Sari la conținut

Arată/ascunde bara laterală

Căuta re Sa lt

 Creare cont
 Autentificare
Unelte personale


Cuprins
 ascunde

Început

Filogenia calului

Biologie

Toggle Biologie subsection

Durata de viață și etape

Mărime și măsurători
o

Ponei

Rase de cai și ponei

Utilizarea în alimentație

Caii în România

Note

Vezi și

Legături externe

Cal
227 limbi

 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric
mamifer erbivor

Pentru alte sensuri, vedeți Cal (dezambiguizare).

Cal domestic

Stare de conservare

Domesticit

Clasificare științifică

Regn: Animalia

Încrengătură: Chordata

Subîncrengătură: Vertebrata

Clasă: Mammalia

Subclasă: Theria

Infraclasă: Placentalia

Ordin: Perissodactyla

Familie: Ecvide

Gen: Equus

Specie: E. ferus

Subspecie: E. f. caballus

Nume trinomial

Equus ferus caballus

 Linnaeus, 1758[1]

Sinonime

48[2]

Modifică text 

Frizon

Calul (Equus ferus caballus) este un mamifer erbivor copitat de mărime considerabilă,

fiind una dintre cele șapte specii moderne ale genului Equus. Face parte
din ordinul Perissodactyla, familia Ecvide. Originar din Europa și Asia, este răspândit în
prezent pe toate continentele; provine din trei strămoși: cal diluvial (Equus robustus), cal
mongol (Equus ferus przewalski) și cal tarpanic (Equus ferus ferus). Există mai multe
rase de cai: pentru călărie, tracțiune și samar.
Anatomia cailor le permite să se folosească de viteză pentru a scăpa de prădători. Caii
au un bine dezvoltat simț al echilibrului și instinctul de a lupta sau a fugi în caz de
pericol. Legată de această necesitate de a scăpa de prădători în sălbăticie este o
trăsătură neobișnuită: caii sunt capabili de a dormi în picioare. Caii de sex feminin,
numite iepe, au o perioadă de gestație de aproximativ 11 luni (340 de zile), iar puiul,
numit mânz, poate sta în picioare și alerga la scurt timp după naștere. Cei mai mulți cai
domestici încep pregătirea cu șa sau ham la vârste cuprinse între doi și patru ani. Ei
devin adulți la vârsta de cinci ani, și au o durată de viață medie între 25 și 30 de ani.
Corpul calului este zvelt, iar gâtul este puternic și poartă o coamă. Trunchiul, cu piept
lat, se sprijină pe patru membre lungi, musculoase, puternice, terminate cu câte un
deget învelit în copită. Incisivii sunt îndreptați oblic înainte. Deoarece se tocesc, pe
suprafața incisivilor apar urme în relief, după care se apreciază vârsta animalului.
Caninii sunt mici. Între canini și premolari se află bara cornoasă. Măselele sunt late, cu
creste de smalț.
Este folosit pentru călărie, tracțiunea unor diverse tipuri de atelaje, dresaj și
pentru carnea lui, care poate fi consumată.
Conform ultimelor cercetări, se pare că domesticirea cailor s-a petrecut în urmă cu circa
6.000 ani, într-un vast perimetru care cuprinde astăzi stepele ierboase din Ucraina, sud-
estul Rusiei și vestul Kazahstanului.[3]
Rasele de cai sunt împărțite în trei categorii în funcție de temperament: cai cu „sânge
fierbinte” cu viteză și rezistență la oboseală; cu „sânge rece”, cai folosiți pentru munca
grea și anevoioasă; și cu „sânge cald”, care au ieșit din încrucișări între cai cu sânge
fierbinte și sânge rece, având ca scop crearea unor anumite rase pentru călărit, în
special în Europa. În prezent, sunt mai mult de 300 de rase de cai în lume, utilizați
pentru diferite activități.

