 Temă 18

MITROPOLIILE UNGROVLAHIEI ŞI MOLDOVEI ÎN PRIMA JUMĂTATE A

SECOLULUI AL XV-LEA

1. Viaţa bisericească în Ţara Românească

- După moartea lui Mircea cel Bătrân a urmat o perioadă de declin, marcată de lupte
pentru tron. În plan internaţional, turcii reuşesc să cucerească Constantinopolul (1453).

- Faptul că vlădicii ţării apar rar în actele interne se explică prin faptul că domnii şi-au
mutat reşedinţa de la Argeş la Târgovişte, apoi la Bucureşti.

- În pomelnicele Mitropoliei şi ale altor aşezăminte bisericeşti apare un mitropolit cu

numele Teodor, îndată după Antim şi Atanasie.

2. Viaţa bisericească în Moldova

- Alexandru cel Bun a purtat o grijă deosebită Bisericii din Moldova.

- Pe de altă parte, el s-a aratat tolerant şi cu celelalte confesiuni creştine. Astfel, printr-
un hrisov din 1401 hotăra înfiinţarea unei episcopii, cu scaunul la Suceava, pentru
credincioşii armeni din Moldova, recunoscând pe episcopul lor Ohanes.

- Pe lângă vechea episcopie catolică de la Siret s-a înfiinţat una nouă la Baia (1405-
1413).

- Tot în timpul lui Alexandru cel Bun au găsit adăpost în Moldova unii dintre adepţii lui
Jan Hus (husiţii).

- Domnitorul nu a îngăduit ura confesională sau religioasă, fiecare fiind lăsat să

trăiască în legea lui.

3. Urmaşul mitropolitului Iosif

- Mitropolitul Iosif şi-a încheiat păstorirea prin 1415.

- Documentele interne nu fac pomenire de nici un mitropolit între anii 1408-1455.

Silvestru Syropulos scria că un mitropolit al Moldovei a venit la Constantinopol, dar
patriarhul ecumenic Eftimie a refuzat să-l recunoască, interzicându-i intrarea în
capitală.

- Împăratul Manuil II Paleologul a reuşit să impună sinodului patriarhal numirea

mitropolitului de Poleanina ca mitropolit al Moldovei. N-ar fi exclus ca acest mitropolit
de Poleanina din 1416 să fie purtat numele de Macarie.

4. Sinodul de la Konstanz (1414-1418)

- Sinodul din Konstanz, socotit de Biserica apuseană drept al XVI-lea ecumenic, a fost
convocat de Sigismund de Luxemburg. El avea un întreit scop: înlăturarea schismei
papale, existând pe atunci 3 papi (Roma, Avignon şi Pisa); condamnarea învăţăturilor
lui John Wicliff şi Jan Hus; încercarea de a face unirea celor două Biserici creştine,
separate oficial la 16 iulie 1054.

- La sinod a sosit o delegaţie a împăratului Manuil II Paleologul şi a patriarhului Iosif II,

formată din câţiva mireni din Constantinopol, printre care şi Grigorie Ţamblac, devenit
mitropolit al Kievului.

- La sinod au participat şi delegaţii unor oraşe din Ţara Românească şi Moldova.

Richenthal relatează că din Ţara Românească a participat un boier cu
numele Thobermur (Tugomir), iar din Moldova boierul Giorgius de
Samusinis (Gheorghe din Sămuşeni) şi Stanislav Rotompan.

- Dintre oraşele din Muntenia autorul citează: Câmpulung, Argeş, Chilia, Severin şi alte
nume.

- Din Moldova au participat delegaţi din 10 oraşe: Suceava, Roman, Iaşi, Hârlău,
Bârlad, Moderland, Mayda, Herat, Mentz, Molga.

- Biserica Ortodoxă românească din Muntenia şi Moldova nu a avut nici un

reprezentant la sinod. Atât Mircea cel Bătrân, cât şi Alexandru cel Bun, au fost
reprezentanţi prin câte un boier.

- Aceasta a fost prima participare românească la o conferinţă internaţională.

5. Sinodul de la Ferrara-Florenţa

- Sinodul de la Ferrara-Florenţa dorea împăcarea celor două Biserici. Cu puţin timp

înainte de deschiderea lucrărilor Sinodului, două acte papale (1436) ne dau ştiri despre
un mitropolit Grigorie al Moldovlahiei. Acesta era un ierarh ortodox, grec de neam, care
venise la Roma spre a îmbrăţişa unirea cu Biserica apuseană. Papa l-a numit
arhiepiscop al Moldovei.

- În 1437 Moldova avea ca mitropolit pe Damian. Ştiri despre el aflăm din Istoria
Sinodului de unire de la Ferrara-Florenţa, scrisă de Silvestru Syropulos.

- Damian era grec de neam şi ucenic al patriarhului ecumenic Iosif II.

- Între anii 1435-1442 cei doi fii ai lui Alexandru cel Bun, Iliaş şi Ştefan, şi-au împărţit
ţara în două: Iliaş va domni peste ţara de sus, cu scaunul la Suceava; Ştefan
peste ţara de jos, cu scaunul la Roman.

- Primind invitaţia de a participa la un nou sinod, la Constantinopol, mitropolitul Damian

va merge împreună cu logofătul Neagoe şi cu protopopul Constantin.

- Delegaţia răsăriteană de aproape 700 de persoane a plecat spre Italia.

- Din aprilie până în octombrie 1438 au avut loc la Ferrara discuţii neoficiale în vederea
pregătirii terenului pentru unire, iar deschiderea oficială a sinodului s-a făcut abia în
octombrie. Mitropolitului Moldovei i s-a dat locul 8 între ierarhii răsăriteni, fiind locţiitor
al scaunului Sevastiei.

- Semnarea actului de unire s-a făcut la 6 iulie 1439. S-au purtat discuţii asupra celor 4
puncte deosebitoare între Biserica Ortodoxă şi cea Catolică: 1. primatul papal; 2.
învăţătura despre purcederea Sfântului Duh şi de la Fiul (filioque); 3. învăţătura despre
purgatoriu ca loc curăţitor între iad şi rai; 4. săvârşirea Sfintei Euharistii cu pâine
nedospită sau azimă. Au semnat 115 apuseni şi 33 ortodocşi, între care şi mitropolitul
Damian al Moldovei.

6. Urmările unirii florentine

- După moartea lui Ioan VIII Paleologul a urmat fratele său Constantin IX Dragases.
Această schimbare a făcut posibilă o mişcare împotriva unirii, în cadrul căreia s-a ţinut
un sinod antiunionist la Constantinopol, în 1450, iar patriarhul Grigorie a fost înlăturat
din scaun.

- Unirea de la Florenţa n-a avut nici un ecou în sufletul clerului şi credincioşilor

moldoveni.
 - Mitropolitul Damian n-a mai venit în Moldova. El a rămas la Constantinopol,
considerându-se în continuare mitropolit al Moldovei. În acest caz, conducerea
Moldovei a fost încredinţată ierarhului de la Roman, Calist.

7. Mitropolitul Ioachim

- La 15 noiembrie 1447, împăratul Ioan VIII Paleologul a mutat pe mitropolitul

grec Ioachim de la scaunul de Agatopol, la Mitropolia Moldovei.

- După cercetări mai vechi, ar fi păstorit în Moldova până prin 1449-1455.

- De la acest mitropolit a rămas o enciclică, scrisă în limba greacă, adresată creştinilor,

unde s-ar afla, ierarhi, ieromonahi, egumeni, călugări, preoţi şi tot binecuvântatul popor
al Domnului, semnată de mitropolitul Ioachim al Moldovei. Prin intermediul acesteia
mitropolitul îndemna pe toţi să primească şi să ajute cu dragoste creştinească pe cei
fugiţi din Constantinopol, în urma căderii sale sub turci.

- Letopiseţul I de la Putna consemnează cu nemulţumire că la Florenţa ortodocşii au

fost înşelaţi de latini şi mulţi dintre dânşii au venit cu bărbile tunse.

- Treburile Mitropoliei din Suceava au fost conduse de episcopul

Romanului, Calist, care apare în acte şi cu titlul de mitropolit.

8. Concluzii

- Ştirile despre Mitropolia Ungrovlahiei sunt foarte lacunare. În Moldova, organizarea

bisericească a fost într-o continuă dezvoltare, datorită lui Alexandru cel Bun.

- În ciuda încercărilor de unire de la Sinodul de la Florenţa, clerul şi credincioşii de aici

au rămas ataşaţi de credinţa ortodoxă.

 Temă 19

MITROPOLIILE UNGROVLAHIEI ŞI MOLDOVEI ÎN A DOUA JUMĂTATE A

SECOLULUI AL XV-LEA
1. Mitropolia Ungrovlahiei

- În a doua jumătate a sec. XV-lea, în Ţara Românească, sunt consemnaţi 3 mitropoliţi.

Astfel, în 1464 este consemnată prezenţa mitropolitului Iosif. Presupunem că a fost
aşezat în scaun de Vlad Ţepeş.

- Iosif era de neam român şi probabil fusese egumen la Cozia. Este primul ierarh de
neam român cunoscut în Ţara Românească.

- Urmaşul său este Macarie, despre care nu se ştie când şi-a început păstorirea. Prima
sa atestare este în 1482. El a condus obştea monahală de la Cozia.

- După moartea lui Macarie, scaunul mitropolitan a fost ocupat de Ilarion, care pare să
fi fost tot egumen la Cozia. El este pomenit pentru prima dată în 1493, în pisania
schitului Babele.

