ÎNCEPUTURILE

MITROPOLIEI MOLDOVEI

.
 1. Întemeierea statului Moldova
• în secolele XII-XIII erau în Moldova (ca în
Țara Românească), anumite cnezate și
voievodate dar și așa-numitele ,,țări” (ale
bolohovenilor, berladnicilor, brodnicilor ș.a.),
prin urmare o organizare politică românească
 .

.
 .

• în secolul al XIV-lea, teritoriile moldovenești

au fost adesea prădate de tătari, care au ajuns,
uneori, până în Transilvania și chiar în Ungaria
• regii maghiari au trebuit să facă mai multe
expediții împotriva tătarilor
– 1343 regele maghiar Ludovic cel Mare (1342-
1382) i-a înfrânat pe tătari, împingându-i în nordul
Mării Negre și în Crimeea
 .

.
 .

• în vederea apărării Transilvaniei și Ungariei de

alte eventuale incursiuni ale tătarilor, regele
maghiar a creat între Carpați și Siret o
<marcă> de apărare a teritoriilor sale
• 1352 ori 1353, în teritoriile moldovene era un
voievod român din Maramureș, Dragoș, care a
stăpânit aici vreo doi ani, având reședința la
Baia
 .

• a urmat Sas, fiul lui Dragoș, domnind aici vreo

patru ani
• i-a urmat la domnie, în 1359, Balc sau Baliță,
fiul lui Sas
• 1359 a trecut în Moldova, din Cuhea
Maramureșului, voievodul Bogdan, împreună
cu apropiații săi, silindu-l pe Balc să
părăsească tronul
 .

• regele maghiar (prin câteva atacuri) n-a reușit

să-l reașeze în tron pe Balc, deoarece Bogdan
și ai săi, în această vreme au fost apărați și de
către populația locală
• în urma victoriilor sale, Bogdan a câstigat (în
1359) independența statului Moldova
 .

• 1365-1375 Lațcu Vodă, fiul lui Bogdan

– a extins hotarele spre nord
– a căutat să aibă relații bune cu Polonia
– a acceptat misiunea călugărilor catolici în țară
– sub el s-a întemeiat o episcopie catolică la Siret
• 1375-1391 Petru Mușat (din neamul
Mușatinilor)
– a mutat reședința la Suceava
2. Viața bisericească din Moldova. Ierahi

• pe lângă domnul din Moldova (respectiv

Bogdan I) va fi existat un ierarh
• Bogdan I a ctitorit o biserică în Rădăuți, cu
hramul ,,Sf. Nicolae” (are în ea un scaun
arhieresc din piatră), unde a fost înmormântat
(domnitorul) și ceilalți până la Petru Mușat
– probabil aici a fost reședința domnească și un
scaun episcopal
Sf. Nicolae – Rădăuți .
 .

• stabilind scaunul domnesc la Suceava, Petru

Mușat ar fi mutat și centrul eparhial tot aici,
(probabil biserica ,,Mirăuți” a fost catedrala
episcopală)
 .

Mirăuți - Suceava
.
 .

• Petru Mușat (1375-1391)

– a ctitorit mănăstirea Neamț și probabil și alte
lăcașuri de cult, acordă sprijin material Bisericii
– ar fi vrut să aibă în fruntea Bisericii moldovene un
ierarh în rang de mitropolit
– a făcut, probabil, demersuri în acest sens pe lângă
Patriarhia din Constantinopol
– Patriarhia va fi trimis în Moldova un ierarh de neam
grec înainte de 1386
• într-un <Manual de cancelarie bizantin> este atestată
existența Mitropoliei Moldovei ,,înainte de septembrie
1386, pe vremea lui Petru Mușat și a Patriarhului ecumenic
Nil (1379-1388)
 .

• 1387 a început un conflict între Patriarhia

Ecumenică și domnul Moldovei, legat de noul
mitropolit al Moldovei (probabil urmașul
ierarhului grec)
– domnul moldovean a apelat la mitropolitul Antonie
al Haliciului (Galiția de mai târziu) să îi
hirotonească doi ierarhi moldoveni pentru Biserica
din Moldova: Iosif Mușat (fratele domnitorului) –
pentru Mitropolia din Suceava și Meletie – pentru
episcopia din Rădăuți
– hirotonia lor s-a făcut fără acordul Patriarhului
Ecumenic; a fost considerată necanonică
 .

• Patriarhia Ecumenică se temea probabil ca nu

cumva Biserica din Moldova, dacă ar fi fost
condusă de un ierarh român, să nu-și ceară
independența față de Patriarhia din
Constantinopol; de aceea dorea un ierarh grec
la conducerea Mitropoliei Moldovei
• patriarhul Ecumenic nerecunoscându-l pe
vlădica Iosif, l-a trimis în Moldova pe grecul
Teodosie (1391)
– nefiind acceptat de către domn și cler, a fost nevoit
să se întoarcă la Constantinopol
 .

• 1392-1393 patriarhul Ecumenic Antonie l-a

transferat în Moldova pe mitropolitul grec
Ieremia de Mytilene (insula Lesbos)
– respins de moldoveni
– Ieremia a aruncat anatema peste ierarhii, preoții și
credincioșii din Moldova
• 1392-1394 Roman Mușat
• 1394-1399 Ștefan Mușat
• Ștefan Mușat (1394-1399) l-a trimis la .

Constantinopol pe protopopul Petru cu câțiva

însoțitori și cu scrisori
– îl ruga pe Patriarhul ecumenic să ,,ridice anatema
aruncată de Ieremia”
– cerea să fie recunoscuți canonic ierarhii Iosif și
Meletie
– patriarhul Antonie l-a numit (împotrivit dorinței sale)
pe protopopul Petru ca <exarh patriarhal> în
Moldova, până la alegerea unui nou ierarh
– protopopul Petru n-a luat „în primire slujba”
încredințată, iar domnul și boierii nu i-au alungat pe
cei doi ierarhi cum a cerut partriarhul
constantinopolitan
 .

