Universitatea de Științele Vieții “Regele

Mihai I” din Timișoara

Facultatea de Medicină Veterinară

Informare Științifică:
Caii sălbatici, Rasa Mustang

Tofalvi Sandor
Anul I, gr 2107.
09.01.2023
Cuprins
1.Încadrare Taxonomică............................................................................................3
2. Originea și Dezvoltarea Rasei...............................................................................4
3. Descriere................................................................................................................4
3.1. Aspectul animalului........................................................................................4
3.2. Hrânirea și comportamentul animalului.........................................................5
4. Stil de viața și apărarea animalului........................................................................5
5. Reproducerea animalului......................................................................................7
6. Rasă pe cale de dispariție.....................................................................................7
7. Bibliografie............................................................................................................8
 1. Încadrare Taxonomică

Caii mustang se încadrează în:

 Regn: Animalia
 Încrengătura: Chordata
 Subîncrengătură: Vertebrata
 Clasă: Mammalia
 Ordin: Perissodactyla
 Familie: Ecvide
 Gen: Equus
 Specie: Cabaluus
2. Originea și Dezvoltarea Rasei

Mustangul este un cal cu origini în Statele Unite ale Americii, fiind o rasă
derivată din caii spaniolilor aduși de cuceritorii Noului Continent.
Caii dispăruseră din această parte a lumii, în urmă cu aproximativ
10.000 de ani, astfel că, în 1492, atunci când spaniolii au ajuns pe continentul
american, aici nu existau cai. Fiindcă conchistadorii erau puși pe treabă, au fost
nevoiți să aducă mulți cai din Spania.
Primii cai au fost aduși la a doua călătorie a lui Columb. În
1521 temutul Hernando Cortes cu un grup de doar 16 cai acoperiți de armuri, a
înfricoșat și nimicit triburile de azteci, cucerind Tenochtitlan. De asemenea,
Hernando de Soto a adus în 1539 în jur de 200 de cai, iar Francisco Vasques de
Coronado a utilizat peste 1000 de cai. Acești cai Berberi, Andalusian, Barb și Arab
au scăpat apoi în sălbăticie, au fost abandonați sau eliberați sau au fost capturați de
triburile aborigene.
De altfel, originea numelui Mustang este derivată din
„mesteño” (spaniolă) sau mestengo (mexicană) – ceea ce înseamnă animal fără
stăpân, animal scăpat din captivitate.
Prin urmare, deși calul Mustang este considerat un
cal sălbatic, el își are origini în caii domestistici, scăpați apoi în mediul natural și
formați prin selecție naturală. S-au format astfel grupuri de cai sălbăticiți,
beneficiind de o selecție naturală timp de mai mult de trei secole. Era o rasă cu o
dinamică foarte mare de înmulțire. A devenit un animal venerat de triburile de
indieni nord-americani. Îl numeau „Câinele lui Dumnezeu” sau „Marele Câine”.
Nativii acestor teritorii au adaptat rapid minunatul animal pentru a-l folosi la
transport, vânătoare și lupte.
3. Descriere
3.1. Aspectul animalului

Este un cal atletic, dar cu o talie mică. Înălțimea unui Mustang este cuprinsă
între 1,35 și 1,50 m și are o greutate medie cuprinsă între 400 și 500 kg, oasele
animalului nu sunt grele. . Tocmai din cauza unui fizic atât de grațios, caii sălbatici
americani sunt capabili să dezvolte o viteză extraordinară.Există indivizi cu culoare
piebald, dafin, roșu, negru.
Culorile robei sunt variate și pot avea pete sau zone de culori variate.Sunt
foarte apreciați cei cu pete alb-negru sau alb-maro. Un cal Mustang negru poate fi
găsit puțin mai rar, în sălbăticie mustangurile alb-negru sunt împerecheate.
Sunt cabaline cu un cap mic, urechile de asemenea sunt mici. Ochii lor sunt
însă ageri, iar nările largi. Au un greabăn echilibrat și umerii foarte bine
dezvoltați. 

3.2. Hrânirea și comportamentul animalului

Mustangurile nu sunt deosebit de exigente pentru mâncare. Se hrănesc cu

alimente vegetale: arbuști, iarbă, care cresc unde pasc, de asemenea, pot mânca
carne. Când există puține plante, chiar și scoarța copacilor, ramuri cu creștere
scăzută pot mânca. Caii sălbatici trăiesc cel mai des în stepe. Aceste locuri sunt
sărace în resurse de apă și plante. Turma poate căuta mâncare, băutură, parcurgând
un număr mare de kilometri timp de câteva zile. Sunt capabili să nu bea, să nu
mănânce timp de câteva zile, când sunt disponibile alimente, adulții consumă zilnic
5-6 kilograme. Un rol important în căutarea hranei îl are liderul efectivului.
Mustangurilor le place să facă băi cu nămol. Ele ajută la curățarea
pielii de paraziți și alți dăunători.. În perioadele friguroase de iarnă, indivizii se
încălzesc, se agață unul de celălalt cât mai strâns. Mâncarea este copiată de sub
zăpadă. Iarna, persoanele bătrâne, slabe, bolnave, devin pradă ușoară pentru
prădători. Frigul de iarnă este perioada cea mai dificilă pentru efectiv.
De altfel, aspectul Mustangului este unul simetric,
armonios, fiecare parte a corpului fiind bine proporționată cu ansamblul general.
Au o personalitate dificilă și un comportament independent. Dresajul lor este o
artă, dar dacă este bine făcut devin unii dintre cei mai buni cai de călărie.
4. Stil de viața și apărarea animalului

