Sari la conținut

Arată/ascunde bara laterală

Căuta re Sa lt

 Creare cont
 Autentificare
Unelte personale


Cuprins
 ascunde

Început

Scurt istoric

Sfântul Nicodim

Biserica

Pictura


 Tezaurul

Tezaurul BNR

Viața monahală

Atelierul de iconografie Tismanikon

Notă

Galerie de imagini

Note

Bibliografie


 Lectură suplimentară

Vezi și

Legături externe

Mănăstirea Tismana
5 limbi
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric
45°05′N 22°56′E
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Mănăstirea Tismana

Informații generale

Confesiune creștinism ortodox[*]  

Țara  România 

Localitate Tismana[*], Tismana 

județ Gorj
 Coordonate 45°05′N 22°56′E

Istoric

Data finalizării 1377-1378, cu adăugiri ulterioare

Localizare

Monument istoric
Clasificare

Cod LMI GJ-II-a-A-09413

Cod RAN 82449.04

Modifică date / text 

Mănăstirea Tismana este cel mai vechi așezământ monahal din Țara

Românească (Oltenia), aflat pe teritoriul orașului Tismana din județul Gorj, la 36 km de
orașul Târgu-Jiu.

Scurt istoric[modificare | modificare sursă]

Mănăstirea Tismana este cel mai vechi așezământ monahal încă în funcțiune din Țara
Românească. Construită tot prin râvna cuviosului Nicodim, sora ei, Mănăstirea Vodița, a
fost distrusă la puțin timp după construire (mai apoi s-a construit Vodița 2, unde Nicodim
a revenit de la Tismana), singura citadelă a ortodoxiei noastre rămânând, timp de peste
șase veacuri, Mănăstirea Tismana. Deoarece cu Vladislav I (Vlaicu Vodă, 1364-1377)
începe pomelnicul mănăstirii, fratele lui Vlaicu, Radu I Vodă asociat la domnie din 1372,
fiind al doilea în pomelnic, istoricul Alexandru Ștefulescu susținea că la începutul
domniei lui Vlaicu Vodă între anii 1364-1366 s-au construit mai întâi biserici din lemn și
s-au făcut danii prin hrisov. "Tot ceea ce se făcea danie mănăstirii Vodița s-a dat și
Tismanei - afirma istoricul - amândouă mănăstirile fiind sub conducerea unuia și
aceluiași stareț, Nicodim".[1] Abia după aceea a început construcția Vodiței din zid, iar
sub Radu I Vodă, cea a bisericii din zid a Tismanei.

