află în cel mai
îndepărtat punct al expediŃiei. Coboară până gurile Indului, după care armata
se desparte în trei direcŃii: Nearchos şi flota pornesc prin nordul Oceanului
Indian spre golful arabo-persic; Alexandru străbate deşertul Gedrosiei, într-o
călătorie istovitoare, iar Crateros înaintează pe drumul Arachosiei.
• Spre sfârşitul anului 324, Alexandru se îndreaptă spre Babylon. În această
perioadă are loc ultima campanie militară împotriva unei populaŃii locale.
Tot acum, ne informează Arrian, primeşte delegaŃii din cele mai diverse
colŃuri , semn al recunoaşterii sale ca stăpân al lumii. Proiecta expediŃii spre
,,Oceanul de nord” şi spre ,,Oceanul de sud” şi trimisese în prospecŃiune
oameni de încredere.
• Dar nu a putut împlini aceste proiecte grandioase pentru că moartea l-a
înfrânt pe 13 iunie 323, la Babylon, ca urmare a unei boli infecŃioase sau din
alte cauze, imputabile celor din anturaj. O dată cu el s-a prăbuşit întregul
edificiu politico-administrativ creat pentru a susŃine imensul imperiu. El a
creat o fuziune între Occident şi Orient prin elenizarea Ńinuturilor cucerite şi
în acelaşi timp prin popularea cu asiatici a unor colonii europene. Au fost
încurajate căsătoriile mixte prin propriul său exemplu. Au fost adoptate
obiceiuri orientale (proskynesis, obiceiul oriental de se prosterna în faŃa
regelui). SoldaŃii erau instruiŃi laolaltă, indiferent de etnie. Atitudinea
proorientală a lui Alexandru a creat disidenŃe în rândul macedonenilor.
• Politica de elenizare a avut efecte durabile, în regatele elenistice grecii
depăşindu-i numeric pe macedoneni. Elenizarea a însemnat mult mai mult
decât aspectul demografic. Conceptul se referă la sfera culturală, mentalitară,
politică, lingvistică, economică, comercială, monetară şi implică toate
compartimentele vieŃii în care grecii au avut un considerabil aport, pe un
teritoriu extrem de vast.
Cultura în postclasicism
• Teatrul. Comedia medie. Poezia comică se bucură de vitalitate în această
perioadă (400-330), dar trece prin transformări care sunt anunŃate chiar de
ultimele două piese ale lui Aristofan, Adunarea femeilor şi Plutos. Comedia
medie, ≤ m°sh kvmƒd¤a, aşa cum arată numele, face tranziŃia spre comedia
nouă, ≤ n°a sau kainØ kvmƒd¤a. Schimbările din viaŃa Atenei orientează
gustul spre genul comediei medii, în care dispare interesul pentru politică,
pentru satiră prea acidă, vehemenŃa limbajului se atenuează, gestica
grosolană dispare. Acum sunt vizaŃi filosofii, oratorii, oameni politici, dar
fără să fie discutate problemele grave ale societăŃii, eroi sau zei demitizaŃi.
Este o caracteristică a comediei mijlocii de a trata sub forma farsei subiecte
mitologice. Este posibil ca evoluŃia spre acest tip de tratare comică să se afle
în drama satirică ce încheia trilogia tragică. Abuzul de parodie în comedia
medie va genera curând dezinteresul publicului şi abandonarea acestei
tehnici în comedia nouă. Comedia medie arată un interes deosebit pentru
moravurile vremii. Realitatea imediată, în formele ei cotidiene va fi centrul
de interes al comediei medii, fapt care se va prelungi şi în comedia nouă.
Titlurile unor piese sunt elocvente: łăranul, Flautistul, Efesiana, Duşmanul
celor răi, Tezaurul. Acest tip de comedie a creat caractere noi precum:
soldatul fanfaron, parazitul, bucătarul, sclavul intrigant. Limba poeŃilor
comici aparŃinând acestei faze se apropie mai mult de proză şi de vorbirea
obişnuită. Sunt foarte puŃine informaŃiile directe de care dispunem pentru a
putea evalua calitatea acestor piese. Cunoaştem numele a câŃiva dintre autori,
deşi au avut o operă prodigioasă ca număr de piese: Antifanes,
Anaxandrides, Eubulos, Alexis care se pare că a fost unchiul lui Menandru şi
l-a iniŃiat în arta comediei.
• Oratoria. În secolul al IV-lea, în condiŃiile complicării şi complexităŃii

vieŃii sociale, politice, juridice, economice se dezvoltă retorica într-un mod
deosebit, în cele trei compartimente: elocvenŃa judiciară, dikanikÒw lÒgow,,
elocvenŃa demonstrativă, §pideiktikÒw lÒgow şi elocvenŃa politică,
politikÒw lÒgow. Genurile nu sunt pure, apartenenŃa stabilindu-se prin
caracterul predominant al unuia sau altuia dintre ele. Astfel, primului gen îi
aparŃin Andocide, Antifon, Lisias, Isaios; al doilea îi are ca reprezentanŃi pe
Alcidamas, Isocrate, iar al treilea pe Demostene, Eschine, Licurg, Hiperide,
Demade, Deinarchos. Oratoria judiciară se dezvoltă prin profesionalizarea
autorilor de discursuri, numiŃi logografi. Lisias este celebru pentru
sobrietatea atică a stilului său, Isaios este foarte riguros şi uzează de o
dialectică impecabilă.
• Isocrate, Isokrãthw, începe activând doisprezece ani ca logograf şi
dobândeşte o considerabilă avere şi notorietate din această practică, pe care
apoi o va dispreŃui. În 393 deschide o şcoală de retori în care s-au format
multe personalităŃi din domeniul retoricii şi ai istoriei: Licurg, Isaios,
Hiperide, Teopomp sau Eforos. Isocrate este deosebit de influent prin
calitatea discursurilor sale demonstrative şi a stilului. El şi-a asumat un rol
educativ, pentru că socotea că idealul uman este omul educat prin orientarea
dispoziŃiilor native spre acŃiuni şi sentimente nobile, spre adevăr şi virtute.
Oratorul depăşeşte astfel cadrul retoricii revendicând pentru arta sa şi numele
de filosofie. Panegiricul, Panathenaicul, Euagoras, şi Areopageticul sunt
dintre cele mai apreciate discursuri ale lui, întemeind modele de oratorie
atică, care s-au prelungit în ,,elocinŃa academică”.
• Eschine, Afisx¤nhw, a fost elev al lui Isocrate. Devine un filomacedonean
zelos şi intră în conflict cu Demostene. Este celebră rivalitatea dintre ei doi,
exprimată în discursul lui Isocrate Împotriva lui Ctesiphon, cel care
propusese încununarea lui Demostene.
• Demostene, Dhmosy°nhw, a intrat în arena politică în momente cruciale
pentru Grecia. A intuit în mod remarcabil primejdia care ameninŃa Grecia din
partea lui Filip al doilea. Două serii de discursuri şi multe acŃiuni politice
concrete exprimă poziŃia lui Demostene în problema atitudinii Atenei faŃă de
tendinŃele expansioniste ale Macedoniei: Filipicele şi Olinticele. El dă
dovadă de prea mult idealism faŃă de situaŃia în care se afla Atena şi
posibilităŃile ei de revenire la vechea glorie, iar intransigenŃa atitudinii sale îi
atrage antipatia filomacedonenilor. Discursul Despre coroană este răspunsul
pe care i-l dă lui Eschine, faŃă de care are o poziŃie net deosebită în problema
macedoneană. Au rămas de la el 63 de discursuri, numeroase scrisori şi
exordii. Demostene este apreciat încă din Antichitate drept cel mai mare
orator prin anvergura ideilor sale, prin calitatea stilului atic, prin puritatea şi
eleganŃa limbii.
• Proza. Xenofon, Ξenof«n, este un poligraf al AntichităŃii greceşti, nu atât

prin numărul titlurilor, cât mai ales prin diversitatea temelor tratate. Lista
operelor sale cuprinde 15 titluri, aproape în întregime păstrate. Au fost
clasificate după criterii destul de arbitrare în opere istorice: Anabasis sau
Retragerea celor zece mii, Kyropaideia sau EducaŃia lui Cyros, Hellenicele,
ViaŃa lui Agesilaos, Hieron sau Tiranul; opere socratice: Apomnemoneumata
sau Amintiri despre Socrate, (în latină Memorabilia), Apologia lui Socrate,
Symposion sau Banchetul, opere economice: Economicul, Despre venituri,
opere politice: Statul lacedemonienilor, Statul atenian- apocrifă; opere
didactice: Tratatul despre vânătoare-apocrifă, Comandantul de cavalerie,
Tratatul despre călărie. În 401 Xenofon însoŃeşte corpul expediŃionar al
mercenarilor greci angajaŃi de Cyros cel Tânăr ca simplu observator, fără a
avea calificare militară. Dar împrejurările fac ca la întoarcere el să preia
comanda celor zece mii de ostaşi dezorientaŃi care se retrăgeau spre patrie. În
lucrarea Anabasis, Anãbasiw, consemnează în calitate de martor ocular o
expediŃie a cărei importanŃă istorică este redusă. Dar, prin modul de a trata
lucrurile, prin farmecul stilului, prin calitatea şi simplitatea expunerii şi
mulŃimea informaŃiilor, a creat o operă unică. Scriere istorică propriu-zisă
este Hellenika, Tå Ellhnikã sau Istoria Greciei. Ea completează istoria
neterminată a lui Tucidides de la anul 411 până în 362, anul bătăliei de la
Mantineea. Simpatia lui Xenofon se îndreaptă spre modelul spartan de
guvernare şi spre Agesilaos, căruia îi face un panegiric şi în care vede omul
providenŃial pentru Grecia acelei perioade. De altfel, el a fost un exilat
aproape toată viaŃa, pentru că la Coroneea (394) a luptat de partea spartană.
Pentru democraŃia ateniană nu manifestă apreciere pentru că l-a condamnat la
moarte pe Socrate, dar târziu s-a împăcat cu patria sa natală. Xenofon este
autorul care stabileşte norma atică a limbii literare, datorită căreia a fost
numit ,,albina atică” încă din antichitate. Lucrarea Anabasis în mod deosebit
a fost aleasă timp de generaŃii pentru a studia limba greacă, pentru că oferă
cea mai aleasă, mai accesibilă şi mai plăcută cale de a o învăŃa
• Filosofia. Secolul al IV-lea este străbătut în întregime de spiritul lui
Socrate. Marile schimbări istorice au generat o problematică umană
complexă şi au orientat reflecŃia spre direcŃia umanului, spre găsirea unor
soluŃii salvatoare, care să asigure autonomia şi demnitatea.
• Şcoala cirenaică îl are ca fondator pe Aristip, Ar¤sippow, din Cirene, fost
elev al lui Socrate. În domeniul cunoaşterii el afirmă că numai senzaŃiile
oferă bază conduitei individuale şi, deci, alegerea plăcerilor, ≤dona¤, este
scopul vieŃii. EducaŃia este calea înnobilării individului (,,pentru ca la teatru
să nu stea piatră peste piatră”). Păstrarea libertăŃii interioare asigură
autonomia faŃă de plăceri (,,o stăpânesc, dar nu sunt stăpânit de ea”).
• Şcoala cinică este fondată de Antistene, Antisy°nhw, din Atena, elev al lui
Gorgias şi al lui Socrate. Şcoala sa funcŃiona în gimnaziul Kynosarges.
Dezvoltă o concepŃie materialistă. În teoria cunoaşterii este adversarul lui
Platon şi al teoriei ideilor. Pentru cirenaici virtutea este singurul bine. EsenŃa
ei constă în cultivarea ,,propriei îndestulări”, aÁtãrkeia. Există mai multe
virtuŃi, care se pot învăŃa. Cine posedă virtute este înŃelept. În domeniul
religiei respinge politeismul şi antropomorfismul şi este partizanul
interpretării alegorice. Urmaşul său cel mai celebru este Diogene din Sinope,
zis Cinicul, despre care circulă foarte multe anecdote. Acesta a ilustrat prin
modul său de viaŃă filosofia pe care o profesa. El urmărea eliberarea prin
raŃiune de toate obiceiurile, nÒmow consacrate şi cultivă natura, fÊsiw. A fost
contemporan cu Alexandru cel Mare, cu care, se spune, s-ar fi întâlnit.
• Şcoala megarică este înfiinŃată de Eucleides, EÈkle¤dhw, din Megara,
discipol direct al lui Socrate. El combină în filosofia sa teoria eleată despre
unitate cu etica socratică. Nu admitea existenŃa contrariilor. Tezele şcolii sale
au degenerat în eristică.
• Acestea sunt cele trei şcoli din descendenŃa socratică. Fiecare a avut adepŃi
care au preluat ideile principale şi le-au interpretat în manieră proprie sau le-
au completat.
• Platon, Plãtvn, a fost cel mai strălucit discipol al lui Socrate. Filosofia
întemeiată de el se numeşte academică, după numele grădinii în care
funcŃiona. Pentru că descendenŃii lui vor dezvolta în mod diferit unele teze
ale sale, şcoala sa se numeşte vechea academie. Opera lui este redactată sub
forma dialogurilor, cel mai potrivit mod de a ajunge la adevăr, prin arta de a
întreba şi de a răspunde. Metoda dialectică platonică asigură mişcarea
spiritului de la simplele aparenŃe sensibile la concepte raŃionale. S-au păstrat
42 de dialoguri, 13 scrisori şi un număr de definiŃii. Dintre dialoguri numai
30 sunt sigur autentice. Criteriile şi metodele pentru stabilirea ordinii în care
au fost elaborate sunt mai multe şi concură la stabilirea nu numai a
cronologiei, ci şi a paternităŃii operelor sale, care uneori ridică probleme.
Astfel sunt utilizate metoda istorică, metoda filosofică şi metoda stilometrică.
În felul acesta s-au delimitat patru epoci de creaŃie:1) Epoca de tinereŃe, cu
dialoguri în manieră socratică între care Apologia lui Socrate, Criton etc., o
epocă de tranziŃie cu Protagoras, Cratylos etc., 2) Epoca de maturitate
dominată de teoria ideilor în forma ei rigidă cu: Menon, Symposion,
Phaidros, Phaidon, Politeia II-X. 3) Epoca de critică şi de amplificare a
teoriei ideilor cu: Theaitetos, Parmenides, Timaios, Legile etc., 4) Epoca
doctrinei nescrise, êgrafa dÒgmata.
• Doctrina platonică a fiinŃei şi a cunoaşterii are în centru teoria ideilor cu
sensul de forme, e‡dh, (la sg. e‰dow), care înseamnă ,,chip, imagine, formă”.
Acestea reprezintă realitatea absolută şi eternă, iar obiectele sensibile,
accesibile nouă prin simŃuri, sunt doar o copie a acesteia. Cunoaşterea
autentică este posibilă numai prin accesul la lumea esenŃelor imuabile, la
ceea ce există ,,în sine”, o fiinŃă imaterială, invizibilă, inteligibilă, în raport
cu care realitatea sensibilă este o umbră. Pentru Platon, cunoaşterea înseamnă
amintire, énãmnhsiw, adică sufletul nemuritor se află în preajma esenŃelor,
dar prin reîncarnare, metemcÊxvsiw, el uită şi este necesară aducerea la
suprafaŃă a cunoştinŃelor prin metoda dialectică. Prin teoria participării
lumii sensibile la esenŃele inteligibile, Platon încearcă să explice principiul
de existenŃă al lumii sensibile. Deasupra tuturor ideilor care, deşi sunt
identice cu sine şi imuabile, sunt multiple, se află o realitate ultimă care
trebuie să fie în mod absolut una, simplă şi necondiŃionată, însă condiŃie a
oricărui lucru. Acest principiu transcendent este Binele. Toate obiectele
cognoscibile, fie sensibile, fie inteligibile, îşi au fiinŃa în el şi pot fi cunoscute
prin el. Teoria sa a fost atacată de Antistene care spunea că ,,vede calul, dar
nu vede cabalinitatea”. Răspunsul lui Platon a fost că acesta ,,nu are ochi
pentru a vedea aşa ceva”. În mitul peşterii din Republica, V este expusă
plastic teoria gradelor sau nivelelor de existenŃă: umbre, obiecte sensibile,
obiecte matematice, idei. Lumea cunoaşterii are tot patru nivele, paralele cu
nivelele existenŃei: iluzia, credinŃa, cunoaşterea matematică şi dialectica,
singura cale de acces la lumea ideilor.
• Problema sufletului l-a preocupat pe Platon în mai multe dialoguri:
Phaidon sau Despre nemurirea sufletului, Phaidros sau Despre frumuseŃea
sufletului. Sufletul este imaterial şi independent de corp. El este Ńinut
prizonier de trup (s«ma-s∞ma, trupul este mormânt pentru suflet) şi de
aceea trebuie să se elibereze prin purificări care îi permit să se unească cu
divinitatea. ConcepŃia metempsihozei sau metensomatozei este o influenŃă a
pitagorismului şi a orfismului, ca şi ideea purificării, kãyarsiw, sufletului de
reziduurile corporalităŃii. InfluenŃa pitagoreică se regăseşte în concepŃia
platonică despre armonia cosmică exprimată în relaŃii matematice.
• Platon este preocupat şi de forma ideală de guvernământ, în două dintre
cele mai citite şi citate dialoguri, care aparŃin la epoci diferite de elaborare a
concepŃiilor sale: Republica sau Statul, Polite¤a, şi Legile, NÒmoi.
Republica este un edificiu grandios al gândirii platonice cu privire la
principalele concepŃii despre cunoaştere, cosmologie, antropologie, educaŃie,
statul ideal. Filosoful propune o organizare de tip cosmic a societăŃii
omeneşti, ca reflex al cosmosului transcendent. El respinge formele deja
experimentate de guvernare, pe care le consideră un eşec: timocraŃia, tirania,
oligarhia, democraŃia. Vede statul ca un énãlogon al sufletului omenesc:
raŃiunea, noËw, este localizată în cap; pasiunea generoasă, ymÒw, este
localizată în inimă şi poftele trupeşti, §piym¤a, în viscere, despărŃite prin
diafragmă de inimă. Aceste părŃi ale sufletului au corespondent în virtuŃile
cardinale: înŃelepciunea, sof¤a, ce corespunde raŃiunii, curajul, éndre¤a, ce
corespunde pasiunii generoase, iar cumpătarea, svfrosÊnh, poftelor
trupeşti. Aceste trei virtuŃi sunt armonizate de a patra virtute cardinală,
dreptatea, dikaiosÊnh. Statul lui Platon este structurat în trei clase de
cetăŃeni corespunzătoare celor trei virtuŃi, într-o piramidă care are la bază
agricultorii şi meseriaşii dhmiorgo¤, care asigură subsistenŃa, guvernaŃi de
cumpătare, apoi gardienii, fÊlakew, guvernaŃi de curaj, iar pe treapta cea
mai de sus se află înŃelepŃii, sofo¤. VirtuŃile nu se regăsesc separat în fiecare
clasă, ele trebuie să se armonizeze în fiecare, chiar dacă dominantă este una
dintre ele. Sclavii nu sunt menŃionaŃi pentru că ei nu sunt consideraŃi ca
făcând parte din corpul social, ei sunt simple instrumente. ConcepŃia lui
Platon este aristocrată şi are drept cel mai apropiat model statul spartan. În
epoca modernă el a fost aspru criticat pentru modelul său elitist şi exclusivist,
pentru că s-a considerat că este generator de totalitarism. S-a mers până acolo
încât a fost acuzat de fascism avant la lettre. În el îşi găsesc sursa toate
utopiile sociale ulterioare. În ceea ce priveşte severitatea cu care îi tratează
pe poeŃi, cerând excluderea lor din cetatea ideală, lucrurile trebuie văzute cu
discernământ. Iar în ceea ce priveşte suveranitatea înŃeleptului, Platon însuşi
a putut verifica failibilitatea acestui proiect încercând să-l pună în practică de
două ori la Siracuza. În orice caz, în zilele noastre, exegeza platonică a
acestui dialog necesită multă acuitate interpretativă şi lipsă de prejudecată.
A-l acuza pe Platon de totalitarismele secolului XX este cel puŃin inept,
pentru că nici unul dintre statele totalitare nu a fost condus de un înŃelept
guvernat de dikaiosÊnh, aşa cum gândise filosoful grec statul său ideal.
Scrierile filosofice ale lui Platon întemeiază genul literar al dialogului
filosofic. Proza lui nu este un simplu expozeu filosofic. El dramatizează,
foloseşte punerea în scenă şi creează personaje veridice cu abilitatea unui
autor dramatic. În acelaşi timp, are pasaje de un mare lirism. O trăsătură cu
totul aparte o reprezintă folosirea alegoriei şi a mitului pentru a face mai
accesibilă înŃelegerea realităŃilor transcendente. Dimensiunile gândirii sale
pot fi cu greu pot fi cuprinse în profunzimea lor. S-a spus că filosofia de la
Platon încoace nu reprezintă decât simple note de subsol la paginile sale
(Whitehead). Totuşi el reprezintă unul dintre polii reflecŃiei filosofice
universale, polul idealismului obiectiv.
• Aristotel, Aristot°lhw, din Stageira reprezintă polul gândirii
materialiste. Deşi a petrecut 20 de ani în Academia lui Platon, după moartea
maestrului se desparte în mod categoric de învăŃătura lui. Păstrează totuşi
unele elemente din doctrina idealistă în scrierile din prima parte a activităŃii
sale, redactate sub forma dialogului. Aceste opere sunt pierdute pentru noi şi
pot fi cunoscute doar prin titlurile menŃionate de Diogene Laertios sau prin
rare fragmente. Acestea sunt grupate în rândul operelor exoterice,
§jvterika¤, adică destinate publicului larg. A doua categorie de scrieri de
numesc §svterika¤ sau acroamatice şi reprezintă prelegeri şi tratate de
şcoală. Acestea s-au păstrat şi alcătuiesc Corpus Aristotelicum. Sunt scrise
după întemeierea Lyceului, şcoala unde va preda pâna la moarte, şcoală
numită şi peripatetică, datorită modului specific de a Ńine prelegeri şi a fi
audiat, şi anume în timpul plimbărilor în incinta şcolii.
• El este considerat de Hegel cel mai mare gânditor al AntichităŃii. Aristotel
inaugurează spiritul riguros ştiinŃific, bazat pe observaŃie, experiment,
analiză, logică formală. CalităŃile lui extraordinare l-au recomandat ca
educator al lui Alexandru până la urcarea acestuia pe tron. Domeniile de care
a fost preocupat Aristotel dovedesc enciclopedismul viziunii sale şi anume:
logica (au rămas şase tratate: Categoriile, Despre interpretare, Analiticele
prime, Analiticele secunde, Topica, Despre combaterea sofismelor); fizica
(Fizica); etica (Etica Nicomahică, Etica Eudemică); cosmologia (Despre
cer); biologia (De partibus animalium); antropologia (Despre suflet);
metafizica (Metafizica); politica (Politica); retorica (Retorica); teoria artei
(Poetica).
• Aristotel este creatorul terminologiei ştiinŃifice, care stă la baza tuturor
ştiinŃelor, mulŃi termeni intrând în circulaŃia universală prin calcuri sau
traduceri latineşti. Este greu de rezumat contribuŃia acestui mare filosof la
progresul gândirii umane. În opoziŃie cu Platon, care condiŃiona cunoaşterea
de accesul la lumea ideilor-formă, Aristotel adoptă metoda empirică pentru a
cunoaşte principiile care guvernează realul. Aristotel distinge două etape în
existenŃa lucrurilor: materia, care este pură virtualitate şi forma, cea care face
ca un lucru să fie ceea ce este, sau actul. Aristotel este inventatorul
silogismului, raŃionamentul prin care o concluzie derivă în mod necesar din
două premise. Titlul Metafizica al cărŃilor lui Aristotel este datorat clasificării
textelor care conŃin aceste cărŃi după, metã, cărŃile care tratează fizica.
Termenul a făcut carieră, deşi Aristotel nu l-a folosit niciodată, şi se referă la
ştiinŃa care studiază principiile şi cauzele prime. Un alt sens este acela de
ştiinŃă ,,a fiinŃei ca fiinŃă”. Fizica aristotelică este o ,,filosofie secundă”. Ea
este o teorie a mişcării datorate imperfecŃiunii lumii acesteia. Repaosul ar fi
starea lumii perfect ordonate. ConcepŃia cosmologică a lui Aristotel este
geocentrică.
• Etica Stagiritului formulează răspunsul la întrebarea ,,Care este cel mai
dezirabil lucru ca scop în sine şi nu ca mijloc?” indicând fericirea,
eÈdaimvn¤a, care constă pentru orice fiinŃă în realizarea naturii sale proprii,
adică a virtuŃii. Virtutea specifică omului înzestrat cu raŃiune este capacitatea
de a duce o viaŃă raŃională. Omul este fiinŃă socială, z“on politikÒn, făcută
să trăiască în comunitate, în interiorul căreia se realizază deplina sa
raŃionalitate. Aristotel a studiat constituŃiile a 158 de cetăŃi şi a reflectat
asupra formelor de guvernământ pe care le-a clasificat în monarhie,
aristocraŃie şi democraŃie, dar nu a căutat forma ideală, ci condiŃiile concrete
în care acestea funcŃionează. Aristotel a căzut în uitare în Evul Mediu
timpuriu şi a fost redescoperit de scolastici. Au urmat secole de autoritate
neîntreruptă şi de poziŃia de filosof de serviciu al doctrinei catolice, prin
intermediul lui Toma de Aquino. El rămâne pentru totdeauna între
inteligenŃele cele mai fecunde şi mai pătrunzătoare ale umanităŃii.
Dezvoltarea gândirii ştiinŃifice

• Matematica a căpătat o mare importanŃă în Academia platonică. La intrarea
în şcoală se afla inscripŃia: ,,Nimeni să nu intre aici dacă nu e geometru”.
Descoperirea numerelor iraŃionale de către pitagorei (Philolaos, Theaitetos,
Archytas) a dat un impuls hotărâtor dezvoltării ştiinŃelor, la care se adaugă
contribuŃia savanŃilor Theodor din Cyrene şi Eudoxos din Cnidos. În
geometrie ei îşi concentrează eforturile asupra rezolvării a trei probleme:
quadratura cercului, duplicarea cubului şi trisecŃiunea unghiului. Eudoxos şi
Archytas o rezolvă pe cea de a doua, a treia este rezolvată de Hippias, dar
prima s-a demonstrat peste veacuri că este insolubilă.
• Astronomia este în continuare ghidată de concepŃia geocentrică, dar
Heracleides din Pont ajunge la concluzia că pământul are o mişcare de rotaŃie
în jurul axei sale şi atribuie soarelui doi sateliŃi: Mercur şi Luna. Sistemele
propuse în această perioadă vor constitui baza cunoaşterii astronomice până
la revoluŃia copernicană.
• În strânsă relaŃie cu cercetarea astronomică, muzica îşi constituie definitiv
gama prin seria celor opt note, studiul intervalelor muzicale fiind asimilat
distanŃelor de la planete la Pământ. Prin extraordinara dezvoltare a ştiinŃelor
în această epocă, filosofia se desprinde ca studiu autonom. ŞtiinŃele nu rămân
la stadiu de teorie, ci se manifestă şi ca aplicaŃii în materie de mecanică,
medicină, geografie, biologie.
Arta
• În artă se produce o modificare radicală, sub influenŃa platonismului, în
conceperea rolului lumii sensibile în revelarea lumii ideale. Alegoria,
simbolul, mitul devin modalităŃi curente în ilustrarea realităŃilor
transcendente ori psihologice. Preocuparea pentru expresivitatea sufletească
este prezentă la artiştii cu stilurile cele mai diverse: Praxiteles, Scopas, Lisip.
În arhitectură, chiar dacă nu se inovează esenŃial în ceea ce priveşte forma,
există multă preocupare pentru proporŃii şi armonie, ca rezultat al cercetărilor
matematice şi geometrice.
Religia
• În ceea ce priveşte viaŃa spirituală se constată înclinaŃia spre misticism şi
magie a epocii, în ciuda avântului ştiinŃelor pozitive, care oferă o imagine
realistă asupra lumii. PreferinŃa pentru mistere este extrem de marcată, prin
recrudescenŃa cultului orfic, prin cultul Cabirilor, ori al zeiŃelor de la Eleusis.
Vechile divinităŃi Demeter, Core, Apolo, Hermes, Dionysos însoŃit de
bacanŃi şi bacante în starea de beŃie mistică dedându-se la orgii, sunt în
continuare venerate. Se adaugă zeii traco-frigieni, zeiŃa Cybele şi cultul ei
oriental care sunt bine asimilaŃi deja.
Test de evaluare
1. Care sunt consecinŃele înfrângerii Atenei de către Sparta în războiul
peloponesiac?
2. Care este cea mai importantă personalitate a acestei epoci?
3. Care sunt obiectivele expediŃiei lui Alexandru în Asia?
4. Care sunt consecinŃele culturale ale cuceririlor lui Alexandru?
5. Care sunt cele mai importante personalităŃi culturale ale acestei perioade?
Cronologie sintetică a epocii postclasice
Hegemonia Spartei 404- 378
Regimul celor treizeci de tirani la Atena 404- 403
ExpediŃia ,,celor zece mii” 401- 400
Condamnarea lui Socrate 399
Războiul Corintului. Coroneea. Conon distruge
flota spartană la Cnidos 394
,,Pacea regelui” 386
Ofensiva Atenei alături de confederaŃia insule-
lor ameninŃate de perşi 378-371
,,Pacea lui Callias 371
Hegemonia Tebei 371-362
Bătălia de la Leuctra, Teba înfrânge Sparta 371
Bătălia de la Kynoskefalai, moartea lui
Pelopidas 364
Bătălia de la Mantineea, moartea lui Epami-
nondas, sfârşitul hegemoniei tebane 362
Filip al II-lea, regent, apoi rege al Macedoniei 359 - 336
Bătălia de la Cheroneea 338
Asasinarea lui Filip al II-lea 336
Alexandru cel Mare 336 - 323
Bătălia de pe râul Granicos 334
Înfruntarea de la Issos 333
Cucerirea oraşelor feniciene 332
Întemeierea Alexandriei din Egipt 331
Bătălia de la Gaugamela 331
Cucerirea Babilonului, a Susei. Urmează
Persepolis, Pasargade, Ecbatana 329 - 327
Alexandru se căsătoreşte cu Roxana 327
India. Înfrângerea lui Porus pe malurile râului
Hidaspes. La Hifasis se opreşte şi pune in-
scripŃia ,,Aici s-a oprit Alexandru.”
Întoarcerea la Babilon 326 - 325
Încoronarea de către oraşele greceşti şi ultima
campanie militară 324
Cultura. Filosofia. ŞtiinŃele
Comedia medie 400 - 330
Moartea lui Socrate 399
Ultimele comedii ale lui Aristofan 392 - 388
Xenofon, Anabasis 390
Întemeierea Academiei platonice 387
Isocrate, Areopagiticul 354
Demostene, prima Filipică, Olinticele 351 - 349
Filipicele II-V 344 - 341
Moartea lui Platon 347
Demostene, Despre coroană 330
Moartea lui Alexandru 323
Moartea lui Aristotel 322
Moartea lui Demostene 322
• Declinarea a III-a
• Tema numelor de declinarea a treia prezintă o mare diversitate:
• Teme consonantice:
• - în oclusivă: π, β, φ; τ, δ, θ; κ, γ, χ şi grupul dentalic -ντ-: ı
Arac, Arabow ,,arab’’; ≤ lampãw, lampãdow ,,torŃă’’; tÚ
ˆnoma, ÙnÒmatow ,,nume’’; ı kÒraj, kÒrakow ,,corb’’; ≤ yr¤j,
yrixÒw ,,păr’’; ı l°vn, l°ontow ,,leu’’; ı §l°faw, §l°fantow
,,elefant’’;
• - teme în siflantă: tipul Σωκράτης,-ow, şi al neutrelor în – ος la N.
şi -ες în rest, tÚ g°now,-ow, ,,neam, gen”;
• - tipul neutrelor în –ας, tÚ kr°aw,-vw ,,carnea” ; al subst. ≤ αι$δώς,-
oËw ,,sfiala’’, ,,ruşinea’’;
• - teme în semivocală: tipul πόλις, pÒlevw ,,cetate’’, ,,oraş’’ şi tipul
νοµεύ*ς, nom°vw ,,păstor’’;
• teme în lichidă: l, r, n: în –ρ, numele de rudenie: ı patÆr,toË
patrÒw ,,tată’’; ≤ mÆthr, t∞w mhtrÒw ,,mamă’’; ≤ ygãthr, t∞w
ygatrÒw ,,fiică’’; ı énÆr, toË éndrÒw ,,bărbat, soŃ’’; de
asemenea, ≤ gastÆr, t∞w gastrÒw ,,stomac’’; éstÆr, éstrÒw
,,stea’’; teme în -l: ı,≤ ëlw,-Òw, ,,sarea, marea”, ı da¤mvn,-onow.
• -teme nominale vocalice în ||: fixyÊw, fixyÊow, ,,peşte”, mËw, mÒw,
,,şoarece”; êst, ést°vw, ,,cetate”, p°lekw,-evw ,,topor”;
• -teme în diftong: -a, -e,-o: ≤ graËw,-Òw, ,,bătrâna”,
ı basileÊw,-°vw, ,,regele”, ı, ≤ boËw-Òw, ,,boul, vaca”.
• oς.
Caracteristica acestei declinări este genitivul singular –o
• Flexiunea foloseşte trei procedee:
1. alternanŃele vocalice în silaba predesinenŃială, ex.: α$λώπηξ , -εκος
,,vulpe’’, δαίµων, -ονος ,,geniu’’, ,,demon’’.
2. alternanŃa accentului, mai ales la monosilabice la N., ex.: φλέψ, φλεβός
,,vână’’ , la numele de rudenie: πατήρ, πατρός.
3. desinenŃele:
sg. pl.
N. m.f. -ς / zero n.= T N. m.f - ες n.- α
G. - ος G. - ων
D. -ι D. - si
Ac. m.f.- ν/- α n.=T/N Ac .m.f.- ας n.-α
V. m.f.= T/N n.=T/N V.m.f. -ες, n.-α
du. N.Ac.V. - e
G. D. - oin
o Notă. T= tema, N = nominativ, m = masculin, f = feminin, n = neutru

• Genul. Declinarea a treia cuprinde substantive şi adjective masculine,
feminine şi neutre; toate participiile masculine şi neutre active; participiul
masculin şi neutru la aorist pasiv.
• Teme în oclusivă
La N. sg. unele sunt sigmatice, adică au desinenŃa -w, anume masculinele şi
femininele şi cele în -ant-, iar neutrele şi cele în -ont- sunt asigmatice.
Sigmaticele au la singular V. egal cu N., iar restul au V. egal cu tema.
Velarele k,g,x+w=j; labialele p,b,f+w=c; dentalele t,d,y şi nt+w dispar.
≤ fl°c,,vâna” ı kÒraj ,,corb” ≤ lampãw,,torŃă”

T, fl°b- T. kÒrak- T. lampãd-
sg.
N. fl°c kÒraj lampãww
G. flebÒ
Òw kÒrakoow lampãdo ow
D. fleb¤¤ kÒrakii lampãdii
Ac. fl°ba kÒrakaa lampãda a
V. fl°c kÒraj lampãww
pl.
N. fl°beew kÒrakeew lampãdeew
G. fleb«
«n korãkvvn lampãdv
vn
D. flec¤¤ kÒrajii lampãs
si
Ac. fl°baaw kÒraka aw lampãda
aw
V. fl°beew kÒrakeew lampãdeew
• Teme în grupul dentalic-nt-: -ant-, -ont-, -ent-:
ı g¤gaw,,gigant” ı l°vn,,leu” lye¤w,,dezlegat”

tema: g¤gant- l°ont- ly°nt-
sg. N. g¤gaww l°vn lye¤w
G. g¤gantoow l°ontoow ly°nto ow
D. g¤gantii l°ontii ly°ntii
Ac.g¤ganta a l°ontaa ly°nta a
V. g¤gan l°on lye¤w
pl. N. g¤ganteew l°onteew ly°nteew

G. gigãntvvn leÒntvvn ly°ntvvn
D. g¤gas
si l°os
si lye›s
si
Ac.g¤ganta aw l°ontaaw ly°nta aw
V. g¤ganteew l°onteew ly°nteew
• ObservaŃii:
a. Accentul tinde să se menŃină pe silaba de la N. sg. Monosilabicele la N.
sg. devin bisilabice la G. sg. şi accentuează finala la toate numerele.
b. Dentalele cad înainte de -s- şi are loc lungirea compensatorie la D. pl..
• Teme în siflantă
1. Tipul Svkrãthw, tema este -ew
sg. N. Svkrãth
hw
G. Svkrãtoow <-ew+ow
D. Svkrãteei <ew+i
Ac.Svkrãthh <ew+a
V. S≈krateew
• ObservaŃii:
a. La N. vocala predesinenŃială este lungă, ca marcă a genului animat.
b. V. este egal cu tema; accentul este retras.
ow la N. sg. şi -eew în rest.

