Caii

si echitatia
Curmei Ioana Aurora
clasa a 6 a F
Caii
o Calul este un mamifer erbivor cu copite de mărime considerabilă. Originar din Europa și Asia,
este răspândit în prezent pe toate continentele; provine din trei strămoși: cal diluvial, cal
mongol și cal tarpanic . Există mai multe rase de cai: pentru călărie, tracțiune și samar.
o Anatomia cailor le permite să se folosească de viteză pentru a scăpa de prădători. Caii au un
bine dezvoltat simț al echilibrului și instinctul de a lupta sau a fugi în caz de pericol. caii sunt ca
pabili de a dormi în picioare. Iepele,
au o perioadă de gestație de aproximativ 11 luni (340 de zile) mânzul, poate sta în picioare și al
erga la scurt timp după naștere. Cei mai mulți cai domestici încep pregătirea cu șa sau ham
la vârste cuprinse între doi și patru ani. Ei devin adulți la vârsta de cinci ani, și au
o durată de viață medie între 25 și 30 de ani.
o Corpul calului este zvelt, iar gâtul este puternic și poartă o coamă. Trunchiul, cu piept lat, se
sprijină pe patru membre lungi, musculoase, puternice, terminate cu câte un deget învelit în
copită. Incisivii sunt îndreptați oblic înainte. Deoarece se tocesc, pe suprafața incisivilor apar
urme în relief, după care se apreciază vârsta animalului. Caninii sunt mici. Între canini și
premolari se află bara cornoasă. Măselele sunt late, cu creste de smalț.
Este folosit pentru călărie, tracțiunea unor diverse tipuri de atelaje, dresaj și pentru carnea lui,
care poate fi consumată.
o Conform ultimelor cercetări, se pare că domesticirea cailor s-a petrecut în urmă cu circa 6.000
ani
o Strămoșul îndepărtat al calului, Propalaeotherium, era un animal de mărimea unui câine, având
mai multe degete la picioare decât calul actual ce trăia în păduri, hrănindu-se cu frunze. Într-o
perioadă de timp de aproximativ 50 de milioane de ani, calul devine animalul erbivor, cu forma și
mărimea din zilele noastre, atrofierea degetelor de la picioare fiind o adaptare la fugă.
o Faza următoare de evoluție a calului Mesohippus a apărut în urmă cu 40 de milioane de ani.
o În urmă cu cca. 35 milioane de ani apare Miohippus, care era mai mare.
Tipul calului de azi, Equus, apare în urmă cu cca. 4 milioane de ani.
 • Durata de viață și etape
 Depinzând de rasă, îngrijire și mediu, calul modern domestic are speranță de viață
cuprinsă între 25 și 30 de ani.Sunt și care trăiesc peste 40 de ani și mai mult, dar
aceștia sunt rarități.Cel mai bătrân cal cunoscut a fost „Old Billy”, din secolul al XIX-
lea, care a trăit până la 62 de ani.
Indiferent de data nașterii a unui cal sau ponei, în multe concursuri vârsta crește
pe data de 1 ianuarie în emisfera nordică și pe 1 august în emisfera sudică.Excepții
se fac în cursele maraton, unde vârsta minimă pentru a concura este bazată pe
vârsta reală și precisă a animalului.
• Mânz: un cal mai mic de un an. Un mânz care este hrănit cu lapte matern este numit în engleză weanling iar cel
hrănit cu biberonul suckling.Mulți mânzi domestici sunt înțărcați la vârste cuprinse între cinci și șapte luni, deși
pot fi înțărcați de la patru luni fără efecte psihice adverse.
• Cârlan: un cal până la vârsta de trei ani.
• Noaten: un cal de la șase luni până la trei ani.
• Mânzoc: un cal de doi sau trei ani.
• Tretin: un cal de trei ani
• Mânză: cal de sex feminin sub vârsta de patru ani.
• Iapă: cal de sex feminin.
• Armăsar: un cal necastrat cu vârsta de peste patru ani.
• Termenul „cal” este uneori folosit colocvial pentru a se face referire la un armăsar.
• Jugan: cal castrat de orice vârstă.
 Mărime și măsurători