Mănăstirea Tismana
Mănăstirea Tismana este așezată pe un vârf de stâncă, pe muntele Stârmina,
înconjurată de culmi împădurite și stâncoase, lângă gura Peșterii Sfântului Nicodim și
de sub ale cărei ziduri izvorăște apa, rostogolindu-se în cascadă, cu o cădere de cca
40 m în râul Tismana. Celebrul călător – diaconul Paul de Alep, împreună cu Patriarhul
Macarie al Antiohiei, au vizitat mănăstirea Tismana în iulie 1657 și menționează în
cartea sa, scrisă în limba arabă, „Note de călătorie”, printre altele: "În adevăr, ea nu mai
are seamăn nici în această țară, nici în alta, prin frumusețea locului și a așezării, prin
mulțimea apelor sale și întărirea pe care o are, ajutată și de ocrotirea zidurilor sale
înconjurătoare.”[2]
Ctitorul mănăstirii este Cuviosul Nicodim cel Sfințit de la Tismana (1310–1406) – lui îi
aparține alegerea a arhitecturii și a decorațiunilor acesteia. Construcția din zid a fost
realizată cu sprijinul material al domnitorilor Basarabi: Radu I (1377–1383) și fiii
acestuia Dan I (1383–1386) și Mircea cel Bătrân (1386–1418).
Cuviosul Nicodim a înființat la Tismana prima școală din țară de caligrafi și copiști de
cărți bisericești în diverse limbi. Tot aici a funcționat prima școală de călugări învățați
dintre care se recrutau viitorii episcopi, mitropoliți, dieci pentru cancelariile domnești și
boierești. Aici s-au păstrat cele mai vechi documente începând cu sec. al XIV-lea care
au pus bazele istoriografiei românești. Obiecte foarte valoroase au fost duse în Primul
Război Mondial la Moscova spre păstrare. [3]
În anul 1406 a avut loc la Mănăstirea Tismana întâlnirea lui Mircea cel Bătrân cu regele
austro-ungar Sigismund de Luxemburg în încercarea unei alianțe împotriva turcilor,
prezent fiind și Cuviinciosul Nicodim.[3] În 1458 mănăstirea l-a găzduit pe Vlad Țepeș, și
tot aici s-a ascuns Neagoe Basarab de teama lui Mihnea cel Rău. Ulterior a fost
distrusă de un incendiu și rezidită în 1542. [4]
La 12 mai 1818 Ioan Gheorghe Caragea a orânduit spre paza mănăstirii 26 panduri.
Mănăstirea Tismana a fost locul unde Tudor Vladimirescu a organizat revolta sa
antifanariotă. Aici, el a lansat Proclamația de la Padeș din 22 ianuarie. Tot Tudor
Vladimirescu a întărit garnizoana mănăstirii.[4]
La Tismana, picturi murale cu o valoare artistică deosebită, executate de Dobromir cel
Tânăr din Târgoviște, în 1564, împodobesc pronaosul; din 1732, executate de echipa
Ranite Grigorie, în naos, repictată în frescă de Dumitru Diaconu, în 1766; aici s-a nevoit
și înduhovnicit Cuviosul Nicodim de la Tismana (1406), de neam valah. [3] Actuala
biserică este o construcție mult schimbată din anul 1855, clădită în stil romanic, cu
elemente de decorație neogotică.[4]

Sfântul Nicodim[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Nicodim de la Tismana.
Sfântul Nicodim era de neam valah din sudul Dunării, după mamă înrudindu-se cu
domnitorii Basarabi și după tată, înrudindu-se cu cneazul Lazăr al Serbiei. Din dorința
de a-și dedica viața lui Dumnezeu, la 16 ani părăsește în ascuns casa părintească
din Prilep (acum în Macedonia de Nord) și cu ajutorul unor călugări athoniți ajunge la
Mănăstirea Hilandaru, din Sfântul Munte Athos. Aici își desăvârșește învățătura,
deprinzând limba slavonă și limba greacă, inițiindu-se în arta
athonită: caligrafie, pictură, argintărie, arhitectură, zidărie, dogărit,etc.
În Țara Românească, Sfântul Nicodim a venit prin chemare divină, cu misiunea de a
ridica o mănăstire într-un loc ales de Dumnezeu. Documentele istorice menționează
mai multe mănăstiri – ctitorii ale sfântului: Vratna și Mănăstirița (în Serbia), Vodița, și
Tismana, (în Țara Românească) și Prislop (în Țara Hațegului).
Împreună cu el, Cuviosul Nicodim aduce un grup de călugări organizați în viață de obște
și trăitori în rugăciunea inimii: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-
mă pe mine păcătosul. Locul de rugăciune, priveghere și odihnă al Cuviosului, a fost în
grota aflată pe stânca de lângă mănăstire. Cuviosul Nicodim a fost solicitat să
mijlocească pentru Serbia la Constantinopol, în anul 1375 ridicarea anatemei, datorată
conflictului dintre aceste două Biserici din anul 1346. Patriarhul Filotei
al Constantinopolului l-a apreciat foarte mult pe Sfântul Nicodim, i-a dăruit cârja sa, trei
părticele de sfinte moaște și l-a făcut arhimandrit, Mănăstirea Tismana devenind „Marea
Lavră” și prima arhimandrie din țară.
La Mănăstirea Tismana, Cuviosul Nicodim a întemeiat o vestită școală de caligrafie cu
copiști de cărți bisericești în diverse limbi. El însuși în anul 1405 a caligrafiat și miniat un
Tetravanghel pe pergament pe care l-a ferecat cu coperte de argint aurit, măiestrit
lucrate, o capodoperă a epocii. Este cea mai veche carte datată din Țara Românească
cu cea mai veche ferecătură și se află la Muzeul Național de Istorie din București.
Cuviosul Nicodim s-a mutat la cele veșnice la 26 decembrie 1406 și a fost îngropat în
mormântul din pridvorul bisericii, pe care și l-a săpat dinainte. Acum o candelă
neadormită veghează acest loc unde i s-au odihnit sfintele moaște.