- Nu se ştie cât a păstorit, căci prin anul 1503 Radu cel Mare aducea pe fostul patriarh
ecumenic Nifon în Ţara Românească.

2. Mitropolia Moldovei

- Viaţa bisericească ajunge la o stare de înflorire necunoscută până atunci datorită

domniei lui Ştefan cel Mare (1457-1504).

- Sub el se consolidează organizaţia bisericească, se ridică biserici şi mănăstiri noi sau

se refac cele existente, se acordă danii, scutiri sau alte ajutoare mitropoliei, episcopiilor
şi mănăstirilor, se încheie legături cu alte Biserici Ortodoxe surori.

3. Mitropolitul Teoctist I

- Letopiseţul de la Putna relatează că în timpul lui Alexăndrel Vodă a fost aşezat în

scaunul mitropolitan Teoctist I de „patriarhul Nicodim al Ţării Sârbeşti”.

- Data hirotoniei este 1453. Explicaţia nehirotonirii la Patriarhia ecumenică este foarte
simplă: în 1453 Constantinopolul căzuse sub turci.

- Faptul că este hirotonit în afara hotarelor ţării ne face să credem că cel puţin unul din
scaunele episcopale ale ţării (Roman sau Rădăuţi) era vacant.

- Teoctist a fost egumen la una dintre mănăstirile ţării, poate la Neamţ.

- El îl va pomăzui spre domnie pe Ştefan cel Mare în 1457. Mitropolitul este întâlnit
mereu în hrisoavele lui Ştefan cel Mare. Este pomenit cu prilejul sfinţirii mănăstirii
Putna, la 3 septembrie 1470, atât în Letopiseţul de la Putna, cât şi în Letopiseţul lui
Grigore Ureche.

- Mitropolitul a murit la 18 noiembrie 1478, fiind înmormântat în pridvorul bisericii din

mănăstirea Putna. Unii dintre cercetători au afirmat că era rudă cu familia domnitoare a
Muşatinilor.

4. Mitropolitul Gheorghe

- Urmaşul lui Teoctist în scaunul de la Suceava a fost mitropolitul Gheorghe.

- Înainte de a ajunge mitropolit, va fi fost egumen la una din mănăstirile ţării, poate la
Neamţ. Se vede că era un om cu carte şi se bucura de multă preţuire din partea lui
Ştefan cel Mare.

- Sub acest mitropolit Ştefan cel Mare a zidit sau a refăcut cele mai multe din ctitoriile
sale. Sub el a continuat lucrarea cărturărească în limba slavonă, în mănăstirile
moldoveneşti (Neamţ, Putna şi Moldoviţa).

- Numele mitropolitului Gheorghe apare în hrisov în 1479, prin care se făcea un schimb
între sate între mănăstirea Putna şi Mitropolie.

- La îndemnul mitropolitului Gheorghe un călugăr copia un manuscris slavon în anul

1503, la mănăstirea Zografu din Muntele Athos.

- Tot el a slujit şi la îngroparea lui Ştefan cel Mare. Apoi a uns ca domn pe Bogdan III
„cel Orb”, fiul lui Ştefan.

- Înainte de moarte mitropolitul Gheorghe a îmbrăcat marea schimă monahală, sub

numele de David.

5. Problema autocefaliei sau independenţei Bisericilor româneşti din

Muntenia şi Moldova

- Încă de la începuturile organizării politice a Ţării Româneşti şi a Moldovei, Bisericile

din aceste 2 ţări s-au afirmat cu o independenţă egală autocefaliei, neîngăduind nici un
amestec jurisdicţional al vreunei ierarhii bisericeşti din afară.
- Refuzul Moldovei de a primi un mitropolit grec impus de Patriarhia din Constantinopol
nu este decât un semn vădit al dorinţei domnului şi a ţării de a avea o
Biserică independentă.

- În privinţa exercitării puterii sacramentale (sfinţitoare), Bisericile româneşti au

canonizat singure sfinţi (Ioan cel Nou de la Suceava, Nicodim de la Tismana, Nifon al
Constantinopolului); au instituit sărbători pentru aceştia sau pentru sfinţii ale căror
moaşte au fost aduse pe pământ românesc; au introdus limba naţională în cult; au
introdus elemente specifice locale în arhitectură, pictură şi muzică bisericească.

- Episcopii erau aleşi dintr-o listă de 3 persoane. Alegerea era întărită de domnul ţării,
care făcea aşa numita investitură a noului ales prin înmânarea cârjei. În cazul
mitropoliţilor, alegerea era anunţată de domn Patriarhiei ecumenice. Hirotonia se făcea
în ţară, de cel puţin alţi 3 arhierei. Acest drept al alegerii, investirii şi hirotonirii în ţară a
fost socotit întotdeauna ca elementul principal sau caracteristic al autocefaliei.

6. Raporturile dintre Stat şi Biserică. Drepturile şi datoriile mitropoliţilor

- Raporturile dintre Stat şi Biserică în ţările medievale româneşti se prezintă exact ca şi

în Imperiul bizantin. Astfel, ca şi în Bizanţ, domnii români se considerau protectorii
Bisericii. Ei au continuat politica imperială bizantină faţă de toate Bisericile Ortodoxe
din sud-estul Europei şi din Orientul apropiat.

- După relatările lui Dimitrie Cantemir, în sec. XIV-XVI mitropolitul ţării făcea
încoronarea şi înscăunarea domnului în cadrul unei slujbe speciale în catedrala
mitropolitană.

- Mitropoliţii celor 2 ţări aveau aceeaşi situaţie în stat pe care o avea patriarhul în raport
cu bazileul bizantin. Îndată după înscăunare, mitropolitul devenea al doilea demnitar al
ţării. Botezul, cununia, înmormântarea membrilor familiei domnitoare erau săvârşite de
mitropolitul ţării.

- Mitropolitul făcea vizitele unor patriarhi greci sau arabi.

- Mitropolitul, dar şi episcopii sufragani, îndrumau întreaga activitatea culturală din

eparhiile lor. Ei judecau nu numai abaterile clerului, ci şi abaterile de orice fel ale
locuitorilor de pe moşiile Mitropoliei sau ale Episcopiilor.
 - La conducerea eparhiei, mitropolitul şi episcopii erau ajutaţi de un personal
administrativ, recrutat mai ales dintre călugări. Reşedinţa mitropolitană era situată
alături de catedrală.

- Mitropoliţii, ca şi episcopii, aveau drepturi: să fie pomeniţi la slujbe; să li se

zugrăvească chipul în bisericile ridicate în eparhia lor; să fie îngropaţi în catedrala
mitropolitană; să beneficieze de o parte din veniturile eparhiei respective şi să
încaseze o serie de taxe de la clerul în subordine.

- În 1401 mitropolitul Ungrovlahiei a devenit exarh al Plaiurilor, un fel de reprezentant

al Patriarhiei ecumenice pentru teritoriile intracarpatice. În lipsa unor conducători
politici români în Transilvania, domnii Ţării Româneşti au sprijinit în permanenţă
Biserica românească din Transilvania.

- După 1541 alegerea mitropolitului Transilvaniei se făcea de un sobor, format din

protopopii eparhiei, întrunit la Alba Iulia.

 Temă 20

LITERATURA BISERICEASCĂ ÎN ŢĂRILE ROMÂNE ÎN SECOLELE XIV-XV

1. Consideraţii generale

- Organizarea canonică a Bisericii Ortodoxe în Ţările Române şi reorganizarea

monahismului românesc prin Sfântul Nicodim au creat condiţiile pentru intensificarea
acţiunii de caligrafiere de texte liturgice şi teologice în marile mănăstiri româneşti.

- Manuscrisele slavone copiate sau păstrate de români sunt din epoca de aur a
literaturii patristice greceşti. Aceste manuscrise copiate la noi au fost scrise în limba
slavă de redacţie medio-bulgară, în ortografia stabilită de patriarhul Eftimie de Târnovo.
- Este greu de precizat numărul manuscriselor slavo-române păstrate. O bună parte
dintre acestea au pierit din cauza diverselor calamităţi sau au fost însuşite de monahii
străini aflaţi în mânăstirile noastre.

- Manuscrisele erau lucrate pe pergament sau pe hârtie, procurate de la fabricile din

Veneţia, Silezia, iar mai târziu de la Braşov. Cheltuielile pentru procurarea materialului
erau suportate de domnii ţării, de vlădici, de unii egumeni sau mari dregători.

- Manuscrisele slavo-române prezintă nu numai o valoare istorică, ci şi una artistică.

De o mare valoare sunt miniaturile care reprezintă pe cei 4 evanghelişti, scene din
viaţa Mântuitorului, chipul voievodului sau al mitropolitului.

2. Cele mai vechi manuscrise slave în Ţările Române

- Unii istorici români şi străini au considerat că cele mai vechi texte slave la noi
sunt: Savina Kniga şi Codex Suprasliensis, din sec. IX.

- Savina Kniga este un Evangheliar cu 165 foi, scris pe piele, în care apare numele lui
„popa Sava”.

- Codex Suprasliensis este un miscelaneu cu 151 foi, scris pe piele.

- Un alt cercetător a descoperit un Triod-Penticostar în Biblioteca Arhiepiscopiei din

Sibiu, din sec. XIII.

- Numărul manuscriselor începe să crească în sec. XIV: Prologul bisericii Sfântul

Nicolae din Şcheii Braşovului, un fragment din Vechiul Testament etc.

- Aceste manuscrise slave infirmă părerea că pentru cultura noastră limba slavonă ar fi
numai o simplă continuatoare a culturii bulgare de limbă slavă, prin cărturari bulgari
refugiaţi în nordul Dunării.