2. Tipul neutrelor cu tema în -o
Exemple: tÚ bãrow,-ow, ,,greutate’’, tÚ g°now,-ow, ,,neam’’.
sg. pl.
N. Ac. V. g°now N. Ac. V. g°nh
h <ew-a
G. g°noow<ew+ow G. gen«
«n<°w+vn
D. g°neei<ew+i D. g°nessi<ew+si
• ObservaŃii:
a. În cursul flexiunii, -s- intervocalic cade şi are loc contragerea
vocalelor în contact, aşa cum rezultă din exemplul anterior.
b. Există între temele în siflantă două substantive neutre cu tema -
aw: tÚ kr°aw, kr°vw ,,carne’’ şi tÚ k°raw, k°rvw ,,corn’’.
• Teme în lichidă:
în -l: ëlw-Òw în -n: da¤mvn-onow; în -r: =Ætvr-orow

tema: ël- da›mon- =∞tor-
sg. N. ëlww da¤mvn =Ætvr

G. èlÒÒw da¤mono
ow =Ætoro
ow
D. èl¤¤ da¤monii =Ætorii
Ac. ëlaa da¤mona a =Ætoraa
V. ëlww da›mon =∞tor
pl. N. ëleew da¤moneew =Ætoreew

G. èl« «n daimÒnvvn =htÒrvvn
D. èls s¤ da¤mos
si =Ætorssi
Ac.ëla aw da¤mona
aw =Ætora
aw
V. ëleew da¤moneew =Ætoreew
- în -r. Sunt reprezentate in special de nume de rudenie: patÆr, patrÒw,
,,tată’’; mÆthr, mhtrÒw, ,,mamă’’; ygãthr, ygatrÒw, ,,fiică’’; énÆr,
éndrÒw, ,,bărbat’’, ,,soŃ’’.
sg. pl.
N. patÆr pat°reew
G. patrÒÒw pat°rv
vn/patr«
«n
D. patr¤¤ patrãs si
Ac.pat°raa pat°raaw
V. pãter pat°reew
• ObservaŃii:
Flexiunea numelor de rudenie prezintă toate formele de flexiune:
a. AlternanŃa vocalică: h/e/zero
b. AlternanŃa accentului: la G. şi D. sg. şi G. pl. accentul stă pe
finală, la cazurile cu e acesta este accentuat, iar la V. sg. accentul
este retras pe prima silabă.
c. Flexiunea desinenŃială.
• Teme în semivocală.
• Tipul pÒliw, ,,cetate’’, ,,oraş’’ are tema în -i <*j care alternează cu -e- <-ej-.
j intervocalic a căzut. La N.Ac.V. sg. tema este -i, în rest -e-.
sg. pl.
N. pÒliiw pÒleeiw
G. pÒleevw pÒleevn
D. pÒleei pÒles si
Ac. pÒlinn pÒleeiw
V. pÒli pÒleeiw
• ObservaŃii:
1. La G. sg. vocala este lungă pentru că are loc metateza cantităŃii,

iar forma pÒlhow devine pÒlevw.
2. La plural, Ac. are aceeaşi formă cu N. pl..
3. Prin analogie accentul la G. pl. stă pe aceeaşi silabă ca la G. sg..
• Tipul nomeÊw, ,,păstor’’.

Are tema în diftongul -e-<hW. Al doilea element al diftongului cade
intervocalic:
sg. pl.
N. nomeÊww nomee›w
G. nom°vvw nom°vvn
D. nomee› nomeËs si
Ac.nom°a a nom°a aw
V. nomeË nomee›w
• ObservaŃie:
La G. sg. vocala este lungă prin metateza cantităŃii.
• Teme în --, la origine W (digamma).

• Tipul fixyÊw ,,peşte’’:
sg. pl.
N. fixyÊww fixyÊeew
G. fixyÊo
ow fixyÊv vn
D. fixyÊii fixyÊs si
Ac.fixyÊn n fixyËww
V. fixyÊ fixyÊeew
• Teme în diftong.
• Tipul basileÊw, ,,rege’’
sg. pl.
N. basileÊww basilee›w
G. basil°vvw basil°vvn
D. basilee› basileËssi
Ac.basil°a a basil°aaw
V. basileË basilee›w
• Substantive neregulate.
NeregularităŃile acestor substantive constau în:

- formarea flexiunii de la teme diferite, dar cu acceaşi declinare,
având un nominativ singular comun; se mai numesc heteroclite
(•terÒklita): ı, ≤ ˆrniw, ˆrniyow ,,pasăre” are temele Ùrniy- şi
Ùrni- şi prezintă forme paralele, de ex. la N. pl. ˆrniyew şi
ˆrneiw, G. pl. Ùrn¤yvn şi ˆrnevn; D. pl. ˆrnisi;
- forme cazuale de la alte declinări cu teme diferite, metaplaste: tÚ
d°ndron ,,arbore” este neutru de declinarea a II-a, dar are D. pl.
d°ndroiw şi d°ndresi de la o temă dendrew;
- schimbarea genului la plural, heterogene, •terogen∞: ı s›tow
,,grâu” şi tå s›ta ,,alimente”, ,,hrană”.
Prezentăm în continuare o listă de substantive anomale şi formele prin care
se manifestă neregularităŃile lor:
o éhd≈n (≤) ,,privighetoare” are temele: éhdon şi éhdo: G. sg.

éhdÒnow sau éhdoËw; D. sg. éhdo›; Ac. sg. éhdÒna; V. sg. éhd≈n
sau éhdo›; în rest, cazurile se formează de la tema éhdon
o ênaj (ı) ,,rege”, ,,crai” are tema: énakt-: G. sg. énãktow.
o énÆr (ı) ,,bărbat”, ,,soŃ” (v. numele de rudenie), tema: éner G. sg.
éndrÒw; D. sg. éndr¤; Ac. sg. êndra; V. sg. êner, êndre,
éndro›n; N. pl. êndrew; G. pl. éndr«n; D. pl. éndrãsi; Ac. pl.
êndraw.
o ApÒllvn (ı) ,,Apolo” Ac. ApÒllvna sau ApÒllv; V.
Apollon.
o Arhw (ı) ,,Ares” are tema Arew; G. Arevw sau Areow D. Arei
Ac. Arh sau Arhn V. Arew.
o tema érn- fără N. sg. ,,miel”, ,,mia” (ı, ≤), G. sg. érnÒw; D. sg.
érn¤; D. pl. érnãsi; pentru N. sg. se foloseşte forma émnÒw.
o éstÆr (ı) ,,stea”, G. sg. éstrÒw (v. numele de rudenie).
o boËw (ı, ≤) ,,bou”, ,,vacă”; sg. G. boÒw; D. bo¤; Ac. boËn; V. bo¤;
pl. N. V. bÒew; G. bo«n; D. bos¤; AC. boËw.
o gãla (tÒ) ,,lapte”, tema galakt-, G. sg. gãlaktow; D. pl.
gãlaji
o gastÆr (≤) ,,pântece”, G. sg. gastrÒw (v. numele de rudenie).
o g°lvw (ı) ,,râsul”, G. sg. g°lvtow; Ac. sg. g°lvta sau g°lvn.
o gnÆ (≤) ,,femeie”, G. sg. gnaikÒw; D. sg. gnaik¤; Ac. sg.
gna›ka; V. sg. gÊnai; la plural tema este gnaik- la toate cazurile,
formele de G. şi D. au accent pe finală.
o gÒn (tÒ) ,,genunchi”, tema gonat-, D. pl. gÒnasi; în rest
flexiunea este regulată.
o graËw (≤) ,,bărână”; sg. G. graÒw; D. gra¤; Ac, graËn; V. gra¤;
pl. N.V. grçew; G. gra«n; D. gras¤; Ac. graËw.
o dãkron (tÒ) ,,lacrimă”, tema: dakr-; D. pl. dãkrsi.
o d°ndron (tÒ) ,,arbore”, D. pl. d°ndroiw sau d°ndresi, de la o temă
dendrew.
o dÒr (tÒ) ,,lance”, tema dorat-; D. sg. dÒrati sau dor¤; D. pl.
dÒrasi.
o ¶ar (tÒ) ,,primăvară”; G. sg. ¶arowsau contras ∑row; D. sg. ¶ari
sau contras ∑ri.
o efik≈n (≤) ,,imagine”, tema efikon sau efiko G. sg. efikÒnow sau efikoËw;
Ac. sg. efikÒna sau efik≈; Ac. pl. efikÒnaw sau efikoËw; restul cazurilor
se formează regulat pe tema efikon.
o ZeÊw (ı) ,,Zeus”; G. DiÒw; D. Di˝; Ac. D¤a; V. ZeË.
o ∏par (tÒ) ,,ficat”, tema ≤pat-; G. sg. ¥patow.
o Yal∞w (ı) ,,Thales”; G. Yãlev; D. Yalª; Ac. Yal∞n; forme la
autori mai târzii: . Yãlhtow, -hti, -hta.
o Y°miw (≤) ,,Themis”, tema: Yemid-, rareori Yemit-; G. Y°midow; Ac.
Y°min, rareori Y°miw.
o yr¤j (≤) ,,păr”, tema trix-; G. sg. trixÒw conform legii disimilării
aspiratelor (v. modificările fonetice).
o kle¤w (≤) ,,cheie”, tema: kleid-; G. sg. kleidÒw; Ac. sg. kle›da sau
kle›n; D. pl. kleis¤; Ac. pl. kle›daw sau kle›w.
o kÊvn (ı, ≤) ,,câine”, tema: kn-; G. sg. knÒw; V. sg. kÊon; D. pl.
ks¤.
o mãrtw (ı) ,,martor”, tema martr-; G. sg. mãrtrow; D. pl.
mãrtsi.
o naËw (≤) ,,corabie”; sg. G. ne≈w; D. nh˝; Ac. naËn; V. naË; pl. N.
n∞ew; G. ne«n; D. nas¤; Ac. naËw; dual G.D. neo›n.
o nÊj (≤) ,,noapte”, tema: nkt-; G. sg. nktÒw; D. pl. nj¤.
o ÙdoÊw (ı) ,,dinte”; G. sg. ÙdÒntow.
o o‰w (≤) ,,oaie” sg. G. ofiÒw; D. ofi˝; Ac. o‰n; V. o‰; pl. N. V. o‰ew; G.
ofi«n; D. ofis¤; Ac. o‰w.
o ˆneirow (ı) şi ˆnar (tÒ) ,,vis”; G. sg. Ùne¤ro, respectiv
Ùne¤ratow; N. Ac. V. pl. Ùne¤rata.
o ˆrniw (ı, ≤) ,,pasăre”, tema: Ùrniy- şi Ùrni-; G. sg. ˆrniyow; N. V.
pl. ˆrniyew sau ˆrneiw; G. pl. Ùrn¤yvn sau ˆrnevn; D. pl. ˆrnisi.
o oÔw (tÒ) ,,ureche”, tema »t-; G. sg. »tÒw; G. pl. tvn; D. pl.
»s¤.
o Poseid«n (ı) ,,Posedon”, G. Poseid«now; Ac. Poseid«na sau
Poseid«; V. PÒseidon.
o poÊw (ı) ,,picior”, tema pod-: G. sg. podÒw; Ac. sg. pÒda; D. pl.
pos¤.
o pr°sbw şi presbÊthw (ı) ,,bătrân”; G. sg. pr°sbevw; Ac. sg.
pr°sbn; V. sg. pr°sb; are în paralel forme de declinarea I
masculină.
o pËr (tÒ) ,,foc”; G. sg. prÒw; D. pl. pro›w.
o Ïdvr (tÒ) ,,apă” ,tema: Ídat-; G. sg. Ïdatow; D. pl. Ïdasi.
o flÒw (ı) ,,fiu”, are două flexiuni, pe temele: flo şi fle sau Ío- şi Íe-:
sg. N. floË; D. fl“; Ac. flÒn; V. fl°; pl. N. flo¤; G. fl«n; D. flo›w;
Ac. floÊw; V. flo¤;
o sg. G. fl°ow; D. fle›; pl. N. V. fle›w; G. fl°vn; D. fl°si; Ac. fle›w.
o fr°ar (tÒ) ,,fântână”, tema freat-; G. sg. fr°atow.
o f«w (tÒ) ,,lumină”, tema: fvt-: G. sg. fvtÒw.
o xe¤r (≤) ,,mână”, tema xeir-: G. sg. xeirÒw; ac. sg. xe›ra; D. pl.
xers¤.
o xelid≈n (≤) ,,rândunică”, teme: xelidon şi xelido; Sg. G.
xelidÒnow; D. xelido›; V. xelid≈n sau xelido›, restul formelor
sunt pe tema xelidon.
Adjectivul
• Adjectivele urmează aceleaşi tipuri flexionare ca substantivele.
Clasificarea adjectivelor are drept criterii tipul de flexiune şi numărul de
terminaŃii pe genuri:
I. Adjective din prima clasă, care se declină după declinările I, femininul,

şi a II-a, masculinul şi neutrul. La rândul lor se subclasifică după numărul
de terminaŃii pe genuri în adjective cu trei terminaŃii (m. f. n.) şi adjective
cu două terminaŃii (mf. şi n.). Femininul poate fi în –α sau în –η:
• Cu trei terminaŃii:
1. feminin în –α – necontrase: ε$λεύθερος , α, ον , ,,liber’’
- contrase : α$ργυρους , α, ουν, ,,de argint’’
2. feminin în – η – necontrase: α$γαθός , ή , όν , ,,bun ‚’
- contrase : χρυσους , η , ουν, ,,de aur’’
• Cu două terminaŃii:
3. femininul identic cu masculinul:
- necontrase ε$ν* δοξος ,-ος ,-ον, ,,ilustru’’
- contrase: eÎνους, ους, ουν, ,,binevoitor’’
4. de declinarea attică:- ‛ίλεως , ως , ων, ,,binevoitor’’
II. Adjective din a doua clasă. Se declină după declinarea a treia. Au două
terminaŃii: m.f. şi n.. Tema este egală cu forma neutră, căreia i se adaugă
desinenŃele:
1. nominative în -ων m.f. şi -ον n:
N. ευ$δαίµων, εÎ$δαιµον ,,fericit’’
G. ευ$δαίµονος
2. nominative în.-ης m.f. şi-ες n:
N. α$ληθής, α$ληθές ,,adevărat’’
G. élhyooËw
3. nominative cu o singură terminaŃie, diversă, pentru toate
genurile:
N. ëρπαξ , G. ëρπαγος ,,zgârcit’’;
N. πένης , G. πένητος , ,,sărac’’.
III. Adjective din a treia clasă, care au masculinul şi neutrul de declinarea

a treia şi femininul de declinarea întâi. Se clasifică astfel:
1. Teme în –ν : m. şi n. se declină după decl.a III-a, f. se declină
după declinarea I:
µ°λας , µέλαινα , µέλαν ,,negru”
tέρην , τέρεινα , τέρεν ,,delicat”
2. Teme în –ντ- :
pας , πασα , παν , G. παντός , πάσης , παντός; ,,tot”
3. Teme în – υ / ε(υ), G. –εος : m. şi n. sunt teme în -- şi se
declină după declinarea a III-a, f. se declină după declinarea I:
≤δύς , ≤δεια , ≤δύ ,,plăcut’’, ,,dulce”
4. Adjective cu sufixul de lărgire-λ-:
πολύς , πολλή , πολύ ,,mult”
µέγας , µεγάλη , µέγα ,,mare”
• Gradele de comparaŃie
I. ComparaŃia sintetică, cu două serii de sufixe:

• comparativ: - τερος , - τ°°ρα , - τερον
• superlativ: - τατος , - τã ãτη , - τατον
Sufixele se alipesc la tema –ο a adjectivelor din prima clasă sau
la N. sg. neutru la adjectivele de declinarea a treia:
P. C. S.
δίκαιοww,a,on dικαιότερος,α,ον dikaiÒt
tatow,h,o
on
• comparativ: -ίων ,- ιον ( G.- ίονος)

• superlativ: -ιστος , -ίστη ,-ιστον (alipite rădăcinii)
ex.: P. γλυκύς ,,dulce’’ răd. γλυκ-:

C. γλυκίων , γλύκιον ,,mai dulce’’
S. γλύκιστος , η , ον ,,foarte dulce’’

II. ComparaŃia analitică. În cazul adjectivelor care nu formează
comparaŃia cu sufixe se folosesc adverbele mçllon şi mãlista, care
sunt comparativul, respectiv superlativul adverbului mãla, la pozitiv:
ex.: mçllon d∞lon ,,mai evident’’; mãlista d∞lon ,,foarte evident’’.
III. ComparaŃia neregulată. Un număr destul de restrâns de adjective,

din fondul principal lexical, formează gradele de comparaŃie în mod
neregulat. Unele au mai multe forme pentru comparativ şi superlativ,
care se disting prin nuanŃe semantice.
pozitiv comparativ superlativ

égayÒw éme¤nvn, êmeinon êristow, h, on
,,bun” belt¤vn, b°ltion b°ltistow, h, on
kre¤ttvn, kre›tton krãtistow, h, on
kakÒw kak¤vn, kãkion kãkistow, h, on
,, rău” xe¤rvn, xe›ron xe¤ristow, h, on
m°gaw ,mare” me¤zvn, me›zon m°gistow, h, on
mikrÒw ,,mic” mikrÒterow, a, n mikrÒtatow, h, on
§lãttvn, ¶latton §lãxistow, h, on
polÊw ,,mult” ple¤vn, ple›on ple›stow, h, on
=ñdiow ,,uşor” =ñvn, =òon =òstow, h, on
taxÊw ,,repede” yãttvn, yçtton tãxistow, h, on
• Complementele comparaŃiei.
• Complementul comparativului. Sintaxa comparativului cunoaşte două
modalităŃi:
a) Cu adverbul de comparaŃie µ şi al doilea termen al comparaŃiei
în acelaşi caz cu primul:
‛Ο παις δικαιότεροw µ γέρων ε$στι.
Copilul este mai drept decât bătrânul.
b) Cu G. celui de-al doilea termen:

‛Ο παις δικαιότερος του γέροντος ε$*στι.
• Complementul superlativului.
Sunt două modalităŃi de a exprima complementul superlativului:
a) genitiv partitiv:
Oτος ı παις δικαιότατος ¶στι πάντων των µαθητων.
Acest copil este cel mai drept dintre toŃi elevii.
b) prepoziŃia ε$ξ + G.
Otow ı pa›w dikaiÒtatow §j pãntvn t«n mayht«n
§ st i .
ExerciŃii
1. DeclinaŃi la singular şi plural următoarele sintagme: ı sofÚw énÆr, ≤ égayØ
mÆthr, tÚ ¶ndojon ˆnoma.
2. FormaŃi dativul singular şi plural al substantivelor: ı patÆr, ı da¤mvn, ≤
pÒliw.
3. TranscrieŃi textul următor, citiŃi-l cu voce tare şi apoi faceŃi traducerea cu
ajutorul vocabularului grec-român din Anexe:
H =htorikÆ §stin ént¤strofow tª dialektikª: émfÒterai går per‹

toioÊtvn tin«n efisin ì koinå trÒpon tinå épãntvn §st‹ gnvr¤zein
ka‹ oÈdemiçw §pistÆmhw éfvrism°nhw. DiÚ ka‹ pãntew trÒpon tinå
met°xosin émfo›n: pãntew går m°xri tinÚw ka‹ §jetãzein ka‹ Íp°xein
lÒgon ka‹ épologe›syai ka‹ kathgore›n §gxeiroËsin. T«n d¢ oÔn
poll«n ofl m¢n efikª taËta dr«sin, ofl d¢ diå snÆyeian épÚ ßjevw.
(Aristotel, Retorica, I, 1, 1354a)
Cuprins
• Grecia elenistică (323-31)
• Conceptul de epocă elenistică
• Regatele elenistice
• Cultura în perioada elenistică
- Literatura
- ErudiŃia filologică
- Filosofia
- Oratoria
- ŞtiinŃele
- Arta
- Religia
• Pronumele:
- Tipologie
- Prezentare generală
• Numeralul:
- Clasificare
- Prezentare generală
• PărŃile de vorbire neflexibile
- Adverbul. PrepoziŃia. ConjuncŃia. InterjecŃia
– Prezentare generală
- să descrie şi să evalueze cele mai importante evenimente istorice şi culturale ale
perioadei elenistice şi consecinŃele lor
- să identifice corect formele pronominale şi flexiunea lor,
- să identifice corect formele de numeral şi
- să identifice corect părŃile de vorbire neflexibile
- să analizeze corect aceste clase lexico-gramaticale
Universitaria, 2005
2006
2005

Conceptul de epocă elenistică
• Conceptul de epocă elenistică este relativ recent introdus în descrierea şi
analiza complexelor evenimente care s-au succedat dispariŃiei lui Alexandru,
dar generate de acŃiunile lui. Istoricul G. Droysen, pe la 1830-40 l-a pus în
circulaŃie cu sensul restrictiv de influenŃă a elenismului asupra culturii
Orientului, nu şi de influenŃă a culturii orientale asupra celei elenice. Epoca
mai este denumită şi epoca alexandrină, după numele oraşului Alexandria
din Egipt, capitala culturală a lumii elenistice. Conceptul de epocă elenistică
a fost dilatat ulterior prin asimilarea tuturor aspectelor care vizează intervalul
amintit. Delimitările înseşi ale acestei epoci au fost diferite, dar s-a convenit
în mare măsură să se considere ca repere începutul campaniei de cucerire a
lui Alexandru şi bătălia de la Actium, care a marcat cucerirea ultimului stat
elenistic, Egiptul, de către romani. Istoria Greciei cu entităŃile ei
independente încetează practic din 148, când Macedonia devine provincie
romană. Treptat, toate teritoriile greceşti ajung sub dominaŃia Romei: în 146
este cucerit Corintul, vor urma jafurile din Delos (88) şi Atena (86), ultimul
întreprins de Sylla, pentru a culmina cu crearea provinciei Ahaia, în 27.
Regatele elenistice
• DispariŃia neaşteptată a lui Alexandru creează un vid de succesiune, pentru
că era imposibil de găsit acea personalitate care să continue opera sa titanică.
SoluŃia este de a împărŃi puterea între diadochi, succesorii lui Alexandru. Aşa
s-au întemeiat statele sau regatele elenistice, iar Grecia va înceta să existe ca
o realitate independentă. Luptele pentru putere vor dura câteva decenii.
• Lui Ptolemeu Lagos îi revine de drept Egiptul, inclusiv Cirenaica şi Libia.
În Egipt va fi adăpostit corpul lui Alexandru în oraşul întemeiat de el însuşi.
Dinastia întemeiată de Ptolemeu se numeşte a Lagizilor şi este cea mai
longevivă dintre dinastiile elenistice pentru că a durat până în 31, când s-a
stins o dată cu Cleopatra.
• Regatul elenistic al Siriei, care cuprindea vastul teritoriu de la Marea
Mediterană la India, era condus de Seleucos. O serie de state s-au desprins şi
au devenit independente: Pergamul, ParŃia, Bactriana, Pontul. Siria decade
treptat şi ajunge sub stăpânire romană în 188, ca urmare a înfrângerii lui
Antiochos la Apameea.
• Al treilea regat elenistic este Pergamul, întemeiat de Filetairos în 284, cu
capitala la Pergam. Cuprindea porŃiuni din Asia Mică. În 133 Attalos al III-
lea îl lasă moştenire romanilor.
• Macedonia şi Grecia, incluzând şi insulele din Egeea, au fost întemeiate ca
stat mai târziu, din cauza unor probleme dificile de succesiune, de către
Antigonos Gonatas şi au reprezentat o mare putere. Luptele interne pentru
putere au dus la slăbirea statului şi, în cele din urmă la pierderea autonomiei
şi transformarea în Macedoniei în provincie romană în 148. Grecia nu mai
are rolul din trecut, din punct de vedere politic Atena şi Sparta decad. Atena
îşi păstrează totuşi prestigiul şi întâietatea intelectuală.
• Cea mai importantă modificare în comportamentul cetăŃenilor în perioada
elenistică este diminuarea interesului pentru participarea la rezolvarea
problemelor comunitare. ApartenenŃa la cetate nu mai este decisivă în
autoimaginea identitară. Imensul imperiu elenistic creează un spaŃiu în care
individualitatea şi interesul personal sunt mai importante decât valorile
comunitare. Cultura elenistică va reflecta această modificare raportării
individului la colectivitate.
Cultura în perioada elenistică

• Literatura
• Comedia nouă. Menandru, M°nandrow. O importantă inovaŃie în
dramaturgia comică a lui Menandru este introducerea în mod consecvent a
prologurilor, o parte expozitivă al cărei rol este de a-l iniŃia pe spectator în
subiect. Scenele din viaŃa reală şi personajele credibile sunt materia primă a
pieselor comediei noi. Tema predilectă este dragostea. Intriga este simplă şi
nu cere prea multă inventivitate. Trebuind să evolueze într-un cadru destul de
simplist, poetul a compensat prin adâncimea sentimentalor şi fineŃea
descrierilor psihologice. Din formulările inspirate privind variate aspecte ale
vieŃii s-au alcătuit colecŃii de gn«mai, sentenŃe. ,,Ceea ce interesează în
comedia nouă e omul, nu cetăŃeanul”( A. Frenkian, 1962, p. 345). De aici
decurge caracterul universal al acestui tip de comedie, care a fost imitată de
autorii romani din prima şi a doua generaŃie (Plaut şi TerenŃiu) şi prin ei a
fost influenŃată toată dramaturgia comică ulterioară. Menandru a rămas multă
vreme necunoscut, dar descoperirea în 1905 a unor papirusuri a făcut posibilă
reconstituirea a 2500 de versuri din piese disparate. O singură piesă este
păstrată în întregime: DÊskolow, Mizantropul. Alte titluri: ÎmpricinaŃii, Fata
cu cosiŃa tăiată, Linguşitorul, Samia, Eroul etc..
• Lirismul epocii elenistice. Genurile literare ale epocii clasice intră în declin
în această perioadă. Transformarea radicală a raportului dintre om şi
societate orientează genurile, tematica şi stilistica literară spre forme care
exprimă individualismul. Dialectul atic al epocii anterioare este îmbogăŃit cu
forme simplificate morfologic şi sintactic aparŃinând acelei koinÆ (greaca
comună a cărei bază o constituie dialectul ionian) care începe să se
răspândească în lumea elenistică din motive pragmatice. TendinŃele culturale
centripete rivalizează cu cele centrifuge. Disiparea, fragmentarea,
specializarea conturează o hartă culturală pluricentrică. Centrul literar al
acestei lumi nu mai este Atena, care îşi păstrează hegemonia în comedie,
filosofie şi ştiinŃe. Alexandria atrage pe poeŃii cei mai de seamă şi ca urmare
poezia lor se numeşte alexandrină şi aparŃine sec. al III-lea. Sub patronajul
Ptolemeilor Lagizi se dezvoltă o poezie aulică, în care abundă adulaŃia
travestită în haină mitologică, savantă, preŃioasă. În afară de Alexandria,
poezia se practică în Antiochia, Pergam, câteva oraşe microasiatice, în
Pelopones. Totul este exprimat cu răceală distantă, respectuos, într-o retorică
abundentă, excesiv ornamentată, artificiul este căutat cu insistenŃă. MutaŃia în
raportul individului cu cetatea este perceptibilă şi în poetica timpului,
dominată de dorinŃa de noutate. Acest lucru se manifestă prin punerea în
paranteză a epocii imediat anterioare şi întoarcerea în trecutul îndepărtat al
epocii arhaice sau eroice. Sunt rescrise canoanele genurilor arhaice, precum
al genului epic prin epopeea lui Apollonios din Rodos, al celui liric prin
idilele lui Teocrit sau al celui dramatic, care nu mai reprezintă decât un
exerciŃiu de şcoală. Se dezvoltă noi genuri precum epigrama, elegia erotică
şi mitologică, mimul, poezia bucolică, imnul dedicat unor sărbători.
VersificaŃia devine destul de bizară, de exemplu în ,,poemele figurate” care
apăreau în aranjamente sugerând diverse forme: ou, fluier, SÊrigj, amforă
etc. Intelectualismul este o altă trăsătură marcată a literaturii elenistice,
alături de excesul de erudiŃie. PoeŃii elenistici sunt adevăraŃi savanŃi. Ei fac
uz de cunoştinŃe de arheologie, geografie, istorie, mitologie şi de aceea sunt
înŃeleşi cu dificultate de profani. EdiŃiile trebuie însoŃite de glose şi
comentarii în epocile tardive. Multă vreme epitetul ,,alexandrin” ataşat
literaturii a reprezentat o marcă peiorativă. Din punctul de vedere al
sensibilităŃii moderne însă trebuie să recunoaştem că poeŃii alexandrini au
meritul de a fi orientat lirismul pe calea pe care va evolua până în zilele
noastre: delicateŃe, subtilitate, rafinament, senzualitate, sinceritate, pasiune,
galanterie, emoŃie, afecŃiune faŃă de animale domestice, descrieri amănunŃite
ale unor obiecte de artă, dar mai ales erosul care stăpâneşte chiar şi cele mai
neaşteptate personaje homerice (Ciclopul din Odiseea devine un nefericit
îndrăgostit). Pe de altă parte, este o poezie pretenŃioasă, formală, artificială,
lipsită de adâncime. La Alexandria, poeŃii sunt grupaŃi în jurul Museionului,
un focar de cultură şi ştiinŃă. ErudiŃia etalată de poeŃii alexandrini constă în
pasiunea cu care descriu în amănunte fastidioase biografii, genealogii,
cronologii apelând la tratate (de exemplu la Corpus Hippocraticum) şi cărŃi
rare. Lipsa inspiraŃiei este suplinită prin pasiunea pentru efecte şi prin
formalism. Acum se naşte principiul estetic al ,,artei pentru artă”. Acest lucru
va îndepărta literatura de publicul larg şi o va restrânge la cercurile
conoscătorilor. Poezia alexandrină va dezvolta epigrama în două direcŃii: una
conservatoare, care aprecia poezia de mare întindere, având ca model pe
Homer şi cealaltă inovatoare, care prefera poezia de mică întindere, intimistă,
având ca modele pe Antimahos ori pe Mimnermos. Hesiod era apreciat de
toŃi pentru caracterul didacticist şi moralizator. ReprezentanŃi ai acestei
poezii sunt Callimahos, Aratos, (poezia academică şi didactică erudită ),
Theocritos (ecloge sau idile sau poezie bucolică şi epigrame), Apollonios din
Rhodos (epopea alexandrină cea mai amplă), Sotades din Maroneea (poezia
parodică), Meleagros, Bion, Moschos, imitatori ai lui Theocritos.
• Poezia dramatică, în declin destul de accentuat, îl are ca reprezentant de
seamă pe Herondas, autor de mimi.
• Istoriografia. Se scrie în continuare istorie în tradiŃia instaurată de Herodot
şi Tucidides, adică după criterii teritoriale şi ale cronologiei locale, dar lumea
creată de Alexandru lărgeşte orizontul şi sfera de interes spre hotare
inimaginabile la începuturile ştiinŃei istorice. Acum este perioada ,,istoriei
universale” sau oecumenice. Polybios este autorul unei astfel de istorii în
care se relatează evenimente începând cu primul război punic (264) până la
cucerirea Corintului de către romani (146). Interes există şi pentru teritorii
orientale: Berosos scrie Istoria Chaldeei, XaldaÛkã, iar Manethon Istoria
Egiptului, Afigptiakã. Între sec. IV-III au elaborat istorii ale Aticii şi
Atenei opt istorici numiŃi atthidografi, 'Atyidogrãfoi. Două sunt direcŃiile
în care evoluează istoriografia sub impactul extinderii fără precedent a lumii
greceşti: o direcŃie continuă tradiŃia lui Isocrate, caracterizată de abundenŃă
retorică, dramatism în prezentarea evenimentelor. Istoricul Timaios,T¤maiow,
din Tauromenion, un erudit al secolului al III-lea, introduce fatalismul în
explicarea fenomenelor. Cea de-a doua direcŃie este reprezentată de Polybios,
PolÊbiow, autor preocupat de explicarea riguroasă, documentată şi cât mai
realistă. Prin el se dezvoltă cercetarea ştiinŃifică şi se renunŃă la pretenŃiile
literare ale textului istoric. Luat ostatic la Roma, unde rămâne apoi timp de
patruzeci de ani, el are acces la cercurile aristocrate şi cunoaşte din interior
ascensiunea puterii romane. În privinŃa cauzalităŃii în istorie, el rămâne un
raŃionalist care distinge între cauză, afit¤a, pretext, prÒfasiw şi început sau
origine, érxÆ, în declanşarea evenimentelor. De asemenea, se dezvoltă
teoria statului în directă legătură cu reflecŃia asupra istoriei. Dicaiarchos,
Dika¤arxow, din Mesina, discipol al lui Aristotel, vede în Sparta statul ideal,
îmbinare de democraŃie, aristocraŃie şi monarhie. Din ce în ce mai mulŃi
gânditori se îndreaptă spre Roma aflată în ascensiune politică şi militară şi
văzută ca ,,superputere”capabilă să-şi asume rolul de arbitru în lumea
Mediteranei. Datorită conglomeratului plurietnic creat de imperiul lui
Alexandru se dezvoltă interesul pentru etnografie, pentru descrierile
călătoriilor în Ńinuturi exotice, pentru arhaism.
• ErudiŃia filologică. Gramaticii alexandrini, care sunt în acelaşi timp poeŃi şi