Biserica[modificare | modificare sursă]

Biserica „Adormirea Maicii Domnului”

Biserica Mănăstirii Tismana a fost sfințită la 15 august 1378 cu hramul „Adormirea

Maicii Domnului”, fapt întărit documentar de hrisovul Voievodului Dan I din 1385, 3
octombrie, care se păstrează și astăzi. Ea este construită în stil bizantin, plan triconc, cu
ziduri de piatră foarte groase, cu trei turle pe naos, pronaos și pridvor și este susținută
de contraforți și de pridvorul ce înconjoară pronaosul și o parte din naos.
De-a lungul timpurilor, datorită deselor prigoane ale păgânilor asupra țării noastre,
Mănăstirea Tismana a suferit mai multe distrugeri și transformări, multe refaceri și
donații din partea voievozilor Basarabi și a unor boieri înstăriți, mănăstirea fiind ctitorie
voievodală și un puternic loc strategic. În 1520 voievodul Neagoe Basarab a acoperit
biserica cu plumb; în 1541 domnitorul Radu Paisie a făcut chenarele și ușile bisericii
mari; Matei Basarab a făcut biserica mică a spitalului mănăstiresc (1650), clopotnița și a
dăruit un clopot mare; marele ban al Craiovei Cornea Brăiloiu a refăcut chiliile și casele
egumenești, de asemenea a făcut mari donații mănăstirii; Jupâneasa Stanca
Glogoveanu a refăcut pictura (1733 și 1766) și ușile bisericii (1782). Importante danii și
obiecte de cult a făcut Constantin Brâncoveanu.
Mănăstirea Tismana a fost reconstruită în 1855 de arhitectul român de
origine sileziană Carol Benesch.

Pictura[modificare | modificare sursă]
La început biserica a fost zugrăvită într-o singură culoare, în ocru, cu figuri geometrice
și florale. Prima pictură iconografică a fost executată abia în secolul XVI (1564) de
pictorul Dobromir din Târgoviște. Această pictură în culori vegetale se află și astăzi pe
pereții din pronaos fiind cea mai veche pictură bizantină ce se păstrează în Țara
Românească. În anul 1732 se reface pictura din Naos și Sfântul Altar cu ajutorul
material al Doamnei Stanca Glogoveanu, în Pronaos fresca din 1564 nu a fost distrusă,
ci peste ea a fost aplicată o nouă frescă datată 1766 pictor fiind Dimitrie Diaconu.
În 1955, în cadrul lucrărilor de restaurare a Mănăstirii conduse de George Russu s-a
trecut la extracția frescei din 1766 din Pronaos – caz unic în Europa. Fresca extrasă a
fost încorporată în pereții muzeului mănăstirii și pe coridoarele chiliilor. Totodată s-a
restaurat și conservat prima pictură, din 1564, care a fost lucrată după toate canoanele
artei bisericești, cu deosebit talent și evlavie. La realizarea celor nouă registre ale
Sinaxarului s-a folosit un roșu oriental – culoare specifică doar Mănăstirii Tismana. O
ultimă pictură a bisericii s-a făcut în pridvor care a fost reconstruit în 1983, după planul
Sfântului Nicodim și pictat în 1994 de pictorul Grigore Popescu din Câmpulung Muscel.
Este pictură bizantină, cu desen corect și armonie discretă a tonurilor cromatice, cu
prezentare iconografică unică. Aici, pentru prima dată sunt pictați toți sfinții daco-români
descoperiți și canonizați în ultimii ani ai secolului al XX-lea, alături de toți sfinții români
ce se prăznuiau.