Eveniment Charrería la Târgul Național San Marcos

Filogenia calului[modificare | modificare sursă]

Reconstituirea evoluției calului s-a realizat pe baza studiului fosilelor. Strămoșul
îndepărtat al calului, Propalaeotherium, era un animal de mărimea unui câine, având
mai multe degete la picioare decât calul actual (care are numai unul, celelalte fiind
atrofiate), ce trăia în păduri, hrănindu-se cu frunze. Într-o perioadă de timp de
aproximativ 50 de milioane de ani, calul devine animalul erbivor, cu forma și mărimea
din zilele noastre, atrofierea degetelor de la picioare fiind o adaptare la fugă. Evoluția
calului s-a putut urmări în mod deosebit în America de Nord. Această evoluție are loc
treptat, fiind documentată de fosilele descoperite. Astfel, procesul de evoluție a calului
începe din perioada eocenă, cu aproximativ 55 de milioane de ani în urmă. Strămoșul
calului din aceea perioadă era Hyracotherium, numit de unii și Eohippus, care se
hrănea cu frunze și fructe din pădure. Mărimea sa era de 20 de cm înălțime la
umăr. Hyracotherium se deosebea mult de calul de azi: era de mărimea unei vulpi sau
căprioare, avea spinarea încovoiată, gâtul, botul și picioarele erau scurte, piciorul era
asemănător labei de câine (cu degete), craniul și creierul erau mici.
În urmă cu circa 50 de milioane de ani urmează un proces lent de evoluție, perioada de
trecere de la Hyracotherium la Orohippus. Aceasta se produce prin hrănirea mai
variată, ce determină o modificare a dentiției. Din Orohippus ia naștere forma următoare
a calului (ca.47 miloane de ani) Epihippus.
Dinții devin mai tari și mai bine fixați, fapt explicat prin schimbarea hranei datorită
schimbării climei din America de Nord (climă uscată), prin reducerea zonei pădurilor și
apariția stepei, strămoșul calului adaptându-se la vegetația specifică de iarbă a stepei.

Mesohippus (Heinrich Harder, 1920)

Faza următoare de evoluție a calului Mesohippus a apărut în urmă cu 40 de milioane de

ani. Acest strămoș al calului era mai mare, înălțimea la greabăn fiind de 60 cm,
spinarea mai puțin încovoiată, gâtul, picioarele și botul mai lungi, numărul degetelor de
la picior redus la 3 degete.
În urmă cu cca. 35 milioane de ani apare Miohippus, care era mai mare și cu craniul
mai lung decât forma precedentă.
În urmă cu 24 milione de ani, în familia calului se diferențiază forme variate, dar unele
forme dispar, incapabile să se adapteze la noile condiții de mediu. Linia care a
supraviețuit, adaptată la hrănire cu frunze și cu iarbă (greu digerabilă fiind bogată în
silicați) a fost Opalphytolith, la care în evoluția dinților, apar dinți robuști, mai rezistenți la
tocire. Aceste animale au picioare mai lungi și pot să alerge mai repede pe vârfurile
degetelor pe zonele întinse de stepă.
Varianta următoare în evoluția cabalinelor este Parahippus, ce apare în urmă cu 23
miloane de ani: animalul are încă trei degete, posedă însă dinți mai lungi ca
predecesorii lui.

Calul domestic (Equus ferus caballus)

Urmașul său, Merychippus, apare în urmă cu 18 milioane de ani. Cu toate că are tot trei
degete, calcă numai pe vârfurile lor; dinții capătă o formă tot mai rezistentă, apropiindu-
se de forma dentiției actuale a calului.
Din linia Merychippus iau naștere un număr mare de variante, printre care și varianta
foarte asemănătoare calului de azi, cu o dentiție rezistentă.
În urmă cu 15 milioane de ani apare Pliohippus, cal cu trei degete la picior, asemănător
calului actual, urmat de succesorul său Dinohippus. Tipul calului de azi, Equus, apare în
urmă cu cca. 4 milioane de ani.
Calul din America de Nord dispare acum câteva mii de ani, fiind readus de către
europeni, în procesul de colonizare a Americii, în secolul al XVI-lea. Calul readus în
America se sălbăticește din nou, apărând mustangul, calul indienilor din America; un
proces asemănător se produce în Australia cu calul și măgarul. Calul de sex masculin
este numit armăsar, femela fiind numită iapă. Aceasta poate să aibă un mânz pe an,
perioada de gestație la iapă având o durată de 11 luni.