 Înălțimea cailor este măsurată de la sol până la cel mai înalt punct al greabănului, unde gâtul se
unește cu spatele.Este utilizat acest punct pentru că este un punct stabil al anatomiei, spre deosebire
de cap și gât, care se mișcă sus și jos față de corpul calului.
Mărimea cailor variază de la rasă la rasă, dar este influențată și de nutriție. Caii de rase ușoare au
deobicei o înălțime cuprinsă între 142 și 163 cm și pot cântări între 380 și 550 kg. Caii de rase grele au
o înălțime cuprinsă între 157 și 173 cm, cântărind între 500 - 600 kg. Caii pentru muncile grele au cel
puțin 163 cm înălțime (putând ajunge pînă la 183 cm) și au o greutate cuprinsă între între 700 - 1000
kg.
Cel mai mare cal cunoscut din istorie a fost probabil un cal din rasa Shire pe
nume Sampson (sau Mammoth), care era născut în 1848. Avea înălțimea de 220 cm și greutatea de
1500 kg.Actualul deținător al recordului pentru cel mai mic cal este Thumbelina, un cal-miniatură
matur. El măsoară 43 cm în înălțime și cântărește doar 26 kg.
o Ponei
Distincția dintre un cal și ponei este de obicei întocmită pe baza înălțimii, în special pentru competiții.
Cu toate acestea, înălțimea singură nu este singurul criteriu, diferențele dintre caii și poneii pot
include, de asemenea, aspecte ale conformației și temperamentului.
Limita tradițională de înălțime dintre un cal și un ponei la maturitate este de 14.2 palme 147 cm. Un
animal 14.2palme sau peste este de obicei considerat a fi un cal și unul mai puțin decât 14.2 palme
ponei,, dar există multe excepții de la standardul tradițional. Poneii au oase mai groase, gâturi scurte
și subțiri, și capete mici cu frunți late. Pot avea temperament mai cald decât caii și un nivel mai mare
de inteligență ecvestră, care poate sau nu poate fi utilizat pentru a coopera cu dresorii. Mărimea, nu
este considerată un factor determinant. De exemplu, poneiul de Shetland care are în medie 10
palme , este considerat un ponei. La fel, rase ca Falabella și alți cai miniaturali, care nu pot fi mai înalți
de 76 cm, sunt clasificați în registrul de rase ca cai foarte mici, nu ponei.
 Rase de cai și ponei  Caii în România

• În anul 1957, viceprim-ministrul responsabil cu

agricultura, Alexandru Moghioroș, a dat ordinul ca
aproape toți caii din România să fie uciși, pe motiv
că ar consuma hrana vacilor. Au fost omorâți astfel
circa 800.000 de cai în România. În plus, s-au
desființat hergheliile de la Mangalia, Făgăraș -
lipițani vestiți și căutați de marile castele din vest,
dar și hergheliile din Bonțida ori Rușeți.

• Akhal-Teke
• Altai
• Alter-Real
• American Cream Draft
• American Quarter Horse
• American Shetland
• American Paint Horse
Hrana

• Iarba este bună pentru ei, deoarece se întâmplă să fie drăguță pentru tractul lor digestiv.
Caii mănâncă pășune deoarece conține silice care îi ajută să-și întărească dentara. Există,
totuși, necesitatea de a limita cantitatea de pășune disponibilă pentru cai, deoarece,
dacă nu este controlată, poate duce la afecțiuni precum obezitatea. Caii ar trebui să aibă
pășuni specifice pentru a se hrăni pentru a nu duce la probleme legate de sănătate.
Pășunile și iarba bună oferă cea mai excelentă hrană cailor.
Pentru persoanele care nu au luxul de a permite cailor să pască pe pășuni pe tot
parcursul anului. Atunci când iarba nu le este disponibilă, aceștia pot să consume fân
doar ca supliment. .Caii se hrănesc și cu cereale. Unele dintre exemplele de cereale cu
care se hrănesc caii este ovăzul. Unii cai se bazează și pe porumb pentru nevoile lor
alimentare. Nu toate cerealele sunt ideale pentru hrănirea cailor. Grâul se încadrează în
categoria boabelor pe care caii nu le pot consuma. O persoană ar trebui să fie
întotdeauna dornică să nu-și hrănească caii cu cerealele cultivate folosind procesele
moderne, deoarece nu sunt alimente naturale cu care se presupune că se hrănește un
cal. Una dintre principalele probleme asociate cu cerealele este că nu au siliciu precum
iarba, cauzând probleme dentare cailor dacă se hrănesc cu ele pe o perioadă lungă de
timp.
 Concluzii
Igiena are mai multe functii: curata parul si pielea de praf, mizerie, matreata si transpiratie.
Periatul reprezinta de fapt si un masaj, astfel avand un rol foarte important pentru circulatia
sangelui in tot organismul.

In timp ce curatam cu atentie calul avem posibilitatea de a observa corpul acestuia, iar in cazul
in care vedem ceva in neregula, rani sau umflaturi, sa luam masuri imediate. Chiar si la
modificarile parului sau ale copitei trebuie sa fim foarte atenti, deoarece acestea ne pot indica
diferite afectiuni si boli ale animalului.

Prin urmare, investiti timp in ingrijirea si igiena calului, deoarece nu este vorba doar de
indepartarea mizeriei, ci si de descoperirea problemelor de sanatate. In plus, acest “ritual” zilnic
intareste increderea si legatura dintre ingrijitor si animal.

Caii ar trebui periati si ingrijiti atat inainte de a fi calariti cat si dupa, deoarece toata transpiratia
de sub coama, burta, de pe picioare si mizeria dintre copite trebuie indepartata.

Atentie!
O ingrijire exagerata ii poate dauna pielii! In special atunci cand calul este spalat de prea multe ori cu
sampoane si sapunuri. Acest lucru ii poate distruge un strat al pielii, iar aceasta nu mai este protejata
impotriva ciupercilor sau diferitelor boli.
Multumesc!