savanŃi, fac o operă de recuperare şi restaurare a textelor homerice, care din
cauza îndepărtării istorice sunt din ce în ce mai dificil de înŃeles de
contemporanii lor. La Alexandria, dar şi în Pergam şi în alte locuri, se
creaseră biblioteci foarte mari, fapt care impune dezvoltarea ştiinŃei
filologice, a criticii de text. Pentru stabilirea corectitudinii textelor, în special
a celor homerice, a fost necesară adoptarea unor metode de lucru riguroase, o
minuŃioasă şi atentă refacere a evoluŃiei unor termeni, o adevărată arheologie
lingvistică. Acestor cercetări li s-au adăugat alte cercetări complexe de
etnografie, istorie, geografie, antichităŃi etc., încât filologia a devenit o ştiinŃă
interdisciplinară de mare anvergură, care presupunea erudiŃie, acribie şi
pasiune exegetică. Numele şi activitatea unora dintre filologii alexandrini
sunt demne de reŃinut:
• Zenodot din Efes, ZhnÒdotow, (c.324.-jum. sec. III), conducător
al bibliotecii din Alexandria în timpul lui Ptolemeu Filadelful, a
stabilit o ediŃie a poemelor homerice şi a iniŃiat şirul diortoteŃilor
(corectorii textelor). A elaborat un glosar homeric numit Glossai
homerikai.
• Aristofan din BizanŃ, Aristofãnhw, (c.257-c.180), bibliotecar
sub Ptolemeu Evergetul al II-lea, a editat pe Homer, Hesiod şi alŃi
câŃiva poeŃi lirici, cu o remarcabilă acribie. A stabilit canonul
autorilor greci, care s-a bucurat de o îndelungată acceptare.
Aristofan a avut şi o importantă activitate lexicografică.
• Aristarch din Samothrake, Ar¤starxow, (c.216-c.144) este cel
mai strălucit elev al lui Aristofan. El pune la punct foarte riguroase
principii în domeniul gramaticii, al criticii şi exegezei textelor. A
întemeiat o şcoală care a dăinuit multă vreme şi a avut numeroşi
discipoli, între care Apollodor şi Dionysios Thrax. Opera sa este
foarte vastă, fiindu-i atribuite peste opt sute de titluri. A oferit cea
mai bună ediŃie critică a operei homerice. A comentat, de asemenea
cu mare pertinenŃă, poemele lui Homer. Din activitatea de
diortosire a textelor a rezultat şi preocuparea pentru ortografie,
ortoepie, prozodie, stabilire a semnelor de punctuaŃie, pentru
accente etc. Aristarch este un partizan moderat al analogiei, în
disputa cu anomaliştii. Numele acestui prestigios filolog al
AntichităŃii este sinonim cu cel al criticului competent şi bine
intenŃionat.
• Filosofia. În epoca elenistică, reflecŃia filosofică se dezvoltă în centrele

tradiŃionale ale Greciei, în primul rând Atena, apoi Megara, Cyrene etc.
Preocupările sunt mai ales de natură practică, elita intelectuală orientându-se
spre problematica fericirii, eÈdaimon¤a, a absenŃei durerii, ålp¤a, a
atitudinii moderate în faŃa provocărilor vieŃii, åtaraj¤a, épãyeia.
Filosofii sunt grupaŃi în şcoli conduse de scolarhi care dispun de o autoritate
recunoscută, deşi se manifestă în cadrul unor şcoli disidenŃe şi erezii.
• Şcolile tradiŃionale îşi continuă existenŃa sub autoritatea
discipolilor direcŃi ai fondatorilor. De exemplu, şcoala lui Aristotel
este continuată strălucit de Teofrast, YeÒfrastow, care neglijează
metafizica şi se îndreaptă spre observarea fenomenelor naturale. De
asemenea, este preocupat de studiul tipologiei umane în lucrarea
Caracterele, singura rămasă din opera sa destul de întinsă.
• Academia platonică îşi găseşte sub Arcesilaos, Arkes¤laow,
scolarh între 268 şi 241, o nouă formă de existenŃă cunoscută sub
numele de Academia Medie. El profesează o filosofie
antidogmatică, spre deosebire de stoici, cărora li se opune. De aceea
el căuta plauzibilul sau probabilul, tÚ piyanÒn, în desfăşurarea
evenimentelor. Adevărul absolut nu poate fi accesibil omului, iar
înŃeleptul trebuie să păstreze o atitudine rezervată, ¢poxÆ, faŃă de
posibilitatea de cunoaştere a esenŃei lucrurilor, mulŃumindu-se cu
verosimilitatea la care ajunge prin aplicarea corectă a logicii,
eÈlog¤a.
• În secolul următor, Carneades, Karneãdhw, fondează Noua
Academie şi perfecŃionează sistemul probabilist. El a adus strălucire
şcolii datorită conferinŃelor sale în care îşi etala remarcabilele
calităŃi retorice. În legătură cu Carneades este cunoscut episodul
ambasadei la Roma din anul 155, când i-a reprezentat pe atenieni în
conflictul cu Sicyona. Alături de el se aflau şi peripateticianul
Critolaos şi stoicul Diogenes. Cei trei au susŃinut prelegeri în faŃa
publicului roman. Carneades a prezentat o conferinŃă care a avut o
bună audienŃă, intitulată JustiŃia, în care pleda în favoarea justiŃiei,
iar în a doua zi a demonstrat exact contrariul, adică inexistenŃa
justiŃiei, fapt care i-a scandalizat pe romani. El merge pe urmele lui
Protagoras, care credea că adevărul nu poate fi cunoscut, pentru că
nu avem criterii ferme pentru a-l deosebi de eroare. Filosofia lui
este distructivă, iar urmaşii la conducerea şcolii, Filon şi Antiochos
din Ascalon, vor corecta această atitudine radicală. Totuşi, poziŃia
lui este mediană faŃă de cea scepticilor care practicau dubiul absolut
şi cea a stoicilor care formulau prea multe ipoteze. Carneades nu a
lăsat o operă scrisă, dar gândirea lui a trasat urme adânci în modul
de a filosofa al AntichităŃii.
• Dintre şcolile minore sunt de amintit cele numite socratice,
datorită interesului arătat problematicii cunoaşterii şi moralei, în
descendenŃă socratică. Acestea sunt: şcoala cinică fondată de
Antisthenes, Antisy°nhw, din Atena, care a avut ca discipol pe
Diogenes, Diog°nhw, din Sinope, zis Cinicul; şcoala cirenaică sau
hedonistă întemeiată de Aristippos, Ar¤stippow, din Cyrene.
Dacă Socrate socotea că scopul vieŃii este fericirea, Aristippos
considera plăcerea, fizică şi morală, drept scop al vieŃii. A fost
primul filosof care a perceput bani pentru lecŃiile sale. La
conducerea şcolii i-a succedat fiica sa, Arete, prima femeie-filosof
cunoscută în istoria gândirii; şcoala megarică fondată de Eucleides,
EÈkle¤dhw, din Megara, de asemenea fost discipol al lui Socrates.
El identifică existenŃa cu binele, tÚ égayÒn, căruia îi dă diferite
alte nume: raŃiune, înŃelepciune. Metoda lui de a combate adversarii
este reducerea la absurd a argumentelor lor. Succesorul lui a fost
Eubulides din Milet, care foloseşte aceeaşi metodă cu multă
subtilitate şi invocă patru argumente de natură sofistică, prin care
pune în dificultate gândirea, punând la îndoială principiul
contradicŃiei şi demonstrând că se poate răspunde la aceeaşi
întrebare şi cu ,,da” şi cu ,,nu” în acelaşi timp. Aceste argumente
sunt: argumentul ,,mincinosului”(dacă spun ,,mint”, spun adevărul
sau mint? Dacă spun adevărul, atunci mint; dacă mint, atunci spun
adevărul); argumentul ,,Electrei” sau ,,al voalului”(Oreste se
deghizează spre a nu fi recunoscut de ai casei şi îi comunică
Electrei că Oreste a murit. Electra izbucneşte în lacrimi. Întrebarea
este: ,,Îl cunoaşte Electra pe fratele ei sau nu?” Îl cunoaşte pentru că
altfel nu l-ar jeli, dar în acelaşi timp nu-l cunoaşte, pentru că, deşi
stă lângă ea, îl jeleşte ca pe un mort; argumentul ,,soritului”(de câte
boabe de grâu este nevoie pentru a face o grămadă?); argumentul
,,încornoratului”(ceea ce nu ai pierdut ai încă; nu ai pierdut coarne,
deci ai coarne). Un alt reprezentant celebru al acestei şcoli este
Stilpon, St¤lpvn, din Megara, dialectician şi dascăl cu mare
faimă. Megaricii se mai numesc şi eristici (¢r¤zv, ,,disput”,
,,combat”) datorită tipului de dispută pe care îl angajau cu
adversarii lor. Ei sunt foarte importanŃi în dezvoltarea gândirii
filosofice în Antichitate prin subtilităŃile logice la care apelau în
demonstraŃii.
• Şcoala stoică. A fost una dintre cele mai populare şcoli
filosofice din lumea antică. A fost înfiinŃată la Atena de Zenon,
ZÆnvn, din Kition, prin anul 300. Pentru că atunci când preda
făcea plimbări prin ,,Porticul pictat”, Stoå poÛk¤lh, discipolii şi-
au luat numele de stoici. Filosofia lor este materialistă. Este divizată
în trei secŃiuni: logica, fizica, etica. În logică dezvoltă teoria
senzualistă a cunoaşterii, sufletul fiind asemenea unei table curate
pe care se întipăresc reprezentările care sunt copii ale lucrurilor.
Gândirea prelucrează reprezentările senzoriale elaborând noŃiunile
generale şi judecăŃile. Aceste procese îşi au sediul în suflet, cxÆ,
care este deosebit de pneËma. Gândirea se formulează cu ajutorul
limbajului, care este alcătuit din sunete cu sens, de origine
materială. Fizica lor cuprinde o cosmologie şi o teologie de tip
monist. Realitatea este corporală şi compusă din două principii:
unul este o forŃă activă de natură materială, un suflet cosmic, o
conştiinŃă a lumii sau raŃiune universală, iar celălalt este materia pe
care o modelează, care este pasivă. Elementul originar al lumii este
focul divin, care se transformă în alte elemente, iar după un anumit
ciclu are loc o conflagraŃie universală, §kpÊrvsiw, după care totul
se reface. Morala stoică se întemeiază pe virtute, care îl orientează
pe om spre fericire. Virtutea constă în acordul cu sine şi
conformitatea cu natura şi voinŃa divină. Ea este un scop în sine, şi
nu un mijloc. Sunt patru virtuŃi cardinale, dar numai înŃeleptul
ajunge în posesia virtuŃii perfecte. Determinismului universal stoicii
îi opun raŃionalizarea necesităŃii. Stoicii sunt adepŃii integrării
individului în viaŃa comunităŃii şi în viaŃa socială. Urmaşii lui
Zenon sunt Cleanthes din Assos şi Chrysippos din Soloi, care
completează doctrina cu dialectica. Stoicismul a avut trei faze:
vechiul stoicism sau al epocii elenistice, stoicismul mediu
(Panaitios din Rhodos şi Poseidonios din Apameea) şi stoicismul
târziu sau noul stoicism sau stoicismul roman.
• Şcoala lui Epicur, Ep¤korow. Se mai numeşte filosofia
,,Grădinii”(k∞pow, ,,grădină”), pentru că lecŃiile se desfăşurau în
grădina lui Epicur. Doctrina este opusă stoicismului. Reprezintă o
dezvoltare a sistemului atomist al lui Democrit. Poetul latin
LucreŃiu va da o formă literară acestei concepŃii. Din opera lui
Epicur, întemeietorul şcolii, nu au rămas decât trei scrisori
programatice. Discipolilor săi le-a dat numele de ,,gnorimoi”,
gn≈rimoi. Filosoful avea un adevărat cult al prieteniei, pe care l-a
formulat în maxime, dintre care unele s-au păstrat: ,,Este mai plăcut
să faci un bine decât să Ńi se facă un bine.” Avea remarcabile calităŃi
umane şi pedagogice, era deosebit de sobru şi preocupat să
transmită altora cunoştinŃele sale pentru a le asigura fericirea,
scopul filosofiei sale. Accesul la prelegerile sale era permis oricui
dorea să le asculte, indiferent de condiŃia socială. Doctrina lui
Epicur cuprinde o teorie a metodei, un sistem de fizică şi unul de
morală. Etica îşi subordonează celelalte două compartimente.
Scopul filosofiei sale este realizarea fericirii omului. Cunoaşterea
cauzelor fenomenelor îl eliberează pe om de temeri şi îl ajută să-şi
găsească liniştea sufletească. Nefericirea se datorează pasiunilor,
suferinŃelor fizice, ideilor greşite. Logica sa se numeşte
,,canonica”sau ,,canon”, kan≈n, şi reprezintă un sistem de
cercetare a naturii prin care căuta explicaŃii raŃionale prin care
oamenii să se poată elibera de superstiŃii. În ontologie dezvoltă
concepŃia despre universul infinit, alcătuit din materie veşnică,
necreată, compusă din atomi şi vidul în care aceştia se mişcă.
Epicur preia şi dezvoltă sistemul atomic al lui Democrit, dar îi
emendează teoria deterministă, prin conceptul de clinamen, care
explică posibilităŃile combinatorii ale atomilor şi diversitatea lumii.
Elementele primordiale sunt ,,seminŃele”, a căror dezagregare
provoacă moartea. Omul face parte din univers şi este de natură
materială. Este alcătuit din trup, care cuprinde sufletul ca un vas,
condiŃionându-i existenŃa, dar la rândul său este dependent de
suflet. Epicur demonstrează în Scrisoarea către Herodot că sufletul
este de natură materială. Acesta este alcătuit din principii foarte fine
şi are două părŃi animus, spiritul şi anima, suflul vital. Spiritul are
sediul în piept şi este element diriguitor. În gnoseologie epicureicii
sunt de asemenea materialişti. Ei consideră senzaŃia, a‡syhsiw,
prima cale de acces spre realitate, dar nu este singurul izvor de
cunoaştere. Procesul de cunoaştere este treptat şi presupune
înaintarea de la particular la general. Morala lui Epicur este
întemeiată pe conceptul de plăcere, ≤donÆ. FiinŃele caută în mod
natural plăcerea şi evită suferinŃa. Epicur spune explicit în
Scrisoarea către Menoiceus ce înŃelege prin plăcere: ,,deprinderile
bune şi raŃiunea care caută necontenit cauzele alegerii sau aversiunii
şi resping opiniile susceptibile de a produce tulburări ale sufletului
nostru.” Toate virtuŃile tradiŃionale sunt promovate de doctrina lui
Epicur: temperanŃa, justiŃia, curajul. Lipseşte îndemnul spre
ascetism riguros pe care îl recomandau stoicii. Doctrina lui exclude
participarea la viaŃa publică, rămânând fidelă individualismului. Cu
toată generozitatea şi nobleŃea ideilor lui Epicur, nu au lipsit
distorsiunile de interpretare a concepŃiei hedoniste şi acuzaŃiile de
imoralitate.
• Scepticismul. Întemeietorul este Pyrrhon din Elis, PÊrrvn,
fost discipol al lui Anaxarchos, la rândul lui elev al lui Democrit. L-
a însoŃit pe Alexandru în campania din Asia. Nu a lăsat nici o
lucrare scrisă, toate informaŃiile despre el fiind transmise de Timon
din Flius, discipol al său. Numele doctrinei vine de la verbul
sk°ptomai, ,,examinez”, ,,cercetez”. Pyrrhon afirmă
imposibilitatea de a cunoaşte lucrurile şi de a ne pronunŃa asupra
adevărului sau falsităŃii lor. Pentru a dobândi fericirea trebuie să ne
abŃinem să preferăm unul dintre contrarii. Astfel vom ajunge la
lipsa suferinŃei, épãyeia, deci la fericire. AbŃinerea de la afirmaŃii,
éfas¤a, are drept consecinŃă eliberarea de îndoială, nepăsarea faŃă
de pasiuni, bucurii şi dureri. Idealul înŃeleptului sceptic este
netulburarea, étaraj¤a. Cei mai iluştri continuatori ai
scepticismului, care activează în epoca imperială sunt Enesidem şi
Sextus Empiricus.
ŞtiinŃele
• Cel mai important aspect al evoluŃiei ştiinŃelor în această perioadă este
autonomizarea ştiinŃelor în raport cu filosofia. Se datorează sporirii
volumului de cunoştinŃe şi specializării domeniilor. PretenŃiile la
universalitate nu mai pot satisfăcute în aceste condiŃii. Avântul ştiinŃelor are
o explicaŃie şi în faptul că s-au înfiinŃat adevărate centre de cercetare sub
patronajul regal, îndeosebi al Lagizilor. Mouseion-ul din Alexandria
Egiptului dispune de săli de disecŃie, observatoare, grădină zoologică,
grădină botanică. Extinderea graniŃelor imperiului are drept consecinŃă
extinderea cunoştinŃelor de geografie, ştiinŃe ale naturii, de asemenea
favorizează contactul cu ştiinŃele Orientului, foarte avansate în multe
domenii precum matematica, astronomia.
• Matematica. Cunoaşte în continuare un remarcabil progres şi devine un
instrument pentru investigaŃia altor domenii. Trebuie spus că în această
epocă se acumulează o mare cantitate de idei originale şi subtile observaŃii,
care însă nu-şi pot găsi integral aplicabilitatea practică din cauza decalajului
existent între progresul ştiinŃific, teoretic şi capacităŃile de asimilare practică
sau de experimentare.
• Euclid, EÈkle¤dhw, alcătuieşte Elementele, Stoixe›a, în 13
cărŃi. Cuprinde: cărŃile 1-6 planimetria, cărŃile 7-9 aritmetica, cartea
a 10-a iraŃionalele, cărŃile 10-13 stereometria. Discipolii săi au mai
publicat Datele, o introducere în analiza geometrică şi Optica,
studiu asupra luminii, în care susŃine concepŃia platonică şi cea
pitagoreică, conform căreia lumina este un produs al ochiului şi se
proiectează asupra corpurilor. Această lucrare, împreună cu altele,
au format Mica astronomie şi a fost manual în învăŃământul
elenistic şi medieval. S-a bucurat de sprijinul lui Ptolemeu Soter
care l-a chemat la Alexandria unde a condus cercetările matematice,
pe care le-a sistematizat şi cărora le-a dat o formă logică şi clară,
cuprinzând toate cunoştinŃele în domeniu de până la el. Teoriile lui
Euclid sunt preluate de învăŃaŃii arabi în secolul al VIII-lea. El a
fost cunoscut şi în traducere latinească şi a fost o bază în studiile
matematice.
• Archimede, ArximÆdhw, este un alt nume celebru al ştiinŃei
elenistice. Era fiu de astronom şi se înrudea cu regele Siracuzei.
Studiile le-a făcut la Alexandria, unde a legat prietenie cu
astronomul Conon din Samos şi Eratosthenes, conducătorul
bibliotecii din Alexandria, la rândul lui matematician, geograf şi
astronom. Archimede era preocupat atât de teorie, cât şi de practică.
De exemplu, în timpul asediului Siracuzei (212) de către romani a
făcut proiectul unei corăbii uriaşe şi a creat maşini de război cu
ajutorul cărora siracuzanii au putut opune rezistenŃă timp de doi ani.
A fost considerat cel mai mare matematician al AntichităŃii. A
calculat cel dintâi raportul dintre circumferinŃă şi diametru, raportul
dintre volum şi sferă, a creat terminologia pentru exprimarea
numerelor. A pus bazele hidrostaticii. I se atribuie crearea unui
sistem de scripeŃi şi perfecŃionarea şurubului de apă, numit ,,melc”,
care folosea la irigarea ogoarelor în Egipt, cunoscut ca ;,şurubul lui
Archimede. Este celebră împrejurarea în care a formulat ,,legea lui
Archimede” strigând: EÏrhka! ,,Am găsit!”, pronunŃat reuchlinian
,,Evrika!”. Savantul Archimede şi-a aflat sfârşitul în 212, după
căderea Siracuzei, când un soldat roman l-a găsit desenând în nisip
figuri geometrice. Deşi l-a rugat să nu se atingă de cercurile pe care
le desenase (Noli tangere circulos meos!), soldatul şi-a scos sabia şi
l-a omorât. Cu toate acestea, romanii i-au respectat memoria.
Marcellus a aşezat în templul Vestei aparatul constând dintr-o sferă
acŃionată cu ajutorul apei, iar Cicero, pe când era cvestor în Sicilia,
relatează că a găsit mormântul savantului şi l-a restaurat.
• Alte nume importante de savanŃi sunt Heron din Alexandria
(geometru şi inginer), Apollonios din Perga Pamfiliei (astronom şi
geometru), Filon din BizanŃ (inginer), Hiparhos din Bithynia.
Acesta din urmă a studiat peste 1000 de stele, a descris echinocŃiul,
a calculat anul astronomic la 365 de zile, s-a servit de latitudine şi
longitudine pentru a determina diferite puncte de pe pământ, a
elaborat trigonometria sferică. A determinat cu precizie distanŃa
dintre Pământ şi Soare şi dintre Pământ şi Lună. În privinŃa poziŃiei
Pământului în univers este adeptul concepŃiei geocentrice
tradiŃionale.
• Medicina. Medici iluştri ai perioadei sunt Herofilos din Calcedon şi
Erasistratos din Iulis. Deşi sunt greci originari din Asia Mică, şi-au
desfăşurat activitatea în Alexandria. Herofilos a fost anatomist, a studiat
creierul, ficatul şi plămânul. A identificat creierul drept sediu al activităŃii
intelectuale şi a făcut legătura între nervii senzoriali şi nervii motori. A
stabilit că funcŃiile arterelor sunt acelea de transportatori ai sângelui. A
practicat disecŃiile, dar şi vivisecŃiile, fapt care i-a atras pedeapsa cu moartea.
Erasistratos a cercetat de asemenea creierul şi nervii, a creat instrumente
chirurgicale. Discipolii celor doi au practicat o medicină empirică, bazată pe
tratarea simptomelor. Medici empirici au fost Filinos din Cos şi Galenos în
epoca imperială. S-a dezvoltat în acest timp şi farmacopeea. Heracleides din
Pont a folosit cel dintâi anastezicele pe bază de opium. Botanica înregistrase
progrese remarcabile prin Teofrast. Acum se face deosebirea între plantele
medicinale şi cele de uz curent. Studiul plantelor otrăvitoare l-a pasionat pe
regele Attalos al II-lea al Pergamului. În agricultură apar aplicaŃii ale
cercetărilor savante conŃinute în tratate ca: Despre pietre, Tratat despre
agricultură, Gevrgikã, Despre animalele sălbatice. Ştim că Varro a
consultat pentru tratatul său despre agricultură peste cincizeci de lucrări în
acest domeniu, deci circula o amplă literatură pe această temă care avea
publicul său.
Artele
• În condiŃiile prosperităŃii vieŃii din epoca elenistică sporeşte interesul
suveranilor şi al particularilor pentru ornamentarea cât mai bogată a
capitalelor lor sau a reşedinŃelor. Niciodată nu au existat atâŃia artişti plastici
şi arhitecŃi. Un aspect important este laicizarea artei, datorită comanditarilor
care sunt în mare măsură regi şi particulari bogaŃi. Edificiile civile sunt din
ce în ce mai numeroase şi fac necesară o urbanistică foarte raŃională.
Arhitectura religioasă continuă să existe, pentru că toate oraşele au temple şi
sanctuare. Dar inovaŃiile nu mai interesează, pentru că fervoarea religioasă a
mai scăzut. Se pot menŃiona: Olympeionul din Atena, început în timpul
Peisistratizilor şi ulterior abandonat, încheiat în epoca elenistică; templul
Artemidei , în Magnesia pe Meandru, în stil ionic; templele în stil doric din
Pergam; Didymeionul din Milet, construcŃie gigantică şi originală.
Arhitectura civilă dobândeşte un nou impuls, datorită modului de viaŃă
individualist, care face ca oamenii bogaŃi să-şi caute refugiul în interiorul
casei proprii. În insula Delos s-au descoperit locuinŃe modeste şi strâmte, dar
şi locuinŃe luxoase, bogat decorate, aerisite, spaŃioase, mobilate elegant.
• Urbanismul ia amploare şi uimeşte prin modul de adaptare la
condiŃiile locului. Sunt respectate regulile instituite de Hipodamos
în planul de urbanism, anume străzi ortogonale după un plan
funcŃional. Oraşele Alexandria şi Antiochia răspund regulilor
estetice şi funcŃionale cerute de urbanismul raŃional şi sistematizat.
Pergamul este o altă realizare excepŃională a epocii. Marile edificii
colective sunt o altă expresie a modificărilor raportului dintre
individ şi colectivitate. Aceste edificii sunt destinate să asigure
confortul şi relaxarea locuitorilor: porticurile devin marca acestui
gen de arhitectură, ca loc de refugiu în faŃa arşiŃei sau ploii, dar şi
loc de întâlnire sau conferinŃe. Edificiile teatrale se înmulŃesc şi
devin permanente. Gimnaziile, stadioanele, palestrele continuă să
reprezinte pentru lumea elenistică un loc al exersării trupului în
armonie cu spiritul. Dezvoltarea comerŃului generează noi tipuri de
edificii utilitare cum este cel din insula Delos, care era destinat cel
mai probabil bursei comerciale. Se construiesc antrepozite
prevăzute cu săli de ceremonie, magazii, birouri. DecoraŃiunile unor
astfel de clădiri somptuoase dezvoltă pictura, mozaicul şi artele
minore (ceramica, sticlăria, feroneria, tâmplăria de lux) care
completează nevoia de lux a proprietarilor.
Religia
• Religia tradiŃională continuă să fie practicată în vechile sanctuare: la
Eleusis este continuată religia misterelor până la sfârşitul AntichităŃii,
serbările Panatenee îi mai adună pe Acropole pe participanŃi, Jocurile
Olympice stârnesc în continuare interesul atleŃilor, iar la Delfi oracolul
funcŃionează. Fervoarea credincioşilor este însă mai scăzută, pentru că elanul
colectiv nu mai coagulează energia credincioşilor ca altădată. Religia devine
şi ea o expresie a individualităŃii. Scepticismul este o atitudine frecventă în
lumea elenistică, datorită dezamăgirilor la care a fost supus cetăŃeanul care
şi-a văzut spulberată încrederea în zeităŃile de altădată, manipulate de oameni
ai zilei, precum Demetrios Poliorcetul care s-a declarat frate al zeiŃei Atena şi
şi-a instalat haremul în Parthenon. Euchemeros susŃinea că zeii nu sunt decât
personalităŃi importante din vechime, care au fost divinizate ulterior ca
recunoştinŃă pentru faptele lor. Încrederea în providenŃa divină este din ce în
ce mai mică şi cultul zeiŃei Tyche (Fortuna) substituie încrederea omului
elenistic în protecŃia zeilor tradiŃionali care nu se dovediseră eficienŃi. Unele
filosofii ale epocii, precum stoicismul, alimentează totuşi fervoarea
religioasă. Cei mai defavorizaŃi social sunt şi cei mai fervenŃi credincioşi ai
formelor cultice care apelează la emoŃie intensă până la extaz. O noutate o
constituie cultul suveranilor iniŃiat de Alexandru şi continuat de regii
elenistici în forme excesive, pentru a-şi garanta perpetuarea puterii. Zeii
tradiŃionali au în continuare fidelii lor. Asclepios are sanctuare în care se
practică medicina de către preoŃi, sanctuare care devin şi centre de medicină
şi tratament. Dionysos se bucură de adepŃi numeroşi, literatura şi artele
confirmă profunzimea infiltrării acestui cult extatic în rândurile tuturor
păturilor sociale prin promisiunile de fericire şi soteriologie prin iubire. Se
poate constata, de asemenea, pătrunderea masivă a cultelor orientale în toate
zonele lumii elenistice, prin zeiŃa frigiană Cybele, prin sincretisme cu zeiŃe
străvechi. Zeii egipteni îi impresionează pe greci, care îi asimilează propriilor
zeităŃi. Dar, dintre toŃi zeii, cea mai adorată a fost zeiŃa Isis, alături de Osiris.
Au loc sinteze teologice mai mult sau mai puŃin spontane între panteonul
grec şi cel oriental. O altă caracteristică este apariŃia a noi discipline:
astrologia şi alchimia. Ermetismul sintetizează atribuŃiile zeului Hermes, de
la care îşi ia numele, cu cele ale zeului egiptean Toth, inventatorul
hieroglifelor, patronul ştiinŃelor sacre, cel care măsoară timpul şi hotărăşte
destinul. A înflorit o bogată literatură ermetică până în epoca romană în care
se poate observa amalgamul de influenŃe greceşti, egiptene, iraniene. Magia
de sorginte orientală câştigă tot mai mult teren.
• La sfârşitul epocii elenistice şi începutul celei romane se poate constata că

domeniile cele mai impregnate de cultura şi spiritualitatea orientală sunt în
primul rând religia, într-o măsură oarecare filosofia, artele şi o parte din
ştiinŃe şi cel mai puŃin literatura. Imaginea lumii mediteraneene stăpânite de
greci suferă mutaŃii profunde înainte de a deveni romană.
Cronologie sintetică a epocii elenistice

Luptele pentru putere între diadohi 323 - 280
Asasinarea lui Perdicas 321
ÎnŃelegerea de la Triparadeisos:
Antipatros ia ca regent Macedonia,
şi Grecia, Antigonos cel Chior ia
Asia Mică, Seleucos ia Babilonul,
Ptolemeu ia Egiptul, Lisimah ia
Tracia. 321
Diadohii iau titlul de rege 306 - 305
Regatul Lagid în Egipt 323 - 31
Regatul seleucid 312 - 65
Regatul Pergamului 284 - 133
Antigonos Gonatas recucereşte Macedonia
şi instaurează dinastia 276 -168
Macedonia devine provincie romană 148
Sistemele federale ale statelor greceşti sec. III-II
Cultura. Filosofia. ŞtiinŃele. Artele.
Epicur 341- 270
Pyrrhon, Euhemeros, Herofilos sf. sec. IV
Zenon devine scolarhul şcolii stoice 322 - 264
Menandru, prima comedie 321
Euclid, Elementele 300
Întemeierea Muzeului şi a Bibliotecii din
Alexandria încep. sec. III
Arhimede 287 - 211
Farul din Alexandria 280
Arcesilaos, scolarhul Academiei 268 - 241
Cleanthe, scolarhul şcolii stoice 264 - 232
Chrysippos, scolarhul şcolii stoice 232 - 204
Polibiu 210 - 125
Biblioteca din Pergam c. 160
Incendierea Bibliotecii din Alexandria 48
Test de evaluare
1. Ce este epoca elenistică?
2. Care sunt statele elenistice?
3. Care sunt cele mai importante şcoli filosofice ale epocii?
4. Care este capitala culturală a lumii elenistice şi prin ce s-a remarcat?
Pronumele.
• Greaca are următoarele categorii de pronume:
a) Pronumele personal are forme proprii pentru persoanele I şi a II-a, sg.
şi pl. Pentru persoana a III-a foloseşte pronume demonstrative. La G.,
D.şi Ac. singular are şi forme neaccentuate:
I II I II
sg. pl.
N. ε$γώ* σύ ≤µεις Íµεις
G. §moË, mo soË,so ≤m«n Ím«n
D. §mo¤, moi so¤, soi ≤me›w Íme›w
Ac. §m°, me s°, se ≤mçw Ímçw
V. - sÊ - Íme›w
b) Pronumele reflexiv. La persoana a III-a apare un reflexiv arhaic folosit
când se referă la subiectul propoziŃiei. Nu are nominativ şi vocativ
singular. La G. şi D. singular are şi forme neaccentuate:
sg. N. pl. sfe›w
G. o, oÍ sf«n
D. oÂ, ofl sf¤si
Ac. ß, • sfçw
c) Pronumele demonstrative:
˜δε,¥δε, τÒδε - hic, haec, hoc
oτος, aÏτη, τοËτο - iste, ista, istud
§κε›νος, §κε¤νη, §κε›νο - ille, illa, illud
αÈτÒς, αÈτÆ, αÈτÒ - ipse, ipsa, ipsum
- idem, eadem, idem
- is, ea, id,- la cazurile oblice.
Declinarea demonstrativelor se bazează pe declinarea articolului şi pe
cea a adjectivelor din prima clasă:
- ˜de se declină în prima parte ca articolul, care la origine este
un demonstrativ, iar a doua parte, particula -de, este invariabilă;
- otow primeşte un t- iniŃial acolo unde apare şi la articol. Se
declină numai partea a doua a pronumelui. La masculin şi
neutru, la cazurile oblice (şi N. pl. la neutru) silaba iniŃială este
to-, iar la cazurile oblice ale femininului este ta-, mai puŃin
G. pl. unde este to- ca la masculin şi neutru;
- §ke›now se declină ca un adjectiv din prima clasă; la neutru N.
Ac. singular forma este în -o;
- aÈtÒw se declină ca §ke›now
Declinarea pronumelui demonstrativ ˜de, ¥de, tÒde
sg. pl.
N. ˜de ¥de tÒde o·de a·de tãde
G. toËde t∞sde toËde t«nde
D. t“de tªde t“de to›sde ta›sde to›sde
Ac. tÒnde tØnde tÒde toÊsde tãsde tãde
Declinarea pronumelui demonstrativ otow, aÏth, toËto
sg. pl.
N. oto
ow aÏth
h toËtto otooi ata
ai taËt
ta
G. toÊt
to  taÊt
thw toÊt
to  toÊt
tv n
D. toÊt
tƒ taÊt
t˙ toÊttƒ toÊt
to iw taÊt
taiw toÊt
to iw
Ac. toËt
to n taÊt
thn toËtto toÊt
tow taÊt
taw taËt
ta
Declinarea pronumelui aÈtÒw, aÈtÆ, aÈtÒ
sg. pl.
N. aÈtÒ
Òw aÈtÆ
Æ aÈttÒ aÈtoo¤ aÈta
a¤ aÈt
tã
G. aÈt
to Ë aÈt
t∞w aÈt
to Ë aÈt
t« n
D. aÈt
t“ aÈt
tª aÈtt“ aÈt
to ›w aÈt
ta›w aÈt
to ›w
Ac. aÈt
tÒ n aÈt
tÆn aÈt
tÒ aÈt
toÊw aÈt
tãw aÈt
tã
d) Pronumele interogative:
τ¤ς , τ¤ - quis, quid
˜stiw, ˜,ti - qui, quae, qoud
πÒτερος , α , ον -uter, utra, utrum
πο›ος , α ,ον - qualis, quale
πÒσος , η ,ον - quantus, a, um
Declinarea pronumelui interogativ t¤w, t¤
sg. N. t¤w t¤ pl. N. t¤new t¤na

G. t¤now t¤nvn
D. t¤ni t¤si
Ac. t¤na t¤ t¤naw t¤na
e) Pronumele reciproc: nu are singular, nu are nominativ şi vocativ; are

forme pe genuri:
G. éllÆlv vn
D. éllÆlo o iw , aiw , o iw
Ac. éλλÆλους , ας , α.
Se traduce ,,unii pe alŃii’’, unii altora’’.
f) Pronumele relative:
˜ς, ¥, ˜ –qui, quae, quod
˜στις, ¥τις, ˜, τι – quisquis, quidquid sau
quicumque, quaecumque, quodcumque;
˜σπερ, ¥περ, ˜περ- qui quidem
g) Pronumele nehotărâte:
τις, τι – quis; aliquis; quidam
ßκαστος,, •κãστη, ßκαστον - quisque
•κãτερος, α, ον - uterque
˜, ¥, τÒ -qui, quae, quod
δε›να -cutare
ßterow,-a,-on - alter
οÈδ°tερος ,α, ον; µηδ°τερος,α, ον - neuter
êλλος, η, ο - alius
οfl êλλοι -ceteri
ı êλλος - reliquus
οÈδε¤ς, οÈδεµ¤α, οÈδ°ν – nemo, nihil
µηδε¤ς, µηδεµ¤α, µηδ°ν – nemo, nihil
µÒνος, µÒνη, µÒνον - solus
πçς, πçσα, πçν - omnis
˜ µ°ν…˜ δ° - unul…altul
Numeralul.
• Clasificarea.
1. Numeralul cardinal: numeralele cardinale au flexiune nominală de la 1 la