• 1395, l-a trimis în Moldova pe mitropolitul de

Mytilene (urmașul lui Ieremia) să aplaneze
conflictul; nu a adus nici un rezultat
APLANARE:
• Alexandru cel Bun (1400-1432)
• Patriarhul Ecumenic Matei I
• 26 iulie 1401 Constantinopolul a recunoscut
pe Iosif ca Mitropolit al Moldovei; probabil
Meletie a murit între timp
 .

.
 .

• pe vremea domnitorului Alexandru cel Bun au

fost aduse la Suceava (24 iun. 1402) moaștele
Sf. Ioan cel Nou (din Cetatea Albă), martirizat
aici în preajma anului 1330; se prăznuiește în
fiecare an la data de 2 iunie
 LECTURĂ

• Cel dintâi mitropolit cunoscut al Moldovei a

fost Mitropolitul Iosif Muşat. El era din
familia domnilor muşatini, rudă apropiată a lui
Petru Muşat (1375-1391) şi Alexandru cel Bun
(1400-1432)
• Din tinereţe şi-a închinat viaţa lui Hristos în obştea Mănăstirii.

Neamţ, unde a deprins frica de Dumnezeu şi buna nevoinţă a

vieţii duhovniceşti de la cuvioşii călugări de aici. Apoi, făcându-
se preot, a ajuns egumen la Neamţ. La propunerea domnului
Petru Muşat a fost hirotonit episcop al Cetăţii Albe de
mitropolitul Haliciului, Antonie. Însă nu stă mult aici şi este
chemat ca mitropolit al Moldovei. Dar Patriarhia Ecumenică
refuzând să-l recunoască şi ivindu-se mare tulburare în Biserică,
smeritul Mitropolit Iosif s-a retras din scaun la Mănăstirea
Neamţ şi apoi la Bistriţa. Mai pe urmă se stabileşte la „o
mănăstire, la Boiştea, lângă Târgu Neamţ, unde a fost chilia
vlădicăi Iosif şi unde sunt călugăriţe”. De aici, înţeleptul
mitropolit povăţuia cu curaj Biserica Moldovei greu încercată,
învăţa şi apăra dreapta credinţă împotriva prozelitismului catolic,
hirotonea preoţi, sfătuia pe domn şi era tuturor părinte sufletesc.
Se spune despre dânsul că a luat parte chiar la ungerea ca domn
în cetatea Sucevei a lui Alexandru cel Bun, în anul 1400.
• La 26 iulie 1401, cu vrerea lui Dumnezeu şi cu stăruinţa .

bunului domn Alexandru I Muşat, Mitropolitul Iosif a fost

recunoscut de Patriarhia din Constantinopol ca părinte şi
întâistătător pe scaunul Mitropoliei Moldovei. Timp de
aproape 15 ani a păstorit în tihnă turma lui Hristos, rânduind
bine cele duhovniceşti şi chivernisind cu pricepere cele
bisericeşti, ca un bun econom al casei lui Dumnezeu.
• Cea dintâi grijă a sa a fost să sfătuiască pe Alexandru cel Bun,
nepotul său, să aducă de la Cetatea Albă la Suceava moaştele
Sfântului Mucenic Ioan cel Nou, ca protector al ţării şi
mângâiere a poporului binecredincios. Apoi, însuşi
mitropolitul a mers cu mare alai, cu preoţi şi cu mult popor,
în frunte cu însuşi voievodul, de au întâmpinat sfintele
moaşte mai jos de Iaşi, la locul numit „Poiana Vlădicăi” şi le-
au aşezat cu mare cinste în biserica Mirăuţilor din capitala
Moldovei.
• Tot în aceşti ani, evlaviosul Mitropolit Iosif a reînnoit aproape.

în întregime ctitoria părinţilor săi din Mănăstirea Neamţ, căreia

i-a închinat cel mai de preţ odor, icoana Maicii Domnului
făcătoare de minuni, pe care o primise în dar din Bizanţ. De
asemenea, a sfătuit pe domn să zidească din nou două frumoase
mănăstiri, Bistriţa (1402) şi Moldoviţa, ca lăcaş de rugă şi de
veşnică odihnă. La 7 ianuarie 1407, Mitropolitul Iosif uneşte
cele două Mănăstiri voievodale, Neamţ şi Bistriţa, şi numeşte
egumen peste ele pe ucenicul său arhimandritul Dometian, „ca
să fie aceste mănăstiri nedespărţite una de alta, pentru că sunt
amândouă ale vlădiciei mele”. Tot la îndemnul său, egumenul
Dometian a scris vestitul Pomelnic al Mănăstirii Bistriţa, care
se păstrează până astăzi, şi primeşte în dar icoana Sfintei Ana
de la Manuel Paleologu. Asemenea şi la celelalte mănăstiri,
Probota, Bogdana şi Moldoviţa, rânduieşte stareţi buni şi poartă
grijă de toţi ‒ de călugări, de sihaştri, de preoţi, de popor şi de
tot sfatul ţării ‒ ca un adevărat părinte al tuturor ce era.
 .

• În anul 1415, ajungând la adânci bătrâneţi,

evlaviosul Mitropolit Iosif, cel dintâi părinte al
Moldovei, şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi
a fost îngropat la Mănăstirea Bistriţa, în partea de
sud a pronaosului, unde i s-a descoperit mormântul
în anul 1975, în urma lucrărilor de restaurare a
bisericii.
• (Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul
românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 93-95)