3. Gavriil Uric

- Este unul dintre cei mai originali copişti de manuscrise slave de la noi, de la
mănăstirea Neamţ.

- Făcea parte dintr-o familie boierească şi s-a călugărit la Neamţ, sub numele de
Paisie. Aici îşi desfăşoară activitatea în perioada 1413-1449.

- Numărul manuscriselor rămase de la el se ridică la 13. Pe primul loc este

un Tetraevanghelul (1429), copiat la cererea doamnei Malina, soţia lui Alexandru cel
Bun. Alte manuscrise: Tetraevanghel, fără miniaturi; 3 Mineie; Omiliile Sfântului
Grigorie de Nazianz; un Sbornic; Scara Sfântului Ioan Scărarul etc.

- Gavriil Uric a creat o adevărată şcoală de copişti, care a cunoscut o mare înflorire în
timpul lui Ştefan cel Mare.

4. Copişti şi manuscrise din timpul lui Ştefan cel Mare

- Pentru această perioadă este consemnat numele ieromonahului Nicodim de la Putna,

care copia un Minei (1467) şi un Tetraevanghel (1473). Tetraevanghelul este renumit
mai ales pentru portretul policrom al lui Ştefan cel Mare, în genunchi, oferind
Evanghelia Sfintei Fecioare Maria, aşezată pe tron, cu pruncul Iisus în braţe.

- Un alt caligraf şi miniaturist de la Putna este monahul Casian, care a scris

un Minei şi o Psaltire. La aceiaşi mănăstire monahul Paladie copia
un Tetraevanghel şi un Liturghier. De asemenea, sunt amintiţi:
ieromonahul Spiridon, care copia un Tetraevanghel; şi monahul Paisie, care copia
un Minei.

- La mănăstirea Neamţ cel mai de seamă caligraf a fost diaconul Teodor Mărişescu. El
a copiat Tetraevanghele pentru ctitoriile lui Ştefan Vodă,
un Apostol, un Tetraevanghel. Probabil este identic cu acel Teodor, fiul preotului
Gavriil, care a copiat un Tetraevanghel, la Suceava (1493).

- Pe lângă acest caligraf mai sunt pomeniţi: ieromonahul Ioanichie de la Neamţ;

monahul Pahomie de la Voroneţ; monahul Filip; preotul Ignatie din Coţmani;
diacul Mircea; diacul Isaia; grămăticul Dimitrie; logofătul Ioan Tăutu etc.

- La mănăstirea Moldoviţa se cunoaşte numele copistului Anastasie egumenul, care a

copiat un Minei (1466). Alte câteva manuscrise de la Moldoviţa, nesemnate, aparţin
secolului al XV-lea.

- Un centru de caligrafiere a fost şi mănăstirea Bistriţa, ctitoria lui Alexandru cel Bun. În
pomelnicul de aici, alături de numele ctitorilor, mitropoliţilor şi egumenilor, apare şi
numele unor călugări care au copiat manuscrise slavone.

- În timpul lui Ştefan cel Mare au fost copiate o seamă de scrieri patristice şi
postpatristice, care au avut o largă circulaţie.
- La Putna apare şi numele monahului Vasile, care copia Leastviţa Sfântului Ioan
Scărarul; ieromonahul Iacob, care copia un Sbornic, cu o serie de cuvântări. Tot aici se
copia un manuscris cu 101 Cuvinte de învăţătură ale Sfântului Efrem Sirul şi un altul
cu 209 Cuvinte ale aceluiaşi Părinte, un Sbornic.

- Alte numeroase opere patristice au fost copiate la mănăstirea Neamţ: Cuvântările

Sfântului Grigorie Teologul; Leastviţa Sfântului Ioan Scărarul; Cuvântările Sfântului
Ioan Gură de Aur, mai multe Sbornice. Tot aici,
ieromonahul Ghervasie copia Sintagma lui Matei Vlastares.

- În mănăstirile din Moldova erau copiate şi lucrări teologice polemice. Nu ar fi exclus

ca unele din aceste lucrări să fi fost traduse din greceşte în slavoneşte în Moldova.

- Majoritatea manuscriselor copiate în timpul lui Ştefan cel Mare au fost cerute de
însuşi marele domnitor pentru ctitoriile sale.

5. Manuscrisele din Ţara Românească

- Numărul manuscriselor de aici este cu mult redus în comparaţie cu cel din Moldova.
Printre acestea menţionăm: Penticostar (XV); Sintagma lui Matei Vlastares (1452),
copiată de grămăticul Dragomir; Tetraevanghelul clucerului Furcă (1470); Leastviţa
Sfântului Ioan Scărarul; Cuvântări ale unor Sfinţi
Părinţi, un Miscelaneu, diferite Mineie.

- Caligrafierea de manuscrise presupune şi existenţa unor şcoli în marile mănăstiri din

Moldova şi Ţara Românească, în vederea pregătirii de noi copişti. În aceste şcoli se
învăţa nu numai scrisul, ci şi limba slavă, greaca şi teologia.

- Pe lângă aceste şcoli, existau alte şcoli, voievodale, în capitala ţării, în care se
pregăteau diecii pentru cancelaria domnească.

- Copierea de manuscrise a condus şi la întemeierea de biblioteci la Neamţ, Putna şi

Moldoviţa.

6. Manuscrisele slavone din Transilvania şi Banat

- Au fost descoperite aproximativ 150 de manuscrise slave din secolele XIII-XVII.

Printre acestea menţionăm: Triod-Penticostar din Sibiu;
un Tetraevanghel; un Liturghier; o Psaltire; Proloage etc.
- Mănăstirile Râmeţ, Peri, Prislop, Feleac, Vad, Geoagiu vor fi avut manuscrise liturgice
slavone pentru nevoile lor cultice.

- Un centru cultural slavon de mare însemnătate a fost mănăstirea Hodoş-Bodrog, în

apropierea Ardealului. Aici s-au găsit 24 de manuscrise din sec. XVI. De un interes
deosebit se bucură copia Nomocanonului cneazului Vladimir al Volîniei.

- Alte manuscrise slavone se păstrează în Biblioteca bisericii Sfântul Nicolae din Şcheii
Braşovului, ca şi în alte părţi.

7. Lucrări teologice originale

- În afara acestor copii de cărţi, în Ţările Române a luat naştere şi o literatură teologică
originală. Astfel, Sfântul Nicodim de la Tismana este autorul a 2 scrisori adresate
patriarhului Eftimie de Târnovo.

- Monahul Filotei de la Cozia este autorul aşa-numitelor Pripeale, scurte texte

imnografice, care se cântă cu stihuri din psalmii aleşi, la polieleul sărbătorilor
împărăteşti, ale Maicii Domnului şi ale sfinţilor.

- În Moldova, prima lucrare originală cunoscută este Mucenicia Sfântului şi slăvitului

mucenic Ioan cel Nou care a fost chinuit în Cetatea Albă, redactată în slavona de
redacţie medio-bulgară. Mult timp s-a acreditat ideea că această lucrare a fost realizată
de învăţatul Grigorie Ţamblac, însă noile cercetări au demonstrat că autorul ei
este Grigorie monah şi presbiter în marea Biserică a Moldovlahiei, deci un român.

- Către sfârşitul sec. XV consemnăm o nouă lucrare originală în Moldova: Scrisoarea

episcopului Vasile al Romanului către mitropolitul Gherontie al Moscovei (1484).

8. Concluzii

- Primele manuscrise slave de pe teritoriul nostru au fost realizate încă din secolele XII-
XIII.

- Prin intermediul unor traduceri sud-slave au pătruns la noi aproape toate creaţiile
spirituale ale Bizanţului: lucrări teologice, istorice, juridice, aghiografice, populare.

- Lucrarea de copiere de manuscrise slavone a ajuns la apogeu în sec. XV, în

Moldova, având ca reprezentanţi pe: Gavriil Uric, ieromonahul Nicodim, Teodor
Marişescu etc.
 Temă 21

MITROPOLIA UNGROVLAHIEI ÎN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XVI-LEA

1. Contextul politic şi social al secolului al XVI-lea

- Se observă o accentuare a dominaţiei otomane: creşterea haraciului, numirea

domnilor direct de către Poartă, unele pierderi teritoriale (Brăila), etc.

- Se cunosc acum mişcări de rezistenţă împotriva turcilor pentru recâştigarea deplinei

independenţe naţionale.

- Transilvania se transformă în principat (1544). De aceea, sporesc legăturile politice,

culturale şi bisericeşti dintre românii de pe ambele versante ale Carpaţilor, lucru ce a
pregătit prima unire politică a românilor, realizată de Mihai Viteazul.

2. Biserica Ortodoxă din Ţara Românească

- Biserica din Ţara Românească în primii ani ai domniei lui Radu cel Mare (1495-1508)
era dezorganizată: episcopia Severinului se desfiinţase, mitropolitul Ilarion, de atunci,
era prea bătrân pentru a pune rânduială în treburile bisericeşti.

- Se evidenţiază existenţa unor ierarhi străini cu experienţă în treburile administrative şi

de conducere, precum fostul patriarh, Nifon II al Constantinopolului.

- Ştiri despre el avem de la Gavriil Protul în lucrarea Viaţa şi traiul sfinţiei sale părintelui
nostru Nifon, patriarhul Ţarigradului.

3. Viaţa Patriarhului Nifon

- S-a născut în Peloponez, în sudul Greciei, prin anii 1435-1440, din părinţi de neam
grec.

- Tatăl a fost o vreme în slujba despotului Gheorghe Brancovici al Serbiei.