4, iar de la 5 la 99 sunt invariabile.
1.eÂw, m¤a, ßn 11. ßndeka 10. d°ka

2. dÊo 12. d≈deka 20. e‡kosi
3. tre›w,tr¤a 13. tre›w ka‹ d°ka 30. triãkonta
4.t°ttarew,a 14.t°ttarew ka‹ d°ka 40.tettarãkonta
5.p°nte 15.penteka¤deka 50.pent°konta
6.ßj 16.•kka¤dka 60.•jÆkonta
7.•ptã 17.•ptaka¤dea 70.•bdomÆkonta
8.Ùkt≈ 18.Ùktvka¤deka 80.ÙgdoÆkonta
9.§nn°a 19.§nneaka¤deka 90.§nenÆkonta
10.d°ka 20.e‡kosi 100.•katÒn
sutele miile zecile de mii

100 •kãtÒn 1 000 x¤lioi,ai,a 10 000mÊrioi,ai,a
200diakÒsioi,ai,a 2 000disx¤lioi,ai,a 20 000 dismÊrioi,ai,a
Declinarea primelor patru numerale:
unu doi
N. eÂw m. m¤a f. ßn n. N. Ac. dÊo
G. •nÒw miçw •nÒw G. D. do›n
D. •n¤ miò •n¤
Ac. ßna m¤an ßn
trei patru
N. tre›w m. f. tr¤a n. t°ttarew m.f. t°ttara n.
G. tri«n tettãrtvn
D. tris¤ t°ttarsi
Ac.tre›w m. f. tr¤a n. t°ttaraw m.f. t°ttara n
• ObservaŃii
a) Numeralele compuse se creează cu conjuncŃia ka¤, care totuşi nu este

obligatorie. Numeralul 21 se exprimă astfel:
eÂw ka‹ e‡kosi sau e‡kosi ka‹ eÂw sau e‡kosin eÂw (n este eufonic).
b) mr¤oi, cu accentul pe penultima silabă, înseamnă ,,nenumărat’’.
c) Sufixul -ãw, -ãdow formează substantive de la numerale: ≤ dekãw, -
ãdow ,,decadă”, mriãw, -ãdow ,,miriadă”.
2. Numeralul ordinal se comportă ca un adjectiv cu trei terminaŃii. Se

formează pe radicalul cardinalelor. Iată-le pe primele zece:
pr«tow,h,on - primul, prima

deÊterow,a,on - al doilea, a doua
tr¤tow,h,on
t°tartow,h,on
p°mptow
ßktow
ßbdomow
ˆgdoow
¶natow
d°katow…..
Cifrele se indică prin literele alfabetului, cu anumite sedile: până la 999

apostrof în dreapta-sus, de la 1000 stânga-jos.
3. Numeralul distributiv: se formează cu prepoziŃiile éνã sau κατã şi cu
acuzativul cardinalului: énå dÊo ,,câte doi’’, katå t°ttaraw ,,câte
patru’’.
4. Numeralul adverbial: ëπαξ , δ¤ς , τρ¤ς , τετρãκις…. Începând cu patru,
numeralul adverbial se formează cu sufixul-κις . Este invariabil, ca şi în
latină.
5. Numeralul multiplicativ: se formează cu:-πλους: èπλοËς, simplex ,
διπλοËw duplex sau cu –πλασιος: τριπλãσιοw triplex. Se declină ca
adjectivele cu trei terminaŃii.
PărŃile de vorbire neflexibile

• Adverbul
• Clasificare:
- de loc: êνω, κãτω, ¶νθα
răspunde la una din întrebările:
- ποË; ubi?, fără mişcare, ,,unde’’
-πο›; quo?, cu mişcare, ,,încotro’’
-πÒθεν; unde? ,,de unde’’
-πª; qua?, pe unde’’
- de mod: εÔ ,,bine’’; κακ≈ς ,, rău’’.
- de timp: νËν ,,acum’’; πÒτε, quando.
• Structura morfologică a adverbului:
A. creat pe teme sau rădăcini nominale.
B. creat cu ajutorul sufixelor;
C. forme cazuale pietrificate
• A. Adverbul creat din adjective. Deseori coincide cu forma

neutră de singular sau plural, uneori articulată, a adjectivului:
πολÊ ,,mult’’, Ùλ¤γον ,, puŃin’’,ταχÊ ,,repede’’, τå πÒλλα ,,în
marea majoritate’’, πρ«τον ,,mai întâi’’, τå πρ«τα ,,în primul
rând’’.
• Gradele de comparaŃie.
a) Pozitivul. Se creează cu sufixul -ως adăugat
temei. Practic, formei de G. pl. i se înlocuieşte –ν
final cu –ς . Ex.: adj. σοφÒς, ,,înŃelept’’, G. pl.
σοφ«ν > adv.σοφ«ς ,,în mod înŃelept’’; adj.
εÈδα¤µων ,,fericit’’, G. pl. εÈδαιµÒνων , adv.
εÈδαιµÒνως ,,în mod fericit’’; adj. éληθÆς,
,,adevărat’’, G. pl. éληθ«ν, adv. éληθ«ς ,,cu
adevărat, pe drept cuvânt’’.
b) Comparativul. Cοincide cu comparativul neutru
singular al adjectivului, creat cu sufixele: -
(εσ)τερον sau -ιον.
c) Superlativul. Este egal cu superlativul neutru
plural al adjectivului: -(εσ)τατα sau – ιστα:
Exemple:
P. σοφ« «ς C. σοφ≈τερον S. σοφ≈τατα
P.εÈδαιµονως C. εÈδαιµον°°στερον S.εÈδαιµον°°στατα
P.éληθ« «ς C. éληθ°°στερον S.éληθ°°στατα
P.κακ« «ς C. κακ¤¤ον S.κãκιστα
• B. Adverbul cu sufixe:
a) –θεν ,,de la’’, la origine desinenŃă de ablativ,
indică punctul de plecare în spaŃiu sau timp:
§ντεËθεν ,,de aici’’, §κε›θεν ,,de acolo’’, ο‡κοθεν ,,de
acasă’’, êλλοθεν ,,din altă parte’’, αÈτÒθεν ,,din
acelaşi loc’’.
b) –θε, -θι exprimă locul în care se petrece acŃiunea:
πρÒσθε ,,înainte’’, ˆπισθε ,,înapoi’’, αÈτÒθι ,,în
acelaşi loc’’, ο‡κοθι ,,acasă’’, πãροιθε ,,în faŃă’’.
c) –φι, la origine desinenŃă de instrumental, exprimă
instrumentul sau modul acŃiunii: ‰φι ,,cu forŃă’’,
ναËφι ,,cu corabia’’, ˆχεσφι ,,cu căruŃa’’, δακρÊοφι
,,cu lacrimi’’;-φι poate exprima şi locul acŃiunii:
ˆρεσφι ,,în munŃi’’, θÊρηφι ,,la poartă’’.
d) –δε, -ζε exprimă direcŃia: ΟλυµπÒνδε ,,spre
Olimp’’, ο‡καδε ,,spre casă’’, θÊραζε (<θυρας δε)
,,spre poartă’’ , ΑθÆναζε (ΑθÆνας δε) ,,spre
Atena’’.
e) –σε exprimă deplasarea, schimbarea locului:
êλλοσε ,,în altă parte’’, πãντοσε ,,în toate părŃile’’,
•κατ°ρvσε ,,în ambele direcŃii’’, οÈδετ°ρωσε ,,în
nici una din cele două direcŃii’’, κυκλÒσε ,,în cerc’’,
τηλÒσε ,,până departe’’.
f) –δον, -δην, -δα, sufixe cu valoare modal-
distributivă sau locativă: éγεληδÒν ,,în turmă’’,
σχεδÒν ,,aproape, cât pe aci’’, σπορãδην
,,sporadic,din când în când’’, βãδην ,,pas cu pas’’,
κρÊβδα ,,pe ascuns’’, φÊγδα ,,pe fugă’’.
• C. Adverbe din cazuri pietrificate.

În afara N. şi Ac., toate celelalte cazuri oferă forme
invariabile, adverbializate:
- G. εξ∞ς ,,în continuare’’, πολλοË ,,scump’’, Ùλ¤γου
,,ieftin’’.
- D. λãθρ& ,,pe ascuns’’, πολλ“ ,,cu mult’’, Ùλιγƒ ,,cu
puŃin’’, ˆσƒ ,,cu cât’’, τÒσƒ ,,cu atât’’.
- L.-ο‡κοι ,,acasă’’, ο‡κει ,,acasă’’, §κε› ,,acolo’’, αfiε›
,,totdeauna’’, χαµα¤ ,,la pământ’’, ΑθÆνησι ,,la Atena’’,
θÈρασι ,,la poartă’’, YÆβασι ,,la Teba’’.
- Ac.sg. al subst. τØν éρχÆν ,,la început’’, éκµÆν ,,în
această clipă’’.
• D. Adverbele de negaŃie. Greaca are două adverbe de negaŃie:

È (οÈχ înainte de spirit aspru, οÈκ înainte de vocală, cuvânt
- οÈ
proclitic)
- µÆ
Æ.
ΟÈ este o negaŃie obiectivă, folosită în propoziŃiile cu
indicativul, optativul, parŃial cu participiul, şi în propoziŃii în
care se neagă o parte a ei.
ΜÆ este negaŃia modurilor volitive: conjunctiv, imperativ,
infinitiv, parŃial participiu.
Compuşii: οÈδ°/ µηδ° ,,nici’’, οÈδε¤ς/ µηδε¤ς ,,nimeni’’,
οÈδ°ποτε/ µηδ°ποτε ,,niciodată’’.
Două negaŃii în aceeaşi propoziŃie nu se anulează decât dacă o
negaŃie compusă este urmată de una simplă şi când se întâlnesc
două negaŃii simple οÈ µÆ sau µØ οÈ.
• E. Adverbe şi adjective corelative. Există unele adverbe şi

adjective, cu mici deosebiri fonetice, care se traduc la fel. Ele se
află în corelaŃie şi diferenŃa lor formală indică funcŃii sintactice
diferite. Astfel, un adverb accentuat este interogativ; prin
compunere cu pronumele relativ neutru, el devine relativ (în
propoziŃii secundare legate de regentă); dacă are forma relativă
fără accent, are valoare indefinită.
a) Adverbe corelative:
Interogativ Relativ Indefinit Corelativ
ποË; unde? ˜που που §κε›
πÒθεν; de unde ? ıπÒθεν ποθεν §ντεËθεν
§κε›θεν
§νθ°νδε
πο›; încotro? ˜ποι ποι §νθãδε
§κε›σε
πÒτε; când? ıπÒτε ποτε τÒτε, nËn
π«ς; cum? ˜πως πως οÏτως , ως
πη; pe unde ? ˜π˙ π˙ τªδε, taÊt˙
πην¤κα; când? ıπην¤κα πηνικα την¤κα
b) Adjective corelative:
πÒσος ,η, ον, cât de mare?; ıπÒσος , η ον; corel. τÒσος ,η ον,,
atât de mare”
πο›ος ,α, ον ,,ce fel de?”; ıπο›ος , α, ον; corel. οÂος , α,
ον,,astfel de”
PrepoziŃia.
Greaca are 19 prepoziŃii care se clasifică după cazurile cu care
se construiesc astfel:
a) PrepoziŃii cu un singur caz: fie cu Ac., fie cu G., fie cu D.:
-cu Ac. éνã exprimă mişcarea de jos în sus;
εfiς ,,spre’’, ,,către’’, ,,în vederea’’;
…ς ,,spre’’, numai cu nume de persoane.
-cu G. éντ¤ ,,în loc de’’, ,,în schimb’’;
éπÒ ,,departe de’’, ,,de la’’;
§κ (§ξ) mişcarea din interior spre exterior, ,,din’’;
πρÒ ,,în faŃa’’, ,,pentru’’.
- cu D. §ν ,,în’’, fără mişcare;
σÊν ,,cu’’, ,,cu ajutorul’’.
b) PrepoziŃii cu două cazuri: uneori cu Ac., alteori cu G.:
διã – cu Ac. ,,datorită’’, ,,din cauza’’
- cu G. „prin”, „în timpul”, „cu ajutorul”
κατã- cu Ac. „în josul”, „pe”, „în timpul”
- cu G. „în josul”, „sub”, „împotriva”
µετã- cu Ac. „după”
- cu G. „cu”
Íπ°ρ - cu Ac. „peste”
- cu G. „deasupra”, „pentru”, „în interesul”,
„privitor la”, „despre”.
c) PrepoziŃii cu trei cazuri:
παρã - cu Ac. „la”, „lângă” (cu mişcare), „în
lungul”,„împotriva”, „faŃă de”
- cu G. „după”, „din partea”
- cu D. „la”(fără mişcare)
§π¤ - cu Ac. „pe”, „spre, ,,către”, „la”, „asupra”
(cu mişcare)
- cu G. „pe” (fără mişcare), „spre”, „în prezenŃa”,
„în timpul”
- cu D. „pe”, „pentru”, „după”, „din cauza”, „cu
condiŃia”
περ¤, éµφ¤- cu Ac. „în jurul”, „circa”, „despre” „în
împrejurimile”
πρÒς -cu Ac. „spre”, „către”, „împotriva”, „în
comparaŃie”
- cu G. „lângă”, „de la”, „în numele”
- cu D. „lângă”, „în apropiere”, „pe lângă”
πρÒ - cu Ac. „sub” (cu mişcare)
- cu G. „sub” (fără mişcare), „din cauza”, „de către”
- cu D. „sub” (fără mişcare)
ConjuncŃia
1. ConjuncŃii coordonatoare:
a) copulative: κα¤, -τε(-que) , τε και, κα¤…κα¤…, τε…τε, µ°ν…δ°.
b) disjunctive: ≥, ≥…≥, ε‡τε…ε‡τε.
c) adversative: éλλã, δ°, αÔ, γε, γοËν,µÆν, µ°ντοι, ˜µως, κα¤τοι,
éλλå γãρ.
d) explicativ-cauzale: γãρ, κα‹ γãρ.
e) conclusive: οÔν, οÈκοËν, δÆ, τοιγαροËν, τοιγãρτοι.
2. ConjuncŃii subordonatoare:
a) completive: ˜τι, …ς
b) finale: ·να, ˜πως
c) cauzale: ˜τι
d) consecutive: Àστε
e) condiŃionale: εfi cu indic.sau optativ, §ãν=εfi êν=≥ν=êν cu conj.
f) concesive: εfi κα¤
g) de excepŃie: πλÆν
h) temporale: ˜τε, §πε¤, §πειδÆ; …ς , ßως , µ°χρι, µ°χρι οÔ, πρ¤ν, §ν ÷,
§ξ ο, éφ ο.
InterjecŃia
Exprimă:
a) indignarea: î!, Œ!
b) încurajarea: ε‰α!, εÔγε!
c) apelul, avertismentul: fiδοÊ!
d) durerea: φεË!, α¤α›!, ο‰µοι!, fi≈!
e) uimirea, admiraŃia: î!, Œ!, βαβα¤!
În expresiile: oÈ må tÚn D¤a „nu, pe Zeus!” şi nØ tÚn D¤a „da, pe
Zeus!” mã şi nÆ sunt considerate interjecŃii.
ExerciŃii
1. DeclinaŃi următoarele grupuri nominale: otow ı ênyrvpow, §ke¤nh ≤ yeã, ˜de
ı lÒgow.
2. DeclinaŃi: ofl d°ka stati«tai, ı pr«tow mayhtÆw
3. TranscrieŃi, citiŃi cu voce tare şi apoi traduceŃi cu ajutorul vocabularului din
Anexe următorul text:
Diog°nhw ı SinvpeÊw mÒnow ∑n ka‹ ¶rhmow f¤lvn: ka‹
oÎte tinå di' épor¤an §d°xeto, oÎte tiw aÈtÚn §j°nize, tÚn
êndra §ktrepÒmenow ˜ti ∑n t«n prattom°nvn ka‹ legom°nvn
§legktikÒw. HyÊmei oÔn ı Diog°nhw, ka‹ mÒnow §de¤pnei. To›w d¢
épop¤ptosi toË êrto mor¤oiw mËw §xr∞to foit«n.
O oÔn Diog°nhw §sk°cato tÚ prattÒmenon, ka‹
meidiãsaw ka‹ •atoË genÒmenow faidrÒterow, e‰pen: " O m¢n mËw
otow t∞wAyhna¤vn poltele¤aw de›tai oÈd¢n: sÁ d¢, Œ
DiÒgenew, êxyei oÈ sndeipne›w Ayhna¤oiw;" Ka‹ pãshw eÈym¤aw
§neplÆsyh.
(Diogene Laertios, Despre vieŃile şi doctrinele filosofilor))
4. IdentificaŃi şi analizaŃi toate tipurile de pronume din textul anterior.

Anexa 1
Pentru sporirea abilităŃilor de traducere a studenŃilor, le punem la dispoziŃie un

număr suplimentar de aplicaŃii, împreună cu vocabularul necesar.
Anecdote despre Diogene Cinicul
Hlgei tÚn Œmon Diog°nhw trvye‹w o‰mai ≥ §j êllhw tinÚw afit¤aw. Epe‹ d¢
§dÒkei sfÒdra élge›n, t«n tiw éxyom°nvn aÈt“ katekertÒmei l°gvn: T‹ oÔn oÈk
époynÆskeiw, DiÒgenew, ka‹ satÚn épallãtteiw kak«n; O d¢ e‰pe: toÁw efidÒtaw ë
de› prãttein §n t“ b¤ƒ ka‹ ë de› l°gein, toÊtow ge z∞n prosÆkei. So‹ m¢n oÈk efidÒti
tå te lekt°a ka‹ tå prakt°a époyane›n kalÚn §stin, §m° d¢ tÚn §pistÆmona
§ke¤nvn pr°pei z∞n."
Plãtvnow ırisam°no "ênyr≈pÒw §sti z“on d¤pon êpteron" ka‹

eÈdokimoËntow, Diog°nhw, t¤law élektrÒna, efisÆnegken efiw tØn sxolØn aÈtoË, ka‹
fhsin: "otow §stin ı Plãtvnow ênyrvpow."
(Diogene Laertios, Despre vieŃile şi doctrinele filosofilor)
Fabule
Al≈phj ka‹ mormolke›on

Al≈phj efiw ofik¤an §lyoËsa ÍpokritoË, ka‹ ßkasta t«n aÈtoË1 ske«n
dierenvm°nh, ere ka‹ kefalØn mormolke¤o eÈf«w kateskeasm°nhn, ¥n énala-
boËsa ta›w xers‹n ¶fh: "âΩ o·a kefalØ, ka‹ §gk°falon oÈk ¶xei."
O mËyow2 prÚw êndraw megaloprepe›w m¢n t“ s≈mati, katå d¢ cxØn
élog¤stow.
Ta∆w ka‹ koloiÒw

T«n Ùrn°vn bolesam°nvn3 per‹ basile¤aw, ta∆w ±j¤o •atÚn
xeirotone›syai basil°a diå tÚ kãllow: ırmvm°nvn d¢ §p‹ toËto t«n Ùrn°vn4,
koloiÚw e‰pen: " All' §ån soË basileÊontow ı éetÚw ≤mçw di≈k˙, p«w ≤m›n
§park°seiw;"
O mËyow dhlo› ˜ti toÁw êrxontaw oÈ diå kãllow mÒnon, éllå ka‹ =≈mhn ka‹
frÒnhsin §kl°gesyai de›.
Al≈phj ka‹ bÒtrew

Al≈phj lim≈ttosa …w §yeãsato §p‹ tinow énadendrãdow bÒtraw
kremam°now ±bolÆyh aÈt«n perigen°syai, ka‹ oÈk ±dÊnato: épallattom°nh d¢
prÚw •atØn e‰pen: " Omfak°w efisin."
1
aÈtoË, adv., aici.
2
subînŃeles te¤nei sau prosÆkei, se referă la.
3
t«n Ùrn°vn bolesam°nvn, G. abs., pentru că păsările deliberau.
4
ırmvm°nvn d¢ §p‹ toËto t«n Ùrn°vn, G. abs., pentru că păsările se înghesuiau spre această (propunere).
OÏtv ka‹ t«n ényr≈pvn ¶nioi, t«n pragmãtvn §fik°syai mØ dnãmenoi di'
ésy°neian, toÁw kairoÁw afiti«ntai.
Xel≈nh ka‹ lagvÒw

Xel≈nh ka‹ lagvÚw per‹ ÙjÊthtow ≥rizon: ka‹ dØ proyesm¤an stÆsantew ka‹
tÒpon éphllãghsan. O m¢n oÔn lagvÚw diå tØn fsikØn »kÊthta émelÆsaw toË
drÒmo, pes∆n parå tØn ıdÚn §koimçto, ≤ d¢ xel≈nh, sneid›a •atª tØn
bradÊthta, oÈ di°lipe tr°xosa1, ka‹ oÏtv koim≈menon tÚn lagvÚn
paradramoËsa efiw tÚ brabe›on t∞w n¤khw éf¤keto.
O lÒgow dhlo› ˜ti pollãkiw fÊsin émeloËsan ı pÒnow §n¤khse.
Elafow ka‹ êmpelow

Elafow, knhgoÁw feÊgosa, Íp' émp°lƒ §krÊfyhn. ParelyÒntvn d'
Ùl¤gon §ke¤nvn, ≤ ¶lafow tel°vw ≥dh laye›n dÒjasa, t«n t∞w émp°lo fÊllvn
§sy¤ein ≥rjato. ToÊtvn d¢ seiom°nvn2, ofl knhgo‹ §pistraf°ntew ka‹, ˜per ∑n
élhy°w, nom¤santew t«n z–vn ÍpÚ to›w fÊlloiw ti krÊptesyai, b°lesin éne›lon tØn
¶lafon. H d¢ ynπskosa toiaËt' ¶lege: "D¤kaia p°ponta: oÈ går ¶dei tØn
s≈sasãn me lma¤nesyai."
O mËyow dhlo› ˜ti ofl édikoËntew toÁw eÈerg°taw ÍpÚ yeoË kolãzontai.
(Esop)
Xenofon, Anabasis
Cyrus este salutat ca rege
KËrow d' ır«n toÁw Ellhnaw nik«ntaw tÚ kay' aÍtoÁw ka‹ di≈kontaw,
≤dÒmenow ka‹ prosknoÊmenow ≥dh ÍpÚ t«n émf' aÈtÚn, oÈd' Àw §jÆxyh di≈kein,
éllå snespeiram°nhn ¶xvn tØn t«n sÁn •at“ •jakos¤vn flpp°vn tãjin
§pemele›to ˜ti poiÆsei basileÊw.
Ka‹ går ædei aÈtÚn ˜ti m°son ¶xoitoË PersikoË strateÊmatow. Ka‹ pãntew d'
ofl t«n barbãrvn êrxontew m°son ¶xontew tÚ aÍt«n ≤goËntai, nom¤zontew oÏtv
ka‹ §n ésfalestãtƒ e‰nai, µn ¬ ≤ fisxÁw aÈt«n •kat°rvyen3, ka‹ e‡ ti paragge›llai
xrπzoien, ≤m¤sei ên xrÒnƒ afisyãnesyai tÚ strateÊma.
Ka‹ basileÁw dØ tÒte m°son ¶xvn t∞w aÍtoË stratiçw ˜mvw ¶jv §g°neto toË
KÊro eÈvnÊmo k°ratow. Epe‹ d' oÈde‹w aÈt“ §mãxeto §k toË ént¤o oÈd¢ to›w
aÈtoË tetagm°noiw ¶mprosyen, §p°kampten …w efiw kÊklvsin.
Moartea lui Cyrus
Enya dØ KËrow de¤saw mØ ˆpisyen genÒmenow katakÒc˙ tÚ EllhnikÚn

§laÊnei ént¤ow: ka‹ §mbal∆n sÁn to›w •jakos¤oiw nikò toÁw prÚ basil°vw
tetagm°now, ka‹ efiw fgØn ¶trece toÁw •jakisxil¤ow, ka‹ épokte›nai l°getai
aÈtÚw tª •atoË xeir‹ Artag°rshn tÚn êrxonta aÈt«n.
1
oÈ di°lipe tr°xosa, nu încetă să alerge.
2
toÊtvn d¢ seiom°nvn, G. abs. cauzal, pentru că acestea (frunzele) se mişcau.
3
≥n ¬ ≤ fisxÁw aÈt«n •kat°rvyen, dacă forŃele lor ar fi dispuse pe ambele flancuri.
Ωw d'≤ tropØ §g°neto, diaspe¤rontai ka‹ ofl KÊro •jakÒsioi efiw tÚ di≈kein
ırmÆsantew, plØn pãn Ùl¤goi émf' aÈtÚn katele¤fyhsan, sxedÚn ofl ımotrãpezoi
kaloÊm°noi.
SÁn toÊtoiw d¢ Ãn kayorò basil°a ka‹ tÚ émf' §ke›non st›fow: ka‹ eÈyÁw oÈk
±n°sxeto, éll' efip∆n " TÚn êndra ır«", ·eto §p' aÈtÚn, ka‹ pa¤ei katå tÚ st°rnon
ka‹ titr≈skei diå toË y≈rakow, [Àw fhsi Kths¤aw ı fiatrÚw, ka‹ fiçsyai aÈtÚw tÚ
traËmã fhsi].
Pa¤onta d' aÈtÚn ékont¤zei tiw palt“ ÍpÚ tÚn ÙfyalmÚn bia¤vw: ka‹
§ntaËya maxÒmenoi ka‹ basileÁw ka‹ KËrow ka‹ ofl émf' aÈtoÁw Íp¢r •kat°ro,
ıpÒsoi m¢n t«n émf‹ basil°a ép°yn˙skon Kths¤aw l°gei: par' §ke¤nƒ går ∑n.
Artapãthw d' ı pistÒtatow aÈt“ t«n skhptoÊxvn [yerãpvn] l°getai, §peidØ
peptvkÒta e‰de KËron, kataphdÆsaw épÚ toË ·ppo peripese›n aÈt“.
Ka‹ o· m¢n fasi basil°a keleËsa¤ tina §pisfãjai aÈtÚn KÊrƒ, o· d¢ aÈtÚn
§pisfãjasyai spasãmenon tÚn ékinãkhn: e‰xe går xrsoËn, ka‹ streptÚn d' §fÒrei
ka‹ c°lia ka‹ têlla Àsper ofl êristoi Pers«n: §tet¤mhto går ÍpÚ KÊro
di'eÎnoian te ka‹ pistÒthta.
(Xenofon, Anabasis, I, 8)
Aristotel, Retorica
FuncŃiile retoricii
Estv dØ =htorikØ dÊnamiw per‹ ßkaston toË yevr∞sai tÚ §ndexÒmenon

piyanÒn1. ToËto går oÈdem¤aw •t°raw §st‹ t°xnhw ¶rgon: t«n går êllvn •kãsth
per‹ tÚ aÈtª Ípoke¤menÒn §stin didaskalikØ ka‹ peistikÆ, oÂon fiatrikØ per‹
Ígiein«n ka‹ noser«n ka‹ gevmetr¤a per‹ tå smbebhkÒta pãyh to›w meg°yesi, ka‹
ériymhtikØ per‹ ériym«n, ımo¤vw d¢ ka‹ afl loipa‹ t«n texn«n ka‹ §pisthm«n: ≤ d¢
=htorikØ per‹ toË doy°ntow2 …w efipe›n3 doke› dÊnasyai yevre›n tÚ piyanÒn, diÚ ka‹
famen aÈtØn oÈ per‹ ti g°now ‡dion éfvrism°non ¶xein tÚ texnikÒn4.
Tipurile de dovezi
T«n d¢ p¤stevn5 afl m¢n êtexno¤ efisin afl d' ¶ntexnoi. Atexna d¢ l°gv ˜sa
mØ di'≤m«n pepÒristai éllå pro#p∞rxen, oÂon mãrtrew bãsanoi sggrafa‹ ka‹
˜sa toiaËta, ¶ntexna d¢ ˜sa diå t∞w meyÒdo ka‹ di'≤m«n kataskeasy∞nai
dnatÚn, Àste de› toÊtvn to›w m¢n xrÆsasyai, tå d¢ eÍre›n.T«n d¢ diå toË lÒgo
porizom°nvn p¤stevn tr¤a e‡dh §st¤n: afl m¢n går efisin §n t“ ≥yei toË l°gontow, afl
d¢ §n t“ tÚn ékroatØn diaye›na¤ pvw, afl d¢ §n aÈt“ t“ lÒgƒ diå toË deiknÊnai µ
fa¤nesyai deiknÊnai.
(Retorica, I, 2, 1355b-1356a)
1
tÚ §ndexÒmenon piyanÒn, ceea ce este capabil să convingă.
2
per‹ toË doy°ntow, despre chestiunea dată.
3
…w efipe›n, ca să spunem aşa.
4
tÚ texnikÒn, arta.
5
t«n d¢ p¤stevn, partitiv, dintre dovezi.
ANEXA 2
VOCABULAR GREC-ROMÂN
LISTA DE ABREVIERI
A. = activ m.m. ca pf. = mai mult ca perfect