Tezaurul[modificare | modificare sursă]
Tezaurul Mănăstirii Tismana a fost deosebit de mare, dar stricăciunile aduse mănăstirii
de veacuri a făcut să se piardă. O parte din obiectele de valoare păstrate se găsesc
la Muzeul de Artă al României. Muzeul Mănăstirii are o bogată colecție de picturi murale
(provenite din pronaos, pictura din 1766), icoane vechi pe lemn, obiecte de cult, cărți
vechi, veșminte, ușile vechi ale bisericii (1782) și altele. În biserică se găsește o raclă
de argint, executată de artistul plastic Gheorghe Stoica din București în 1980, care
conține trei părticele de Sfinte Moaște: de la Sfântul Nicodim degetul arătător de la
mâna dreaptă și crucea de plumb ce o purta la gât, de la Sfântul Ignatie Teoforul
și Sfântul Ioan Gură de Aur.
Biserica Mănăstirii Tismana își etalează statutul de „monument de artă” prin tot ceea ce
reprezintă și există în ea: catapeteasma din stejar executată în 1766 în stil post-
brâncovenesc cu ornamente florale, suflată în aur, cu icoanele împărătești
(1844); iconostasul mic sculptat în lemn de tei, aurit, executat de
Ghenadie monahul (1741-1742); stranele (tetrapoadele) sculptate de călugări în
anul 1731 și 1735; policandrul mare din alamă lustruită din secolul XIX; toaca metalică
de forma vulturului bicefal – stema bizantină, adoptată și de creștinismul ortodox,
deosebit de valoroasă, și altele.

Turnul-clopotniță, cod LMI GJ-II-m-A-09413.01.

Poetul George Coșbuc a dăruit pentru Paraclisul ctitorit de Matei Basarab două vitralii

din 1916, deosebit de frumoase, în memoria fiului său Alexandru, iar G. Sfetea, un alt
vitraliu pentru mama lui Maria, aflate acum în Muzeul Mănăstirii.

Tezaurul BNR[modificare | modificare sursă]

Tezaurul Băncii Naționale a României a fost ascuns la Mănăstirea Tismana spre
sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Încă din luna iulie 1944, guvernatorul Băncii
Naționale a României Constantin Angelescu luase măsuri ca să se transporte și să se
depoziteze aurul BNR la Mănăstirea Tismana, datorită contraofensivei sovietice care
ajunsese în Basarabia, teritoriu românesc. Mai întâi a fost ascuns în una din pivnițele
din subsol. Considerându-se loc nesigur, s-a amenajat un spațiu în Peștera Mănăstirii,
în ciuda evenimentelor de după 23 august 1944 când sovieticii instituiseră o
supraveghere cruntă asupra întregii țări. În zilele de 14-16 septembrie 1944 acțiunea se
terminase în cel mai mare secret, iar în grota a doua au fost depozitate:

 Monezi: 1641 casete în greutate brută de 82.742,560 kg, din care 67.575,60258 kg
aur;
 Lingouri tip internațional: 1372 casete în greutate brută de 73.495,575 kg, din care
67.761,31306 kg aur;
 Lingouri tip standard: 1022 casete în greutate brută de 56.007,170 kg, din care
54.337,07480 kg aur.
 Total general: 4035 casete în greutate brută de 212.245,305 kg, din care
189.673,99044 kg aur.
Pe lângă depozitul BNR mai fuseseră ascunse și 51 casete de aur polonez, în greutate
brută de 3.057,450 kg. Era o parte din aurul pe care polonezii (cu care România se
învecina) îl lăsaseră în păstrare, înainte de invadarea lor, în 1939, de către nemți.
Cealaltă parte a tezaurului polonez fusese transportată direct în străinătate, via
Constanța - România.