- A învăţat greceşte şi slavoneşte, călugărindu-se şi fiind hirotonit ierodiacon sub

numele Nifon – numele său de botez fiind Nicolae.
- A călătorit în Albania, la Dirachion şi apoi la Croia, la curtea despotului Gheorghe
Skanderbeg, unde a fost hirotonit ieromonah, la mânăstirea Maicii Domnului din
Ohrida.

- A fost ales mitropolit al Tesalonicului în anul 1483.

- În anul 1486 a fost ales patriarh ecumenic. Din acest scaun a fost îndepărtat 2 ani
mai târziu de către sultanul Baiazid II, retrăgându-se la mânăstirea Sfântul Ioan
Prodromul (Botezătorul) din faţa oraşului Sozopolis.

- Aici el a construit un schit cu hramul Sfântul Nicolae.

- În anul 1496 a fost reales în scaunul de patriarh pentru 2 ani, fiind exilat la
Adrianopol.

- A venit în Ţara Românească în anul 1503 la chemarea domnului Radu cel Mare.

- A convocat la Târgovişte un sobor. Cu prilejul acestui sobor patriarhul Nifon „tocmi

toate obiceiurile pre pravilă şi pre aşezământul Sfinţilor Apostoli. Decii hirotoni şi doi
episcopi şi le deade şi eparhie hotărâtă, care cât va birui; şi-i învăţă cum vor purta de
grijă şi cum vor paşte oile cuvântătoare...”.

- Istoricii consideră că cele două eparhii sunt: Râmnic, ridicată pe locul fostei episcopii
a Severinului, şi Buzău. De asemenea, se consideră că s-a exagerat rolul patriarhului
Nifon în „reorganizarea” Bisericii muntene, prin anii 1503-1505.

- La scurt timp patriarhul Nifon a ajuns la neînţelegeri cu domnul, din cauză că nu a

aprobat căsătoria surorii acestuia cu un boier moldovean, întrucât era împotriva
canoanelor.

- A părăsit ţara în 1505 şi s-a stabilit la mânăstirea Vatoped, apoi la Dionisiu, unde a şi
murit la 11 august 1508.

- În 1515 domnul Neagoe Basarab a adus osemintele în ţară „ca să curăţească şi să

tămăduiască greşeala Radului Vodă”. Aşezate apoi într-un chivot de argint rămăşiţele
sale au fost înapoiate la mânăstirea Dionisiu.

- Călugării de acolo i-au trimis în dar capul şi o mână, ce au fost aşezate la ctitoria sa
de la Argeş. Cu prilejul sfinţirii mânăstirii de la Argeş în 1517 a avut loc şi canonizarea
patriarhului Nifon (11 august).
- În anul 2009 au fost aduse şi aşezate în catedrala din Târgovişte sfinte moaşte ale
Sfântului Ierarh Nifon, de la Mănăstirea Dionisiu şi din catedrala mitropolitană din
Craiova.

4. Mitropolitul Maxim Brancovici

- Purta numele de botez Gheorghe.

- După ce Serbia a căzut sub turci, Gheorghe împreună cu fratele său au pribegit prin
Ungaria.

- S-a călugărit la mănăstirea Kupinici din vechiul Sirmium, luând numele Maxim. La
scurt timp a fost hirotonit preot.

- A venit şi el la curtea lui Radu cel Mare tot în 1503 şi ajunge mitropolit după plecarea
Sfântului Nifon din scaunul mitropolitan al Ungrovlahiei. Nu ar fi exclus ca şi el să fi fost
chemat în ţară asemenea patriarhului Nifon sau ieromonahului Macarie.

- Hirotonia în arhiereu a săvârşit-o patriarhul Nifon la Argeş sau la Târgovişte.

- După 1505, Maxim a luat conducerea treburilor Mitropoliei Ţării Româneşti. Ca

mitropolit, Maxim a contribuit la înlăturarea unui conflict şi la încheierea păcii între
Radu cel Mare şi Bogdan III al Moldovei.

- Mitropolitul Maxim a fost trimis de Radu cel Mare într-o solie la regele Vladislav II al
Ungariei şi la saşii din Transilvania (1507-1508).

- O misiune asemănătoare i-a încredinţat şi domnul Mihnea cel Rău. Mitropolitul şi-a
îndeplinit cu succes misiunea, dar nu s-a mai întors în Ţara Românească.

- A primit din partea familiei sale un loc la Cruşedol, unde a ridicat o mănăstire.

- După ce a mai trăit 4 ani la Cruşedol, mitropolitul Maxim a trecut la cele veşnice la 18
ianuarie 1516 şi a fost înmormântat acolo. Biserica Ortodoxă Sârbă l-a trecut în rândul
sfinţilor, pomenirea făcându-se în ziua de 18 ianuarie.

- Scaunul mitropolitan a rămas vacant aproximativ 4 ani după aceea.

5. Mitropolitul Macarie

- După venirea în scaunul domnesc a lui Neagoe Basarab, s-a procedat şi la alegerea
unui nou mitropolit. Gavriil Protul relatează că domnul ridică Biserica cea căzută şi
puse pe Macarie mitropolit a toată Ţara Românească, Plaiului şi Severinului, cu
blagoslovenia lui Pahomie, patriarhul de la Ţarigrad.

- Majoritatea cercetătorilor susţin că mitropolitul Macarie este aceeaşi persoană cu

ieromonahul Macarie.

- Macarie era originar din Muntenegru. A învăţat meşteşugul tiparului la Veneţia,

tipărind într-o mănăstire din Cetinie 6 cărţi slavone (1493-1496). Se cunosc numai 4
dintre acestea: Octoihul (în 2 părţi), Psaltirea şi Molitfelnicul.

- Pribegind în urma cotropirii ţării sale, a ajuns la curtea lui Radu cel Mare. La noi a
tipărit primele cărţi în limba slavonă: Liturghierul (1508), Octoihul (1510),
Tetraevanghelul (1512).

- Presupunem că alegerea sa ca mitropolit a avut loc în vara sau toamna anului 1512.
Deşi Macarie nu este pomenit de nici un hrisov de la Neagoe Basarab, totuşi prezenţa
sa este consemnată de Gavriil Protul, în Viaţa Sfântului Nifon.

- Mitropolitul Macarie s-a bucurat de o deosebită consideraţie din partea lui Neagoe
Basarab. În timpul lui s-au petrecut trei fapte de seamă:

- în 1515 Neagoe Basarab a adus osemintele lui Nifon;

- s-a ridicat mănăstirea de la Argeş 15 august 1517;

- s-a mutat scaunul mitropolitan la Târgovişte 1517.

6. Alţi mitropoliţi ai Ungrovlahiei

- După Neagoe Basarab a urmat o perioadă agitată, marcată de lupte continue pentru
tron. Între urmaşii lui Neagoe se remarcă Radu de la Afumaţi.

- Despre mitropoliţii care au urmat lui Macarie avem ştiri puţine: unii din ei au fost
înlăturaţi din scaun, iar alţii au trebuit să pribegească prin Transilvania.

- Din actele vremii aflăm că în timpul lui Vladislav III păstorea un mitropolit cu
numele Teodor.

- Dintr-un hrisov (1523) dat de domnitorul Radu Bădica aflăm că noul mitropolit se
numea Ilarion. Ca şi înaintaşul său, el a păstorit puţin: până prin 1526.

- Urmaşul său a fost mitropolitul Mitrofan. El a păstorit până în 1534.

 - Din 1535 este amintit mitropolitul Varlaam. El apare în mai multe hrisoave ale
voievodului Radu Paisie. De asemenea, el este amintit şi în pisania bisericii Mitropoliei
din Târgovişte, începută de Neagoe şi terminată de Radu Paisie, în anul 1537.

- Către sfârşitul păstoririi sale a fost reluată activitatea tipografică la Târgovişte,

prin logofătul Dimitrie Liubavici. Prima sa carte a fost Molitfelnicul slavon (1544).

7. Mitropolitul Anania

- În ultimele luni ale anului 1544 este ales ca mitropolit al Ţării Româneşti episcopul
Buzăului, Anania. El este amintit în Prefaţa la Molitfelnicul lui Dimitrie Liubavici.

- Anania era omul de încredere al familiei lui Neagoe Basarab. Păstorirea sa a căzut în
vremuri grele pentru ţară, atunci când Radu Paisie era mazilit şi înlocuit de Mircea
Ciobanul.

- Sub el, Dimitrie Liubavici va tipări un Apostol slavon în 2 ediţii, una pentru Ţara
Românească şi alta pentru Moldova (1547).

- Mitropolitul Anania va hirotoni întru arhiereu pe preotul Ioan din Peşteana, pentru
mitropolia Transilvaniei.

- După domnia lui Pătraşcu cel Bun (1557), mitropolitul se retrage în Transilvania, unde
va rămâne până prin 1564.

- Din acte reiese că întreaga sa agoniseală a lăsat-o Mitropoliei din Târgovişte.

- A trecut la cele veşnice în anul 1580 şi a fost înmormântat în biserica Mitropoliei din
Târgovişte.

8. Concluzii

- În prima jumătate a sec. al XVI-lea viaţa bisericească din Ţara Românească a fost în
plină dezvoltare. Au contribuit la această dezvoltare domni evlavioşi, precum: Radu cel
Mare şi Neagoe Basarab. Ei au fost secondaţi de mari ierarhi cărturari: patriarhul Nifon,
Maxim Brancovici, Macarie.

 Temă 22

MITROPOLIA MOLDOVEI ÎN SECOLUL AL XVI-LEA

1. Consideraţii generale

- După domnia lui Ştefan cel Mare a urmat o perioadă de declin în istoria Moldovei. Se
înregistrează pierderi teritoriale şi o accentuare a dominaţiei otomane.