Abl. = ablativ n. = neutru
abs. = absolut N. = nominativ
Ac. = acuzativ nr. = număr
adj. = adjectiv Opt. = optativ
adv. = adverb P. = pasiv; pozitiv
aor. = aorist Part. = participiu
aor. R. atem. = aorist radical atematic pers. = persoana; personal
aor. R. tem. = aorist radical tematic pf./perf. = perfect
art. = articol pl. = plural
C. = comparativ prep. = prepoziŃie
card. = cardinal
prez. = prezent
comp. = comparativ
princ. = principal
conj. = conjuncŃie
pron. = pronume
Conj. = conjunctiv
R. = radical
D. = dativ
rad. = radical
decl. = declinare
rel. = relativ
des. = desinenŃă
S. = superlativ
f./fem. = feminin
sec. = secundar
G. = genitiv
sg. = singular
Imper. = imperativ
subst. = substantiv
imperf./impf. = imperfect
impers. = impersonal T. = tema
Ind. = indicativ tranz. = tranzitiv
Inf. = infinitiv v. = vezi
interj. = interjecŃie V. = vocativ
intranz. = intranzitiv vb. = verb
m./masc. = masculin viit. = viitor
M. = mediu
A a·resiw, evw (≤), alegere, preferinŃă; sectă,
erezie.
aflr°v,«, viit. aflrÆsv, aor. 2 eÂlon, pf.
ë, N.Ac.pl.,n., de la pron. rel. ˜w,¥, ˜. ¥rhka, a lua; a alege; a distruge; la
Abdow,o (ı), Abydos, oraş pe Ńărmul M. a lua pentru sine, a-şi alege, a
asiatic al Hellespontului. prefera.
êgamai, viit. égãsomai, aor. ±gãsyhn, afisxÊnomai, vb. a se ruşina.
a admira; a fi fermecat. afit¤a, aw (≤), cauză, motiv.
égage¤n, inf. aor. 2 de la êgv. afitiãomai, oËmai, vb., a acuza; é. tinå
égayÒw,Æ, Òn, adj., bun. tinow, a acuza pe cineva de ceva.
êgalma,tow (tÒ), statuie de zeu. afiti«, imper. prez. de la afitiãomai.
éganakt°v, «, vb. a reproşa, a se ékinãkhw, o (ı), sabie curbată cu două
indigna. tăişuri.
égg°llv, viit. éggel«, aor. ≥ggeila, ékmãzv, vb. a fi în deplinătatea forŃelor, a
pf, ≥ggelka, a aduce veşti. fi în floarea vârstei.
ég°nnetow, on, adj., care nu s-a născut, ékÒloyow, o (ı), însoŃitor.
nenăscut, fără naştere. ékonit¤, adv., fără praf; fig. fără efort.
AgÆnvr, orow (ı), Agenor, nume. ékoÊv, viit. ékoÊsomai, aor. ≥kosa, pf.
égoreÊv, vb., foloseşte forme ale vb. ékÆkoa, a auzi, a asculta, a audia +
l°gv pentru celelalte teme, a vorbi G..
în public. ékribÆw, °w, adj., exact, perfect, limpede,
êg«, viit. êjv, aor. ≥gagon, pf. ∑xa a clar.
duce, a mâna, a conduce, a aduce. ékrib«w, adv., cu exactitate.
êgriow,a, on, adj., sălbatic. ékroatÆw, oË (ı), auditor.
édãmastow, on, adj., neîmblânzit. êkvn, êkosa, êkon, adj., silit să
éde«w, adv., fără teamă. acŃioneze, constrâns, forŃat.
édik°v, «, vb., a nu respecta legile, a élg°v, «, vb., a suferi.
comite nedreptate sau sperjur. êlgow, eow[ow] (tÒ), durere.
êdikow, on, adj., nedrept. élektr≈n, Ònow (ı), cocoş.
õdv, epic ée¤dv, vb., a cânta. élhyÆw, °w, adj., adevărat.
ée¤, adv., totdeauna, mereu. élhy«w, adv., în mod adevărat.
ée¤de, imper. formei epice şi poetice éllã, conj. dar, totuşi, sau; ei bine!
ée¤dv, a cânta. éllå ka¤, şi totuşi, ci şi; éllå gãr, dar
éetÒw, oË (ı), vultur. într-adevăr; éllã ge, dar cel puŃin.
aÆr, a°row (tÒ), aer. éllã, N. Ac. pl. n. de la êllow,h, o.
AyÆnaze, adv., la, spre Atena. éllÆlvn, pron. reciproc, la G. pl., D. pl.
Ayhna›ow, a, on, adj., locuitor al Atenei, éllÆloiw, aiw, oiw, Ac. pl.,
atenian. éllÆlow, aw, a, unii altora, unii pe
AyÆnhsi, adv., la Atena. alŃii.
êylon, o (tÒ), premiu, răsplată. êllow,h, o, pron nehot., altul.
èyro¤zv, vb., a aduna, a comasa. êllvw, adv., în mod diferit.
A‰aw, A‡antow (ı), Aiax, fiul lui Telamon. élÒgistow, on, adj. lipsit de raŃiune.
A‡gina, hw (≤), Egina. Alvpek∞yen, adv., din demul Alopeke.
afidÆmvn, on, adj., discret, rezervat. él≈phj, ekow (≤), vulpe.
ëlvsiw, evw (≤), cucerire.
èmartãnv, vb., a greşi. énastãsantow, part. aor. 2, G. sg. masc.
èmart¤a, aw (≤), greşeală, vină. de la én¤sthmi, a face să se ridice, a
éme¤nvn, êmeinon, adj., mai bun; compar. înălŃa.
de la égayÒw. énãstatow, on, adj. răsturnat, distrus.
ém°lei, imper. de la émel°v, nu-Ńi face énaf°rv, vb., a referi, a atribui; v. f°rv.
griji, lasă. éndre›ow, a, on, adj., curajos, bărbătesc.
émetãblhtow, on, adj., neschimbat. éndr¤a, aw (≤), curaj, bărbăŃie.
êmorfow, on, adj., diform, urât, lipsit de éndr≈dhw, ew, adj., curajos, bărbătesc.
frumuseŃe. éne›lon, aor. 2 A. de la énair°v.
èmÒyen, adv., dintr-un anumit punct de éneloÊsh, hw, part. aor. 2, A., de la
vedere, într-o anumită măsură. énair°v.
êmpelow, o (≤), viŃă de vie. énem°shtow, on, adj., care nu merită
Amntaw, o (ı), Amyntas, nume. reproş, scuzabil, care poate fi iertat.
émfisbht°v, «, vb., a disputa. ênemow, o (ı), vânt.
ên, conj., cu a lung contras din §ãn, dacă. éner¤skv, vb. a scoate la lumină, a
ên, particulă modală, se construieşte cu arăta; v. eÏriskv.
toate modurile mai puŃin imper., én°xv, vb., a ridica mâinile, a se ridica; v.
arată o condiŃie neprecizată, care °xv.
limitează valabilitatea acŃiunii
éneciÒw, oË (ı), văr.
verbului.
énã, prep., + Ac., pe, prin; indică énÆr,éndrÒw (ı), bărbat, soŃ.
repetarea acŃiunii, mişcarea de jos în énÆyhw, ew, adj., neobişnuit.
sus. ênyow, ow (tÒ), floare.
énaba¤nv, vb. a merge în sus, a urca; v. ényrvp¤nvw, adv., omeneşte; é.
ba¤nv. fy°ggesyai, a vorbi cu voce ome-
énab°bhke, pf., de la énaba¤nv. nească.
énãgkh, hw (≤), nevoie, necesitate. ênyrvpow, o (ı), om.
énagrafÆ,∞w (∞), scriere. ényrvpofag¤a, aw (≤), antropofagie.
ènadendrãw,ãdow (≤), viŃă de vie care éniãv, «, vb., a se întrista.
urcă pe arbori. énoim≈zv, vb., a izbucni în plâns.
énair°v, «, vb., a prezice; a distruge; a éntejetãzv, vb., a se măsura cu, a intra
abroga legi. în competiŃie, a rivaliza.
énãkeimai, vb., a dăinui, a se păstra; v. éntepoiÆyh, aor. P. de la éntipoi°v.
ke›mai. éntere¤dv, vb., a rezista, a se opune.
énairey«sin, conj. P., ar fi înlăturate. éntiba¤nv, vb., a merge împotrivă, a
énair°v, «, vb., a înlătura. opune rezistenŃă; a lupta; v. ba¤nv.
éna¤sxntow, on, adj., neruşinat. ént¤dikow, o (ı), adversar.
énamimnÆskv, vb., a-şi (re)aminti. ént¤ow, a, on, adj., care este în faŃă, care
énantag≈nistow,on, adj., fără rival, vine în faŃă.
fără concurent. éntiperaw, adv., faŃă în faŃă,+G..
ênaj, ênaktow (ı), rege, crai. éntipoi°v, «, vb., a face la rândul său; a
AnajagÒraw, o (ı), Anaxagoras. se declara contra cuiva, a revendica,
Anaj¤mandrow, o (ı), Anaximandru. + G.; v. poi°v.
Anajim°nhw, o (ı), Anaximenes. Ant¤syenew, ow (ı), Antistenes.
éntistasi≈thw, o (ı), adversar politic.
ént¤strofow, on, adj., corelativ. épodede›xyai, inf. pf. M. de la
éntÒmnmi, aor. ént≈mosa, a depune épode¤knmi.
jurământ. épode¤knmi, vb., a declara, a proclama, a
éntvmÒsato, aor. de la éntÒmnmi. demonstra; v. de¤knmi.
éntvmos¤a, aw (≤), formulă a acuzării; épodrçnai, inf. aor de la
jurământ. épodidrãskv.
éj¤vma, atow (tÒ), demnitate. épodidrãskv, vb., a fugi în secret, a
éjiÒv, «, vb., a socoti demn sau drept. evada.
êjiow, a, on, adj., demn, onorabil, valoros. épod¤dvmi, vb., a da, v. d¤dvmi.
êjvn, onow (tÒ), osie. épÒdrasiw, evw (≤), fugă, evadare.
êjvn, onow (ı), tăbliŃele de lemn pe care époynπskv, viit. époyanoËmai, aor. 2,
şi-a scris Solon legile. ép°yanon, pf. épot°ynhka, a
épagoreÊv,aor.1 épe›pa, a refuza; la muri.
M. are acelaşi sens; v. égoreÊv. épokal°v, «, vb. a numi în sens negativ,
épãgv, vb., a aduce; v. êgv. a blama; v. kal°v.
épaidetÒw, on, adj. ignorant + G.. époklãv, a lăsa să-i curgă lacrimile, a
épallãttv,-ssv, vb., a se îndepărta. izbucni în lacrimi.
épantãv, «, vb, a ieşi în întâmpinare. épokr¤nv, M. épokr¤nomai, a răspunde;
épany°v, «, vb., a-şi pierde floarea, a se v. kr¤nv.
ofili. épokte¤nv, vb., a condamna la moarte.
épãjein, inf. viit. de la épãgv. épolambãnv, vb., a lua înapoi; v.
éparaskeastÒw, on, adj., nepregătit. lambãnv.
ëpaw, ëpasa, ëpan, adj., tot. épole¤pv, vb., a abandona, a părăsi; v.
êpeiron, o (tÒ), nedefinitul, nelimitatul. le¤pv.
êpeimi, vb., a de duce, a pleca; v. e‰mi. ApollÒdvrow, o (ı), Apolodor.
épe¤pasye, aor. 1, M. de la épÒllmi, vb., a face să piară.
épagoreÊv. ApÒllv, vnow (ı), Apolo.
épelaÊnv, vb., a se îndepărta. épolog°v, «, vb., a apăra.
épergãzomai, vb., a transforma, a épolog¤a, aw (≤), apărare.
produce, a provoca. épomnhmÒnema, atow (tÒ), fapte, vorbe
ép°rxomai, vb., a pleca; v. ¶rxomai. memorabile.
ép°xv, vb., a se abŃine, a se Ńine épop¤ptv, vb., a cădea; v. p¤ptv.
deoparte, + G.; v. ¶xv. époreÊv, vb., a duce lipsă.
éphllãghsan, aor. 2, P. de la épor¤a, aw(≤), lipsă.
épallãtomai, a pleca, a se êporow, on, adj. greu, încurcat, de
îndepărta. netrecut; sărac.
épi≈n, part. prez. A., N. sg. masc. de la éposy∞nai, inf. aor. 2 de la éf¤sthmi.
êpeimi. épospe›sai, inf. aor. de la éposp°ndv.
épÒ, prep cu G., din, de la, din partea, în éposp°ndv, vb., a face libaŃii.
urma, de când; în compunere arată épost°llv, aor. ép°steila, a trimite.
punctul de plecare, depărtarea, lipsa, époster°v, «, vb., a lipsi pe cineva de
negaŃia.
ceva.
épobl°pv, vb., a privirile, a-şi întoarce
éposx°syai, inf. aor. de la ép°xv.
privirile; v. bl°pv.
épotetam°na, part. pf. M. pl. n., întins, êrxvn, ontow (ı), şef, căpetenie;
desfăşurat, de la épote¤nv. arhonte.
épot¤yhmi, vb., a pune, a depune; v. ésy°neia, aw (≤), slăbiciune.
t¤yhmi. ésyenÒv, «, vb., a fi bolnav.
épotropÆ, ∞w (≤), acŃiune de a îndepărta. êskhsiw, evw (≤), exerciŃiu.
épochf¤zomai, vb. a îndepărta prin vot, a éskÒw, oË (ı), pielea animalului.
vota împotrivă. éskÚw p°lekw, joc de copii: „pumn
épÒfyegma, atow (tÒ), sentenŃă, închis, pumn deschis”.
maximă. AsklhpiÒw, oË (ı), Asclepios.
épÒxrh, impf. 3 sg. de la époxrãv, a fi ésp¤w, ¤dow (≤), scut.
deajuns. éstakt¤, adv., curgând abundent, din
éprepÆw, °w, adj. nepotrivit. abundenŃă.
êpterow, on, adj., fără aripi. éstØr, éstrÒw (tÒ), stea.
êra, conj. , deci, aşadar, fără îndoială. êstron, o (o), stea.
êraw, part. aor. A.de la a·rv, a răpi, a êst, °vw (tÒ), oraş, cetate, fortăreaŃă.
înşfăca. ésxol¤a, aw (≤), ocupaŃie, afacere, lipsa
érgÊrion, o (tÒ), ban de argint, bani. răgazului.
ér°skonta, vn (tã), păreri, doctrină, êtaktow, on, adj., care nu este aşezat la
idei (lat. placita). locul său, indisciplinat, în dezordine.
êreskow, on, adj., care caută să placă. étasyal¤a, aw (≤), orgoliu nebunesc;
ér°skv, vb., a plăcea. étasyal¤˙sin, D. pl. epic.
éretÆ, ∞w (≤), virtute, calităŃi. êteknow, on, adj., fără copii.
ériymÒw, oË (ı), număr. étexn«w, adv., simplu.
Ar¤stippow, o (ı), Aristipos. ètimasye¤w, part. aor. P., N. sg. masc. de la
êristow, h, on, adj. superl. de la égayÒw. étimãzv.
ërma, atow (tÒ), car de luptă. étimãzv, vb., a fi dezonorat, ultragiat.
èrmod¤vw, adv., în mod potrivit, în justă Atre¤dhw, o (ı), Atridul, fiul lui Atreu.
proporŃie. êtopow, on, adj., extraordinar, bizar.
èrmÒttv, vb. a se potrivi. êtreptow, on, adj., care nu poate fi
èrpãzv, vb., a răpi, a smulge. schimbat, inflexibil, ferm, hotărât.
èrpãsaw, part. aor. A. de N. sg. masc. de ëtta, pron. nehot., n. pl. de la ˜stiw, cele
la èrpãzv. ce.
Artaj°rjhw, o (ı), Artaxerxes. étx¤a, aw (≤), nefericire, nenoroc.
êrtow, o (ı), pâine. aÔ, adv., din nou, iarăşi.
érnÊomai, vb., a se strădui să obŃină, să aÔyiw, adv., din nou.
păstreze; é. cxÆn, a lupta pentru a- aÈl°v, «, aor. hÎlhsa, a cânta din flaut.
şi salva viaŃa. aÈlÆ, ∞w (≤), curtea din faŃa casei; curte,
êron, imper. aor., ia. reşedinŃă.
érÊtaina, hw (≤), vas, ulcică. aÈlhtÆw, oË (ı), cântăreŃ din flaut.
érÊv, vb., a scoate. aÈjãnv, vb., a amplifica, a spori.
érxa›ow, a, on, adj., vechi, antic. aÎjhsiw, evw (≤), sporire, creştere.
érxÆ, ∞w (≤), început, principiu. aÈt¤ka, adv., îndată.
êrxv, viit. êrjv, aor. ∑rja, pf. ∑rxa, a aÈtÒw, aÈtÆ, aÈtÒ, pron. dem., acesta;
fi întâiul, a conduce; la M. êrxomai, acelaşi; însuşi.
a începe + G.. aÍtÒw, crasis pentru ı aÈtÒw.
éfair°v, «, vb., a separa, a îndepărta. v. bãrow, ow (tÒ), greutate.
aflr°v. barÊw, e›a, Ê, adj., incet, greoi.
éfey∞nai, inf. aor. P. de la éf¤hmi. barÊnv, viit. barn«, aor. §bãrna,
éfe¤leto, aor. 2 de la éfair°v. pf. bebãrhka, a îngreuna.
éf¤gm°now, h, on, part. prez. de la bãsanow, o (ı), mărturisire obŃinută prin
éfikn°omai. tortură.
éf¤hmi, vb., a lăsa, a da drumul, a arunca; basileÊw, °vw (ı), rege.
v. ·hmi. basileÊv, vb., a domni, a conduce + G..
éfikn°omai, oËmai, aor. 2 éfikÒmhn, a bastãzv, vb., a duce, a purta.
sosi. b°low, ow (tÒ), săgeată.
éf¤sthmi, vb., a se îndepărta, a părăsi; v. b°ltistow, h, on, adj. superl. de la
·sthmi. égayÒw; b°ltiste, apelativ, prea
éfor¤zv, vb., a separa, a delimita. bunule.
éfvrism°now, h, on, part. aor. M., belt¤vn, b°ltion, adj. compar. de la
determinat, delimitat, de la égayÒw.
éfor¤zv. b¤a, aw (≤), forŃă, silă.
AxaiÒw, ã, Òn, adj., aheean, din Ahaia; ofl bia¤vw, adv., cu violenŃă, cu forŃa.
Axaio¤, aheii. bibl¤on, o (tÒ), carte.
êxyomai, vb., a fi mâhnit de ceva, a b¤ow, o (≤), viaŃă; biografie.
suporta cu greu, + G.. biÒv, viit. bi≈somai, aor. 1 §b¤vsa, aor.
AxilleÊw, °vw (ı), Achille; Axil∞ow, 2 §b¤vn, pf. beb¤vka, a trăi.
formă epică şi poetică. bl°pv, viit. bl°comai, aor. ¶bleca, pf.
êxron, o (tÒ), pai, de obicei la plural b°blemmai, a vedea.
êxra. boãv, «,viit. boÆsomai, aor. §bÒhsa,
pf. bebÒhka, a striga, a Ńipa, a
zbiera.
Boi≈tiow, a, on, adj., din BeoŃia, beoŃian.
B bÒyrow, o (ı), groapă.
boleÊv, viit. boleÊsv, aor.
baba¤, interj., exprimă admiraŃie.
§boÊlesa, pf. beboÊleka, a
ba¤nv, viit. bÆsomai, aor. 2 ¶bhn, pf.
chibzui, a delibera; la forma medie: a
b°bhka, a merge. se consulta.
bakthr¤a, aw (≤), băŃ, baston. bolÆ, ∞w (≤), voinŃă; senat.
balane›on, o (tÒ), baie, încăpere de boÊlomai, viit. bolÆsomai, aor.
baie. §bolÆyhn, pf. beboÊlhmai, a voi.
balaneÊw, °vw (ı), băiaş. boËw, boÒw (ı, ≤), bou, vacă.
bãllv, viit. bal«, aor.2 ¶balon, pf. bÒtrw, ow (ı), ciorchine de strugure.
b°blhka, a arunca. brabe›on, o (tÒ), răsplată, premiu.
bãptv, viit. bãcv, aor. ¶baca, pf. brad°vw, adv., încet.
b°bafa, a (se) scufunda, a se bradÊw, e›a, Ê, adj., încet.
îmbăia, a înmuia. bradtÆw, ∞tow (≤), încetineală, lentoare.
barbarik«w, adv., în limbă străină.
br°fow, ow (tÒ), copil, nou-născut.
barbarikÒw, Æ, Òn, adj., străin, barbar.
bãrbarow, o (ı), străin, care nu e grec,
care vorbeşte o limbă neînŃeleasă.
G grãfv, viit. grãcv, aor. ¶graca, pf.
g°grafa, a scrie, a desena, a picta;
gãr, conj., căci, într-adevăr. a urmări sau a ataca în justiŃie.
GrËllow, o (ı), Gryllos.
gastÆr, trÒw (≤), stomac.
gmnÒw, Æ, on, adj., gol.
ge, partic., cel puŃin, desigur.
gnÆ, gnaikÒw (≤), femeie, soŃie.
g°gona, pf. 2 de la g¤gnomai.
genÒmena (tã) şi gegemÆna (tã), fapte
D
petrecute.
gelãv, «, viit. gelãsv, aor. §g°lasa, daimÒnion, o (ı), demon, zeitate.
pf. geg°laka, a râde, a-şi bate joc da¤mvn, onow (ı), demon, geniu.
de cineva + Ac. sau D.. dakrÊv, vb., a plânge.
gelo›ow, a, on, adj., de râs, hazliu, ridicol. damãzv, vb., a îmblânzi, a domestici.
genealog°v, «, vb., a face genealogia Damãsiow, o (ı), Damasios.
cuiva, a căuta originea. dane¤zv, vb. a împrumuta cuiva, a da cu
gen°syai, inf. aor. 2 de la g¤gnomai. împrumut, a da bani cu camătă; la
genna›ow, a, on, adj., de origine nobilă, forma medie: dane¤zomai, a lua bani
viteaz. cu împrumut.
genna¤vw, adv., cu bărbăŃie. Dare›ow, o (ı), Darius.
g°now, ow (tÒ), neam, fel, categorie. dareikÒw, oË, adj. masc., dareic, monedă.
g°rvn, ontow (ı), bătrân. dasmÒw, oË (ı), parte; impozit, tribut,
gevmetr¤a, aw (≤), geometrie. contribuŃie.
g∞, g∞w (≤), pământ. d°, partic. opozitivă, în corelaŃie cu m°n, pe
gÆr&, D. sg. contras, în loc de gÆrati de de o parte; şi, atunci, totuşi.
la v. urm. de›, impers., trebuie, ar trebui.
g∞raw, atow sau g°rvw (tÒ), bătrâneŃe. d°ka, num. card., zece.
ghraiÒw, ã, Òn, adj., bătrân. de¤dv, aor. ¶deisa, pf. d°doika, inf. pf.
ghrãskv, pf. gegÆraka, a îmbătrâni. dedi°nai, part. pf. dedi≈w, ›a, Òw, a
g¤gnomai, viit. genÆsomai, aor. 2 se teme.
§genÒmhn, pf. g°gona, a se naşte, a de¤knmi, viit. de¤jv, aor. ¶deija, pf. pas.
deveni, a se face, a se întâmpla. d°deigmai, a arăta.
gign≈skv, viit. gn≈somai, aor. 2 de›na (ı,≤,tÒ), pron nehot., cutare, un
¶gnvn, pf. ¶gnvka, a cunoaşte; a-şi oarecare.
da seama. deinÒw, Æ, Òn, adj., grozav, ciudat,
GlaÊkvn, vnow (ı), Glaucon. extraordinar, cumplit; meşter la ceva
gn≈mh, hw (≤), părere, plan; sentiment. + inf.
d°omai, vb., a avea nevoie de; a se ruga, a
gn≈mvn, onow (≤), acul de la cadranul
cere, + G..
solar, gnomon.
deipn°v, «, vb., a mânca, a cina.
gnvr¤zv, vb., a cunoaşte.
de›pnon, o (tÒ), mâncare, banchet,
Gorg¤aw, o (ı), Gorgias.
ospăŃ.
goËn (ge + oÔn), cel puŃin, deci, de
de›tai, ind. de la d°v, a cere + G..
exemplu.
dejiÒw, ã, Òn, adj., care se află în dreapta.
graËw, graÒw (≤), bătrână.
d°rma, atow (tÒ), piele.
grãfh, hw (≤), scriere; acuzaŃie.
desmvtÆrion, o (tÒ), închisoare,
despÒthw, o (ı), stăpân.
deÊterow, a, on, num. ord., al doilea. diãkeimai, vb., a fi într-o dispoziŃie fizică
d°xomai, viit. d°jomai, aor. §dejãmhn, pf. sau morală; se foloseşte ca pasiv pt.
d°degmai, a lua, a primi, a primi în diat¤yhmi.
vizită. diakindneÊv, vb. a se expune
dÆ, conj., tocmai; deci; chiar. pericolului.
d∞yen, adv. fără îndoială; în aparenŃă; aşa- diakosm°v, «, vb., a pune (în) ordine, a
zicând. organiza, a regla, a ordona.
dhladÆ, adv., în mod evident, fără dial°gomai, vb., a conversa, a explica, a
îndoială. discuta. v. l°gv.
dhlo›, este limpede. diakÒptv, vb., a tăia adânc, a despica.
d∞low, h, on, adj., limpede, evident, clar, diale¤pv, vb., a părăsi. v. le¤pv.
sigur. dialektikÆ, ∞w (≤), dialectica.
dhlÒv, «, imperf. §d°lon, viit. diam°llv, vb., a întârzia, a amâna. v.
dhl≈sv, aor. §dÆlvsa, pf. dedÆ- m°llv.
lvka, a arăta, a proba. d∞lon ¶sti, diãnoia, aw (≤), inteligenŃă.
este evident. diãprow, on, adj., care arde puternic.
dhmhgor°v, «, vb., a vorbi în faŃa diaskop°v, «, vb., a examina în
poporului, a pronunŃa un discurs profunzime.
pentru a capta bunăvoinŃa (în interes diaspe¤rv, vb., a (se) împrăştia, a se
comun).
risipi.
DhmÆtriow, o (ı), Demetrios.
diate¤nv, vb., a Ńine, a se întinde.
dhmiorgÒw, o (ı), meşteşugar; creator,
diatel°v, «, vb., a săvârşi, a continua
demiurg.
drumul.
dhmokratikÒw, Æ, Òn,adj., democratic.
diat¤yhmi, vb., a dispune, a aşeza, a
DhmÒkritow, o (ı), Democrit.
organiza. lÒgow diat¤yhmi, a Ńine
d∞mow, o (ı), popor, diviziune socială,
discursuri. v. t¤yhmi.
dem.
diatr¤bv, vb., a petrece timpul.
dhmos¤&, adv., în mod oficial.
diaf°rv, vb., a despărŃi, a deosebi. v.
dhmÒthw, o (ı), om din popor.
f°rv.
d∞ta, adv., desigur.
diafye¤rv, vb., a corupe. v. fye¤rv.
diã, prep. şi adv., + G. prin, prin
didaskalikÒw, Æ, Òn, adj., care priveşte
intermediul cuiva; + Ac. din cauza,
pentru. învăŃarea sau învăŃământul. ≤
diãbasiw, evw (≤), trecere; expediŃie. didaskalikÆ (t°xnh) sau tÚ
diabiÒv, «, vb., a-şi petrece viaŃa. didaskalikÒn, arta de a instrui.
diair°v, «, vb., a diviza. didãskalow, o (ı), profesor, dascăl.
d¤aita, hw (≤), fel de viaŃă; arbitraj. didãskv, vb., a învăŃa pe cineva, a instrui.
diabãllv, vb., a calomnia. v. bãllv d¤dvmi, imperf. §d¤don, viit. d≈sv, aor.
diag¤gnomai, vb., a fi între, a continua, a ¶dvka, pf. d°dvka, a da.
petrece timpul. v. g¤gnomai. di°jeimi, vb., a da explicaŃii, a parcurge în
diagign≈skv, vb., a citi de la un capăt la detalii. dieji°nai, inf. prez.
altul. v. gign≈skv. dierenãv, «, vb., a cerceta cu atenŃie, a
diãgv, vb., a petrece timpul. v. êgv. examina.
di°rxomai, vb., a parcurge. v. ¶rxomai.
di°xv, vb., a se îndepărta, a se separa.
dieix°thn, imperf. E
di˝sthmi, vb., a se separa. v. ·sthmi. §ãn, (efi ên, ≥n sau ên), conj., dacă.
d¤kaiow, a, on, adj., drept. §çn, inf.prez. de la §ãv.
dikãzv, vb., a judeca, a decide. §ãv, §«, vb. a lăsa, a permite.
dikanikÒw, Æ, Òn, adj., judiciar. •atoË, ∞w, oË, pron. reflex., al său,
dikastÆw, oË (ı), judecător. propriu. tå •atoË, bunurile sale.
d¤kh, hw (≤), proces, judecată. •bdomhkostÒw, Æ, Òn, num. ord., al
diÒ (ka¤), adv., de aceea. optzecelea.
dio¤xomai, vb., a trece, a se scurge, a fi §bÒa, imperf. 3 sg. de la boãv.
terminat, încheiat. §boÊleto, aor. de la boÊlomai.
dior¤zv, vb., a defini, a delimita. §ggrãfv, vb., a se înscrie în registru.
d¤pow, on, adj., cu două picioare, biped. §ggÊw, adv., aproape.
d¤w, num. adv., de două ori. §ggÊterow, a, on, adj., mai aproape + G..
disx¤lioi, ai, a, num.card., două mii. §ggt°rv, adv., mai aproape.
d¤frow, o (ı), coşul carului. §gegÒnein, m. m. ca pf. de la g¤gnomai,
dixãde, d¤xa, adv., în două, separat, (natus eram).
deosebit. §g°neto, aor. de la g¤gnomai.
di≈kv, vb., a urmări, a alunga. §gkalcãmenow, h, on, part. M. de la
doy°ntow, part. aor. 1, G. sg.; N. doye¤w, de §gkalÊptv, a acoperi.
la d¤dvmi. §gk°falow, o (ı), creier.
dok°v, «, viit. dÒjv, aor. ¶doja, pf. ¶gnv, aor. 2 de la gign≈skv.
d°dogmai, a crede, a fi de părere. §gxeir°v, «, vb., a mânui; a întreprinde,
d°doktai moi, am crezut de cuviinŃă, am a se preocupa.
hotărât. §g≈, pron. pers., eu.
doke› moi, mi se pare. ¶gvge, eu însumi.
doËlow, o (ı), sclav. ¶dei, imperf. impersonal de la de›.
dop°v, «, vb., a face un zgomot surd în §de¤pnei, aor. de la deipn°v.
cădere sau prin lovirea scuturilor cu
§d°xeto, aor. de la d°xomai.
lăncile.
DoÊriw, idow (ı), Duris. ¶doja, aor. 1 de la dok°v.
dÒra, aw (≤), piele de animal. §doÊphsan, aor. de la dop°v.
drãv, «, aor. ¶drasa, pf. d°draka, a §dsx°raine, aor. de la dsxera¤nv.
face, a lucra; eÔ/kak«w drçn tina, ¶zvn, imperf. de la zãv.
§y°lv, vb., a voi.
a face un bine/ rău cuiva.
¶yeon, imperf. de la y°v.
dr°panon, o (tÒ), seceră.
drÒmow, o (ı), cursă, alergare. ¶yhken, aor. 2 de la t¤yhmi.
dÊnamai, viit. dnÆsomai, aor. §dnÆyhn, ¶ynow, ow (tÒ), neam.
pf. dedÊnhmai, a putea. efi, conj., dacă.
dÊnamiw, evw (≤), putere, facultate, e‰de, aor. 2 de la ırãv.
dÊskolow, on, adj., dificil, greu. efid°nai, inf. perf. 2 de la o‰da.
e‰dow, ow (tÒ), chip, înfăŃişare.
dsxera¤nv, vb., a suporta cu greu.
e‰en, interj., fie.
dsmen«w, adv., duşmănos, ostil.
dÊo, num. card., G. do›n, D. ds¤(n), doi. efikª, adv., la întâmplare.
efikÒw, Òtow (tÒ), neutru de la efik≈w, e‰ta, adv., apoi, la urmă.; înaintea unei
întrebuinŃat substantival, verosimilul, vocale e‰t'.
convenabilul. e‡te … e‡te, fie … fie (în lat. sive … sive).
e‡kosi, num. card., douăzeci. e‰xon, ew, e, imperf. de la ¶xv.
efikÒtvw, adv., pe bună dreptate. ¶yv, inusitat la prez. cu excepŃia part.
e‡kv, vb., a fi asemenea, a semăna. ¶yvn, a avea obiceiul.
efik≈n, Ònow (≤), imagine, tablou; e‡vya, aw, e, pf. 2 cu sens prezent de la
asemănare, comparaŃie. ¶yv, obişnuiesc.
eoik°nai, inf. perf. de la e‡kv.
efi≈yeimen, m. m. ca pf., cu sens de imperf.
efilhf≈w, part. perf. N. sg. masc. de la
de la ¶yv, obişnuiam, aveam
lambãnv.
obiceiul.
efilom°now, h, on, part. M. de la efivy¤a, part. perf. fem. de la ¶yv,
efiloËmai, a fi în apropiere, a se obişnuită.
învârti prin preajmă. e‡vn, imperf. de la §ãv.
efim¤, imperf. ∑ sau ∑n, viit. ¶somai, part. §k, prep. + G., din, de la, plecând din; în
prez. n, oÔsa, ˆn; pt. aor. şi pf. se compunere arată punctul de plecare,
întreb. formele verbului g¤gnomai, a separarea, excesul, perfecŃiunea;
fi, a exista, a se afla. înaintea unei voc. devine §j.
e‰mi, imperf. æa sau æein,eiw,ei etc.; conj. §kãkisen, aor. de la kak¤zv, a adresa
‡v, inf., fi°nai, a merge. reproşuri, a acuza, a blama.
e‰nai, inf. prez., a fi. §kale›to, imperf. M.P. de la kal°v.
e‰jai, inf. aor. de la e‡kv, a se retrage, a ßkastow, h, on, pron. nedef., fiecare.
ceda; + G. al obiectului, D. al per- •kat°rvyen, adv., din două părŃi, din
soanei. ambele părŃi.
e‡per, conj., dacă totuşi, dacă este adevărat •kat°rvse, adv., spre ambele părŃi.
că, totuşi. •katostÒw, Æ, Òn, num. ord., al o sutălea.
eÂw, m¤a, ßn, num. card., G. •nÒw, miçw, unu, §ke›, adv., acolo.
unul singur. eÂw tiw, cineva, careva. §ke›now, h, o, pron. dem., acela.
efisãgv, vb., a introduce. v. êgv. §ke›se, adv., întracolo, dincolo (în lumea
efishg°omai, oËmai, vb., a introduce, a de dincolo).
explica. §kÆlei, imperf. de la khl°v.
e‰pe, aor. 2 de la l°gv. ¶kyesiw, evw (≤), expunere.
efipÒntow, part. aor. G. sg. de la l°gv. §kinÆyh, aor. P. de la kin°v.
efirÆkamen, pf. de la l°gv. §kkalÊptv, vb., a descoperi.
e‡rhtai, pf. P. de la l°gv, s-a spus. §kklhsiastÆw, oË (ı), membru al
eflrktÆ, ∞w (≤), închisoare. ecclesiei.
efiw (§w), prep. + Ac., în, la, spre, către. §kkl¤nv, vb., a face o întoarcere, a face
efisπei, imperf. de la e‡seimi. cale întoarsă.
e‡seimi, vb., a intra, a pătrunde. v. e‰mi. §kl°gv, vb., a alege.
efisenegkam°n˙, part. aor., D. sg. fem. de la §kl°gvn, part. prez. de la §kl°gv.
efisf°rv. §koimçto, imperf. 3 sg. de la koimãomai,
efisÆnegken, aor. de la efisf°rv. a fi culcat, a dormi.
efisiÒnta, part. prez. de la e‡seimi. §kÒmize, imperf. de la kom¤zv, a aduce, a
efisprãttv,-ssv, vb., a cere bani; la M. avea grijă de, a adăposti.
a cere bani pentru sine.
•koËsai, part. fem., N., pl. de la •k≈n, §mo¤, pron. pers. I, D. sg.
•koËsa, •kÒn, care acŃionează de ¶moige, mie cel puŃin.
bună voie, voluntar, spontan, §mÒw, Æ, Òn, pron. pos., al meu.
deliberat; care consimte. §mp¤ptv, vb., a cădea în, pe; a-i veni o
§kpeptvkÒtaw, part. pf., Ac., pl., masc. idee. v. p¤ptv.
de la §kp¤ptv. §mpoi°v, «, vb., a face să se nască, a
§kp¤ptv, vb., a cădea din, a se desprinde, insufla. v. poi°v.
a se îndepărta. v. p¤ptv. ¶mprosyen, adv., înainte.
§kplage¤w, part. aor. P., N., sg., masc. de §mf∞nai, inf. aor. 1, A. de la §mfa¤nv. v.
la §kplÆttv. fa¤nv.
§kplÆttv,-ssv, vb., a lovi; a ¶mcxow, on, adj., însufleŃit, viu.
impresiona. §n, prep., în, + D.
§krÊfyhn, aor. P. de la krÊptomai.
§negrãfh, aor. P. de la §ggrãfv.
§ktr°pv, vb. a întoarce, a alunga, a evita.
§nd°xomai, vb., cu sensul pasiv, a fi
§k≈ke, imperf. de la kvkÊv.
admisibil, a fi permis, a fi posibil.
¶labe, aor. 2 de la lambãnv. §nd°xetai, cu sens impersonal, este
§lãnyanen, imperf. de la lanyãnv. permis, este posibil, atât cât este
§lattÒv, «, vb., a micşora, a diminua. posibil.
§lãttvn, ¶latton, adj. comp. de la §ndexÒmenow, h, on, part. P.
mirkÒw, ã, Òn, mic. ¶ndoyen, adv., dinăuntru.
§laÊnv, imperf. ≥lanon, viit. •lãsv şi ßneka/ßneken, prep., pentru, datorită, + G..
§l«, pf. §lÆlaka, a mâna, a dirija. §nenhkostÒw, Æ, Òn, num. ord., al
¶lafow, o (ı, ≤), cerb, căprioară. nouăzecelea.
§legktikÒw, Æ, Òn, adj., care tratează cu §neplÆsyh, aor. P. de la §mp¤plhmi, a
dispreŃ, care blamează, care respinge. umple, + G..
¶legxow, o (ı), dovadă, demonstraŃie. ¶nese, aor. de la neÊv, a încuviinŃa, a da
§lel¤zv, vb., a scoate strigăte de război din cap.
(§leleË) în onoarea zeului Ares. ¶nya, adv., în acest loc; ¶nya…¶nya,
§leeinÒw, Æ, Òn, adj., demn de milă. oÈd¢n ici…colo; unde (în locul în care).
§ny°nde, adv., chiar aici, chiar acum.
§leeinÒn, nici un sentiment de milă.
§nyÊmhma, atow (tÒ), entimemă.
El°nh, hw (≤), Elena.
§nym°omai, oËmai, vb., a gândi, a
¶leow, o (ı), milă, compasiune, + G..
reflecta.
§leyer¤a, aw (≤), libertate.
§nymoÊmenow, h, on, part. M.P..
§lÆlye, pf. de la ¶rxomai.
§niatÒn, în fiecare an. kat' §niatÒn.
§ly≈n, §lyoËsa, §lyÒn, part. aor. de la
§n¤khse, aor. de la nikãv, «, a învinge.
¶rxomai.
¶nioi, ai, a, pron. nedef., unii, câŃiva.
Ellhn, hnow (ı), grec.
§n¤ote, adv., uneori.
EllhspontiakÒw, Æ, Òn, adj., din
¶nnepe, imper. de la §nn°pv, a povesti;
Hellespont.
formă epică.
§lp¤zv, vb., a spera.
§nÒn, part. prez. n. de la ¶neimi, folosit
•l≈rion, o (tÒ), pradă.
abstract, fiind posibil, + G..
¶mayew, aor. 2 de la manyãnv. §nteËyen/§nyeËten, adv., de aici, de
§mbãllv, vb., a arunca în. v. bãllv. acum.
§m°llhsaw, aor. de la m°llv. ¶ntexnow, on, adj., tehnic.
Enãliow, o (ı), Enyalios, supranume al §paÊeto, aor. de la paÊv, a înceta, a
lui Ares. reŃine, a face să înceteze.
ßj, num. card., şase. §pani≈n, part. prez., N. sg., masc. de la
§jait°v, «, vb., a cere, a cere o favoare. §pãneimi, a reveni.
§jallãjai, inf. aor. de la §peidãn, conj. temp. cu conjunctivul, după
§jallãttv/-ãssv, a schimba un ce, de când, îndată ce, când.
lucru cu altul, a schimba obişnuinŃa. §peidÆ, conj. cauz., deoarece, fiindcă, de
EjamÊhw, o (ı), Examias. vreme ce.
§jan°sth, aor. 2 de la §jan¤sthmi, a se §pe¤per, conj., de vreme ce cu adevărat.
ridica pentru a pleca sau pentru a §peirãyhmen, aor. P. de la peirãv.
ieşi. §peir«mhn, imperf. M.P. de la
§j°balen, aor. 2 de la §kbãllv, a arunca peirãomai, «mai, a face dovada; a
afară, a respinge; v. bãllv. exersa.
§jekÊmaine, imperf. de la §kkma¤nv, a §pe¤syhn, aor. P de la pe¤yv, a convinge.
deborda, a se revărsa ca un val. ¶peita, adv., după aceea.
§jely≈n, part. aor. de la §j°rxomai, a §p°kampten imperf. de la §pikamptv, a
ieşi. (se) îndoi, a (se) plia.
§j°nize, imperf. de la jen¤zv, a primi un ¶perse, aor. 1 de la p°ryv, a distruge, a
musafir. devasta, a ruina, a dărâma.
§j°sthken, m. m. ca pf. de la §j¤sthmi, a ¶peson, aor. 2 de la p¤ptv.
se îndepărta. §p°sthse(n), aor. 1 de la §f¤sthmi, a fi
¶jesti(n), este permis.
aşezat în frunte, + D..
§jetãzv, vb., a examina în profunzime. §p°sxomen, aor. 2 de la §p°xv, a reŃine, a
§jer¤skv, vb., a căuta, a descoperi, a se abŃine, + G..
născoci. §p°xv, vb., a Ńine pe, a ocupa un loc, a se
Ejhkest¤dhw, o (ı), Exekestides. răspândi; v. ¶xv.
•jÆkonta, num. card. şaizeci. §p¤, prep. + G., pe, în, printre, sub; + D.,
•jhkostÒw, Æ, Òn, num. ord., al aproape, de la, din cauza, pentru; +
şaizecelea. Ac., pe, către, contra, pentru, în
§jhtÆyh, a fost căutat, a fost cercetat. timpul; ca prefix arată atingerea unui
§jikn°omai, oËmai, vb., a ajunge la, a scop, adaosul, excesul.
atinge. §piboleÊv, vb., a unelti, a complota, +
ßjiw, evw (≤), constituŃie corporală; D..
predispoziŃie, înclinaŃie. §pibolÆ, ∞w (≤), complot, intrigă.
§jopl¤zesyai, inf. P. de la §jopl¤zv, a se Epig°nhw, ow (ı), Epigene.
înarma complet. §pigrãfv, vb., a scrie deasupra, a da
¶oikaw, pf. 2 de la e‡kv, pf. cu sens titlu, a face o inscripŃie.
prezent, a semăna, a părea. §pideiktikÒw, Æ, Òn, adj., demonstrativ.
¶payen, aor. de la pãsxv, a suferi, a fi §pide¤knmi, vb., a explica, a face dovada.
afectat, a simŃi, a suporta, a îngădui. §pieik«w, adv., cu măsură, convenabil,
§paiãnizon, imperf. de la paian¤zv, a destul. t°vw m¢n §pieik«w, un timp
cânta peanul. suficient, un timp oarecare.
§pain°v, «, vb., a lăuda, a aproba. §piy°ntow, part. aor. 2, G. sg., masc. de la
¶painow, o (ı), laudă, elogiu. §pit¤yhmi, a pune deasupra.
§park°v, «. vb., a ajuta, + D..
§pileipÒmenon (tÒ), ceea ce a rămas în §po¤hse, aor. de la poi°v.
urmă, restul. §poliÒrkei, imperf. de la poliork°v, «,
§pimele¤a, aw (≤), grijă, preocupare. a asedia.
§pimel°omai, oËmai, vb., a se ocupa cu, a se ßpomai, vb., a urma, a urmări.
îngriji de, a se preocupa de, + G.. ßpo, imperativ prez. de la ßpomai,
¶pinen, imperf. de la p¤nv, a bea. urmează-mă.
§pipese›syai, inf. aor. 2 P. de la §poreÊeto, aor. de la poreÊv, a merge, a
§pip¤ptv, a cădea peste sau asupra. face să treacă înainte.
§piskop°v, «, vb., a examina, a observa. •ptã, num. card., şapte.
§pistÆmh, hw (≤), ştiinŃă, cunoaştere. §pÊyesye, aor. de la pnyãnomai.
§pistÆmvn, on, adj., care ştie, cunoscător. §rgãzomai, vb., a lucra.
§p¤sthsaw, part. aor. 1 de la §f¤sthmi, a ¶rgon, o (tÒ), muncă, lucrare, activitate;
se aşeza lângă. funcŃie.
§pistraf°ntew, part. aor. 2 P. N. pl. masc. Er°siow, o (ı), Eresios.
de la §pistr°fv. §r°syai, inf. de la ¶romai, a întreba.
§pistr°fv, vb., a se întoarce spre, a se ¶rhmow, h, on, adj., singur, lipsit de,
întoarce în sens contrar. părăsit. + G..
§pisstellÒmenow, h, on, part. prez. P. §r¤zv, vb., a se certa, a rivaliza.
de la §pisst°llv, a restrânge. •rmhneÊw, °vw (ı), interpret, traducător.
§pisfãjai, inf. aor. P. de la §pisfãzv, a Erm∞w, oË (ı), Hermes.
jertfi, a înjunghia, + D.. Ermippow, o (ı), Hermippos.
§pisxÒmenow §j°pie, sorbi dintr-o Ermog°nhw, ow (ı), Hermogenes.
înghiŃitură. •rmoglfe›on, o (tÒ), atelier de
§pitãttoi, opt. de la §pitãttv, a statuete.
porunci. ¶romai, prez. neîntreb., imperf. efirÒmhn,
§pitÆdeiow, a, on, adj., potrivit, favorabil, viit. §rÆsomai, aor. 2 ±rÒmhn, a
care merită; prieten, apropiat, întreba.
familiar. §roË, imper. aor. de la ¶romai.
§pitimãv, «, vb., a reproşa. ¶rrice, aor. de la =¤ptv.
§pitr°pv/§pitrãpv, vb., a permite. §rrÊsato, aor. de la =Êomai.
§pitgxãnv, vb., a întâlni, a sta de ErxieÊw, °vw (ı), Erchieus.
vorbă. v. tgxãnv. ¶rxomai, viit. §leÊsomai sau e‰mi, aor. 2
§pixeir°v, «, vb., a pune mâna, a ∑lyon, pf. §lÆlya, a veni.
întreprinde. §rvtãv, «, vb., a întreba pe cineva ceva
§pixvriãzv, vb., a veni des într-un Ńinut
(cu dublu Ac., al persoanei şi al
sau oraş. §pixvriãzein AyÆnaze, a obiectului).
veni des la Atena. §sy¤v, imperf. ≥syion, viit. ¶domai, aor. 2
§pix≈riow, a, on, adj., localnic, indigen, ¶fagon, pf. §dÆdoka, a mânca.
autohton. §sk°cato, aor. de la sk°ptomai.
§plhr≈yhsan, aor. P. de la plhrÒv, «,
¶skvce, aor. de la sk≈ptv, a-şi bate joc.
