Bolnita Cozia

Bolnita Cozia Manastirea Cozia, zidita de Mircea cel Batran catre sfarsitul secolului al XIV-lea, este unul dintre cele mai vechi monumente din Tara Romaneasca, fiind si un important centru carturaresc si unul dintre cele mai bogate lacasuri. Manastirea Cozia, una dintre cele mai autentice podoabe ale arhitecturii bisericesti autohtone, traieste si va dainui in istoria poporului roman deopotriva prin insemnatatea ei artistica si spirituala, cat si prin vechimea ei. In cei peste 600 de ani de la intemeiere multe mii de calugari au vietuit si s-au format aici, unii ajungand ierarhi vestiti si cunoscuti oameni de cultura. Pentru a cladi aceasta manastire, Voievodul Tarii Romanesti Mircea cel Batran a ales un loc de liniste si siguranta de pe Valea Oltului, in apropierea muntelui de unde la acea vreme nu se putea merge mai departe spre Transilvania decat cu piciorul sau cel mult calare. Biserica mare a manastirii, cu hramul Sfintei Treimi, se afla in interiorul unei ample incinte deschise spre vest, in coltul careia, la sud-est, se afla paraclisul lui Amfilohie si cel al lui Ioan Hurezeanul - la sud-vest. In afara zidurilor manastirii, la vest de incinta, pe o colina, se afla Biserica Bolnitei. Bolnita Cozia, ctitorie a fostului egumen de la Arges, Radu Paisie, pe numele sau de boier - Petru, a fost construita intre anii 1542-1543; in anii de domnie ai ctitorului. Biserica are hramul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel si a fost ridicata sub mitropolitul Varlaam si sub egumenul Hilarius, asa cum aminteste inscriptia pictata pe peretii exo-nartexului. Bolnita Cozia si domnitorul Radu Paisie Bolnita Cozia a fost ctitorita de Radu Paisie in prima jumatate a secolului al XVI-lea, cu hramul Sfintii Apostoli. Radu Paisie a fost unul din fiii lui Radu cel Mare (15 septembrie 1495 aprilie 1508). Date despre ctitorul acestui monument si cum a ajuns el domnitor avem de la cronicarul de origine valaha, ruda cu Radu Paisie, Nicolae Olahus, ale carui relatari sunt scrise intre anii 1534-1535. Numele sau de botez a fost Petru. La varsta adolescentei s-a casatorit cu Stana, cu care a avut o fata, pe Zamfira. Dupa moartea sotiei s-a calugarit la Manastirea Argesului primind numele de Paisie.

Pentru ca Petru era, conform documentelor de cancelarie, fiul natural al lui Radu cel Mare, acesta isi manifesta pretentiile la domnie inca din 1 septembrie 1534, cand, cu ajutorul unei armate turcesti, incearca sa il inlocuiasca pe Vintila. Reuseste pentru putina vreme, caci boierii fideli lui Vintila il prind si il izgonesc. Astfel, se pare ca a ajuns egumen la Arges sub numele de Paisie. Aici l-au gasit boierii in 1535 cand l-au ales domn. Dupa moartea acestuia, Radu Paisie reocupa scaunul domniei cu ajutorul turcilor. Radu Paisie a fost un bun crestin. A dat multe ajutoare la Muntele Athos manastirilor: Xenoton, Simopetra etc. In tara Romaneasca a avut frumoase realizari cu caracter religios. Radu Paisie a zidit manastirile: Mislea (Prahova), Valea (Muscel), ambele in 1537, apoi Bolnita Cozia (1542 - 1543) si a ispravit constructia mitropoliei din Targoviste, a acoperit-o cu plumb si a zugravit-o. Din vremea sa este schitul Verlita (Prahova) ctitoria banului Toma si biserica din Stanesti (Valcea) ridicata in 1536 de Giura logofatul. Bolnita Cozia - scurt istoric Bolnitele manastiresti erau spitale, infirmerii si azile pentru batranii si bolnavii din manastiri si din imprejurimi. Aici, cei cu cunostinte medicale asigurau ingrijirea trupeasca, iar biserica oferea tamaduire si mangaiere sufleteasca. In trecut, bolnita era cuprinsa in incinta manastirii. Spargandu-se zidurile imprejmuitoare pentru a se construi actualul drum national ce strabate Valea Oltului, Bolnita Manastirii Cozia a ramas separata pe muchea dealului care se ridica spre apus. Ctitorul Bisericutei si al vechilor cladiri este Radu Paisie (1535-1545), fiul lui Radu cel Mare, numit si Radu sau Petru de la Arges, fost egumen al Manastirii Arges. Cei care au sustinut ideea ca Bolnita de la Manastirea Cozia este ctitorita de Petru Cercel si nu de Petru zis "Radu Paisie", au fost siliti sa admita un alt an al zidirii bolnitei decat cel real.

Pisania bisericii, zugravita pe o fasie alba ce merge de jur imprejurul pridvorului, arata ca bolnita s-a facut "in anul 7051 (1542-1543)", data la care domnea Radu Voda Paisie si nu Petru Cercel. Pisania Bolnitei Cozia este in limba slavona, pictata in pridvor, si zice urmatoarele: "Cu vrerea Tatalui cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfantului Duh celui intru Treime slavit Dumnezeu, s-a inceput si s-a savarsit aceasta sfanta biserica, cu hramul Sfintii Apostoli Petru si

Pavel, in zilele lui Io Petru Voievod si ale fiului sau Marco Voievod si ale Prea Sfintitului Mitropolit chir Varlaam si sub egumenul ieromonah Ilarion; asisderea eu robul lui Hristos ieromonahul Maxim maistorul, care a fost invatator ca sa fie spre odihna. Si am scris eu mult gresitul David si fiul sau Raduslav, in anul 7015 (1543)".

Bolnita Cozia a adapostit obstea Manastirii Cozia de la anul 1880 pana in 1920, perioada in care manastirea a fost folosita in alte scopuri. Mai intai a fost penitenciar, "Azilul Doamna Elena", apoi, in anul 1917 a devenit lagar de prizonieri si spital, iar biserica mare grajd pentru caii inamicilor ocupanti.

Intr-un document adresat Ministerului Cultelor la 6 martie 1919 superiorul manastirii Protosinghel Anastasie Popescu arata: "Monumentul Cozia se afla intr-o stare jalnica, de plans, din cauza armatelor inamice care in invazie pe marginea Oltului au pradat si au profanat acest sfant locas, biserica si paraclisul transformandu-le in grajd de cai, iar casele devastandu-le si lasandu-le intr-o completa ruina". In prezent in Biserica Bolnitei se oficiaza numai Sfanta Liturghie in ziua hramului (29 iunie) si slujbe ocazionale, de inmormantare. Pentru valoarea inestimabila a picturilor murale ramase intacte si conservate destul de bine, pentru pozitia ei in cadrul pitoresc al Vaii Oltului, dar mai ales pentru armonia liniilor arhitectonice, avand o silueta de o gratie si frumusete inegalabile, bolnita a fost supranumita "giuvaerul secolului XVI de la Cozia".