- Biserica Ortodoxă din Moldova nu a fost scutită de vitregia vremurilor. Mitropoliţii şi

episcopii au fost de multe ori înlăturaţi din scaunele lor de către domnii ţării.

2. Mitropolitul Teoctist II

- După moartea mitropolitului Gheorghe († 1508) în scaunul mitropolitan este ales

episcopul Teoctist al Romanului. Ştiri despre el aflăm din Cronica slavonă a
episcopului Macarie de la Roman.

- Mitropolitul Teoctist fusese călugărit din tinereţe la Neamţ, unde ajunge egumen.
După moartea episcopului Vasile al Romanului, a fost ales episcop în locul acestuia.

- Ca mitropolit, Teoctist II l-a uns pe Ştefăniţă Vodă şi Petru Rareş. În cursul păstoririi
sale a fost ridicată o nouă biserică mitropolitană la Suceava, cu hramul Sfântul
Gheorghe.

- Ca om de carte a rânduit să se copieze câteva manuscrise slavone, dintre care:

un Tipic şi o Psaltire.

- Mitropolia s-a bucurat de câteva danii. Înainte de a muri, Teoctist II va îmbrăca marea
schimă monahală sub numele de Teodor. Va muri în 1528 şi va fi îngropat la
mănăstirea Neamţ.

3. Mitropolitul Teofan I

- Probabil a fost călugărit la Voroneţ, pentru ca apoi să fie hirotonit ca episcop de

Rădăuţi. În 1530 ajunge mitropolit.

- A avut preocupări cărturăreşti şi artistice. Astfel, din dispoziţia sa, un diacon Mihai
copia în 1543 un Praxiu, în slavoneşte.
- El a iniţiat zugrăvirea exterioară a bisericii de la Voroneţ, lucrare terminată de
mitropolitul Grigorie Roşca.

- Teofan a trecut la cele veşnice în anul 1546.

4. Mitropolitul Grigorie Roşca

- A fost călugărit la mănăstirea Voroneţ, poate chiar de către Daniil Sihastru.

- În 1523 a ajuns egumen la mănăstirea Probota. Se pare că Petru Rareş a început

refacerea mănăstirii Probota. Domnul face şi numeroase danii mănăstirii.

- După 1546 Grigorie Roşca ajunge mitropolit al Moldovei. El a arătat o mare grijă faţă
de Voroneţ: i-a adăugat un pridvor şi a iniţiat pictura exterioară a bisericii.

- Din dispoziţia sa diaconul Mihail a copiat un Tetraevanghel (1550-1551).

- Sub îndrumarea sa ia naştere la Voroneţ o şcoală de cărturărie slavonă şi

românească. Aşa se explică prezenţa aici a primelor 2 manuscrise
româneşti: Codicele Voroneţean şi Psaltirea Voroneţeană, alături de alte manuscrise
slavone.

- Mitropolitul va păstori până în 1551, când se va retrage la mănăstirea Voroneţ, unde

va muri în 1570.

5. Mitropolitul Gheorghe de la Bistriţa

- După 1551 va ajunge mitropolit Gheorghe, fost egumen la mănăstirea Bistriţa şi

episcop de Roman (1548-1551).

- A păstorit până în 1552, când Petru Rareş îşi pierde tronul. Prin 1555 el era în
Polonia împreună cu alţi boieri moldoveni. Aici ei căutau să înlăture din tron pe
Alexandru Lăpuşneanu.

6. Mitropolitul Grigorie II de la Neamţ

- La sfârşitul anului 1552 Alexandru Lăpuşneanu încredinţează scaunul mitropolitan lui

Grigorie II. El provenea de la mănăstirea Neamţ, unde a fost probabil egumen.

- În 1557 ierodiaconul Ilarion copia din dispoziţia mitropolitului un Sbornic.

- În 1561 Moldova a fost vizitată de patriarhul ecumenic Ioasaf II.

- Grigorie se va retrage din scaun la Neamţ.

7. Mitropolitul Teofan II

- Din Letopiseţul lui Grigore Ureche aflăm că în 1564 Alexandru Lăpuşneanu a pus ca
mitropolit pe Teofan, ucenicul lui Macarie.

- Mănăstirea sa de metanie era Râşca, unde a fost egumen. El a supravegheat

lucrările de construcţie la Râşca.

- La venirea în scaunul domnesc Ioan Vodă cel Viteaz Biserica a trecut prin situaţii
grele. Mitropolitul s-a refugiat în Transilvania.

- Mitropolitul Teofan va reveni în scaunul mitropolitan în timpul voievodului Petru

Şchiopu (1578).

- Mitropolitul se va retrage din scaun şi după un complot împotriva lui Iancu Sasul. De
treburile mitropoliei se va ocupa episcopul Nicanor al Romanului.

- În 1588 mitropolitul se va retrage la mănăstirea Dohiariu din Muntele Athos.

Mănăstirea a fost ajutată cu bani de Alexandru Lăpuşneanu şi familia sa.

8. Mitropolitul Atanasie

- Avea metania la Putna, unde a fost şi egumen. A ajuns episcop de Roman, unde a
păstorit timp de 14 ani.

- Ca mitropolit a păstorit 5 ani, fiind amintit în 2 acte de danie. În 1577 se retrage la

Putna, unde va muri în 1587.

9. Mitropolitul Gheorghe Movilă (Moghilă)

- În 1588 domnitorul Petru Şchiopu a ridicat în scaunul mitropolitan pe episcopul

Gheorghe Movilă al Rădăuţilor, fiul logofătului Ioan Movilă, din familia boierească a
Movileştilor.

- S-a călugărit la Probota, ajungând egumen la Suceviţa.

- Ca episcop de Rădăuţi a ridicat o biserică cu hramul Învierea Domnului. Mitropolitul a

dăruit ctitoriei sale 7 sate.

- Ca mitropolit a păstorit până în 1591. În acest timp a fost vizitat de patriarhul

ecumenic Ieremia II.

- În 1589 au fost mutate moaştele Sfântului Ioan cel Nou de la biserica Mirăuţi în
catedrala mitropolitană din Suceava.
- Mitropolitul Gheorghe a întreţinut corespondenţă cu unele cercuri oficiale catolice,
mai ales în Polonia.

- În 1591 domnitorul Petru Şchiopu, în urma unor nemulţumiri populare, s-a retras în
Polonia, luând cu sine pe mitropolit şi unii boieri devotaţi.

10. Mitropoliţii Moldovei în anii 1591-1595

- În acest răstimp s-au succedat 3 mitropoliţi.

- Primul a fost Nicanor, fost episcop de Roman şi locţiitor de mitropolit. El va fi înlăturat

din scaun, retrăgându-se la mănăstirea Agapia.

- Al doilea a fost Mitrofan al Romanului (1594). A fost trimis în Germania într-o

delegaţie oficială, referitor la organizarea Ligii Sfinte, în lupta împotriva turcilor.

- Al treilea a fost episcopul Mardarie al Rădăuţilor. După retragerea din scaun el va

pribegi prin ţări străine.

11. Mitropolitul Gheorghe Movilă a doua oară

- Este întâlnit în mai multe acte de danie ale fratelui său Ieremia.

- În timpul său va fi înfiinţată episcopia Huşilor (1598).

- Mitropolitul a întreţinut legături cu patriarhul Meletie Pigas al Alexandriei.

- În 1600, în urma unirii Ţărilor Române, realizată de Mihai Viteazul, mitropolitul

împreună cu domnul se vor refugia în Polonia.

- În acest timp conducerea Mitropoliei va fi încredinţată lui Dionisie Rally al Târnovei.

Grec de neam, el a devenit unul dintre sfetnicii apropiaţi ai lui Mihai Viteazul.

- El a fost însărcinat de domn să convoace un sinod, care să hotărască soarta

ierarhilor plecaţi din scaune şi să completeze scaunele rămase goale.

- În septembrie 1600 Mihai pierde Moldova, iar mitropolitul Gheorghe se reîntoarce în

scaunul mitropolitan.

- A murit pe la 1605, fiind înmormântat la Suceviţa.

12. Mitropolitul Teodosie Barbovschi

- Făcea parte dintr-o familie boierească. S-a călugărit la Probota.

 - În 1591 părăsea ţara cu voievodul Petru Şchiopu. Se reîntoarce în Moldova, unde va
fi hirotonit episcop de Rădăuţi în 1598.

- În anul 1600 pribegeşte împreună cu familia Movileştilor în Polonia.

- În calitate de mitropolit se preocupă de problemele cărturăreşti. El scrie o hronologie,

cu principalele întâmplări ale trecutului.

- El a corectat un Triod slavon, copiat de un călugăr Prohor, precum şi o Pravilă.

- Din dispoziţia sa s-a copiat un manuscris slavon, cuprinzând Slujba Sfintelor Paşti,
dăruit Suceviţei. Aceleiaşi mănăstiri i-a dăruit un Molitfelnic şi un Minei pe luna mai.

- A trecut la cele veşnice în 1608 şi a fost îngropat la Suceviţa.

 Temă 23

MITROPOLIA TRANSILVANIEI ÎN SECOLUL AL XVI-

LEA

- Românii din Transilvania aveau o ierarhie bisericească organizată canonic, în frunte

cu un mitropolit. Primul a fost Ghelasie de la Râmeţ, în 1377.

1. Situaţia politică şi confesională a Transilvaniei în secolul al XVI-lea

- În urma luptei de la Mohacs (1526) turcii au ocupat Buda. Transilvania devine un

principat autonom, sub suzeranitate turcească. Era condusă de un principe, ales de
dietă, confirmat de sultan.