a umple.
+ Ac..
§ploÊteiw, imperf. de la plot°v, «, a
§stemm°nh, hw, part. P. fem. de la st°fv,
fi bogat.
a încununa.
¶plnew, aor. de la plÊnv, a spăla, a
•sthk«w, ›a, Òw, part. pf. A. de la
curăŃa.
·sthmi.
¶sthse(n), aor. 1 A. de la ·sthmi. eÍr¤skv, viit. eÍrÆsv, aor. 2 eron, pf.
eÏrhka, a găsi, a descoperi, a
•stiãv, «, vb., a ospăta. inventa.
•st«ti, part. pf. A., D. sg. masc., la N. EÈrÊstratow, o (ı), Eurystrates.
•st≈w, •st«tow, aşezat. v. ·sthmi. eÈsebÆw, °w, adj., respectuos faŃă de zei,
•st«sin, acelaşi part. la D. pl. pios.
¶svsa, aor de la s≈zv. eÈtxÆw, °w, adj., fericit, norocos.
•ta›row, o (ı), camarad, prieten. eÈfhm¤a, aw (≤), cuvânt de bun augur,
ßtarow, v. •ta›row. tăcere religioasă.
§tele¤eto, imperf. M.P. de la teleiÒv. EÈfrãthw, o (ı), râul Eufrat.
§teleÊthse, aor. de la teletãv. eÈf«w, adv., bine, potrivit, cu talent.
ßterow, a, on, pron. nedef., celălalt. eÈxer«w, adv., uşor.
§tetarãgmhn, m. m. ca pf. P. de la eÎxesyai, inf. de la eÎxomai
tarãttv/-ssv. eÈ≈nmow, on, adj., cu nume bun; din
§tet¤mhto, m. m. ca pf. de la timãv. stânga; tÚ eÈ≈nmon k°raw, flancul
¶ti, adv., încă. stâng.
eÈvx°v, «, vb., a ospăta; la M. a se
¶tow, ow (tÒ), an.
desfăta.
¶trece, aor. 1 de la tr°pv.
§f' = prep. §p¤ urmată de un cuvânt cu
¶txon, aor. 2 A. de la tgxãnv.
iniŃială vocalică aspirată: §f' o, în
eÔ, adv., bine.
care.
EÎbolow, o (ı), Eubulos. §fãnhn, aor. 2 P. de la fa¤nv.
eÈg°neia, aw (≤), origine nobilă; nobleŃe §faptÒmenow, h, on, part. M. de la
sufletească. §fãptv, a atinge.
eÈgenÆw, °w, adj., de neam bun, nobil,
¶fhn, hw, h, imperf., de la fhm¤.
viteaz.
§fy°gjato, aor. de la fy°ggomai.
eÈda¤mvn, on, adj., fericit.
§fi°menow, h, on, part. M. de la §f¤hmi. la
eÈdokim°v, «, vb., a fi preŃuit, a avea un
forma medie §f¤emai, a căuta, + G.
bun renume.
eÈeidÆw, °w, adj., cu înfăŃişare plăcută, §fik°syai, inf. aor. 2 de la §fikn°omai,
plăcut la vedere, frumos. oËmai, a ajunge, a atinge, a obŃine, +
eÈerg°thw, o (ı), binefăcător. G..
eÎyrptow, on, adj., uşor de rupt, fragil, §f¤sthmi, vb., a pune deasupra; intranzitiv,
moale. a se îndrepta către.
eÈyÊ, adv., în linie dreaptă. §fÒnesaw, aor. de la foneÊv, a ucide.
eÈym¤a, aw(≤), curaj, veselie. §fÒrei, imperf. de la for°v, «, a purta
EÈkle¤dhw, ow (ı), Eukleides. tot timpul, a purta permanent.
Exekrãthw, ow (ı), Echecrates.
eÎkolow, on, adj., uşor.
§xyrÒw, ã, Òn, adj., duşman, ostil.
eÈkÒlvw, adv., cu uşurinŃă, firesc.
§xr∞to, aor. de la xrãomai, + D..
eÎmorfow, on, adj., frumos.
§xÒmenÒn §sti efipe›n, este de vorbit,
eÎnoia, aw (≤), inteligenŃă, bunăvoinŃă.
trebuie spus, urmează să se
eÎjanto, aor. de la eÎxomai., a adresa o
vorbească.
rugăminte. ¶xv, imperf. e‰xon, viit. ¶jv şi sxÆsv,
eÎporow, on, adj., abundent în ceva,
aor. 2 ¶sxon, pf. ¶sxhka, a avea, a
bogat.
poseda.
EÈrip¤dhw, o (ı), Euripides.
§ceÊsyh, se dovedi fals, de la ceÊdomai, a ≥gagen, aor. 2 de la êgv.
minŃi, a înşela. ±gãsyh, aor. 2, cu valoare incoativă în
§–kei, m. m. ca pf. cu sens de imperf. de la text, de la êgamai.
e‡kv, a semăna. ≥ggeile, aor. 1 de la égg°llv.
•≈ra, imperf. de la ırãv, a vedea. ≤g°omai, oËmai, a crede, a gândi, a privi
§vnÆmenow, h, o, part. pf. de la »n°omai, ca; a fi în frunte, a comanda.
a cumpăra. ≤gª, conj., II sg. de la ≤g°omai.
ßvw, conj., până la, + G.. Hghs¤bolow, o (ı), Hegesibulos.
ßvw, adv., până ce, ßvw o, până ce, în ≤goËntai, prez. de la ≤g°omai, a fi în
timp ce. frunte, a comanda.
¥de, pron. dem., fem. sg. de la ˜de, ¥de,
tÒde, acesta.
Z ædei, imperf. de la o‰da, a şti.
≤d°vw, adv., în mod plăcut, cu plăcere.
zãv, «, viit. zÆsv sau zÆsomai sau ≥de, adv., iată, chiar.
bi≈somai, aor. 1 ¶zhsa sau ±d¤khsa, aor. de la édik°v.
§b¤vsa aor. 2 §b¤vn, pf. ¶zhka sau ¥distow, h, on, adj. superl. de la ≤dÊw.
beb¤vka, a trăi. ¥domai, a se bucura, a resimŃi plăcere sau
ZeÊw, G. DiÒw, D. Di¤, Ac. D¤a, V. ZeË, bucurie.
Zeus. ≤dÒmenow, h, on, part. prez. de la ¥domai.
zhlÒv, «, viit. zhl≈sv, pf. §zÆlvka, ≤donÆ, ∞w (≤), plăcere.
a încerca să egaleze, a râvni, a imita. ±dÊnato, imperf. de la dÊnamai.
z∞n, inf. de la zãv; tÚ z∞n, viaŃa. ∑yow, ow (tÒ), obicei, fel de a fi, caracter.
zht°v, «, viit. zhtÆsv, aor. §zÆthsa, ¥yroizen, imperf. de la èyro¤zv sau
pf. §zÆthka, a căuta, a exmina. éyro¤zv, a aduna.
zÒfow, o (ı), tenebre, obscuritate; ±yÊmei, imperf. de la éym°v, a fi descu-
tenebrele infernului, regatul infer- rajat.
nului. ∏ke, pf. de la ¥kv, a veni, a sosi.
zvÆ, ∞w (≤), viaŃă. ≥kmaze, imperf. de la ékmãzv.
zvmÒw, o (ı), sos, zeamă. ≥kosen, aor. de la ékoÊv.
z«n, z«sa, z«n, part. prez. de la zãv. ≥lgei, imperf. de la élg°v.
z“on, o (tÒ), vieŃuitoare, animal. ∑lyew, aor. de la ¶rxomai.
≤liki≈thw, o (ı), care este de aceeaşi
H vârstă, de-o seamă, contemporan.
≤, art. hot. fem. ≤l¤kow, h, on, adj., cât de mare ca vârstă;
¥, pron. rel. fem. de la ˜w, ¥, ˜, care. atât de, corelat cu thlikoËtow, cât.
≥, adv., după o comparaŃie, decât, ca. ¥liow, o (ı), soare.
≥, conj., sau. ∏mar, atow (tÒ), zi.
∑, interog., oare; interj., a, desigur. ¥marton, aor. de la èmartãnv, a greşi.
√, pron. rel. fem., D. sg., în care, prin care, ≤mçw, pron. pers., I, Ac. pl., pe noi.
cu care. ≤me›w, pron. pers., I, N. pl., noi.
¬, conj. prez. de la efim¤, să fie. ≤m°ra, aw (≤), zi.
¬, adv., pe unde. ¥merow, on, adj., domestic.
±bolÆyh, aor. de la boÊlomai. ≤m›n, pron. pers., I, D. pl., nouă.
¥mis, evw (tÒ), jumătate. hÎlei, imperf. de la aÈl°v, «, a cânta din
≤m«n, pron. pers., I, N. pl., al nostru, flaut.
dintre noi. ≥xyeto, imperf. de la êgomai, a conduce.
≥n (§ãn), conj., dacă.
∑n, imperf. de la efim¤. Y
¥n, pron. rel., Ac., sg., fem., de la ˜w, ¥, ˜,
pe care. yãlatta/ssa, hw (≤), mare.
±n°sxeto, aor. de la én°xv, a ridica Yal∞w (ı), V. Yal∞, Thales.
mâinile, a se ridica; a se abŃine. yãnatow, o (ı), moarte.
≤n¤ka, conj., când. yarroËntvw, adv., cu curaj, cu încredere,
≤n¤oxow, o (ı), cel care Ńine hăŃurile, cu îndrăzneală.
conducătorul carului de luptă. yamãsiow, a, on, adj., admirabil; ciudat.
¥nper, pron. rel., Ac., sg., fem., de la yãteron (prin crasă din tÚ ßteron, unul
˜sper, ¥per, ˜per,care, tocmai din doi (lat. alter).
care. yamãzv, vb., a admira.
±j¤o, imperf. de la éjiÒv. yeã, çw (≤), zeiŃă.
±pÒrhka, pf. de la épor°v. y°a, aw (≤), privelişte.
∑-po, fără îndoială, desigur. y°ama, atow (tÒ), privelişte, spectacol.
¥pteto, imperf. de la ëptomai, a (se) yeãomai, «mai, pf. tey°amai, a privi, a
prinde, a (se) ataşa, a apuca. vedea.
±rãsyh, aor. 2 de la §rãv, a iubi. yeatÆw, oË (ı), spectator.
≥reto, aor. de la ¶romai, a întreba. y°atron, o (tÒ), teatru.
≥rjato, aor. de la êrxomai, a începe, + ye›n, inf. de la y°v.
G.. ye›ow, a, on, adj., divin.
∑rje, aor. de la êrxv, a conduce, a
y°lv/§y°lv, vb., a vrea.
domni, + G..
y°miw, idow (≤), legea divină (lat. fas);
≤rmhnem°now, h, on, part. P. de la
y°miw §st¤, este permis de zei, de
≤rmhneÊv, a interpreta, a exprima, a
soartă, + inf..
expune.
YeÒdvrow, o (ı), Theodor.
HrÒdotow, o (ı), Herodot.
yeÒw, o (ı), zeu.
¥rvw, vow (ı), erou.
Yers¤thw, o (ı), Thersit.
≥rxonto, imperf. de la êrxomai.
Y°tiw, idow (≤), Thetis. Ac. Y°tin.
∑sya, imperf. de la efim¤.
Yettal¤a/Yessal¤a, aw (≤) Thesalia.
ºsyãneto, imperf. de la afisyãnomai, a
YettalÒw//YessalÒw, oË (ı), tesalian,
simŃi.
±sy°nei, aor. de la ésyen°v, «, a fi slăbit, originar din Thesalia.
y°v, viit. yeÊsomai, a alerga.
a fi bolnav.
≥syion, imperf. de la §sy¤v. yevr°v, «, vb., a privi, a asista la un
≤sx¤a, aw (≤), linişte. spectacol; a contempla; a cerceta, a
scruta.
ºsxÊnyhmen, aor. de la afisxÊnomai, a se
yevr¤a, aw (≤), procesiune.
ruşina.
yevrÒw, oË (ı), privitor.
ætei, aor. de la afit°v.
yhr¤on, o (tÒ), fiară sălbatică.
¥tiw, pron. nedef., N., sg., fem. de la
YhseÊw, °vw (ı), Theseu.
˜stiw, ¥tiw, ˜, ti, oricare, oricine.
yl¤bv, vb., a (se) întrista, a oprima.
∑tron, o (tÒ), pântece, mijloc.
ynπskv, viit. yanoËmai, aor. ¶yanon, pf. flkanÒw, Æ, Òn, adj., capabil în stare;
t°ynhka, a muri. suficient.
yÒrbow, o (ı), larmă, vuiet, zgomot. flkan«w, adv., destul de.
Yrãj, akÒw (ı), trac. flketeÊv, vb., a implora.
Yrçtta/Yrçssa, hw (≤), femeie tracă. Iiãw, ãdow (≤), Iliada, epopeea.
yrhn°v, «, vb., a se lamenta, a jeli. Iion, o (tÒ), Ilion, Troia.
ygãthr, trÒw (≤), fiică. ·na, conj., finală, să, ca să, pentru ca să; +
ymÒw, oË (ı), suflet, curaj, mânie; katå conjunctivul.
ymÒn, în sufletul său, în inima sa. fiÒnta, part. prez., Ac. sg., masc. de la e‰mi.
yÊra, aw (≤), uşă; §p‹ tåw yÊraw t«n N. fi≈n, fioËsa, fiÒn; G. fiÒntow,
plos¤vn, pe la uşile (palatele) fioÊshw, fiÒntow.
celor bogaŃi. flpp∞w, N. pl., decl. a III-a , în atică, pentru
yÊv, vb., a jertfi, a sacrifica. flppeÊw, °vw (ı), călăreŃ, la pl.
y≈raj, akow (ı), piept; platoşă. flppe›w.
IppÒnikow, o (ı), Hipponicos.
I ·ppow, o (ı), cal.
‡sasin, ind. prez., 3 pl. de la o‰da, ştiu.
fiãomai, «mai, imperf. fi«mhn, viit. fishmer¤a, aw (≤), echinocŃiu.
fiãsomai, pf. ‡amai, inf. fiãsyai, a ‡son (tÒ), egalitatea.
vindeca. ‡sow, h, on, adj., egal.
fiatrikÆ t°xnh, arta de a vindeca. fisotim¤a, aw (≤), egalitate de onoruri,
fiatrikÒw, Æ, Òn, adj., privitor la medicină. condiŃie egală.
fiatrÒw, oË (ı), medic. ·sthmi, viit. stÆsv, aor. 1 ßsthsa, aor. 2
‡den, aor. 2 epic de la e‡dv, a vedea. ßsthn, pf. ßsthka, a aşeza, a fixa, a
fid¤&, adv., în mod particular. opri; a fi.
‡diow, a, on, adj., particular, personal. flstor¤a, aw (≤), cercetare, studiu al
fidoÊ, interj., iată; la origine imperativ aor. istoriei, istorie.
fisxrogn≈mvn, on, adj., spirit sau
2 mediu de la e‡dv.
caracter ferm.
fldrÒv, «, aor. ·drvsa, pf. ·drvka, a
fisxÊw, Êow (≤), putere, forŃă.
transpira, a asuda.
fisxrÒw, ã, Òn, adj., puternic.
fldr«nti, part. prez., A., caz. D. sg. de la
fisxrÒtatow, h, on, adj. superl. de la
fldrÒv.
fisxrÒw.
fid≈n, fidoËsa, fidÒn, part. aor. 2 A. de la
(§n) ‡sƒ prosi°nai, a înainta cu pas egal.
e‡dv.
‡svw, adv., deopotrivă, asemenea; poate,
fl°menow, h, on, part. prez. M. de la ·hmi.
probabil.
fl°nai, inf. prez. de la ·hmi, că aruncă.
IvnikÒw, Æ, Òn, adj., ionian.
fi°nai, inf. prez. de la e‰mi, că va merge.
flerå kalå §sti, prezicerile sunt bune.
flere›on, o (tÒ), animal de sacrificiu. K
flerÒn, oË (tÒ), templu.
flerÒw, ã, Òn, adj., sacru.
kagayÒw, crasis pentru ka‹ égayÒw.
·hmi, imperf. ·hn, viit. ¥sv, aor. ∏ka, pf.
Kãdmow, o (ı), Cadmos.
eÂka, a lăsa, a arunca, a se arunca
kayã, prep. v. katã.
asupra sau spre.
kayãper, conj., după cum, precum. kêpeita, crasis pt. ka‹ ¶peita, şi după
kayarieÊv, vb., a fi curat, a fi pur, a se aceea.
păstra pur. karter°v, «, vb., a se întări, a fi ferm, a-
kayarÒw, ã, on, adj., pur, curat. şi păstra cumpătul.
kayarÒtatow, h, on, adj. superlativ. KastvloË ped¤on, câmpia lui Castolos,
kay°ken, aor. de la katat¤yhmi. lângă Sardes.
kayeÊdv, vb., a dormi. katabãllv, vb., a abate, a respinge; a
kayhm°now, h, on, part. prez. de la plăti, a cheltui. v. bãllv.
kãyhmai, a fi aşezat; a locui. katãgv, vb., a duce în jos, a împinge în
kay¤sasyai, inf. aor. P. de la kay¤zv, a jos; la P. katãgesyai, a fi împins în
aşeza. jos, dinspre mare spre Ńărm.
kay¤stasyai, inf. prez. M. de la katadikãzv, vb., a condamna, + G./Ac.
kay¤stamai, a se stabili. katayeãomai, «mai, vb., a privi de sus în
kãyodow, o (ı), coborâre, drum în jos, jos, a privi atent.
înclinat, în pantă. katayrasÊnomai, vb., a avea
kay¤sthmi, vb., a fixa, a stabili, v. ·sthmi. îndrăzneală.
katãkeimai, vb., a fi culcat, a fi nemişcat.
kayorãv, «, vb., a observa, a vedea.
katak°kofyai, inf. perf. P., a fi fost tăiat.
ka¤, conj., şi, iar; adv., chiar.
katakertom°v, «, vb., a copleşi cu
kainÒw, Æ, Òn, adj., nou.
injurii.
kairÒw, oË (ı), moment favorabil,
katakla¤v, aor. kat°klase, a se
oportun; circumstanŃe, împrejurări;
lamenta.
parå kairÒn, inoportun.
katakl¤nomai, aor. katekl¤yh, a se
kak¤zv, vb., a vorbi de rău, a reproşa, a
culca.
blama, a critica. katalËsai, inf. aor. de la katalÊv.
kakolÒgow, o (ı), calomniator, bârfitor.
katalÊv, vb., a sfârşi; katalÊein tinã
kakÒw, Æ, Òn, adj., rău; tå kakã,
t∞w érx∞w, a răsturna pe cineva de
nenorociri, rele.
la putere.
kak«w, adv., în mod rău; în chip
katakÒptv, viit. katakÒcv, aor. 1
nenorocit.
kat°koca, pf. katak°kofa, a tăia
kãlamow, o (ı), trestie, băŃ, undiŃă.
în bucăŃi.
kal°v, «, viit. kal°sv, aor. §kãlesa,
katakÊptv, vb., a se apleca, a privi în
pf. k°klhka, a chema, a numi, a
jos.
invita. katalambãnv, vb., a fi prins, v.
Kalliãdhw, o (ı), Calliades.
lambãnv.
Kallidhm¤dhw, o (ı), Callidemides.
katano°v, «, vb., a înŃelege, a observa.
kalliepo›to, ar vorbi mai frumos.
kataphdãv, «, vb., a sări jos (de pe
kãllistow, h, on, adj. superl. de la
cal).
kalÒw. kataskeãzv, vb., a pregăti, a construi.
kall¤vn, on, adj. comp. de la kalÒw. kataspãv, «, vb., a trage în jos, a face
kãllow, ow (tÒ), frumuseŃe. să coboare.
kalÒw, Æ, Òn, adj., frumos. katastr°fv, vb., a derula până la capăt,
kalÊptv, viit. kalÊcv, aor. §kãlca, a încheia viaŃa, a muri, v. str°fv.
a acoperi. kãteimi, vb., a coborî, v. e‰mi.
kên, crasis pentru ka‹ §ãn. kat°yeto, aor. 2 M. de la katat¤yhmi.
katat¤yhmi, vb., a depune, a pune jos. v. khl°v, «, vb., a încânta, a vrăji, a fascina;
t¤yhmi. a îmblânzi.
katafanÆw, °w, adj., care este la vedere, kindneÊv, vb., a fi în pericol, a se expune
vizibil; §n katafane›, sub cerul unui risc.
liber. k¤ndnow, o (ı), primejdie, pericol.
katafron°v, «, vb., a dispreŃui, + G.. kine›syai, inf. M. de la kin°v, «, vb., a
katax°v, vb., a vărsa, a răspândi. mişca.
katekertÒmei, imperf. de la k¤nhsiw, evw (≤), mişcare.
katakertom°v. Klazom°niow, a, on, adj., originar din
kat°kcen, aor. 1 de la katakÊptv. Clazomene.
kla¤v, viit. klaÊsomai, aor. 1 ¶klasa,
katelhly°nai, inf. pf. 2 de la
a plânge.
kat°rxomai.
Kl°arxow, o (ı), Clearhos.
katelÆfyh, aor. P. de la katalambãnv.
Kleobol¤nh, hw (≤), Cleobuline.
kat°rxomai, vb., a coborî, v. ¶rxomai.
KleÒmbrotow, o (ı), Cleombrotos.
kat°spasa, aor. de la kataspãv.
kl°ow (tÒ), renume, glorie; folosit numai
kat°sth, aor. 2, pers. 3 sg. de la
la N., Ac. sg., N., Ac. pl. kl°a.
kay¤sthmi.
kl°ptetai, este captivat.
kat°strece, aor. de la katastr°fv.
kl°ptv, viit. kl°cv, aor. 1 ¶kleca, pf.
kat°xv, vb., a reŃine, a opri, v. ¶xv.
k°klofa, a fura; a captiva.
kathgog°v, «, vb., a acuza, + G..
klhronom¤a, aw (≤), moştenire.
kathgor¤a, aw (≤), acuzaŃie.
knÆmh, hw (≤), gambă.
katπei, imperf. de la kãteimi.
koimãv, «, vb., a se culca.
katiÒntaw, part. prez. A., pl., Ac. de la
koinÒw, Æ, Òn, adj., comun, sociabil, afabil,
kãteimi.
imparŃial.
ke›mai, viit. ke¤somai, a fi întins, a se kolãzv, vb., a pedepsi.
întinde, a zăcea; a fi. koloiÒw, oË (ı), stăncuŃă, pasăre.
ke›so, imper. prez. 2 sg., întinde-te,
kÒpow, o (ı), oboseală, trudă.
aşează-te, de la ke›mai.
kosm°v, «, vb., a împodobi.
keklhm°now, h, on, part. pf. P., fiind
kÒsmow, o (ı), podoabă, univers.
invitat, de la kal°v.
kran¤on, o (tÒ), craniu.
keleÊosi, part. prez., D. pl., masc., celor
krãnow, ow (tÒ), cască, coif.
care porunceau, de la keleÊv, viit.
krat°v, «, vb., a învinge, a supune, a
keleÊsv, aor. 1 §k°lesa, pf.
stăpâni, a fi stăpânul a, + G. sau Ac..
kek°leka, a porunci, a ruga, a cere. Krãthw, htow (ı), Crates.
k°ntron, o (tÒ), punct central al unei krãtistow, h, on, adj., foarte bun, foarte
circumferinŃe, centru. puternic, superl. de la égayÒw.
k°raw, atow sau k°rvw (tÒ), corn, flanc,
krãtow, ow (tÒ), putere, forŃă.
aripă a unei armate; tÚ eÈ≈nmon
kragÆ, ∞w (≤), larmă, vuiet.
k°raw, aripa stângă.
kr°aw, kr°vw (tÒ), carne.
K°rberow, o (ı), Cerberos.
kr°mamai, vb., a atârna, cu §p‹ + G..
kefalai≈dhw, ew, adj., sumar, caracter
kremam°now, h, on, part. v. supra.
general al unui lucru rezumat într-o
kreop≈lhw, o (ı), măcelar.
definiŃie.
kefalÆ, ∞w (≤), cap. kriyÆ, ∞w (≤), orz, boabe.
kr¤nontew, cei care judecă, judecătorii. lanyãnv. viit. lÆsv, aor. 2 ¶layon, pf.
kr¤nv, vb., a judeca, a acuza, a condamna. l°lhya, a se ascunde, a fi ascuns, a
kritÆw, oË (ı), judecător. fi uitat, a fi ignorat; este tranzitiv, se
Krit¤aw, o (ı), Critias. construieşte cu Ac. pers. faŃă de care
KritÒbolow, o (ı), Critobulos. se face acŃiunea: lanyãnein tinã, a
Kr¤tvn, vnow (ı), Criton. se ascunde de cineva.
lãxanon, o (ı), legumă.
krÊptv, viit. krÊcv, aor. ¶krca, pf.
l°gv, imperf. ¶legon, viit. l°jv şi §r«,
k°krfa, a ascunde, la M. a se
aor. 1 ¶leja, aor. 2 e‰pon, pf.
ascunde.
KtÆsippow, o (ı), Ctesipos. e‡rhka; P. aor. §l°xyhn şi §rrÆyhn,
kklÒv, «, vb., a înconjura, a încercui. a spune, a vorbi; eÔ l°gein tinã, a
kÊklvsiw, evw (≤), încercuire, acŃiune de vorbi pe cineva de bine; kak«w
încercuire. l°gein tinã, a vorbi pe cineva de
kÊlij, ikow (≤), cupă. rău; l°getai, impers., se zice.
knhgÒw, oË (ı), vânător. lekt°a, n. pl. de la lekt°ow, a, on, adj.
Krhna›ow, a, on, adj., din Cirene, verbal de la l°gv; exprimă necesi-
cirenaic. tatea, care trebuie să fie spuse (lat.
kÊriow, a, on, adj., dominant, care are dicendus).
putere, influenŃă, valoare. l°jiw, evw (≤), cuvânt; stil.
kri≈tatow, h, on, adj. superl. leont≈dhw, ew, adj., cu fire de leu.
KËrow, o (ı), Cyrus. leont≈desiw, evw (≤), fire de leu.
kÊvn, knÒw (ı,≤), câine; D. pl. kÊnesin. lekoy≈raj, akow (ı, ≤), cu platoşă
kvkÊv, vb., a plânge, a se lamenta. albă.
kvlÊv, vb., a împiedica. lekÒw, Æ, Òn, adj., alb.
k≈neion, o (tÒ), cucută. L°vn, ontow (ı), Leon.
LÆda (≤), Leda, mama Elenei, a
L Clitemnestrei şi a Dioscurilor.
l¤an, adv., foarte.
labe›n, inf. aor. 2 de la lambãnv.
l¤yow, o (ı), piatră.
lab≈n, laboËsa, labÒn, part. aor. 2 de
liyorgÒw, oË (ı), tăietor în piatră.
la lambãnv.
lim≈ttosa, part. prez., fem., sg., N.,
lagvÒw/lag≈w, ≈ (decl. a II-a atică),
flămândă; de la lim≈ttv, vb., a
iepure.
suferi de foame.
La°rthw, o (ı), Laertes, tatăl lui Odiseu
lÒgow, o (ı), cuvânt, cuvântare, discurs,
sau Ulise.
discuŃie; raŃiune; zvon; fabulă.
laye›n, inf. aor. 2 de la lanyãnv.
lÒgxh, hw (≤), suliŃă, lance; la pl. arme în
LakedaimÒniow, a, on, adj.,
general; trupe înarmate cu lănci.
lacedemonian, spartan. loidor°v, «, vb., a insulta.
Lakeda¤mvn, onow (≤), Lacedaemona,
loipÒw, Æ, Òn, adj., ceea ce rămâne,
capitala Laconiei sau Sparta.
celălalt (lat. reliquus); ka‹ tå
Lãkvn, vnow, (ı), lacedemonian,
spartan. loipã, şi celelalte, etc., prescurtat k.
lambãnv, viit. lÆcomai, aor. 2 ¶labon, t. l..
pf. e‡lhfa; P. viit. lhfyÆsomai, loÊv, vb., a îmbăia; la M. loÊomai, a se
aor. §lÆfyhn, pf. e‡lhmmai, a îmbăia.
prinde, a lua, a apuca, a pune mâna. lÒfow, o (ı), colină, deal.
lma¤nv, vb., a strica, a păgubi, a vătăma. me, pron. pers., 1 sg., Ac., enclitic, pe mine.
lÊv, viit. lÊsv, aor. ¶lsa, pf. l°lka, megalofrÒnvw, adv., cu orgoliu.
a dezlega. megalofrosÊnh, hw (≤), măreŃie a
lvbãv, «, mai frecvent la M. spiritului; orgoliu.
lvbãomai, -«mai, a insulta, a MegarÒyen, adv., de la Megara.
jigni, a maltrata, vătăma. m°gaw, megãlh, m°ga, adj., mare.
lvb≈menai, part. prez. M., fem., pl., N.. m°geyow, ow (tÒ), mărime.
de la lvbãv. m°gistow, h, on, adj., foarte mare, superl.
de la m°gaw.
M mey¤hmi, vb., a lăsa liber, v. ·hmi.
Mãgnhw, htow (ı), adj. masc., din mey¤sthmi, vb., a schimba, a deplasa, a
Magnezia. muta, v. ·sthmi.
mãyhsiw, evw (≤), învăŃare, instruire. meidiãv, «, vb., a zâmbi.
ma›a, aw (≤), moaşă. me¤zvn, me›zon, adj., mai mare, comp. de
ma¤nomai, viit. manoËmai sau la m°gaw.
manÆsomai, pf. 2 m°mhna, P. aor. meirakieÊomai. vb., a face pe
§mãnhn, a fi cuprins de nebunie. adolescentul.
Maked≈n, Ònow (ı), macedonean. meirãkion, o (ı), adolescent, tânăr,
makrãn, adv., lung, departe, mult timp. tinerel.
makrÒw, ã, Òn, adj., mare. me¤vn, me›on, adj., mai mic, comp. de la
mãla, adv., foarte, cu totul, chiar, absolut. mikrÒw.
mãlista, adv., mai ales, îndeosebi, în melan¤a, aw (≤), pată neagră.
special. mel°th, hw (≤), grijă, preocupare,
mçllon, adv., mai, mai degrabă. nelinişte; studiu.
mane¤w, part. aor. 2 P. de la ma¤nomai. M°lhtow, o (ı), Meletos.
manyãnv, viit. mayÆsomai, aor. 2 m°llonta (tÒn), part. prez. A., masc., sg.,
¶mayon, pf. memãyhka, a învăŃa, a Ac., pe cel care este pe punctul de
afla. a….
man¤a, aw (≤), nebunie, sminteală, prostie. m°llv, viit. mellÆsv, aor. §mÆllhsa, a
mantesÒmenow, h, on, part. viit. de la fi pe punctul de a, + inf.. tÚ m°llon
manteÊomai, vb., a fi profet sau şi tå m°llonta, cele ce vor veni,
ghicitor, a consulta un oracol. viitorul. m°llv mai poate însemna:
martr°v, «, vb., a fi martor, a dovedi. a întârzia, a amâna, a tergiversa.
martr¤a, aw (≤), mărturie, dovadă. m°low, ow (tÒ), cântec.
mãrtw, row (ı), martor. m°lv, viit. melÆsv, aor. §m°lhsa, pf.
MarsÊaw, o (ı), Marsyas, fiul lui mem°lhka, a fi obiect al preocupării
Olympos, ucis de Apollo. +D.; impers. m°lei, mă preocupă;
mastig¤aw, o (ı), biciuit, care merită m°lei moi (per¤, Íp°r) tinow.
bice; om de nimic. memigm°now, part. pf. P., masc., pl., Ac.,
mãthn, adv., în zadar. amestecate, de la m¤gnmi.
mãxaira, aw (≤), cuŃit. Men°jenow, o (ı), Menexenos.
mãxh, hw (≤), luptă. mem¤shka, pf. de la mis°v.
mãxomai, vb., a (se) lupta cu, + D. sau cu memn∞syai, inf. de la m°mnhmai, a-şi
prep. prÒw. aminti, perfectul cu sens prezent al
lui mimnÆskomai.
m°n, în adevăr; m°n … d°, pe de o parte … MilÆsiow, a, on, adj., milesian, originar
pe de altă parte. din Milet.
M°nippow, o (ı), Menipos, filosoful M¤lhtow, o (≤), Milet.
cinic. mim°omai, oËmai, vb., a imita.
m°ntoi, adv., într-adevăr, de fapt, totuşi. m¤mhma, atow (tÒ), imitaŃie; imagine.
M°nvn, vnow (ı), Menon. m¤mhsiw, evw (≤), acŃiune de a imita,
m°row, ow (tÒ), parte; épÚ m°row, după imitare, reprezentare, imagine, repre-
categoria socială; prÚw tÚ m°row, zentaŃie teatrală.
proporŃional; §n m°rei, la rândul său. mimhtikÒw, Æ, Òn, adj., care are talentul de
m°son, o (tÒ), mijloc, punct de mijloc. a imita, imitator; ≤ mimhtikØ t°xnh,
m°sow, h, on, adj., de mijloc, mediu. arta de a imita.
mimnπskv, viit. mnÆsv, pf. m°mnhka, a
metã, prep., + G., cu; + Ac., după.
aminti, a atrage atenŃia.
metabãllv, vb., a schimba, v. bãllv.
mis°v, «, vb., a urî.
metad¤dvmi, vb., a comunica, a împărtăşi,
misyÒw, oË (ı), plată, soldă, răsplată.
a da o parte; v. d¤dvmi.
mnç, çw (≤), mină (monedă).
metadoËnai, inf. aor. 2 de la
moi, pron. pers., 1, D., sg., enclitic, mie.
metad¤dvmi.
mÒliw, adv., cu greu.
metajÊ, adv. şi prep., între, la mijloc; în
mo›ra, aw (≤), parte, destin, soartă; êne
timpul, + G..
ye¤aw mo¤raw, împotriva destinului
meteleÊsomai, viit. de la met°rxomai, a
divin (hotărât de zei). La pl. Parcele.
merge sau a alerga după, a urma; v.
mÒnon, adv., numai, doar; oÈ mÒnon …
¶rxomai.
éllå ka¤, nu numai … ci şi.
met°xv, vb., a lua parte, a participa, +G.,
mÒnow, h, on, adj., singur.
v. ¶xv.
mÒrion, o (tÒ), parte, bucată; membru.
meto¤khsiw, evw (≤), mutare, plecare.
mormolke›on, o (tÒ), manechin, mască.
metap°mpv, vb., a trimite după cineva, a
mo, pron. pers., 1, G., sg., enclitic, al meu.
aduce pe cineva, v. p°mpv.
moËsa, hw (≤), muză.
m°trion, o (tÒ), măsură.
mÊdrow, o (ı), masă incandescentă.
m°tron, o (tÒ), măsură, metru.
mËyow, o (ı), mit, fabulă.
mÆ, adv., nu.
mÊrioi, ai, a, num. card., zece mii.
mhde¤w, mhdem¤a, mhd°n, pron. nedef., nici
unul, nimeni. mr¤ow, a, on, adj., nenumărat.
mhk°ti, adv., nu mai. mËw, mÒw (ı), şoarece.
mÆn, adv., în adevăr, fireşte, totuşi, oÈ mØn
éllã, totuşi.
N
mÆn, mhnÒw (ı), lună (calendaristică). na¤, adv., da.
m∞niw, iow (-idow), (≤), mânie. Nãrkissow, o (ı), Narcissos.
mÆpote, adv., niciodată. n°hlw, dow (ı,≤), adj., nou-venit.
mÆte … mÆte, nici … nici. nekrÒw, ã, Òn, adj., mort.
mÆthr, trÒw (≤), mamă. neognÒw, Æ, Òn, adj., nou-născut.
Mhtr“on, o (tÒ), templul zeiŃei Cybele n°ow, a, on, adj., nou, tânăr; proaspăt.
din Atena care servea drept arhivă. neÊv, vb., a da din cap, a confirma.
m¤gnmi, vb., a amesteca. nef°lh, hw (≤), nor.
mikrÒw, ã, Òn, adj., mic.
ne≈terow, a, on, adj., mai tânăr; superl. ˆgdoow, h, on, num. ord., al optulea.
de la n°ow. ÙgdohkostÒw, Æ, Òn, num. ord., al
nÆ, interj., în adevăr, + Ac., nØ tÚn D¤a, optzecelea.
pe Zeus. ıdeÊv, vb., a merge pe drum, a călători.
nÆpiow, a, on, adj., copil mic (infans); ıdÒw, oË (≤), cale, drum.
neghiob, prost. ÙdÊromai, vb., a se lamenta, a plânge, a
n∞sow, o (≤), insulă. jeli.
nikãv, «, viit. nikÆsv, aor. §n¤khsa, pf. OdsseÊw, °vw (ı), Odiseu sau Ulise.
nen¤khka, a învinge. ofl, art. masc., N. pl..
n¤kh, hw (≤), victorie. o·, pron. rel., masc., N., pl..
nik«ntaw, part. prez. A., masc., pl., Ac. de o·a, pron. rel., fem, sg., N..
la nikãv. o‰da, imperf. ædein, viit. e‡somai,
NireÊw, °vw (ı), Nireus. imperativ ‡syi, a şti, a cunoaşte.; per-
no°v, «, vb., a gândi, a crede, a fect cu sens prezent.
intenŃiona. o‡ei, ind. prez. A., 2 sg. de la o‡omai.
nom¤zv, vb., a crede, a socoti, a gândi. ofiÆsetai, viit. de la o‡omai,
nomoyet°v, «, vb., a da legi. ofike›ow, a, on, adj., propriu, al său; înrudit,
nomoyetht°ow, a, on, adj. verbal, trebuie rudă.
să fie stabilit de lege. ofik°v, «, vb., a locui.
nÒmow, o (ı), lege, obicei. ofik°thw, o (ı), sclav, slujitor.
noserÒw, ã, Òn, adj., bolnav. o‡khsiw, evw (≤), locuinŃă, încăpere.
nÒstimow, on, adj., care se poate întoarce; ofik¤a, aw (≤), casă, locuinŃă.
nÒstimon ∑mar, ziua întoarcerii. o‰mai, imperf. ’mhn, forme sincopate ale
nÒstow, o (ı), întoarcere. vb. o‡omai.
noËw, noË (ı), minte, inteligenŃă, raŃiune. o‡moi, interj., vai mie.
nËn, adv., acum. ofim≈zv, vb., a se lamenta, a jeli.
nn¤, adv., acum. o‰now, o (ı), vin.
o‡omai, imperf. –Òmhn, viit. ofiÆsomai,
Ξ aor. 1 –Æyhn, a crede, a gândi, a-şi
jenag°v, «, vb., a conduce străini, a fi imagina.
ghid. oÂon, conj., precum, ca.
jenãghson, imperativ de la jenag°v. oÂon, adv., ca, de exemplu.
Ξena¤netow, o (ı), Xenainetos. oÂow, a, on, pron. rel., ce fel, care.
jen¤zv, vb., a primi un oaspete. oÂÒw t° (§sti), este în stare, este capabil;
j°now, o (ı), străin, oaspete. oÂÒn t° §sti, este posibil; p«w oÂÒn
j°now, h, on, adj., străin. oaspete. te; cum este posibil?
Ξenof«n, «ntow (ı), Xenofon. oÂw, pron. rel., masc., pl., D. de la ˜w, celor
Ξ°rjhw, o (ı), Xerxes. care.
jhrÒw, ã, Òn, adj., uscat, arid. ofivnÒw, (ı), pasăre de pradă; ofivno›si,
jÊlinow, h, on, adj., de lemn. D. pl..
o‡xomai, viit. ofixÆsomai, aor. 1 –xÆyhn,
O pf. ’xhmai, a pleca, a veni, a merge,
a dispărea, a muri.
ı, art. masc., N., sg.
Ùl¤gow, h, on, adj., puŃin.
˜, pron. rel. n., N., sg., care.
ÙligoxrÒniow, on, adj., de scurtă durată.
ˆllmi, imperf. lln, viit. Ùl°sv şi ıpl¤zv, viit. ıpli«, aor. Àplisa, a (se)
Ùl«, aor. lesa, pf. Ùl≈leka şi înarma.
ˆlvla, a distruge, a face să piară. ıpl¤thw, o (ı), hoplit, infanterist greu
ˆlonto, aor. 2 epic de la ˆllmi. înarmat.
˜low, h, on, adj., întreg. ˜plon, o (tÒ), armă.
Olmpiãw, ãdow (≤), olimpiadă. ıpo›ow, a, on, adj., care, ce fel de (cu sau
Olmpion¤khw, o (ı), învingător la fără sens interogativ).
ıpÒsow, h, on, adj. interog., cât de mulŃi,
jocurile olimpice.
Olmpow, o (ı), Olympos. cât de mare, de ce mărime, cât.
ıpÒte, conj., când; fiindcă, de câte ori.
˜lvw, adv., cu totul, în întregime; ka‹
ıpoteros-oËn, -aoËn, -onoËn, adj.,
˜lvw, în totul, într-un cuvânt.
oricare din doi.
Omhrow, o (ı), Homer.
˜pvw, conj., să, ca să; ca adv., cum, în ce
ımil°v, «, vb., a se aduna, a se întruni, a
fel.
avea legături cu, + D.. ˜ra, imperativ de la ırãv.
ˆmma, atow (tÒ), privire, vedere.
ırçn, inf. de la ırãv.
ımoiom°reia, aw (≤), elemente formate
ırãv, «, imperf. •≈rvn, viit. ˆcomai,
din părŃi asemănătoare.
aor. 1 fyhn, aor. 2 e‰don, pf.
ımo›ow, a, on (şi ˜moiow), adj.,
•≈raka sau ˆpvpa, a vedea, a
asemănător, la fel; tÚ ımo›onacelaşi
privi, a examina.
lucru.
ˆrganon, o (tÒ), instrument.
ımoiÒtatow, h, on, adj. superl. de la
Ùr°gv, viit. Ùr°jv, aor. reja, a
ımo›ow.
întinde, a oferi, a da.
ımoiÒterow, a, on, adj. comp. de la
ır¤zv, viit. ır¤sv, aor. 1 Àrisa, pf.
ımo›ow; ımoiÒtera, n., pl., N..
Àrismai, a limita, a defini, a deter-
ımo¤vw, adv., în acelaşi fel.
mina, a fixa.
ımolog°v, «, vb., a fi de acord, a ırisãmenow, h, on, part. aor. de la ır¤zv.
recunoaşte, a mărturisi. ırmãv, «, vb., a porni, a împinge.
ımologªw, conj. prez. de la ımolog°v.
ırmÆsantew, part. aor. P., masc., pl., Ac.,
ımotrãpezow, on, adj., comesean.
pe cei care se năpusteau.
ımoË, adv., în acelaşi loc, împreună, ırmiã, çw (≤), aŃă pescărească, firul de la
laolaltă. undiŃă.
ˆmfaj, akow, adj., struguri necopŃi. ırm≈meow, h, on, part. M. de la ırmãv
˜mvw, conj., totuşi. ˆrniw, iyow (ı,≤), pasăre; Ùrn°vn, G. pl..
ım«w, adv., în egală măsură. ˜row, o (ı), graniŃă, hotar, limită;
ˆnar, Ùne¤ratow (tÒ), vis; povestire definiŃie.
imaginară. ˜w, ¥, ˜, pron. rel., care.
ˆnoma, atow (tÒ), nume. ˜sow, h, on, adj., cât de mare, de lung, de
Ùnomãzv, vb., a numi. departe; ˜sƒ … tosoÊtƒ, cu cât
ˆnow, o (ı), măgar. … cu atât.
ˆntvn, part. prez., n., pl., G. de la efim¤. ˜sper, ¥per, ˜per, pron. rel., care,
ÙjÊw, e›a, Ê, adj., ascuŃit. tocmai care.
ÙjÊthw, htow (≤), iuŃeală. ˜stiw, ¥tiw, ˜, ti, pron. nedef., oricare.
˜per, pron. rel., n., sg., N., lucru care, ÙstoËn, oË (tÒ), os.
ceea ce. ˜tan, conj., când, ori de câte ori.
ˆpisyen, adv., de la spate.
˜te, conj., când; ¶stin ˜te, există situaŃii P
când, uneori.
pãyow, ow (tÒ), suferinŃă, durere,
˜ti, conj., că, pentru că; ˜ti yçsson, cât
simŃire, simŃământ.
mai repede.
PaianieÊw, °vw (ı), locuitor al demului
˜tƒ, pron. nedef., masc., sg., D., v. ˜stiw.
Paiania.
o (§f' o = §p‹ o), sub care, în timpul paian¤zv, vb., a cânta peanul.
căruia.
paidagvgÒw, oË (ı), pedagog.
oÈ, (oÈk, oÈx) adv., nu.
paide¤a, aw (≤), educaŃie.
oÈdam«w, adv., câtuşi de puŃin, deloc.
paideye¤w, ye›sa, y°n, part. aor. P. de la
oÈd°, conj., nici.
paideÊv, vb., a educa.
oÈde¤w, oÈdem¤a, oÈd°n, pron. nedef.,
paid¤on, o (tÒ), copil mic, copilaş.
nimeni, nici unul.
pa›w, paidÒw (ı), copil; sclav.
oÈd°n, n. de la oÈde¤w, nimic; cu sens
adverbial, întru nimic, cu nimic. pa¤v, vb., a lovi.
oÈd°pv, adv., încă nu. pãlai, adv., odinioară.
oÈk°ti, adv., nu mai. pal¤ndromow, on, adj., care aleargă în
oÈkoËn, conj., aşadar. sens invers, care se întoarce, care
face cale-ntoarsă.
oÈlÒmenow, h, on, part. aor. 2 M. poetic de
paltÒn, oË (tÒ), suliŃă.
la ˆllmi.
panãyliow, a, on, adj., cu totul nefericit,
oÔn, conj., deci; într-adevăr.
foarte nefericit.
oÈranÒw, oË (ı), cer. pãny' = pãnta ≤m›n, se elidează a şi
oÏw, pron. rel., masc., pl., Ac., de la ˜w, pe aspiraŃia trece asupra dentalei, t>y.
care.
panopl¤a, aw (≤), armura completă.
oÔsa, part. prez. de la efim¤; N. n, oÔsa,
pantãpasin, adv., cu totul, în întregime;
ˆn, G. ˆntow, oÎshw, ˆntow, care
absolut.
este.
pantodapÒw, Æ, Òn, adj., felurit, divers.
oÏstinaw, pron. nedef., masc., pl., Ac. de
panto›ow, a, on, adj., de tot felul, variat.
la ˜stiw.
pãntvw, adv., cu totul, în întregime.
oÎte … oÎte, conj., nici … nici.
pãn, adv., foarte.
otow, aÏth, toËto, pron. dem., acesta.
parã, prep., cu G., D., Ac., la, alături,
oÍtos¤ = otow.
aproape, de la, din partea; în com-
oÏtv sau oÏtvw în faŃă unei vocale, adv., punere indică acŃiunea de a fi alături,
astfel, aşa. de a trece pe lângă, de a depăşi.
oÈx¤, adv., = oÈ. paragg°llv, vb., a vesti, a ordona; v.
Ùfe¤lv, viit. ÙfeilÆsv, aor. 2 felon, égg°llv.
pf. »fe¤lhka, a datora, a fi de folos. paragge¤law, asa, an, part. aor. 1 A. de
ÙfyalmÒw, oË (ı), ochi. la paragg°llv; pa-
Ùc°, adv., târziu. ragge¤lantew, N., pl..
ˆcetai, viit. de la ırãv. paragenÒmenow, h, on, part. aor. de la
ÙcÒmenow, h, on, part. viit. M. de la parag¤gnomai, vb., a fi alături; v.
ırãv. g¤gnomai.
ˆcon, o (tÒ), mâncare, hrană; alimente. paradramoËsa, part. aor. 2, fem., sg.,
Ùcvn≈n, part. prez. de la Ùcvn°v, «, N. de la paratr°xv, a depăşi în
vb., a face aprovizionarea cu fugă.
alimente.
paradoËnai, inf. aor. de la ParÊsatiw, ãtidow (≤), Parysatis, soŃia
parad¤dvmi, a dărui, a transmite lui Darius.
prin succesiune. pçw, pçsa, pçn, adj., tot.
parakal°v, « vb., a chema, a invita; a pãsaw, part. aor. M. de la pat°v.
povăŃui; v. kal°v. pãsxv, viit. pe¤somai, aor. ¶payon, pf.
paraklhye¤w, ye›sa, y°n, part. aor. P. de p°ponta, a suferi, a suporta, a to-
la parakal°v. lera; t¤ pay≈n, ce suferind, de ce.
paramhr¤diow, a, on, adj., care se află pat°v, «, la M. pat°omai, oËmai, vb.,
de-a lungul coapsei; tå paramh- a mânca, a se hrăni.
r¤dia, apărătoare de coapse. PathgÊaw (ı), Pategyas.
parapa¤v, viit. parapa¤sv, a vorbi patÆr, trÒw (ı), tată.
prostii, a bate câmpii. patr¤w, ¤dow (≤), patrie.
paraskeãzv, vb., a pregăti. patr“ow, a, on, adj., părintesc.
paraxvr°v, « vb., a ceda, a abandona, paÊv, viit. paÊsv, ¶pasa, pf.
a se retrage, a renunŃa în favoarea p°paka, a face să înceteze, a
cuiva, + D.; v. xvr°v. înceta, a termina; se constr. cu G. sau
pãreimi (parã + efim¤), vb., a fi de faŃă, a cu inf..
fi prezent, a asista la, + D.. Paflag≈n, Ònow (ı), paflagonian.