Biologie[modificare | modificare sursă]

Points of a horse[4][5]

Termeni specifici și specializați sunt folosiți în descrierea anatomiei ecvine, diferite stadii
ale vieții, culori și rase.
Robele de bază ale calului sunt cea neagră, murgă, roaibă, sură și șargă. [necesită  citare]
Durata de viață și etape[modificare | modificare sursă]
Depinzând de rasă, îngrijire și mediu, calul modern domestic are speranță de
viață cuprinsă între 25 și 30 de ani.[6] Sunt și care trăiesc peste 40 de ani și mai mult,
dar aceștia sunt rarități.[7] Cel mai bătrân cal cunoscut a fost „Old Billy”, din secolul al
XIX-lea, care a trăit până la 62 de ani.[6] În era modernă, Sugar Puff, care a intrat
în Guinness Book of World Records ca cel mai bătrân ponei în viață, a murit în 2007 la
vârsta de 56 de ani.[8]
Indiferent de data nașterii a unui cal sau ponei, în multe concursuri vârsta crește pe
data de 1 ianuarie în emisfera nordică[6][9] și pe 1 august în emisfera sudică.[10] Excepții
se fac în cursele maraton, unde vârsta minimă pentru a concura este bazată pe vârsta
reală și precisă a animalului.[11]
Următoarea terminologie este folosită pentru a descrie caii de diferite vârste:
 Mânz: un cal mai mic de un an. Un mânz care este hrănit cu lapte matern este numit în
engleză weanling iar cel hrănit cu biberonul suckling.[12] Mulți mânzi domestici sunt înțărcați
la vârste cuprinse între cinci și șapte luni, deși pot fi înțărcați de la patru luni fără efecte
psihice adverse.[13]
 Cârlan: un cal până la vârsta de trei ani.
 Noaten: un cal de la șase luni până la trei ani.
 Mânzoc: un cal de doi sau trei ani.
 Tretin: un cal de trei ani
 Mânză: cal de sex feminin sub vârsta de patru ani.[12]
 Iapă: cal de sex feminin.[14]
 Armăsar: un cal necastrat cu vârsta de peste patru ani.[15] Termenul „cal” este uneori folosit
colocvial pentru a se face referire la un armăsar.[16]
 Jugan: cal castrat de orice vârstă.[12]
În cursele de cai, aceste definiții pot fi diferite: De exemplu, în Insulele Britanice, în
cazul unui cal pursânge englez este definit ca Colt un cal care are mai puțin de cinci
ani.[17] Totuși, cursele australiene de cai pursânge definesc colt și mânzele ca având
mai puțin de patru ani.[18]
Mărime și măsurători[modificare | modificare sursă]

Mărimea variază printre rasele de cai, ca între acest cal și poneiul din fața sa.

