Mănăstirea Radu Vodă

Mănăstirea Radu Vodă este o mănăstire din România situată în București, clasată ca
monument istoric, cu codul B-II-a-A-19498.

Pe locul unde se ridică astăzi Mănăstirea Radu Vodă s-au descoperit importante vestigii
arheologice datate din perioada paleoliticului. În vremea geto-dacilor, așezarea de pe
colina din apropierea Pieței Unirii de astăzi dispunea de puternice fortificații,
constituindu-se într-un punct strategic de prim rang.
Prima biserică de pe colina Radu Vodă este atribuită domnitorului Mihnea cel
Rău (1508-1509), cea de-a doua fiind ctitorie a domnitorului Alexandru al II-lea
Mircea (1568-1577), strănepot al lui Vlad Țepeș. Fiul său, Mihnea Turcitul, va înzestra
mănăstirea cu moșii, sate și odoare de preț – sporind prestigiul ei în Țara Românească.
În timpul domniei sale, în mănăstire este înființată prima bibliotecă din București. În
1595, biserica Mănăstirii Radu Vodă a fost folosită temporar drept moschee de către
trupele lui Sinan Pașa, iar apoi incendiată în retragerea acestora din calea armatei
lui Mihai Viteazul. Radu Vodă Mihnea reface din temelii mănăstirea, în 1625, închinând-
o Mănăstirii Ivirion din Athos. Patriarhul Macarie al Antiohiei și Paul de Alep, vizitând
Mănăstirea Radu Vodă în 1653-1657, rămân profund impresionați de arhitectura
acesteia. Cutremurele din 1829 și din 1838 îi vor produce Mănăstirii Radu Vodă mari
pagube, fiind necesare ample lucrări de refacere. În 1875, Titu Maiorescu, în acea
vreme ministru al cultelor, hotărăște dărâmarea unei părți însemnate din mănăstire – ca
și a altor incinte mănăstirești și hanuri din București –, considerate clădiri insalubre.
Biserica, turnul-clopotniță și o parte din chilii vor rămâne totuși nedemolate. Dacă în
perioada 1839-1847 la Radu Vodă va funcționa Seminarul Mitropoliei, iar mai târziu,
pentru o scurtă perioadă, Liceul Francez, la începuturile perioadei comuniste va
funcționa aici o școală de cadre de partid. Clădirile Seminarului Teologic, aflate la sud
de biserică, datează din 1893, fiind construite prin grija lui Ion Scorțeanu și a surorii sale
Maria Șchiopescu, ca internat al seminarului. În 1960 mănăstirea este desființată.
Ulterior, Patriarhul Justinian va cere restaurarea bisericii de la Radu Vodă între anii
1969 și 1974, locașul fiind resfințit în 1979. Pictura bisericii
aparține arhimandritului Sofian Boghiu, în pronaos păstrându-se totuși o parte
însemnată din pictura lui Gheorghe Tattarescu. Mănăstirea a fost reactivată în 1998 de
către Patriarhul Teoctist.

Începuturile Mănăstirii Sfânta Troiţă - Radu vodă se situează în veacul al XVI-lea, când în
1568, primul ei ctitor, Alexandru III Voievod a început să zidească biserica pe ruinele alteia mai
vechi. La 1595 tot ce construise a fost ars din temelie de către turcii lui Sinan Paşa. Mănăstirea
poartă numele celui de-al doilea ctitor, Radu Voievod, cel care a rezidit-o între anii 1614
şi 1645. Cheltuielile pentru mănăstire au fost foarte mari, lucru confirmat de un
document din 15 decembrie 1586, din care aflăm că domnul a vândut pe timp de un an
vama de sare de la Ocnele Telega şi Ghiţioara, „cu care bani a făcut chiliile
bisericii”. Sinan Paşa, vrând să transforme ţara în paşalâc turcesc, a fortificat
mănăstirea şi zidul cimitirului, întărindu-le cu pământ şi trunchiuri de stejar.
Despre aceste fortificaţii numite palanga, un hrisov de la Radu Vodă Mihnea,
precizează că se aflau „din josul oraşului Bucureşti (...), lângă mănăstire unde este
palanga pe care a facut-o Sinan Paşa, însă de lângă crucea lui Ştefan din sus şi ţine
palanga în jos pe drumul Văcăreştilor până la hotarul grecilor şi din drumul Văcăreştilor
în jos până la Dâmboviţa şi de la palanga în jos iar la Dâmboviţa”. Urmele
fostei palangi de la Mănăstirea Sfânta Troiţă au fost scoase la iveală cu ocazia
săpăturilor arheologice iniţiate în anii 1953-1954.
Prin venirea la domnie a lui Radu Mihnea, soarta Mănăstirii Sfânta Troiţă se
schimbă, după ce fusese pângărită de turci, care au intrat cu caii în biserică şi apoi au
transformat-o în moschee, a stat aproape 30 de ani în părăsire. Cronicarul Constantin
Căpitanul consemnează: „după ce au venit domn (Radu Mihnea) întâi au curăţit şi iar au
pus călugări de au făcut slujba, iar la a doa domnie au spartu acea mai mică şi au făcut
aceasta mare, ce este până acum". În afară de chilii pentru monahi, domnul a construit
aici şi clădiri în care au fost găzduiţi soli, ea fiind folosită uneori drept reşedinţă
domnească. Ierarhii în trecere către Mitropolia mutată în 1668 la Târgovişte, poposeau
la Mitropolia locţiitoare, Sfânta Troiţă. Zidurile palatului domnesc au fost descoperite în
1953 şi pot fi văzute şi astăzi. În aceste case a stat nu numai Chiril Lukaris ci şi
Patriarhul Gherasim al Alexandriei. Mănăstirea era, ne spun documentele care vorbesc
despre veniturile mănăstirii, printre cele mai bogate din Ţara Românească la acel timp.
Mănăstirea Radu Vodă apare în 1832 în tăbliţa îndeplinătoare a mănăstirilor din
Valahia închinată Sfintelor Locuri, ca fiind închinată mănăstirii Ivir din Muntele Athos, cu
un venit anual de 67.789 lei. Făcea numeroase acte de milostenie, până la 1819 se
dădea tuturor văduvelor şi săracilor în toate dimineţile câte două pâini şi câte o carafă
de vin. Pentru ca unii săraci să nu ia de două ori, egumenul îi rânduise a intra câte unul
în mănăstire, pe porţile de nord şi după ce îi da merticul îl scotea pe porţile de la răsărit.

În anul 2017, în latura de vest a incintei mănăstirii, a fost construit un altar de vară,
pentru a veni în întâmpinarea numărului mare de credincioși care participă regulat la
slujbele oficiate aici. Tot în acest an s-au încheiat amplele lucrări de consolidare și
restaurare la fostele beciuri ale Casei Domnești din incinta mănăstirii, începute în anul
2015, acestea fiind puse în valoare și transformate într-un muzeu – lapidariu. Aceste
lucrări au fost binecuvântate de către Preafericitul Părintele Patriarh Daniel în anul
2018, cu prilejul hramului istoric al mănăstirii, Sfânta Treime, ocazie cu care a fost sfințit
și altarul de vară. În cadrul acestui eveniment a fost dezvelit bustul Patriarhului Justinian
Marina, noul ctitor al mănăstirii.