UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA”

FACULTATEA DE TEOLOGIE ROMANO-

CATOLICĂ
SPECIALIZAREA: TEOLOGIE PASTORALĂ
MĂNĂSTIREA NEAMȚ

Student: Marius GHERGHEL

Iași 2019 Anul I
 CUPRINS

• CAPITOLUL I: Istoricul mănăstirii Neamț

• CAPITOLUL II: Ctitorul mănăstirii Neamț

• CAPITOLUL III: Mediul socio-economic din timpul construirii

CAPITOLUL I: Istoricul mănăstirii Neamț
Izvoare istorice care să
determine cu exactitate timpul si
împrejurările in care ea a luat ființă
nu există.
Tradiții locale puternice, în
mai multe versiuni, dovedesc
existența mănăstirii la sfârșitul
celui de-al XIV-lea secol.
• Primul ctitor al acestui sfânt lăcaș a
fost Petru Mușat, Domn al Moldovei
între 1375–1391. El a construit
mănăstirea pe locul unui schit mai
vechi, în apropiere de Cetatea
Neamțului, ridicată tot de el.
• Mănăstirea este atestată
documentar din 7 ianuarie
1407, însă rădăcinile în
timp ale activității
monahale se întind până în
veacul al XII-lea.
• Acest act arată că la acea
dată Mănăstirea Neamț era
înzestrată cu două sate
dăruite de către Petru Mușat,
două mori, două vii și mai
avea și cărți, odăjdii și vase.
• Faptul acesta vine să
confirme existența unui
personal destul de
numeros încă la acea dată,
ceea ce i-a făcut pe unii
cercetători să afirme că
mănăstirea luase ființă cu
mult înainte.
• Urmașii lui Petru Mușat pe
tronul Moldovei au
continuat construcțiile de la
Mănăstirea Neamț,
înzestrând-o cu chilii,
diferite clădiri, turnuri și
ziduri de apărare. Pe latura
apuseană a incintei în formă
de dreptunghi a mănăstirii
străjuiește și în prezent
turnul clopotniță, străbătut
la baza sa de intrarea
principală, boltită.
• De Mănăstirea Neamț este
legat și numele Cuviosului
Paisie Velicicovschi, cel
numit ulterior Sf. Paisie de la
Neamț, prăznuit la 15
noiembrie. Timp de
cincisprezece ani, cât a fost
stareț al Mănăstirii Neamț
(1779-1794), el a fost un
adevărat îndrumător al vieții
monahale din Moldova.
• Actuala biserică a mănăstirii, având hramul Înălțarea Domnului, a fost zidită de
Ștefan cel Mare și Sfânt în 1495-1497, acesta fiind considerat ca al doilea ctitor
al Mănăstirii Neamț. În decursul timpului, la Biserica Înălțarea Domnului și la
întregul complex mănăstiresc, s-au făcut diferite modificări și adăugiri.
CAPITOLUL II: Ctitorul mănăstirii Neamț

• Primul ctitor al acestui sfânt

lăcaș a fost Petru al II-lea (fiul
lui Costea şi al Margaretei
(Muşata), numit şi Petru
Muşat de unii istorici; a fost
domnul Moldovei între 1375
şi decembrie 1391.
• El a construit mănăstirea pe
locul unui schit mai vechi, în
apropiere de Cetatea
Neamțului, ridicată tot de el.
• A fost în bune relații cu
regele Poloniei,
Vladislav al II-lea
Iagello. În 1387, în ziua
de Înălțarea Sfintei
Cruci printr-un act
omagial făcut la Liov,
Petru a recunoscut
suzeranitatea acestuia.
 Petru al II-lea l-a îndemnat și pe
Mircea cel Bătrân să încheie o
alianță cu Vladislav Iagello, care
s-a și încheiat, după negocieri
desfășurate între decembrie 1389
și martie 1390 la Radom, Lublin și
Suceava, la nivel de egalitate,
printr-o alianță militară îndreptată
împotriva regelui Ungariei,
Sigismund de Luxemburg.
 • Petru a bătut primele
monede moldovenești, groși
și jumătăți de groși de
argint, care pe o parte aveau
un scut cu flori de crin și
bare transversale, iar pe
cealaltă, capul de bour, iar
spre împlinirea organizării
statale a creat Mitropolia
Moldovei, punând, totodată,
bazele relațiilor politice cu
Constantinopolul.
• Petru al II-lea a extins teritorial
Moldova mult spre sud. Lui i se
atribuie construirea Cetății
Sucevei, unde va stabili
scaunul domnesc al Moldovei.
A construit mănăstirea Bistriței
și biserica Mitropoliei din
Suceava și a sprijinit
construirea mănăstirii
dominicanilor de la Siret,
ctitorită de mama sa.
CAPITOLUL III: Mediul socio-economic din timpul construirii

• Mănăstirea Neamț a fost

zidită în timpul
dominației otomane, sub
domnia lui Petru I Mușat.
Aceasta a rezistat mai
multe secole, sub diferite
forțe ale anumitor
conducători, rămânându-
ne și astăzi un exemplu al
vieții călugărești.
• Documente neîndoielnice
atestă că la Mănăstirea
Neamț s-au prelucrat
metale prețioase, făurindu-
se obiecte de cult; tot aici s-
au format pictori, sculptori
in lemn si sculptori in
piatra.
• Alexandru cel Bun, Ștefan
cel Mare, cât și alți
domnitori care au urmat la
scaunul Moldovei și care
voiau să-și asigure
sprijinul bisericii, au
înzestrat mănăstirea cu
sate, moșii întinse, păduri,
vii, mori, iazuri si altele.
Pe moșiile mănăstirii,
întocmai ca și pe cele ale
marilor boieri, făceau
muncă obligatorie
nenumarați țărani. In felul
acesta, mănăstirea a
devenit unul din cei mai
mari proprietari feudali,
ceea ce i-a permis să
participe la viața politică a
Moldovei.
• În primii ani de guvernare ai lui
Alexandru cel Bun, raporturile
domnului cu biserica se
caracterizează printr-o oarecare
lipsă de autoritate, pe care
treptat voievodul o va lichida. In
1428, când Alexandru
subordonează unei mănăstiri 50
de biserici din diferite sate,
dispunea „ca nici un mitropolit,
nici slugile lui, nici dregătorii
lui, să nu se amestece ”.
 BIBLIOGRAFIE
• neamt.mmb.ro
• www.wikipedia.ro
• www.crestinortodox.ro
• ro.orthodoxwiki.org