Viața monahală[modificare | modificare sursă]

Mănăstirea Tismana a fost transformată în chinovie de maici în anul 1949, care duc
viață de obște, împletind munca cu rugăciunea. Slujbele se săvârșesc după tipicul
tradițional. Sfânta Liturghie în fiecare zi, Vecernia seara și Miezonoptica și Utrenia la
miezul nopții; Cântările se fac pe muzică psaltică conform tipicului monahal. În prezent,
Mănăstirea are 60 de viețuitoare, dintre care cinci stau în schiturile mănăstirii, stareță
fiind monahia Antonia Popescu. Pe muntele Cioclovina, la N-V de Mănăstirea Tismana
se află două schituri: Schitul Cioclovina de Jos, amintit documentar în anul 1660, iar în
anul 1715 conform pisaniei a fost refăcut de egumenul Nicodim, având hramul „Sfinții
Voievozi”, și Schitul Cioclovina de Sus, ridicat de același egumen în anul 1714, pe
vârful muntelui având hramul „Schimbarea la Față”. Bisericuța Schitului Cioclovina de
Sus a fost pictată în anul 1999 de pictorul Grigore Popescu. A fost sfințită de IPS
Teofan, Arhiepiscop al Craiovei și Mitropolitul Olteniei în vara anului 2005. Mănăstirea
Tismana a fost și rămâne cea mai veche vatră de cultură, un uriaș muzeu al trecutului,
un sanctuar pentru marile arderi umane ale prezentului și o fereastră deschisă spre
aspirațiile viitorului.

Atelierul de iconografie Tismanikon[modificare | modificare sursă]

În cadrul Sfintei Mănăstiri Tismana funcționează și un atelier de iconografie. Mai multe
informații se pot găsi pe site-ul acestuia. [1]

Notă[modificare | modificare sursă]
O cutumă veche atribuia sintagma "Sfânta Mănăstire" Mănăstirii Tismana, fiind o
recunoștere a faptului că mănăstirea a fost construită de un sfânt, Sfântul Nicodim de la
Tismana, deși oficial nu fusese canonizat. Ulterior sintagma fiind folosită și la mânăstiri
neavând ctitori sfinți canonizați, pentru a sublinia importanța vechilor mânăstiri,
Tismana, Cozia, ș.a., s-a folosit sintagma "Mânăstirea voievodală" . Considerat de
facto sfânt încă din timpul vieții, iar în decursul secolelor întregul cler numindu-l Sfântul
Nicodim de la Tismana, în anul 1955, Biserica Ortodoxă Română, fiind mitropolit al
Olteniei Firmilian Marin, l-a canonizat de iure, stabilind și ziua hramului: 26
decembrie. [5]

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

 

 
 

 
 

 
 

 
 

 
 

Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ "Mînăstirea Tismana" de Alexandru Ștefulescu, ediția a II.a, București, 1903. Textul exact: "Cel
dintâi donator, de și nu deadreptul a fost Vlaislav Vodă (1364-72)de oare-ce tot ce dăruise m-rii
Vodița a trecut și la Tismana, ambele m-ri fiind sub conducerea unuia și aceluiași stareț. Nicodem,
pentru care Vladislav-Vodă s'a și trecut în fruntea pomelnicului m-rii Tismana". Cu nota de subsol 2)
"A se vedea crisovul m-rii Vodița în întregime în Partea I-a". Vedeți scest hrisov în cartea "Nicolae N.
Tomoniu - Sfantul Nicodim de la Tismana", Editura “Semanatorul - online”, 2010, pag 226
2. ^ "Călători străini despre țările române", vol. VI, Editura științifica și enciclopedică, București, 1976,
pagina 197
3. ^ a b c Lăcașe de cult, CIMEC
4. ^ a b c http://www.europeana.eu/portal/record/2020716/HA_GJ_II_a_A_09413.html
5. ^ Biserica ortodoxă Română nu a îndeplinit decât o simplă formalitate miercuri, 26 octombrie 1955,
când prea cuviosul părintele nostru Nicodim, primul stareț al mănăstirii Tismana, a fost canonizat ca
„Sfântul Nicodim de la Tismana”. Pentru că el a fost considerat dintotdeauna sfânt, chiar și din timpul
vieții. Toți românii l-au prețuit, deoarece întărirea Bisericii Ortodoxe Române se leagă și de viața lui
Nicodim, de lucrarea lui sfântă pentru a ridica împreună cu domnitorii Basarabi în Țara Românească,
o salbă de mânăstiri, puternice centre monahale după modelul Sfântului Munte. Sfântul Nicodim de la
Tismana, autor N. N. Tomoniu, Editura “Semanatorul - online”, 2010, pag 24