Înălțimea cailor este măsurată de la sol până la cel mai înalt punct al greabănului, unde
gâtul se unește cu spatele.[19] Este utilizat acest punct pentru că este un punct stabil al
anatomiei, spre deosebire de cap și gât, care se mișcă sus și jos față de corpul calului.
Vorbitorii de limba engleză măsoară înălțimea cailor în palme (hands) și țoli (inches): o
palmă este egală cu 4 inches (101,6 mm). Înălțimea este exprimată ca numărul total de
palme, urmată de un punct radix, apoi de numărul de țoli adiționali, și terminând cu
abrevierea „h” sau „hh” (pentru „hands high”). Deci, un cal care are "15.2 h" are 15
palme 2 țoli, cu un total de 62 inches (157,5 cm) înălțime.[20]
Mărimea cailor variază de la rasă la rasă, dar este influențată și de nutriție. Caii de rase
ușoare au deobicei o înălțime cuprinsă între 142 și 163 cm și pot cântări între 380 și
550 kg.[21] Caii de rase grele au o înălțime cuprinsă între 157 și 173 cm, cântărind între
500 - 600 kg.[22] Caii pentru muncile grele au cel puțin 163 cm înălțime (putând ajunge
pînă la 183 cm) și au o greutate cuprinsă între între 700 - 1000 kg.
Cel mai mare cal cunoscut din istorie a fost probabil un cal din rasa Shire pe
nume Sampson (sau Mammoth), care era născut în 1848. Avea înălțimea de 220 cm și
greutatea de 1500 kg.[23] Actualul deținător al recordului pentru cel mai mic cal
este Thumbelina, un cal-miniatură matur, afectat de nanism. El măsoară 43 cm în
înălțime și cântărește doar 26 kg.[24]
Ponei[modificare | modificare sursă]
Poneii sunt taxonomic aceleași animale ca și caii. Distincția dintre un cal și ponei este
de obicei întocmită pe baza înălțimii, în special pentru competiții. Cu toate acestea,
înălțimea singură nu este singurul criteriu, diferențele dintre caii și poneii pot include, de
asemenea, aspecte ale fenotipului, inclusiv conformație și temperament.
Limita tradițională de înălțime dintre un cal și un ponei la maturitate este de 14.2 palme
(58 țoli, 147 cm). Un animal 14.2h sau peste este de obicei considerat a fi un cal și unul
mai puțin decât 14.2 ha ponei,[25], dar există multe excepții de la standardul tradițional.
În Australia poneii sunt considerați a fi cei sub 14 palme (56 țoli, 142 cm),[26] la
competițiile de Western Riding organizate de Federația Ecvestră din Statele Unite cei
sub 14,1 palme (57 țoli, 145 cm), iar Federația Internațională de Sporturi Ecvestre,
organismul mondial de conducere pentru sporturi cu cai, folosește măsurători metrice și
definește un ponei ca fiind un cal care măsoară mai puțin de 148 centimetri (58.27 in) la
greabăn, fără potcoave, care este doar puțin peste 14.2 h, precum și 149 cm (58.66 in),
sau pur și simplu peste 14.2 ½ h, cu potcoave.[27]
Înălțimea nu este singurul criteriu pentru a distinge caii de ponei. Registrele pentru rase
de cai, care produc de obicei indivizi atât sub cât și peste 14.2 h iau în considerare
toate animalele de rasă, din acea rasă de cai, indiferent de înălțimea lor. [28] În schimb,
unele rase ponei pot avea caracteristici în comun cu caii și animalele individuale se
poate maturiza, ocazional, la peste 14.2 h, dar sunt în continuare considerate a fi ponei.
[29]

Poneii au oase mai groase, gâturi scurte și subțiri, și capete mici cu frunți late. Pot avea
temperament mai cald decât caii și un nivel mai mare de inteligență ecvestră, care
poate sau nu poate fi utilizat pentru a coopera cu dresorii. [25] Mărimea, nu este
considerată un factor determinant. De exemplu, poneiul de Shetland care are în medie
10 palme (hands), este considerat un ponei.[30] La fel, rase ca Falabella și alți cai
miniaturali, care nu pot fi mai înalți de 30 inchi (76 cm), sunt clasificați în registrul de
rase ca cai foarte mici, nu ponei.[31]

Rase de cai și ponei[modificare | modificare sursă]