pãreimi (parã + e‰mi), vb., a merge către, ped¤on, o (tÒ), câmpie.
a ajunge, a se prezenta. pe¤yomai, vb., a asculta de cineva, a da
pare›nai, inf. prez. de la pãreimi(efim¤). ascultare cuiva; + D..
parelaÊnv, vb., a trece de-a lungul liniei peirãsomai, viit. M. de la peirãv, «,
frontului; v. §laÊnv. viit. peirãsv, aor. §pe¤rasa, pf.
parely≈n, oËsa, on, part. aor. de la pepe¤raka, a încerca, a se strădui.
par°rxomai; parelyÒntvn, G., peistikÆ, ∞w (≤), arta de a convinge.
pl.. peistikÒw, Æ, Òn, adj., persuasiv,
par°rxomai, vb., a trece pe lângă; v. convingător; ≤ peistikØ t°xnh, arta
¶rxomai. de a convinge sau tÚ peistikÒn.
par°xv, vb., a procura, a furniza; v. p°law, part. aor. masc., sg., N. de la
¶xv. pelãzv, vb., a se apropia.
parexvrÆsate, aor. de la p°lekw, evw (ı), secure; éskÚw p°lekw,
paraxvr°v. joc de copii „pumn închis şi
pari≈n, ioËsa, iÒn, part. prez. de la deschis”.
pãreimi, a merge către. PeloponnÆsiow, a, on, adj., din
par¤stasyai, inf. prez. M. de la Peloponez, peloponeziac.
par¤sthmi, vb., a aşeza lângă; a PelopÒnnhsow, o (≤), Peloponez.
aduce în faŃa unui tribunal; a peltastikÒn, oË (tÒ), infanteria uşoară,
prezenta sau aduce în nume propriu; peltaştii.
a aduce martori în favoarea sa. p°mptow, h, on, num. ord., al cincilea.
Parmen¤dhw, o (ı), Parmenide. p°mpv, viit. p°mcv, aor. ¶pemca, pf.
parÒ (par' ˜), de aceea. p°pomfa, a trimite.
Prrãsiow, o (ı), din Parrhasia, un Ńinut p°mcaw, part. aor., masc., sg., N. de la
din Arcadia. p°mpv.
parrhs¤a, aw (≤), libertate a cuvântului, penthkostÒw, Æ, Òn, num. ord., al
francheŃe. cincizecilea.
pepaidem°now, h, on, part. pf. M. P. de la pesÒmenow, h, on, part. viit. M.P. de la
paideÊv. p¤ptv.
peplasm°now, h, on, part. pf. P. de la pes≈n, pesoËsa, pesÒn, part. aor. A. de
plãssv. la p¤ptv.
peplasm°nvw, adv., în mod artificial, p°fka, aw, e, perf. de la fÊv; Àsper.
opus lui pefkÒtvw, în mod p°fke, cum a fost natural.
natural. ph, adv. nedef., enclitic, pe undeva.
p°ponya, aw, e, ind. pf. de la pãsxv. Phlhϊãdhw, cu G. epic Phlhϊãdev,
per¤, prep. + G., Ac., în jurul, despre; în Peleian, fiul lui Peleu, adică Achille.
compunere arată înconjurul, pÆra, aw (≤), traistă, sac.
întinderea, superioritatea, abundenŃa. P¤grhw, htow (ı), Pigres.
perig¤gnomai, vb., a dobândi; v. pi°zv, viit. pi°sv, aor. §p¤esa, a strânge,
g¤gnomai. a presa, a apăsa.
perigen°syai, inf. aor. de la pi°saw, part. aor. masc., sg., N. de la
perig¤gnomai. pi°zv.
per¤eimi, vb., a merge de jur împrejur; piyanÒn, oË (tÒ), ceea ce este demn de
(per¤ + e‰mi). încredere, persuasiv.
periely≈n, part. aor., masc., sg., N. de la piyanÒw, Æ, Òn, adj., demn de încredere,
peri°rxomai, vb., a se plimba de jur persuasiv.
împrejur. p¤nv, viit. p¤omai, aor. ¶pion, pf.
peri°txe, aor. de la peritgxãnv. p°pvka, a bea.
per¤metrow, on, adj., măsurat de jur Pis¤dai, «n (ofl), locuitori ai Pisidiei,
împrejur; ≤ per¤metrow (grammÆ), pisidieni.
linie de contur, circumferinŃă, p¤stiw, evw (≤), credinŃă, fidelitate;
perimetru; tÚ per¤metron, peri- dovadă.
metru. pistÒw, Æ, Òn, adj., fidel, credincios.
peripat°v, «, viit. peripatÆsv, a se pistÒtatow, h, on, adj. superl. de la
plimba. pistÒw.
peripatÆsontew, part. viit. A., masc., pl., pistÒthw, htow (≤), fidelitate, credinŃă.
N. de la peripat°v. PityeÊw, °vw (ı), locuitor sau originar din
peripathtikÒw, Æ, Òn, adj., care priveşte Pitthos.
filosofia peripatetică. pi≈n, part. aor. 2 de la p¤nv.
per¤stasiw, evw (≤), împrejurare, stare, plãgiow, a, on, adj., oblic.
condiŃie, situaŃie. plãgxyh, îndepărtat de la drumul drept,
perit°yeiken, ind. pf. de la perit¤yhmi, rătăcit.
vb., a pune de jur împrejur, a se plãzv, vb., a îndepărta, a face să se
încinge; v. t¤yhmi. rătăcească.
peritgxãnv, vb., a se întâlni cu, a avea pla¤sion, o (tÒ), careu; §n plais¤ƒ, în
contingenŃe cu, a ajunge în mâna careu lung.
cuiva, + D.. plãssv/-ttv, viit. plãsv, aor.
periferÒmenon, vorbă care circulă. ¶plasa, pf. p°plaka; P. aor.
perif°rv, vb., a duce de jur împrejur, v. §plãsyhn, pf. p°plasmai, a
f°rv. plăsmui, a imagina; la M. a face
P°rshw, o (ı), pers, persan. asemănător cu.
PersikÒw, Æ, Òn, adj., pers, persan. Plãtvn, vnow (ı), Platon.
ple›stow, h, on, adj. superl. de la polÊw. polem°v, «, vb., a purta război, a se
ple¤vn, ple›on sau pl°on, adj. comp. de război.
la polÊw. poliork°v, «, vb., a asedia.
plÆyomai, vb., a fi plin, a se umple. pÒliw, evw (≤), cetate, oraş-stat, oraş.
plhmmelo›en, optativ prez. A. 3, pl. de la polit°a, aw (≤), constituŃie.
plhmmel°v, «, vb., a comite o pol¤thw, o (ı), cetăŃean, concetăŃean.
greşeală împotriva măsurii, a comite pollãkiw, adv., adesea.
o greşeală din neglijenŃă; a scoate o Polkrãthw, o (ı), Polycrates; katå
notă falsă. Polkrãthn, pe vremea lui
plÆn, adv., în afară de, cu excepŃia, + G.; Polycrates.
plØn efi mÆ, doar dacă nu; plØn polÊw, pollÆ, polÊ, adj., mult.
éllã, totuşi, cel puŃin. polt°leia, aw (≤), bogăŃie.
plÆrhw, ew, adj., plin. polÊtropow, on, adj., care se întoarce în
plhs¤on, adv., aproape, în apropiere. multe sensuri; abil, versatil, capabil
plo›ow, o (ı), corabie. să înfrunte multe situaŃii.
ploÊsiow, a, on, adj., bogat, distins, pon°v, «, viit.ponÆsv, aor. 1
puternic. §pÒnhsa, pf. pepÒnhka, a se stră-
plot°v, «, imperf. §ploÊteiw, a fi dui, a munci, a depune efort.
bogat. ponhr¤a, aw (≤), răutate.
ploËtow, o (ı), bogăŃie. pÒnow, o (ı), trudă, efort.
plÊnv, imperf. ¶plon, viit. pln«, aor. ponoËntew, part. prez. A., Masc., pl., N.
¶plna; P. viit. plyÆsomai, aor. de la pon°v.
§plÊyhn, pf. p°plmai, a spăla. pÒntow, o (ı), mare.
podÆrhw, ew, adj., care ajunge până la PÒntow, o (ı), Pont,, Ńinut din Asia
călcâie. Mică.
poik¤low, h, on, adj., divers, variat, pestriŃ. poreÊv, vb., a merge, a face să treacă.
poy°v, «, viit. poyÆsv, aor. §pÒyhsa, porymeÊw, °vw (ı), luntraş, luntraşul
pf. pepÒyhka, a dori un lucru absent Charon din infern.
sau îndepărtat, a duce dorul, a por¤zv, vb., a procura.
regreta. pÒrrvyen, adv., de departe.
poyoËntew, part. prez.A., masc., pl., N. de Poseid≈n, «now (ı), Poseidon.
la poy°v. pÒsow, h, on, pron. interog., cât de mare.
poi°v, «, imperf. §po¤on, viit. potamÒw, oË (ı), râu.
poiÆsv, aor. §po¤hsa, pf. pote, adv. enclitic, cândva, într-o zi, altă
pepo¤hka, a face, a fabrica, a crea, a dată, în cele din urmă.
produce. pÒte, adv., când?
po¤hma, atow (tÒ), creaŃie, poem. pÒterow, a, on, adj. interog., care din doi.
po¤hsiw, evw (≤), poezie. po, adv. enclitic, undeva; într-un anume
poiht°ow, a, on, adj. verbal de la poi°v, fel, cumva, poate.
care trebuie făcut. poË, adv. interog., unde?
poihtikÆ, ∞w (≤), poetică. poÊw, podÒw (ı), picior; în metrică picior,
PoihtikÆ, ∞w (≤), Poetica, tratatul. măsură, metru.
poios«n, part. prez. A., fem., pl., G. de prçgma, atow (tÒ), lucru, afacere,
la poi°v. treabă, acŃiune, situaŃie, chestiune,
faptă.
pragmateÊomai, vb., a se osteni, a-şi da proym°omai, oËmai, vb., a fi plin de
silinŃa, a se ocupa cu ceva; a scrie bunăvoinŃă, a fi îndemnat să facă ce-
istorie, a trata despre istorie. va, + …w.
prakt°ow, a, on, adj. verbal de la proymÆyhti, imperativ aor., 2 sg., v.
prãttv, ceea ce trebuie sau este supra.
necesar să fie făcut. proϊãptv, vb., a arunca sau a trimite
prçjai, inf. aor. de la prãttv. înainte.
Prajiãdhw, o (ı), Praxiades. pro˝acen, aor.; pro˝acen Aidi, trimise
prãttv/-ãssv, viit. prãjv, aor. 1 la Hades.
¶praja, pf. p°praga, acŃiona, a pro›ka, adv., în mod gratuit, inutil,
face. degeaba.
kal«w(eÔ) prãttein, a o duce bine, a pro›j, kÒw (≤), zestre, dar.
face bine, a fi mulŃumit; prometvp¤dion, o (tÒ), apărătoare de
kak«w(xe›ron) prãttein, a o duce rău. frunte.
praxy°nta, part. aor. P., n., pl., N. de la PrÒjenow, o (ı), Proxenos.
prãttv, cele ce au fost făcute. proorãv, «, vb., a vedea dinainte, a
pr°pon, o (tÒ), ceea ce se cuvine, este prevedea; v. ırãv.
decent, potrivit. prop°mpv, vb., a trimite înainte, a
pr°posa, fem. de la pr°pvn, osa, escorta, a însoŃi; v. p°mpv.
on, part. prez. A. de la pr°pv, vb., prop°mcaw, sasa, san, part. aor. A. v.
a se potrivi, a se cuveni; supra.
pr°pei, impersonal, se cuvine (lat. prÒw, prep., cu G., D., Ac., lângă, peste,
decet). către, la, împotriva, prin; în com-
pr°sbw, evw, adj., bătrân, vârstnic. punere exprimă mişcarea spre,
presbÊterow, a, on, compar., mai bătrân, apropierea, legătura, adăugarea, per-
mai mare ca vârstă. severenŃa.
presbÊthw, o, adj., bătrân, vechi. prosagagÒmenow, h, on, part. aor. M. de
pr¤n, conj., înainte ca, înainte să. la prosãgv.
prÒ, prep. cu G., în faŃa, înaintea, în loc prosagoreÊv, vb., a numi, a vorbi; v.
de. égoreÊv.
proagoreÊv, vb., a prezice, a spune prosãgv, vb., a aduce; v. êgv.
dinainte; a începe să vorbească; v. proseip≈n, oËsa, Òn, part. aor. 2 de la
égoreÊv. prosagoreÊv.
proaisyãnomai, a fi informat dinainte. prosely≈n, oËsa, Òn, part. aor. de la
proaisyÒmenow, h, on, part. aor., fiind pros°rxomai, vb., a se apropia, a
informat din timp. veni la, către; v. ¶rxomai.
proeikãzv, vb. a presupune. pros°ti, adv., încă mai mult.
proeipe›n, inf. aor. de la proagoreÊv, prosÆkei, impers., se cuvine, se cade.
v. égoreÊv. prÒsyen, adv., înainte.
pro˝doien, optativ aor. de la proorãv proskn°v, «, vb., a cinsti căzând în
proyesm¤a, aw (≤), ziua fixată, termen, genunchi, a se prosterna, + Ac. sau
subînŃeles ≤m°ra. D..
proy°smiow, a, on, adj., fixat dinainte. prosknoÊmenow, h, on, part. prez. M.,
prosternându-i-se.
prosi°nai, inf. prez. de la prÒseimi, a Py¤a, aw (≤), Pythia, preoteasa lui
înainta spre, + D.. Apollo.
proskalesãmenow, h, on, part. aor. M., pnyãnomai, viit. peÊsomai, aor.
chemând la sine; v. urm. §pyÒmhn, pf. p°psmai, a se infor-
proskal°v, «, vb., a chema la; v. ma, a afla, a şti.
kal°v. pËr, prÒw (tÒ), foc.
prospes≈n, oËsa, on, part. aor. 2 de la p«ma, atow (tÒ), băutură, poŃiune.
prosp¤ptv, vb., a cădea lângă, a se p≈pote, adv., uneori; după o negaŃie,
arunca spre, a se întâmpla lângă, a niciodată.
surveni; v. p¤ptv. p«w, adv., cum, în ce fel.
prostern¤dion, o (tÒ), apărătoare de pvw, adv, cumva.
piept.
prosf°resyai, inf. prez. P. de la R
prosf°rv, vb., a purta spre; a se =ãbdow, o (≤), vargă, baghetă, băŃ,
comporta faŃă de cineva, + D.; v. baston, caduceu.
f°rv. =ñdiow, a, on, adj., uşor, facil.
prosxrãomai, «mai, vb., a se folosi de, =òstow, h, on, adj. superl. v. supra, foarte
a folosi peste măsură, a abuza de uşor.
ceva la ceva, (+ D.), tini e‡w ti sau =òsta, adv. provenit din neutrul
prÒw ti.; v. xrãomai. superlativ de la =ñdiow, foarte uşor.
prÒsvpon, o (tÒ), faŃă, chip; persoană, =acƒd¤a, aw (≤), poem epic, epopee.
personaj. =ñvn, =òon, compar. de la =ñdiow.
protera›ow, a, on, adj., din ajun,
=∞ma, atow (tÒ), cuvânt, verb.
anterior, + G., tª protera¤&
=htorikÆ, ∞w (≤), retorică.
(≤m°r&), în ajun, în ziua anterioară.
=Ætvr, orow (ı), retor, orator.
prÒteron, adv., mai înainte, mai întâi. =¤ptv, viit. =¤cv, aor. ¶rrica, pf.
protr°pv, vb., a se întoarce înainte, a
¶rrifa, a (se) arunca.
împinge înainte; a împinge, a
=ymÒw, oË (ı), ritm.
îndemna, v. tr°pv.
=Êomai, viit. =Êsomai, aor. §rrsãmhn, a
proÎtrece (pro + ¶trece), aor. de la
salva de la un pericol, a Ńine
protr°pv. deoparte, a proteja.
protropÆ, ∞w (≤), încurajare, atragere. =≈mh, hw (≤), putere, tărie, forŃă.
pro#pãrxv, vb, a fi înainte, a fi anterior,
a întreprinde primul, a da exemplu. S
profa¤nomai, vb., a se arăta, a apărea, a
Salam¤niow, a, on, din Salamina.
deveni vizibil; v. fa¤nv.
Sãrdeiw, evw (afl), Sardes, oraşul.
prÒfasiw, evw (≤), pretext.
sãrj, sarkÒw (≤), carne.
prÊmna, hw (≤), pupa, partea din spate a
satrãphw, o (ı), satrap.
corabiei.
sãtrow, o (ı), satir.
pr–hn, adv., în cele din urmă; alaltăieri.
pr«ton, adv., mai întâi. satÒn, contras de la seatÒn, pron.,
refl., 2. sg., masc., Ac.., pe tine
pr«tow, h on, num. ord., primul, cel
însuŃi.
dintâi.
satoË, contras de la seato∞, pron.
ptol¤eyron, o (tÒ), oraş întărit.
refl., 2, sg., G., al tău însuŃi.
ptvxÒw, Æ, Òn, adj., sărac, cerşetor.
sat“, contras pt. seat“, pron. refl., sofisteÊsaw, sasa, san, part. aor. de la
2, sg., D., Ńie însuŃi. sofisteÊv, vb., a fi sofist, a practica
saf°w, adv., în mod limpede, desluşit. sofistica, a preda lecŃii de sofistică.
saf°stata, adv. superl., foarte limpede, sofistÆw, oË (ı), sofist; fals filosof.
cât mai limpede. sofÒw, Æ, Òn, adj., înŃelept; ı sofÒw,
safÆw, °w, adj., limpede, clar. înŃeleptul.
s°, pron. pers., 2 sg., Ac., pe tine. sof≈tatow, h, on, adj. superl. de la
se, pron. pers., forma enclitică, v. supra. sofÒw.
seatoË, ∞w, oË, pron. refl., al tău însuŃi. spãv, «, a smulge.
seiÒmenow, h, on, part. prez. de la se¤v, spodÆ, ∞w (≤), grabă; zel, diligenŃă,
scuturat. efort; sÊn spodª, în grabă; cu
seisãxyeia, aw (≤), abolirea garantării mare efort.
datoriilor cu libertatea persoanei, stãdion,o (tÒ), stadiu, măsură de
introdusă de Solon, seisahteia. lungime de 600 de picioare.
se¤v, vb., a clătina, a mişca, a scutura. staymÒw, oË (ı), staŃiune, popas, loc de
selÆnh, hw (≤), luna (astrul). popas, distanŃa parcursă într-o zi de
semnÒw, Æ, Òn, adj., sacru, sfânt; marş.
maiestuos, măreŃ. stenvpÒw, Òn, adj., drept, strâns, îngust,
semnÒterow, a, on, compar. de la semnÒw. strâmt; ca subst., strâmtoare.
shma¤nv, viit. shman«, aor. §sÆmhna, st°fv, viit. st°cv, aor. ¶steca, a
pf. sesÆmagka, a semnifica, a da răspândi de jur împrejur, a împodobi
sens, a semnala. cu coroane.
shme›on, o (tÒ), semn. stÆsaw, sasa, san, part. aor. 1 de la
sigÆ, ∞w (≤), tăcere, linişte. ·sthmi; forma stÆsantew, N., pl.,
Simm¤aw, o (ı), Simmias. masc., care stabiliră.
Sthsikle¤dhw, o (ı), Stesicleides.
SinvpeÊw, °vw (ı), originar din Sinope,
st›fow, ow (tÒ), masă compactă, trupe
locuitor din Sinope, adică Diogene
Cinicul. masate.
sk°low, o (tÒ), picior, gambă. stoixe›on, (tÒ), element, principiu; literă.
skeÆ, ∞w (≤), echipament, recuzită. stÒma atow (tÒ), gură, deschidere,
skeËow, ow (tÒ), recuzita actorului. deschizătură.
stÒmion, o (tÒ), deschidere, intrare.
skhptoËxow, o (ı), care poartă sceptrul.
stoxãzomai, vb., a avea în vedere, a
skiÒyhrow, on, adj., de cadran solar; tÚ
cerceta, a tinde.
skiÒyhron (ˆrganon), cadran solar.
strãtema, atow, (tÒ), armată.
skop°v, «, vb., a cerceta.
strateÊv, vb., a face expediŃie, a merge
skÊfow, o (ı), cupă, vas de băut apa.
la război; a fi soldat.
soi, pron. pers., 2 sg., D., forma enclitică, strathgÒw, oË (ı), strateg.
Ńie. stratiã, çw (≤), armată.
so¤, pron. pers., 2 sg., D., Ńie.
strati≈thw, o (ı), soldat.
SÒlvn, vnow (ı), Solon, legislatorul.
streptÒn, oË (ı), cuirasă din inele, un fel
sÒw, sÆ, sÒn, pron. pos., al tău.
de zale.
soË, pron. pers., 2 sg., G., al tău. Stmfãliow, a, on, adj., din Stymphalos,
so, pron. pers., 2 sg., G., forma enclitică, stimfalian.
al tău. StÊj, StgÒw (≤), Styxul.
Sofa¤netow, o (ı), Sofainetos. sÊ, pron. pers., 2 sg., tu.
sggenÆw, °w, adj., de aceeaşi origine, smprãttv/ãssv, vb., a face
înrudiŃi, din aceeaşi rasă. împreună ceva, a asista, a ajuta, a se
sgg¤gnomai, vb., a fi împreună cu, a se asocia; + D.; v. prãttv.
naşte împreună cu, a avea relaŃii cu, a smfilosof°v, «, vb., a filosofa
trăi cu, + D.; v. g¤gnomai. împreună cu.
sÊggramma, atow, (tÒ), tratat, lucrare, sÊn, prep., cu D., cu; în compunere
compoziŃie. exprimă asocierea, uniunea,
sggn≈mh, hw (≤), iertare, indulgenŃă, simultaneitatea, conformitatea.
permisiune. snantãv, «, vb., a se întâlni; + D..
sggrafÆ, ∞w (≤), acŃiune de a compune, sndeipn°v, «, vb., a lua masa împreună
descriere, compoziŃie, lucrare scrisă, cu; + D..
lucrare de istorie; act, tratat, contract, sn°bh, aor. 2 de la smba¤nv.
înscris. sneid≈w, ›a, Òw, part. prez. de la
sggrãfv, vb., a scrie, a compune. sÊnoida, fiind conştient.
sgkãyhmai, vb., a şedea cu, a fi aşezat sÊneimi, vb., a se uni, a fi împreună, a se
alături, în acelaşi loc sau timp. întruni; (sÊn, e‰mi).
sgkekrãmenow, h, on, part. pf. P. de la
snepilambãnv, vb., a veni în ajutor
sgkerãnnmi, vb., a amesteca.
cuiva; + D.; v. lambãnv.
sgkekr¤syai, inf. pf. P. de la sgkr¤nv.
snespeirãmenow, h, on, part. aor. de la
sgkoinvn°v, «, vb., a se asocia, + D..
sspeirãv, «, a masa trupele;
sgkr¤nv, vb., a asambla, a combina, a
tãjiw snespeiram°nh, trupă masată în
compara; v. kr¤nv.
coloană.
sgxvr°v, «, vb., a merge împreună, a snestãnai, inf. aor. de la sn¤sthmi.
conveni, a se înŃelege; a permite. v. snetãtteto, aor. de la sntãttv/
xvr°v.
ãssv, a aranja, a rândui împreună.
sllambãnv, vb., a pune la un loc, a
snex≈rhse, aor. de la sgxvr°v.
cuprinde, a aduna, a închide. v.
snÆyeia, aw (≤), obişnuinŃă.
lambãnv.
snyevr°v, «, a contempla sau a privi
sll°gv, imperf. sn°legon, viit.
împreună.
sll°jv, aor. sn°leja, pf. sne¤-
sÊnyhma, atow (tÒ), parolă.
loxa, a aduna, a reuni.
sn¤esan, imperf. de la
sll°jaw, sasa, san, part. aor. de la
sn¤hmi, vb., a trimite sau a lansa
sll°gv.
împreună, unul contra altuia, a
smba¤nv, vb., a merge împreună, a apropia; a se înŃelege unii cu alŃii; v.
cădea de acord, a se uni, a se ·hmi.
întâmpla; smba¤nei, impers., se sn¤sthmi, vb., a pune împreună, a
întâmplă. v. ba¤nv. compara, a înŃelege, a se uni, ; a fi , a
smbãllv, vb., a contribui, a explica; v. exista, a consta; v. ·sthmi.
bãllv. sÊnoida, vb., a fi conştient.
smboletikÒw, Æ, Òn, adj., privitor la sn≈n, snoËsa, snÒn, part. prez. de la
deliberare, deliberativ. sÊneimi (sÊn, efim¤).
smboleÊv, vb., a delibera; + D.; v. sntiyª, conj. prez de la
boleÊv. snt¤yhmi, vb., a pune împreună, a
smbolÆ, ∞w (≤), deliberare. compune.
smpa¤zv, vb., a se juca împreună; + D.. sËrigj, iggow, (≤), flaut, syrinx.
sspeirãv, «, vb., a înainta în coloană tãde, pron. dem. n. de la ˜de, ¥de, tãde.
masată. taktikÒw, Æ, Òn, adj., abil, tactician, bun
sstrateÊv, vb., a face războiul organizator.
împreună cu, a fi tovarăş de arme cu. tala¤pvrow, on, adj., nefericit.
sstrati≈thw, o (ı), tovarăş de arme. tãlanton, o (tÒ), talant (monedă);
sxnÒn, adv., timp îndelungat, adesea. cântar.
sxnÒw, Æ, Òn, adj., continuu, neîntrerupt, tãjai, inf. aor. de la tãttv.
compact, îndelungat, numeros. tãjiw, evw (≤), ordine, linie de luptă,
sxnÚw xrÒnow, mult timp, durată mare. front; aranjament, aşezare, linie,
sfãgion, o (tÒ), victimă de sacrificiu. rând.
sfãgia kalã, victimele dau semne t' êlla = tå êlla.
favorabile. tapeinÒw, Æ, Òn, adj., de jos, umil,
sfa›ra, aw(≤), sferă. neînsemnat; descurajat; supus.
sfairoidÆw, °w, adj., de formă sferică. tarãttv/-ãssv, viit. tarãjv, aor.
sfet°r˙sin, formă epică pentru §tãraja, pf. tetãraxa, a tulbura.
sfet°raiw, de la sf°terow, a, on, taÈtÒn = tÚ aÈtÒ.
pron. pos., 3 pl., al lor. tarhdÒn, adv., asemenea unui taur.
aÈt«n sfet°r˙sin étasyal¤˙sin, tarhdÚn Ípobl°pein, a privi ca un
din propria lor nebunie. taur, adică dintr-o parte şi în jos, cu
sfe›w, pron. pers. 3, N., ei; G., sf«n, al neîncredere.
lor; D., sf¤si(n), lor; Ac., sfçw, pe tãxa, adv., îndată.
ei. tãxistow, h, on, adj. superl. de la
sfÒdra, adv., în mod violent; foarte. taxÊw, e›a, Ê, adj., repede, iute.
sxedÒn, adv., aproape, poate, aproximativ. ta≈w, ≈ (ı), păun.
sxolãzv, vb., a nu avea ocupaŃie, a fi te, conj. enclitică, şi (lat. que).
disponibil, neocupat. teyeam°now, h, on, part. pf. de la
sxolÆ, ∞w (≤), răgaz, inactivitate, timp yeãomai; teyeam°now e‡h, opt. pf. M..
liber; şcoală. sxolØn êgein, a avea teynãnai, inf. pf. de la ynπskv, a muri.
timp liber. teynhk°nai, inf. pf. de la ynπskv.
s≈zv, viit. s≈sv, aor. ¶svsa, pf. t°knon, o (tÒ), născut, copil.
s°svka, viit. P. svyÆsomai, a teleiÒv, «, vb., a împlini, a realiza, a
salva. săvârşi, a desăvârşi.
Svkrãthw, ow (ı), Socrate. teleta›ow, a, on, adj., final, ultim.
s«ma, atow (tÒ), trup, corp. teletãv, «, viit. teletÆsv, aor.
s≈sasan, part. aor. A., fem., sg., Ac., pe §teleÊthsa, pf. teteleÊthka, a
cea care m-a salvat. termina, a sfârşi; a muri.
Svs¤aw, o (ı), Sosia. teletÆ, ∞w (≤), sfârşit, moarte.
Svs¤dhmow, o (ı), Sosidemos. t°low, ow (tÒ), scop, intenŃie, sfârşit.
Svs¤stratow, o (ı), Sosistratos. Terc¤vn, vnow (ı), Terpsion.
svtÆr, ∞row, ı), salvator. tetagm°now, h, on, part. pf. P. de la
Svfron¤skow, o (ı), Sofroniscos. tãttv.
tetaragm°now, h, on, part. pf. P. de la
tarãttv.
T tettarãkonta, num. card., patruzeci.
tã, art. n. pl..
t°ttarew/t°ssarew, vn, num. card., tosoËtow, tosaÊth, tosoËto, adj., atât
patru. de mare.
t°tartow, h, on, num. ord., al patrulea. toÈnant¤on, crasis pentru tÚ §nant¤on,
tetelethk≈w, ›a, Òw, part. pf. A. de la contrariul.
teletãv. toÈnteËyen, adv., crasis, pt. tÚ §nteËyen,
tetrimm°now, h, on, part. pf. P. de la de atunci, de acolo.
tr¤bv. tÒte, adv., atunci.
teÊjomai, viit. de la tgxãnv. tot¤, pron. dem., v. otow.
teËxe, ind. prez. de la toËto, pron. dem., n., v. otow.
teÊxv, vb., a făuri, a construi, a face, a tragikÒw, Æ, Òn, adj., care priveşte sau se
face să devină, a pune într-o anumită referă la tragedie;
stare. ≤ tragikÆ (po¤hsiw), poezia tragică,
t°xnh, hw (≤), meşteşug, artă. tragedia.
texnikÒw, Æ, Òn, adj., care priveşte arta, trãpeza, hw (≤), masă.
care aparŃine unei arte; tehnic. traËma, atow (tÒ), rană, lovitură.
thlikoËtow, aÊth, oËto, adj., atât de trãxhlow, o (ı), ceafă, gât.
mare, atât de bătrân. tre›w, tr¤a, num. card., G. tri«n, D.
t¤yhmi, viit. yÆsv, aor. ¶yhka, pf. tris¤, trei.
t°yeika, a pune, a aşeza, a stabili, a tr°pv, viit. tr°cv, aor. 1 ¶treca, aor.
expune. 2 ¶trapon, pf. t°trofa şi
t¤yentai, ind. prez. M.P. de la t¤yhmi. t°trafa, a întoarce, a se întoarce.
t¤law, part. aor. de la trefÒmenow, h, on, part. prez. P. de la
t¤llv, aor. ¶tila, a smulge părul, penele, tr°fv, viit. yr°cv, aor. ¶yreca, pf.
a jumuli. t°trofa şi t°trafa, a hrăni, a
t¤mhma, atow, (tÒ), preŃ, valoare; în sens creşte, a întreŃine.
negativ, amendă, pedeapsă. tr°xv, viit. dramoËmai, aor. ¶drmon, pf.
t¤w, t¤ (G. tinÒw), pron. interog., cine, ce. dedrãmhka, a alerga, a se grăbi
tiw, ti (G. tinow), pron. nedef. enclitic, către.
cineva, ceva. triãkonta, num. card., treizeci.
t¤ toËto, ce înseamnă asta, ce vrea să zică triakÒsiow, a, on, num. card., trei sute.
asta, ce înŃelegi prin asta. tr¤bv, viit. tr¤cv, aor. ¶trica; pf. P.
titr≈skv, viit. tr≈sv, aor. ¶trvsa,
t°trimmai, a freca, a pisa, a tritura.
pf. t°trvka, a străpunge, a răni.
tr¤tow, h, on, num. ord., al treilea.
toigaroËn, conj., iată deci de ce, deci,
Tro¤a, aw (≤), Troia; ionic, Tro¤h.
astfel.
tropÆ, ∞w (≤), ocol, întoarcere; evoluŃie,
to¤nn, adv., astfel, într-adevăr; mai
revoluŃie; solstiŃiu.
departe.
trÒpon tinã, într-un fel oarecare, într-un
toiÒsde, toiãde, toiÒnde, adj., astfel de.
anume fel.
to›sin = to›w.
trofÆ, ∞w (≤), hrană.
tojey∞nai, inf. prez. P. de la
trfÆ, ∞w (≤), viaŃă uşoară, trândăvie.
tojeÊv, vb., a trage cu arcul.
trvye¤w, ye›sa, y°n, part. aor. P. de la
tÒjema, atow (tÒ), săgeată.
titr≈skv.
tolmhrÒw, ã, Òn, adj., curajos, îndrăzneŃ.
Tr≈ϊow, a, on, adj., troian; contras,
tÒnow, o (ı), coardă; accent, ton.
Tr“ow.
tÒpow, o (ı), loc, spaŃiu; loc comun.
tgxãnv, viit. teÊjomai, aor. 2 ¶txon, Íp°rgervw, on, adj., foarte bătrân, peste
pf. tetÊxhka, a atinge, a numeri, a măsură de bătrân.
se afla întâmplător, a se întâlni; a ob- Uper¤vn, ¤onow (ı), Cel care merge
Ńine de la cineva ceva: tgxãnein t¤ deasupra, Hyperion.
tinow, cu Ac. obiectului şi G. ÍpestÆsato, aor. 1 M. de la Íf¤sthmi.
persoanei; cu inf. obiectului; cu G. Íp°xv, viit. Íf°jv, aor. Íp°sxon, a Ńine
persoanei însoŃit de parã, §k, ÍpÒ dedesubt, a aşeza sub; a supune unei
şi G. obiectului. judecăŃi, a da socoteală, explicaŃii; a
tÊrannow, o (ı), tiran. susŃine. v. ¶xv.
Tr≈, oËw (≤), Tyro, fiica Salmoneei. ÍpÒ, prep., + G., D., Ac., prin, de către, din
tflÒw, Æ, Òn, adj., orb, orbit. cauza, sub, în, lângă; în compunere
tÊxh, hw (≤), soartă, întâmplare, noroc sau exprimă supunerea, succesiunea,
sustragerea clandestină, subterfugiul,
nenoroc.
acŃiunea secretă.
U Ípobl°pv, vb., a privi pe dedesubt, în
jos, cu neîncredere, nemulŃumire sau
Uãkinyow, o (ı), Hyacinthos, nume. dispreŃ; v. bl°pv.
Ïbriw, evw (≤), ceea ce depăşeşte măsura, Ípobl°caw, sa, san, part. aor. A. de la
exces. Ípobl°pv.
ÍbristÆw, oË, adj. masc., violent, Ípode¤knmi, vb., a arăta, a oferi un
impetuos, orgolios, lipsit de măsură. exemplu, a demonstra; v. de¤knmi.
ÍgieinÒw, Æ, Òn, adj., care contribuie la
ÍpÒyesiw, evw (≤), ceea ce se pune ca
sănătate.
fundament, principiu, supoziŃie, idee
Ïdvr, atow (tÒ), apă.
fundamentală.
fle›w, pl. de la flÒw. ÍpÒkeimai, vb., a fi aşezat sub, în faŃa, la
flÒw, oË (ı), fiu. picioare; a sta înainte, a forma
Ílakt°v, «, vb., a lătra. subiectul sau a fi obiectul supus
Ïlh, hw (≤), pădure; lemn; substanŃă; atenŃiei; v. ke›mai.
materie. Ípoke¤menon, h, on, part. prez. M. P. de la
Ímçw, pron. pers., 2 pl., Ac.. ÍpÒkeimai; tÚ Ípoke¤menon, ceea
Íme›w, pron. pers., 2 pl., N., V.. ce serveşte ca fundament al discuŃiei,
Ím›n, pron. pers., 2 pl., D.. subiect, obiect, text, materie.
Ím«n, pron. pers., 2 pl., G.. Ípokr¤nasyai, inf. prez. de la
Ïparxow, o (ı), hiparh, locŃiitor. Ípokr¤nv, vb., a separa, a distinge; la M.
Ípãrxv, imperf. Èp∞rxe, viit. Ípãrjv, a da replica, a răspunde, a juca un
aor. Íp∞rja, a fi, a fi la dispoziŃia rol, a fi actor; v. kr¤nv.
cuiva, + D., Ípãrxein tini. Ípokrit∞w, oË (ı), actor.
Íp°deije, aor. 1 de la Ípode¤knmi. ÍpÒkrisiw, evw (≤), acŃiunea oratorică,
Íp°menen, aor. de la Ípom°nv. declamaŃie.
Íp°r, prep., + G., Ac., pe, privitor la, ÍpokritikÒw, Æ, Òn, adj., privitor la arta
pentru, peste, dincolo de; în com- actorului; ≤ ÍpokritikÆ (t°xnh),
punere exprimă adăugarea, excesul. arta actorului.
ÍperbolÆ, ∞w (≤), exces, exagerare; Ípolambãnv, vb., a lua pe dedesubt, a
hiperbolă; efiw ÍperbolÆn, peste susŃine, a surprinde, a percepe socoti,
măsură. a gândi, a considera, a fi de părere, a
bănui; v. lambãnv.
Ípom°nv, viit. Ípomen«, aor. Íp°meina, FalhreÊw, °vw (ı), locuitor din Faler,
pf. Ípomem°nhka, a aştepta; a originar din Faler.
suporta, a suferi; a îndrăzni; a fãnai, inf. prez. de la fhm¤.
rămâne. fanerÒw, ã, Òn, adj., vizibil, clar,
Ípomimnπskein, inf. prez. A. de la limpede.
Ípomimnπskv, viit. ÍpomnÆsv, aor. fan∞nai, inf. aor. 2 de la fa¤nv.
Íp°mnhsa, a aduce aminte, a face Fan¤aw, o (ı), Phanias, nume.
menŃiune, a aminti ceva cuiva, Ac. fãragj, ãggow (≤), vale, prăpastie, abis.
obiectului şi D. persoanei, Ípomim- fãrmakon, o (tÒ), otravă.
nπskein tinã tinow. fas¤, 3 pl. de la fhm¤.
ÍpopteÊv, vb., a bănui, a presimŃi. fãskv, vb., a spune, a declara.
ÍposhmeiÒomai, oËmai, vb., a lua note de faËlow, h, on, adj., rău, prost, slab;
lectură, a înregistra vorbele cuiva. neglijent; simplu.
Íposhmeivsãmenow, part. aor. M., v. f°rvn, osa, on, part. prez. A. de la
supra. f°rv.
Ípot¤yesyai, inf. prez. M. de la f°retai, impersonal, se spune, de la
Ípot¤yhmi, vb., a pune sub, a presupune, f°rv, viit. o‡sv, aor. 1 ≥negka, aor. 2
a-şi imagina; a sfătui: v. t¤yhmi. ≥negkon, pf. §nÆnoxa, a purta, a
Ïptiow, a, on, adj., orizontal, plat; duce, a aduce, a suporta.
uniform; culcat pe spate. feÊgv, viit. feÊjv, aor. ¶fgon, pf.
Íp≈ptee, imperf. de la ÍpopteÊv. p°fega, a fugi de, a scăpa de, +
Ístera¤a, aw (≤), ziua următoare. Ac..
Ïsteron, adv., mai târziu, după aceea. feÊgvn, osa, on, part. prez. A. de la
Íf¤sthmi, vb., a pune dedesubt, a susŃine; feÊgv.
a pune ca bază, ca fundament; a fhm¤, viit. fÆsv, aor. 1 ¶fhsa, aor. 2
opune rezistenŃă; a-şi propune; v. ¶fhn, a spune, a afirma.
·sthmi.
f∞sai, inf. aor. de la fhm¤.
fhs¤, 3 sg. de la fhm¤.
F
fy°ggomai, vb., a rosti; a striga.
Fabvr›now, o (ı), Favorinus. fye¤rv, viit. fyeir«, aor. ¶fyeira, pf. 1
faidrÒw, ã, Òn, adj., luminos, clar, senin; ¶fyarka, pf. 2 ¶fyora, a distruge.
bucuros, vesel. fil°v, «, vb., a iubi, a trata prieteneşte, a
faidrÒterow, a, on, adj. compar. de la
da semn de prietenie, a săruta, a
faidrÒw. mângâia.
Fa¤dvn, vnow (ı), Phaidon. fil∞sai, inf. aor. de la fil°v.
Faid≈ndhw, o (ı), Phaidondes. f¤lippow, on, adj., iubitor de cai.
Fainar°th, hw (≤), Phainarete, mama lui F¤lippow, o (ı), Filip.
Socrate. filoyÊthw, o (ı), căruia îi place să ofere
fa¤nv, viit. fan«, aor. ¶fhna, pf. sacrificii.
p°fagka; P. fa¤nomai viit. filokÊnhgow, on, adj., iubitor de
fanÆsomai, aor. §fãnhn, pf. vânătoare.
p°fasmai, a arăta, a se arăta, a f¤low, h, on, adj., prieten.
părea. filosof°v, «, vb., a iubi ştiinŃa,
fãlagj, aggow (≤), falangă. învăŃătura; a filosofa.
filÒsofow, o (ı), filosof.
f¤ltron, o (tÒ), farmec, atracŃie, xalkÒw, oË (ı), aramă; bani de aramă, a
seducŃie. opta parte dintr-un obol, cea mai
Fliãsiow, a, on, adj., locuitor sau mică monedă.
originar din Phliunt. xãriw, xãritow (≤), Ac. xãrin, bucurie,
fob°omai, oËmai, vb., a se teme. plăcere; mulŃumire, recunoştinŃă;
foboÊmenow, h, on, part. prez. de la favoare; har, graŃie; xãrin, adv.,
fob°omai. pentru + G.: dÒjhw xãrin, pentru
Fo›nij, ikow (ı), fenician. glorie.
foneÊv, vb., a omorî. Xãroc, opow (ı), Charops, nume.
fojÒw, Æ, Òn, adj., ascuŃit, cu capul ascuŃit. xãsma, atow (tÒ), deschidere; abis, hău.
foit°v, «, vb., a frecventa, a merge des. xe¤r, xeirÒw (≤), mână. D. pl. xers¤, G. pl.
foit«n, part. prez. A. de la foit°v. xeir«n.
frãzv, vb., a arăta, a spune; a ordona. xe¤ristow, h, on, superl. de la kakÒw.
frÒnhsiw, evw (≤), gândire, inteligenŃă, xe¤rvn, xe›ron, compar. de la kakÒw.
raŃiune, înŃelepciune. xeirotone›syai, inf. prez. P. de la
frÒnimow, on, adj., înŃelept. xeiroton°v, «, vb., a numi prin ridicarea
fronim≈tatow, h, on, adj. superl. de la mâinii; a alege prin ridicarea mâinii.
frÒnimow. xel≈nh, hw (≤), broască Ńestoasă.
froÊrarxow, o (ı), comandant al unui xil¤oi, ai, a, num. card., mii.
post de gardă. xol¤kion, o (tÒ), intestin, maŃ.
FrÊj, gÒw (ı), frigian. xrãomai, «mai, vb., a se folosi de + D..
fgãw, ãdow (ı), fugar, dezertor. 1 xrãv, viit. xrÆsv, aor. ¶xrhsa, a
fgÆ, ∞w (≤), fugă, derută; efiw fgØn împrumuta ceva cuiva; a procura; a
¶trece, îi întoarse pe fugă. întreprinde ceva.
2 xrãv, «, vb., a da un oracol, a prezice.
fÊlaj, akow (ı), sentinelă, gardian,
paznic; corp auxiliar de gardă. xrÆ, impers., trebuie, ar trebui.
fËllon, o (tÒ), frunză; foaie. xre¤a, aw (≤), întrebuinŃare, folosinŃă,
fsikÒw, Æ, Òn, adj., natural, înnăscut; trebuinŃă, necesitate.
fizic. xre≈n, part. n. cu val impers. de la xrÆ;
fÊsiw, evw (≤), natură, fire. prÚw tÚ xre≈n, peste măsură.
fÊv, imperf. ¶fon, viit. fÊsv, aor. 1 xrπzv, vb., a fi lipsit de, a avea nevoie
¶fsa, aor. 2 ¶fn, pf. p°fka, m. de; a da un oracol.
xr∞ma, atow (tÒ), lucru, afacere; valoare,
m. ca pf. §p°fkein, a face să
bani, avere.
crească, a da naştere; a (se) naşte, a
xrÆsantaw, part. aor. A., masc., pl., Ac.
creşte.
fvnÆ, ∞w (≤), glas, voce. de la xrãv.
fvt¤zv, vb., a lumina. xrÆsimow, h, on, adj., folositor, necesar.
xr∞syai, inf. aor. P. de la xrãomai, + D..
xrÒa, aw (≤), piele; culoare.
xronikÒw, Æ, Òn, adj., care se referă la
X timp; tå xronikã (bibl¤a) sau afl
Xairef«n, «ntow (ı), Chairephon, xronika¤ (grafa¤), cronici, anale.
nume. xrÒnow, o (ı), timp.
xrs¤on, oË (tÒ), bucată mică de aur;
monedă de aur; sumă de bani.
xrsÒw, oË (ı), aur. ıpl¤zv, a se echipa cu arme grele.
xvlÒw, Æ, Òn, adj., instabil, fără echilibru; Àrizon, imperfect de la ır¤zv, viit.
slab de minte. ır¤sv, aor. Àrisa, pf. Àrika,
x≈ra, aw (≤), Ńară, pământ, regiune, Ńinut; a limita, a delimita, a stabili, a defini.
amplasament, poziŃie, post. reje, imperf. de la Ùr°gv, a întinde, a
xvr°v, «, vb., a face loc, a se retrage, a oferi.
pleca; a cuprinde, a conŃine. …r¤syv, imperativ P., (să) fie stabilit.
xvr¤zv, vb., a separa, a se separa. …roskÒpion, o (tÒ), instrument, aparat
care arată ora, horoscop.
1 …w, conj., că, să, cât de, încât, când;
C precum, cum.
2 …w, adv., astfel.
c°gv, viit. c°jv, aor. ¶cija, a blama.
Àsper, adv., cum, ca şi cum, întocmai ca.
cednÒw, Æ, Òn, adj., chel.
Àste, conj., încât.
cedofanÆw, °w, adj., care nu are lumină
»f°lei, imperf. de la Ùfe¤lv, a fi dator, a
proprie.
datora recunoştinŃă.
c∞gma, atow (tÒ), ceea ce se obŃine prin
»f°limow, h, on, adj., folositor.
pilire, pilitură, praf. »felim≈tatow, h, on, superl. de la
cilÒw, Æ, Òn, adj., fără echipament militar, »f°limow.
fără coif sau arme de apărare; opus ’xeto, imperf. de la o‡xomai, a pleca; a
lui …plism°now, înarmat. muri.
cÒgow, o (ı), blam, reproş; opus lui
¶painow, laudă.
cxÆ, ∞w (≤), suflet; bărbat sau femeie.
cÊxoito, optativ de la cÊxv.
cxÒm°na, part. prez. M., n., pl., N. de la
cÊxv, vb., a sufla; a se răci, a îngheŃa.
Ω
Œ, interj., o!
œde, adv., aici; astfel.
»dÊreto, aor. de la ÙdÊromai, a jeli.
»y°v, «, viit. sv, aor. 1 Œsa, pf.
yhka, a împinge cu violenŃă.
»kÊthw, htow (≤), iuŃeală, viteză.
»nomãsyh, aor. P. de la Ùnomãzv, a
numi.
Œmow, o (ı), umăr.
n, oËsa, ˆn, G. ˆntow, oÊshw, ˆntow,
part. prez. de la efim¤.
⁄per, D. de la ˜sper.
…plism°now, h, on, part. pf. P. de la