- Sub raport politic-constituţional, în perioada principatului, care va dura până în 1688,

clasele suprapuse ale celor trei naţiuni vor deţine puterea politică.

- Din sec. al XVI-lea nobilimea începe să se numească nobilime maghiară.

- Frământările din viaţa ţării au marcat şi viaţa religioasă. La scurt timp după reformă,
ideile reformatoare pătrund şi în Transilvania. Cel mai de seamă propagator al
doctrinei luterane a fost Johannes Honterus din Braşov. Şi ideile calvine se vor
propaga în Transilvania.
- Cele trei confesiuni protestante (luterană, calvin-reformată şi unitariană), alături de
cea romano-catolică erau recunoscute şi, implicit, favorizate.

- Biserica Ortodoxă, de care aparţinea majoritatea zdrobitoare a românilor, a rămas în

vechea ei situaţie de religie tolerată.

2. Mitropolia Transilvaniei în a doua jumătate a secolului al XVI-lea

- La 1553 preotul Ioan de Peşteana este trimis să fie hirotonit arhiereu în Ţara
Românească.

- În prima jumătate a sec. al XVI-lea se înfiinţează o episcopie la Geoagiu de Sus,

lângă Râmeţ. Primul episcop a fost Hristofor. După afirmaţia unor istorici, el era numai
un episcop-egumen al mănăstirii Geoagiu. Păstorirea lui a fost de scurtă durată, căci în
1560 era atestat un episcop Sava, originar sau călugărit în Ţara Românească.

- În 1561, în împrejurări necunoscute, Sava este înlocuit de un ierarh cu

numele Gheorghe, originar din Ocna Sibiului.

- La 1571, principele catolic Ştefan Bathory încredinţează conducerea Bisericii

Ortodoxe din Transilvania unui ieromonah cu numele Eftimie. Unii istorici l-au
identificat în mod greşit cu un călugăr moldovean, care se refugiase în Transilvania din
cauza lui Alexandru Lăpuşneanu.

- Hirotonia sa a fost făcută de patriarhul Macarie al Ipekului. Jurisdicţia sa se întindea

asupra întregii Transilvanii.

- Urmaşul său a fost ieromonahul Hristofor (1574). Presupunem că a fost hirotonit la

Târgovişte. El va muri în 1579.

- În conformitate cu deciziile dietei, preoţii transilvăneni se vor întruni în sobor şi vor

alege ca mitropolit pe Ghenadie. El va fi hirotonit la Târgovişte. El apare pomenit în
prefaţa Evangheliei cu învăţătură a lui Coresi.

- Ghenadie a fost primul mitropolit al Transilvaniei despre care avem ştiri sigure că şi-a
avut reşedinţa la Alba Iulia.

- După moartea mitropolitului Ghenadie (1585) a urmat mitropolitul Ioan, fost egumen
al mănăstirii Prislop. Păstorirea sa a durat până în 1605.

3. Mihai Viteazul şi Biserica Ortodoxă din Transilvania

- Mitropolitul Ioan de la Prislop a păstorit în timpul lui Mihai Viteazul.

- În timpul scurtei domnii în Transilvania, marele domnitor s-a interesat de soarta

Bisericii Ortodoxe de aici.

- Tratatul încheiat în 1595 dintre Mihai Viteazul şi Sigismund Bathory cuprinde şi un

articol privitor la Biserică. În acesta se prevedea că tot clerul de mir şi monahal să fie
lăsat în obiceiul şi tradiţia din vechime, cu ritul, ceremoniile şi libertăţile lor şi chiar să-şi
poată strânge în mod liber veniturile lor înrădăcinate.

- Biserica Ortodoxă din Transilvania era trecută în jurisdicţia sau sub ascultarea
mitropolitului din Târgovişte.

- În 1596 Mihai Viteazul vizitează Transilvania şi primeşte încuviinţarea de a ridica o

biserică-mănăstire la Alba Iulia, care va servi drept catedrală şi reşedinţă mitropolitană.

- Cu ajutorul lui Mihai Viteazul ajunge episcop de Muncaci egumenul Serghie de la

Tismana în 1597.

- Marele domn se va îngriji şi de situaţia preoţilor ortodocşi transilvăneni. Ei vor fi scutiţi

de robotă.

4. Calvinismul şi românii ortodocşi din Transilvania

- La 1543 dieta întrunită la Cluj proclamă principiul libertăţii religioase în Transilvania.

- Calvinii maghiari, a căror confesiune a fost recunoscută de stat, au căutat cu orice

mijloc să convertească românii ortodocşi. Scopul acţiunii era identic cu cel urmărit de
catolici – maghiarizarea românilor.

- Propaganda începe în 1556 când este desfiinţată Episcopia catolică din Alba Iulia.
Acţiunea continuă în sec. al XVI-lea, cu sprijinul principilor calvini maghiari.

- În 1556 este întâlnit primul superintendent calvin pentru români, Gheorghe din
Sîngeorz, probabil un preot român trecut în rândul nobilimii.

- Dieta Transilvaniei, întrunită în 1566, a dat tot sprijinul superintendentului

Gheorghe spre a înlătura erezia ortodoxă. În 1567 principele ameninţa pe români că
dacă nu vor asculta pe superintendent, vor fi expulzaţi din ţară.

- Activitatea lui Gheorghe se încheie la moartea sa din 1568. În locul său va fi

numit Pavel din Turdaş. Noul superintendent convoca o adunare la Aiud în 1569 care
 adopta următoarele hotărâri: înlăturarea învăţăturilor ortodoxe care nu aveau temeiuri
biblice; înlăturarea cultului sfinţilor şi rugăciunilor pentru cei morţi; admiterea căsătoriei
a doua la preoţi; săvârşirea slujbelor în româneşte; catehizarea credincioşilor în
învăţătura calvină etc.

- Mitropolitul ortodox Sava a fost înlăturat din scaun la 1570. Dintr-o scrisoare a lui
Pavel că din dispoziţia principelui a convocat un nou sinod la Cluj, în 1571.

- Situaţia Bisericii româneşti se schimbă după moartea lui Ioan Sigismund Zapolya.

- După moartea lui Pavel din Turdaş, dieta va alege ca superintendent pe Mihai
Tordaşi, fiu sau rudă a lui Pavel. Probabil cu sprijinul său s-a înfiinţat o tipografie la
Orăştie, unde s-a imprimat în 1582 lucrarea Palia, în limba română.

- Cu Mihail Tordaşi se încheie şirul pretinşilor episcopi româno-calvini. Acţiunea

prozelitistă calvină printre români s-a desfăşurat cu mare intensitate.

5. Concluzii

- Mitropolia ortodoxă română din Transilvania îşi continuă existenţa, în ciuda

vicisitudinilor istoriei.

- Titularii ei nu au avut o reşedinţă stabilă, ci s-au aşezat în apropiere de centrul

stăpânirii politice a ţării: Feleac, Cluj, Prislop, Geoagiu, Lancrăm lângă Alba Iulia.

- Prozelitismul calvin printre români, patronat de unii principi ai Transilvanei, nu a dat

roadele scontate.

 Temă 24

LITERATURA BISERICEASCĂ ÎN MANUSCRIS ÎN ŢĂRILE ROMÂNE ÎN SECOLUL

AL XVI-LEA
- În cuprinsul Ţărilor Române pot fi văzute mai multe aspecte ale culturii bisericeşti în
limba slavonă: se continuă caligrafierea de manuscrise liturgice sau teologice; se
întocmesc şi lucrări originale; apar primele texte româneşti cunoscute etc.

1. Manuscrise slavone

- Şcolile de caligrafi de la Neamţ, Moldoviţa, Putna, Voroneţ, Bistriţa şi Cozia şi-au

continuat existenţa şi în sec. al XVI-lea.

- Numărul manuscriselor cu conţinut teologic este relativ redus faţă de secolul anterior.
S-au caligrafiat îndeosebi cărţi de cult: Liturghiere, Tetraevanghele, Psaltiri,
Molitfelnice, Mineie etc.

- În Moldova se cunosc peste 40 de manuscrise slavone: Tetraevanghel al

mitropolitului Teoctist II (1512); Psaltirea scrisă pentru episcopul Macarie
(1523); Tetraevanghel (1554); Apostol şi Tipic. Egumenul Silvan de la Putna copia
un Tipic pentru mănăstirea Neamţ.

- Dintre lucrările patristice şi post-patristice amintim: Leastviţa Sfântului Ioan

Scărarul; Cuvântările lui Iosif Vrienios; câteva Pravile etc.

- În Ţara Românească: diacul Dragomir copiază un Apostol, două Mineie; diaconul

Gavriil copiază un Minei; ieromonah Avramie un Tetraevanghel; ierodiaconul
Teofil o Psaltire etc.

- Dintre lucrările originale amintim o laudă în cinstea Sfântului Mihail al

Sinadelor; Viaţa Sfântului Ioan cel Nou scrisă de egumenul Teodosie de la Neamţ.

2. Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie

- Este cea mai de seamă lucrare originală din toată literatura veche românească.
Aparţine genului parenetic (sfătuiesc, îndemn), fiind un manual de educaţie moral-
politică, o lucrare militară şi de pedagogie.

- Al. Constantinescu socoteşte ca autor pe Gavriil Protul; D. Russo şi P.P. Panaitescu

consideră că ar fi opera unui călugăr român; Petre Năsturel susţine că ar aparţine lui
Manuil din Corint.
- Lucrarea are 2 părţi: I. expune concepţia despre monarhia de drept divin; II. are 13
capitole, fiecare putând constitui o lucrare aparte: Pentru cinstirea icoanelor; Despre
frica şi dragostea de Dumnezeu etc.