Bibliografie[modificare | modificare sursă]
 Alexandru Ștefulescu, „Mânăstirea Tismana”, Administrația Casei Bisericii, Târgu-
Jiu, 1909

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

 Sfînta mînăstire Tismana, P. D. Bǎlașa, Editura "Mitropolia Olteniei", 1978
 Mănăstirea Tismana, Rada Teodoru, Editura Meridiane, 1966

Vezi și[modificare | modificare sursă]

 Listă de stareți ai Mănăstirii Tismana

Legături externe[modificare | modificare sursă]

 Pagina Oficială a Mănăstirii Tismana
 Atelierul de iconografie TISMANIKON al Manastirii Tismana
 Site oficial între anii 2005-2010
 Despre Mănăstirea Tismana la enciclopedia OrthodoxWiki
  Manastirea Tismana, 12 iunie 2012, CrestinOrtodox.ro
 Manastirea Tismana, 14 iunie 2012, CrestinOrtodox.ro
 Nicolae N. Tomoniu - Sfântul Nicodim de la Tismana, editura "Cuget Românesc",
2010, ISBN 978-606-92052-7-3, semanatorul.ro
 Manastirea Tismana, romanianmonasteries.org
 Manastirea ridicata din Tisa[nefuncțională], 1 august 2005, Daniela Cârlea
Șontică, Jurnalul Național
 Tismana, mănăstirea de sub cascadă, 18 iulie 2012, Florin Mihai, Adevărul
 Tismana - „cea mai veche și mai măreață dintre mănăstirile de peste
Olt“ Arhivat în 1 iunie 2015, la Wayback Machine., 19 februarie 2009, Raluca
Brodner, Ziarul Lumina
 Prezentarea mănăstirilor Olteniei (I) , 28 martie 2005, Gabriel Preda, Amos News
 Unde au ascuns românii tezaurul de frica rușilor  Arhivat în 31 iulie 2010, la Wayback
Machine., 27 iulie 2010, Dan Gheorghe, România liberă
 Mănăstirea Tismana la începutul regimului comunist  Arhivat în 1 iunie 2015,
la Wayback Machine., 22 noiembrie 2011, Adrian Nicolae Petcu, Ziarul Lumina
 Mănăstirea Maicii Domnului de la Tismana  Arhivat în 1 iunie 2015, la Wayback
Machine., 17 august 2011, Adrian Nicolae Petcu, Ziarul Lumina
 Marea lavră a Tismanei, de la primul la ultimul stareț  Arhivat în 1 iunie 2015,
la Wayback Machine., 27 decembrie 2009, Adrian Nicolae Petcu, Ziarul Lumina
Schiturile mănăstirii

 Schiturile de pe Muntele Cioclovina Arhivat în 1 iunie 2015, la Wayback Machine., 9

iulie 2009, Diac. Ioniță Apostolache, Ziarul Lumina
Categorii: 
 Fondări în anii 1370
 Mănăstiri din județul Gorj
 Mănăstiri și schituri ortodoxe din Țara Românească
 Monumente istorice din județul Gorj
 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 19 februarie 2023, ora 14:28.
 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și
clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.
 Politica de confidențialitate

 Despre Wikipedia

 Termeni

 Versiune mobilă

 Dezvoltatori

 Statistici

 Declarație cookie
 

Comută lățimea limitată a conținutului