Manual Limba Greaca Veche Anul 2

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Manual Limba Greaca Veche Anul 2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Modulul de studiu: LIMBA VECHE DE PROFIL - GREACA VECHE

Titularul cursului: lect. dr. Dana Dinu

2. Obiectivele generale ale cursului:

1. A. Introducere în istoria Greciei antice. Grecia preistorică

3. A. Grecia istorică şi epocile ei. Elenismul arhaic (≈800-≈500).

5. A. Grecia post-clasică (400-323)

6. A. Grecia elenistică (323-31).

• ANEXA 1: Texte suplimentare

A. Introducere în istoria Greciei antice. Grecia preistorică:

B. Limba greacă veche:

Timpul alocat: 4 ore

A. Introducere în istoria Greciei

ConfiguraŃia geografică a teritoriilor locuite de greci

MigraŃia triburilor greceşti: ionienii, aheii, eolienii şi dorienii

Cronologia sintetică a perioadei preistorice

B. NoŃiuni de limbă greacă

Dialectele limbii greceşti.

Alfabetul grec şi diacriticele

surde sonore aspirate

• Siflantele: surdă s, sonoră z.

Locul accentelor în scris

Legea consoanelor finale

Locul şi tipul accentului rezultat din contracŃie depind de locul şi

Contactul dintre două consoane:

Semnele de punctuaŃie sunt:

Dare¤o ka‹ Parsãtidow g¤gnontai pa›dew dÊo, presbÊterow m¢n

A. Grecia protoistorică sau epoca obscură sau epoca geometrică (1100-800)

Timpul alocat: 4 ore

Cabanes, Pierre, Mic atlas istoric al AntichităŃii greceşti, Polirom, 2001

A. Introducere în istoria Greciei

Formarea dialectelor greceşti

Inventarea scrierii alfabetice

Micenianul târziu 1125-1075

• Greaca are zece părŃi de vorbire care se clasifică în:

*Notă. Pentru a nu aglomera informaŃiile din paradigmele numelor pe care le

3. Modurile sunt şase. Patru moduri sunt personale: indicativul,

• Radicalul verbal sau rădăcina, R., indică sensul general al verbului, în

pl. -µεν -µεν -µεθα -µεθα

• Numărul. Greaca are trei numere: singular, plural şi dual. Singularul şi

• Tema prezentului. Pe această temă se formează două timpuri:

• Diateza medio-pasivă are aceeaşi structură ca activul, iar desinenŃele sunt

• Conjugarea verbului lÊ-v ,,dezleg’’, tema prezentului lÊ-.

A. Grecia istorică şi epocile ei. Elenismul arhaic (≈800-≈500).

B. Articolul. Temele nominale în -a

Timpul alocat temei: 4 ore

Cabanes, Pierre, Mic atlas istoric al AntichităŃii greceşti, Polirom, 2001

A. Introducere în istoria Greciei

Epoca arhaică (800-500)

ApariŃia schimbului comercial bazat pe monedă

Criza lumii greceşti arhaice

Marea colonizare greacă

Cronologia sintetică a epocii arhaice

Apare înregistrat numele de eleni sec. VII

ex.: ı pol¤thw, toË pol¤to ,,cetăŃean’’; ı nean¤aw, toË

• Contrasele de declinarea I sunt substantive feminine şi masculine, comune

1. Verbul t¤yhmi ,,a pune, a face”. R. ye-/yh-.

Indicativ Conjunctiv Optativ Imperativ Participiu Infinitiv

Indicativ Participiu Infinitiv

A. Grecia clasică (≈500-≈404)

B. Temele nominale în -oo/-ee. Declinarea a II-a.

Timpul alocat: 6 ore

Grecia clasică (500-400)

Primul război cu perşii (490)

Al doilea război cu perşii (480)

Declinarea pronumelui demonstrativ otow, aÏth, toËto