- Din analiza cuprinsului Învăţăturilor lui Neagoe Basarab rezultă că autorul tratează şi
probleme de morală ortodoxă: iubirea faţă de Dumnezeu; milostenia; rugăciunea etc.

3. Lucrările istorice din secolul al XVI-lea

- Cea mai importantă lucrare întocmită la mănăstirea Putna a fost: Povestire pe scurt
despre domnii Moldovei sau Letopiseţul de la Putna. Aceasta lucrare expune faptele
între 1359 şi 1526.

- Alte lucrări istorice: Cronicile scrise în limba slavă de episcopul Macarie al Romanului
şi de călugărul Azarie.

- Episcopul Macarie era ucenicul fostului mitropolit Teoctist II şi a scris o Cronică în

limba slavonă.

- La solicitarea lui Alexandru Lăpuşneanu, călugărul Isaia a alcătuit prima colecţie de

cronici moldoveneşti.

- În Ţara Românească prima cronică a fost scrisă la începutul secolului al XVI-lea. Este
vorba despre lucrarea istorico-hagiografică Viaţa şi traiul Sfinţiei Sale părintelui nostru
Nifon patriahul Ţarigradului, scrisă de Gavriil, protosul Muntelui Athos.

4. Primele traduceri româneşti ale cărţilor Sfintei Scripturi

- Potrivit mai multor păreri primele traduceri ale cărţilor Sfintei Scripturi în româneşte s-
ar datora unor mişcări religioase reformatoare apărute în Apusul Europei.

- Unii au atribuit primele traduceri fie unor influenţe catolice, fie mişcărilor reformatoare
din Apusul Europei; părerea autohtonă sau a curentului naţional susţine faptul că
primele traduceri s-au făcut ca urmare a dorinţei permanente a preoţilor, călugărilor şi
credincioşilor români de a cunoaşte cuvântul lui Dumnezeu în propria lor limbă.

- Cel mai vechi text românesc cunoscut îl constituie scrisoarea lui Neacşu din
Câmpulung către judele Hans Benkner din Braşov (1521).

- Locul în care au apărut primele traduceri româneşti este centrul sau sudul
Transilvaniei.
- Faptul că primele texte româneşti tipărite au apărut la Sibiu şi la Braşov, în a doua
jumătate al XVI-lea, pe când în Ţara Românească şi Moldova ele au văzut lumina
tiparului abia peste un veac.

5. Primele manuscrise româneşti cunoscute

- Cele mai vechi copii după traducerile româneşti ale Sfintei Scripturi sunt: Codicele
Voroneţean; Psaltirea Scheiană; Psaltirea Voroneţeană; Psaltirea Hurmuzaki.

- Deşi textele rotacizante sunt traduse într-o limbă greoaie, cu multe elemente străine,
cu particularităţi arhaice şi dialectale, totuşi ele prezintă o importanţă deosebită.

- Preotul Bratu din Braşov a copiat primul manuscris slavo-român datat (1559-1560).

- În a doua jumătate a sec. XVI constatăm că se copiau manuscrise româneşti şi în

Muntenia. Grămăticul Radu din Măniceşti copia un Tetraevanghel în 1574.

- La Braşov dascălul Vasile de la biserica Sfântul Nicolae copia în româneşte în 1616

părţi din Biblie.

- În 1680 preotul Urs din Cotiglet-Bihor nota pe o Cazanie copiată de el că a transcris-

o. Preoţii Iane şi Mihai traduceau Omiliile patriarhului ecumenic Ioan Calecas.

6. Prima pravilă românească în manuscris

- Spre sfârşitul sec. XVI se remarcă ritorul Lucaci. Originar din Costeşti, el a făcut studii
în Polonia. În 1581, el a întocmit o Pravilă, în româneşte şi în slavoneşte. Este una
dintre cele mai vechi lucrări juridice din ţara noastră.

- Pravila lui Lucaci este un manual practic, necesar preoţilor în aplicarea penitenţelor.

- În Transilvania, preotul Ion Românul din Sînpetru copia în anii 1620-1621 Pravila
Sfinţilor Părinţi 318 şi după învăţătura marelui Vasile.

7. Cărţile populare

- O primă categorie o formează cărţile apocrife: texte cu caracter biblic, apărute în

primele veacuri creştine: Legenda lui Adam şi Eva sau Zapisul lui Adam; Cartea tainică
a lui Enoh; Testamentul lui Avraam; Evanghelia zisă a lui Nicodim etc.

- Literatura apocaliptică cuprinde texte privitoare la viaţa de dincolo: Apocalipsul

Sfântului Apostol Pavel; Apocalipsul Maicii Domnului sau Călătoria Maicii Domnului în
iad; Viaţa şi moartea lui Avraam etc.
 - Textele aghiografice descriau fapte supranaturale din viaţa unor sfinţi: Legenda
Sfintei Vineri; Legenda Sfântului Sisinie; Viaţa Sfântului Alexie etc.

- Aceste trei categorii de texte au avut o largă circulaţie printre preoţii şi credincioşii
români. Cel mai vechi este Codex Sturdzanus.

- Aceste texte populare se întâlnesc şi în alte codice: Codicele Teodorescu, Codicele

Marţian, Codicele de la Cohalm, Manuscrisul de la Ieud.

- La această literatură cu subiecte apocrife, apocaliptice şi aghiografice, s-au

adăugat lucrările didactice: Fiziologul; Fiore di Virtu; Floarea Darurilor etc.

- O largă răspândire în toate păturile sociale româneşti a avut literatura de

prevestire: Zodiacul, Gromovnicul şi Treptnicul.

- De asemenea sunt cunoscute romanele populare: Alexandria; Varlaam şi Ioasaf etc.

- Cel mai vechi manuscris slavon al romanului Varlaam şi Ioasaf a fost găsit la
mănăstirea Neamţ.

- Această literatură populară arată preocupările de carte ale preoţilor şi credincioşilor

noştri din veacurile trecute.

8. Concluzii

- În sec. XVI, în cele trei ţări româneşti au existat permanente preocupări cărturăreşti.
Preoţii şi călugării caligrafi au continuat munca de copiere de manuscrise slavone.

- Avem dovezi sigure despre traducerea unor cărţi ale Sfintei Scripturi în limba română.
Au început să se traducă în româneşte numeroase cărţi de literatura populară, care au
cunoscut apoi o largă răspândire între preoţii şi credincioşii români.

 Temă 25

ACTIVITATEA TIPOGRAFICĂ ÎN ŢARA ROMÂNEASCĂ ÎN SECOLUL AL XVI-LEA.

IEROMONAHUL MACARIE, DIMITRIE LIUBAVICI ŞI IEROMONAHUL LAVRENTIE
1. Contextul apariţiei primelor tipărituri în Ţările Române

- Un eveniment important al sec. al XIV-lea îl constituie introducerea tiparului de către

Johannes Gutenberg.

- Prima tipografie cu alfabet slav (glagolitic) a fost cea de la Veneţia, unde s-a tipărit
un Missale Romanum (Liturghier), cu caractere glagolitice amestecate cu chirilice,
pentru croaţii catolici.

- În 1493 s-a tipărit la Veneţia a doua carte cu caractere glagolitice: Breviarum

Illyricum sau Breviarum Croaticum, în tipografia lui Andreas Toressini.

- În 1494 apare primul centru croat al tiparului glagolitic, la Senj, în care se imprimă 7
cărţi.

- La Cracovia, în atelierul generalului Schweipol Fiol, sunt tipărite primele 2 cărţi de

slujbă slave ortodoxe: Octoih şi Ceaslov. În jurul aceluiaşi an sunt tipărite un Triod şi
un Penticostar.

- A doua tipografie a fost cea de la Cetinie, capitala statului Zeta (Muntenegru), sub
patronajul principelului Gheorghe Cernoievici.

- Conducătorul acestei tiparniţe era ieromonahul Macarie. Se presupune că Macarie a

învăţat meşteşugul tiparului în tipografia lui Moressini. Aici sunt tipărite câteva cărţi în
slavona bisericească, de redacţie sârbă: Octoihul, partea I; Octoihul, partea a II-
a; Psaltirea; Molitfelnicul; Triod înflorat.

- În urma ocupării ţării de turci, ieromonahul Macarie vine în Ţara Românească.

2. Tipăriturile lui Macarie

- Ca meşter al primelor 3 cărţi de slujbă tipărite pe teritoriul ţării noastre îl avem pe

ieromonahul Macarie. Argumente în acest sens avem: acelaşi nume, aceeaşi treaptă
bisericească, aceeaşi postfaţă, sfinţi naţionali, legăturile dintre Maxim Brancovici cu
Macarie (a venit în Ţara Românească la recomandarea mitropolitului Maxim).

- Cu privire la locaţie, există mai multe ipoteze: Târgovişte-Dealu, Bistriţa olteană sau
Snagov (ultimele 2 numai ca urmare a unor afirmaţii nefondate).
- Instrumentele tipografice: unii afirmă că a venit cu buchiile de la Cetinie, alţii că Radu
cel Mare a cumpărat o instalaţie tipografică de la Veneţia, iar alţii că însuşi Macarie,
ajutat de ucenici, a reuşit să taie şi să lucreze literele aici, la noi.

2.1. Liturghierul din 1508

- Este o carte în format mic, cu 128 de foi.