 Akhal-Teke  Camargue  Hequ
 Albanian  Chilean Corralero  Highland P
 Altai  Cob  Hokkaido
 Alter-Real  Danish Warmblood  Holsteiner
 American Cream Draft  Dartmoor Pony  Huțul
 American Quarter Horse  Deliboz  Indian Hal
 American Saddlebred  Dole Gudbrandsdal  Iomud
 American Shetland  Dole Trotter  Irish Draft
 American Paint Horse  Don  Italian Hea
 Andaluz (cal)  Dulmen Pony  Java
 Andravida  Dutch Draft  Jinzhou
 Anglo-Kabardin  East Bulgarian  Kabardin
 Anglo-Arab  Einsiedler  Karabair
 Appaloosa  English Riding Pony  Karabakh
 AraApaloosa  Eriskay Pony  Kathiawar
 Arab  Estonian Native  Kerry Bog
 Ardennais  Exmoor Pony  Kiger Mus
 Ardenes  Faeroes Ponie  Kisber Fel
 Ariegeois  Falabella  Kiso
 Asturcon  Finnish  Kladruber
 Australian Brumby  Florida Cracker  Knabstrup
 Auxois  Frederiksborg  Konik
 Azteca  Freiberger  Kushum
 Baluchi  Frizon  Kustanai
 Banker  Furioso  KWPN
 Barb  Galiceno  Landais
 Bardigiano  Galician Pony  Lipizzaner
 Bashkir  Garranos  Lokai
 Bashkir Curly  Gelderlander  Losino
 Basotho  German Ridding Pony  Lusitano
 Batak  Gidran Arab  Maremma
 Bavarian Warmblood  Gotland Pony  Misaki
 Bavaro  Groningen  Morab
 Berberisco  Gypsy Vanner  Murakozi
 Bolones  Hack  Mustang
 Boulonnais  Hackney  Nonius
 Brabant  Hackney Pony  Percheron
 Breton  Haflinger  Pursânge
 Budonny  Hanoverian  Selle franç
 Calul Canadian  Trăpaș am
 Calul Islandez  Trăpaș fra

Utilizarea în alimentație[modificare | modificare sursă]

Codul Comun Internațional Privind Achizițiile de Produse și Servicii - CPV (Common
Procurement Vocabulary) 15118100-9 include produsul „Carne de cal” [32].

Caii în România[modificare | modificare sursă]

În anul 1957, viceprim-ministrul responsabil cu agricultura, Alexandru Moghioroș, a dat
ordinul ca aproape toți caii din România să fie uciși, pe motiv că ar consuma hrana
vacilor.[33] Au fost omorâți astfel circa 800.000 de cai în România. [33] În plus, s-au
desființat hergheliile de la Mangalia, Făgăraș - lipițani vestiți și căutați de marile castele
din vest, dar și hergheliile din Bonțida ori Rușeți. [33]