În fruntea hergheliei se află mereu un mascul, armăsarul dominant, care nu

doar conduc, ci și apără herghelia pe durata deplasării spre alte teritorii și în timpul
staționării hergheliei. În marginile acesteia stau armăsarii, spre centru femelele și
în centru, în mijloc, se află mânjii și iepele gestante, astfel încât la un atac al
prădătorilor să fie cât mai protejaţi componenții vulnerabili. Herghelia de mustangi
are și unul sau mai mulți „cercetași” care se îngrijesc ca, pe timpul deplasării, să
cerceteze terenul și să avertizeze herghelia în cazul eventualelor pericole.
Armăsarul conducător este întotdeauna un animal puternic, curajos, în stare de
orice pentru a-și apăra herghelia. Caii în timpul apărării folosesc copiitele
posterioare care  cu loviturile potrivite, aduc moartea garantată inamicului.
Dacă masculul principal este absent, atunci femela principală preia frâiele.
Scopul său este să devieze caii tineri de o situație periculoasă. Interesant este că
femela alfa nu este neapărat cea mai puternică din efectiv. Nu există concurență
între caii din efectiv. Mult mai mult decât putere, femela alfa apreciază experiența
de viață și fertilitatea.
 (Fig 1) Modul de apărare a caiilor mustang
https://r.search.yahoo.com/
_ylt=AwrFDKXHhLxja1EkHpiJzbkF;_ylu=c2VjA3NyBHNsawNpbWcEb2lkA2YyZjM5YzhhOWM0M2M0ODRhZjhkN
zZkZTU0YmQwMTZlBGdwb3MDMTcEaXQDYmluZw--/RV=2/RE=1673327944/RO=11/RU=https%3a%2f
%2fherghelie.ro%2fcalul-mustang%2f/RK=2/RS=8Sz3SV5AGigO8znYkkiuELv7_Yg

5. Reproducerea animalului

Perioada de împerechere pentru mustanguri este primăvara și chiar începutul

verii. Până în acest moment, bărbații au grijă de cele mai bune femei. Pentru ca
calul să se împerecheze exact cu calul pe care l-a îngrijit, trebuie să se lupte cu alți
bărbați. Astfel de competiții pot fi foarte aprige. Drept urmare, numai cei mai
puternici cai au acces la fertilizarea celui mai mare număr de femele. Această
reproducere este dictată de selecția naturală în prairile sălbatice din vest, ceea ce
duce la faptul că genele cailor nu se îmbunătățesc.
Sarcina la cai durează 11 luni. După această perioadă de timp, de obicei se
naște un mânz. Se întâmplă, de asemenea, că doi se nasc, dar aceasta este o
excepție rară,  dacă există doi bebeluși, de regulă, imunitatea lor este mai slabă,
ceea ce înseamnă că șansele de supraviețuire sunt mai mici. Când un cal începe să
nască, acesta părăsește efectivul, căutând în mod special un loc sigur.
Pulpele se naște în sălbăticie, fără apărare și slab, în acest lucru este similar
cu mânzile domestice. Dar de îndată ce s-a născut, se confruntă cu o sarcină
importantă: să ajungă la uger, adică la sursa de lapte, iar pentru aceasta trebuie să
adune forța și să stea pe picioare. Mama hrănește mânzul timp de 6
luni.Menținerea acasă este problematică, deoarece, prin natură, acești cai sălbatici
nu pot rezista la robie, ei sunt obișnuiți să trăiască în natură. Poate încerca să revină
la condiții sălbatice.
6. Rasă pe cale de dispariție

La sfârșitul secolului XX, era estimată o populație de 2 000 000 de

exemplare. Fiind animale sălbatice, caii intrau în fermele americane și produceau
pagube. În același timp, fiind cai crescuți în mediul natural, aveau răni și nu erau în
cea mai bună formă
La mijlocul anilor 1800, în timpul marelui triaj în California, 40 000 de cai
au fost uciși de către „rancers”, aceștia fiind supărați pentru că acești cai le
distrugeau pășunile, fenomenul de distrugere a fost atât de masiv și crud, încât prin
anii 1970 nu au mai rămas mai mult de 17.000 de exemplare. În 1930 a început
vânzarea cailor mustang, pentru consumul de carne.
În anul 1971, Congresul Statelor Unite a emis o lege numită „Wild Free-
Roaming Horse and Burro Act” pentru protejarea acestor cai sălbatici. Această
lege a dus la creșterea treptată a populației la aproximativ 30.000 -40.000 de
exemplare.

Mustangul rămâne însă un puternic simbol al libertății americane și ne duce

mereu cu gândul la Vestul Sălbatic.
7. Bibliografie
1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Mustang
2. https://documents.pub/document/mustang-horse.html?page=23
3. https://ro.techexpertolux.com/loshadi/mustang.html
4. https://rum.farmafans.com/cai/27063-calul-mustang.html
5. https://herghelie.ro/calul-mustang/
6. http://www.zooland.ro/caii-mustang-caracteristici-fizice-temperament-
ingrijire-si-istoric-7447
7. https://ro.meridianfarmersmarket.org/3372-mustang-horse-description.html
8. https://www.wikiwand.com/ro/Mustang