Note[modificare | modificare sursă]
 1. ^ Linnaeus, Carolus  (1758). Systema naturae per regna tria naturae :secundum classes, ordines,
genera, species, cum characteribus, differentiis, synonymis, locis. 1  (ed. 10th). Holmiae (Laurentii
Salvii). p. 73. Accesat în  8 septembrie 2008.
2. ^ Eroare la citare: Etichetă  <ref>  invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru
referințele numite  MSW3
3. ^ Acum știm unde anume au fost domesticiți caii, 8 mai 2012, Descoperă, accesat la 22 mai 2012
4. ^ Goody, John (2000). Horse Anatomy  (ed. 2nd). J A Allen.  ISBN  0-85131-769-3.
5. ^ Pavord, Tony; Pavord, Marcy (2007).  Complete Equine Veterinary Manual. David &
Charles.  ISBN  0-7153-1883-7.
6. ^ a b c Eroare la citare: Etichetă  <ref>  invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru
referințele numite  Ensminger46
7. ^ Wright, B. (29 martie 1999).  „The Age of a Horse”.  Ministry of Agriculture, Food and Rural Affairs.
Government of Ontario. Arhivat din  original  la 20 ianuarie 2010. Accesat în 21 octombrie 2009.
8. ^ Ryder, Erin. „World's Oldest Living Pony Dies at 56”. TheHorse.com. The Horse. Accesat în  31 mai
2007.
9. ^ British Horse Society The Manual of Horsemanship of the British Horse Society p. 255
10. ^ „Rules of the Australian Stud Book”  (PDF). Australian Jockey Club. 2007. p. 7. Accesat în 9 iulie
2008.
11. ^ „Equine Age Requirements for AERC Rides”. American Endurance Riding Conference. Arhivat
din  original  la 11 august 2011. Accesat în 25 iulie 2011.
12. ^ a b c Ensminger Horses and Horsemanship p. 418
13. ^ Giffen, et al. Horse Owner's Veterinary Handbook p. 431
14. ^ Ensminger Horses and Horsemanship p. 422
15. ^ Ensminger Horses and Horsemanship p. 427
16. ^ Ensminger Horses and Horsemanship p. 420
17. ^ „Glossary of Horse Racing Terms”.  Equibase.com. Equibase Company, LLC. Accesat în  3 aprilie
2008.
18. ^ „Rules of the Australian Stud Book”. Australian Jockey Club Ltd and Victoria Racing Club Ltd. iulie
2008. p. 9. Accesat în 5 februarie 2010.
19. ^ Whitaker and Whitelaw The Horse p. 77
20. ^ Ensminger Horses and Horsemanship p. 51
21. ^ Bongianni Simon & Schuster's Guide to Horses & Ponies of the World entry 1,68,69
22. ^ Bongianni Simon & Schuster's Guide to Horses & Ponies of the World entry 12,30,31,32,75
23. ^ Whitaker and Whitelaw The Horse p. 60
24. ^ Martin, Arthur (8 octombrie 2006).  „Meet Thumbelina, the World's Smallest Horse”.  Daily Mail.
London. Accesat în 8 octombrie 2006.
25. ^ a b Ensminger Horses and Tack pp. 11–12
26. ^ Howlett Ponies in Australia p. 14
27. ^ „Annex XVII: Extracts from Rules for Pony Riders and Children, 9th edition”  (PDF). Fédération
Equestre Internationale.  2009. Accesat în 7 martie 2010.
28. ^ For example, the Missouri Fox Trotter, or the Arabian horse. See McBane The Illustrated
Encyclopedia of Horse Breeds pp. 192, 218
29. ^ For example, the Welsh Pony. See McBane The Illustrated Encyclopedia of Horse Breeds pp. 52–
63
30. ^ Ensminger Horses and Tack p. 12
31. ^ McBane The Illustrated Encyclopedia of Horse Breeds p. 200
32. ^ Codul Comun Internațional Privind Achizițiile de Produse și Servicii
33. ^ a b c Lupta comunismului cu caii Arhivat în 24 septembrie 2015, la Wayback Machine., 21 iunie 2012,
Virgil Lazar, România liberă, accesat la 30 iunie 2015

Vezi și[modificare | modificare sursă]

  Tarpan (Equus gmelini)
 Calul lui Przewalski
 Domesticire
 Scandalul cărnii de cal în Europa, 2013

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Cal

 La Pastele Cailor, 24 septembrie 2008, Lucian Vasilescu, Ziarul de Duminică

 Caii romanilor in herghelia Europei, 31 martie 2007, Adrian Bucurescu, România liberă
 Îngrijirea cailor, hobby și responsabilitate, 20 aprilie 2011, Alina Iancu, Jurnalul Național
 Arma de 700 de kilograme a Poliției Locale, 27 august 2011, Dan Radu, Jurnalul Național
Categorii: 
 Specii domesticite
 Cai
 Ecvine
 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 30 ianuarie 2023, ora 18:19.
 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și
clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.
 Politica de confidențialitate

 Despre Wikipedia

 Termeni

 Versiune mobilă

 Dezvoltatori

 Statistici

 Declarație cookie

Comută lățimea limitată a conținutului