- Cuprindea povăţuirea către preot a Sfântului Vasile cel Mare, Rânduiala

Proscomidiei, Liturghiile, alte rânduieli obişnuite: Rânduiala Litiei, Rânduiala
binecuvântării colivei, ecfonisele de la Vecernie şi Utrenie etc.

- Este prima ediţie a acestei cărţi de cult. Prima ediţie a Liturghierului în limba greacă a
apărut în anul 1526 la Veneţia şi concomitent la Roma.

- Liturghierul lui Macarie s-a răspândit în toate cele 3 Ţări Româneşti. La noi în ţară se
cunosc 5 exemplare: trei la Biblioteca Academiei, unul la Biblioteca Centrală de Stat,
altul la Biblioteca Arhiepiscopiei Sibiului.

- A circulat şi în numeroase copii în manuscris.

2.2. Octoihul din 1510

- A doua carte a ieşit de sub tipar la 26 august 1510, în timpul lui Vlad cel Tânăr.

- Este un tip mixt, cuprinzând slujbele din toate zilele săptămânii de la Vecernie şi
Utrenie pe glasul 1, iar pentru toate cele 8 glasuri numai pentru zilele de sâmbătă şi
duminică.

- Nu este nici un Octoih mare şi nici unul mic.

2.3. Tetraevanghelul din 1512

- Cuprindea cele 4 Evanghelii, dar cu indicarea pe margine a pericopelor.

- Este cunoscut în 2 ediţii. A cunoscut o largă răspândire şi a fost reeditat.

- Limba folosită în cele 3 cărţi de slujbă este slavona bisericească de redacţie medio-
bulgară, consfinţită în secolul IX.

- Legătura celor 3 cărţi este cea obişnuită timpului: coperţi de lemn, îmbrăcate în piele,
cu închizători metalice, desene geometrice cu chenare şi mici ornamente.
- Locul tipăririi este Târgoviştea, probabil Dealu, găsindu-ne în faţa unor opere locale.
Dovada o constituie prezenţa stemei Ţării Româneşti.

- Hârtia de provenienţă italiană, venea pe filiera negustorilor din Sibiu.

- După 1512 nu s-a mai tipărit nimic întrucât Macarie a fost ridicat de către Neagoe
Basarab în scaunul de mitropolit al Ţării Româneşti. De acum, el va fi ocupat cu
lucrarea de reorganizare bisericească şi cu supravegherea zidirii cunoscutelor lăcaşuri
sfinte ctitorite de acest domn.

- La împlinirea a 500 de ani de la tipărirea primelor 3 cărţi pe pământ românesc, la

iniţiativa IPS Nifon, au fost retipărite în ediţie jubiliară (2008, 2010, 2012).

3. Dimitrie Liubavici

- Este chemat, probabil, în ţară alături de călugărul Moise, de către Radu Paisie.
Dimitrie Liubavici şi călugărul Moise lucrase în tipografia lui Vulkovici din Veneţia.

- Dimitrie Liubavici era fiul lui Feodor Liubavici, care tipărise un Liturghier, o Psaltire şi
un Molitfelnic, la mănăstirea Gorajde. Era nepotul unui alt cunoscut tipograf sârb,
Bojidar Vukovici.

- El va deschide o tipografie la mănăstirea Gracianiţa, unde tipăreşte un Octoih.

- A venit în Ţara Românească prin 1544.

- În 1545 a tipărit la Târgovişte un Molitvelnic slavon. La acest Molitvelnic era

anexată o Pravilă a Sfinţilor Apostoli şi a sfinţilor preacuvioşi părinţii noştri şi celui de al
şaptelea sobor: despre preoţi şi despre mireni. Este prima carte de legi tipărită la noi.

- Praxiul sau Apostolul în 1547. Este ajutat de 2 ucenici: Oprea şi Petru. Pentru
Moldova au fost tipărite exemplare separate, având în epilog numele lui Ilieş Rareş.

- Ordinea pericopelor era cea canonică a Noului Testament. Fiecare din cele 22 de
cărţi cuprinse avea scurte consideraţii introductive.

- Minei şi Tetraevanghel (1546-1551), fiind o comandă tot pentru Moldova.

- Limba cărţilor era slavona, de redacţie medio-bulgară. Cărţile aveau frontispicii, cu

stema Ţării Româneşti în mijloc.

- Tiparul era în roşu şi negru.

 - Cărţile au cunoscut o largă răspândire, atât la noi, cât şi la popoarele slave din sudul
Dunării.

- Dimitrie Liubavici a continuat programul de înzestrare a Bisericii româneşti cu cărţi

necesare pentru săvârşirea slujbelor.

- Sunt menţionaţi acum, pentru prima dată, în epilogul Apostolului, primii ucenici de
neam român care au ajutat la tipărire: Oprea şi Petru. Oprea va prelua conducerea
tipografiei, după Dimitrie.

4. Ieromonahul Lavrentie

- Începând cu anul 1573, un ieromonah pe nume Lavrentie, ajutat de ucenicul său

Iovan (Ioan) au lucrat matriţele şi clişeele necesare imprimării unor cărţi noi în limba
slavă.

- Astfel, la mânăstirea Plumbuita, lângă Bucureşti, au fost tipărite:

un Tetraevanghel (1582), în limba slavonă, în două ediţii, precum şi o Psaltire, din
care s-au păstrat numai câteva file.

5. Concluzii

- Prin strădaniile acestor meşteri tipografi s-au pus bazele activităţii tipografice pe
pământul românesc.

- Datorită lor Ţara Românească s-a numărat printre primele ţări cu producţie de carte
din sud-estul Europei.

- Cărţile au îndeplinit nu numai un însemnat rol cultural şi bisericesc, ci şi un factor

important în realizarea unităţii sufleteşti a românilor de pretutindeni.

- În anul 2008 am aniversat 500 de ani de la prima carte tipărită pe teritoriul românesc,
aici la Târgovişte.

 Temă 26

ACTIVITATEA TIPOGRAFICĂ ÎN TRANSILVANIA ÎN SECOLUL AL XVI-LEA. FILIP

MOLDOVEANU ŞI DIACONUL CORESI
1. Consideraţii generale

- În prima jumătate a sec. al XVI-lea funcţiona şi la Sibiu o tipografie, care imprima cărţi
cu litere latine, în limbile latină şi germană, dar şi cărţi româneşti, cu caractere chirilice,
pentru românii ortodocşi.

- Tipografia a fost înfiinţată în 1528 de Theobaldus Gryphius din Reutlingen. Aici sunt
tipărite: Gramatica latină a lui Thomas Gemmarius (1529); Tratat despre ciumă, în
limba germană.

2. Tipografia lui Filip Moldoveanu de la Sibiu

- Gryphius a avut ca ucenic pe Likas Trapoldner, care şi-a deschis la Sibiu o tipografie
proprie. În cadrul acesteia funcţiona şi o secţie româno-slavă, cu caractere chirilice,
sub conducerea lui Filip Moldoveanu.

- În sec. XV-XVI o parte dintre cărturarii români erau angajaţi ca „scribi” sau „scriitori la
cetate”. După 1521, conducătorul „secţiei româneşti” a cancelariei a devenit Filip Maler
sau Pictorul.

- Magistratul Sibiului i-a încredinţat mai multe misiuni diplomatice în Ţara Românească.

- Pe lângă activitatea de „scrib” şi „diplomat”, Filip Moldoveanu a fost şi un iscusit

meşter tipograf.

- În 1544 a tipărit la Sibiu un Catehism românesc.

- Tetraevanghelul slavon din 1546 este o reeditare a celui tipărit de Macarie în 1512.
El a fost realizat şi pentru moldoveni. Tipărirea Tetraevanghelului la Sibiu este dovedită
prin stema oraşului.

- Tetraevanghelul de la Sibiu prezintă un interes deosebit pentru istoria culturii

româneşti şi prin faptul că este prima tipăritură de la noi împodobită cu xilogravuri.

- La începutul fiecărei Evanghelii se află simbolurile evangheliştilor respectivi.

- Tetraevanghelul slavo-român din 1551-1553 este prima tipăritură în limba română

cunoscută până azi. Este o traducere mai veche din slavonă, făcută în Moldova de
însuşi meşterul tipograf.

- Cartea este ortodoxă, probabil fiind cerută de domnii Moldovei.

- Filip Moldoveanul a fost un om de înaltă cultură pentru timpul său. El era un bun
cunoscător al limbilor latină, germană şi slavonă, fiind şi primul tipograf şi gravor de
neam român, care a pus bazele primei tipografii româneşti.

3. Tipăriturile lui Coresi

- Originar din Târgovişte, Coresi a învăţat meşteşugul tiparului în atelierul lui Dimitrie
Liubavici.

- Este amintit împreună cu ucenicul Oprea Logofătul în postfaţa Octoihului slavon,

tipărit la Braşov 1556-1557.

- În aceeaşi postfaţă sunt amintiţi cei 3 domni ai Ţărilor Române, cărora Octoihul se
adresa. Mai era amintit şi Hans Benkner, primarul Braşovului, care era editorul cărţii.

- Reîntors la Târgovişte, Coresi tipăreşte a doua carte: Triod-Penticostar 1557-

1558, în slavona de redacţie medio-bulgară.

- Este prima ediţie a acestei cărţi la noi şi era înzestrată cu 11 gravuri în lemn.

- În cursul anului 1559 a trecut munţii, stabilindu-se la Braşov.

- Motivele ce l-au determinat să se mute la Braşov au fost: terenul prielnic, posibilitatea

de a imprima cărţi în limba română.

- Nu a adus cu sine de la Târgovişte slovele tipografiei, ci şi-a confecţionat altele noi,

dar a adus cu sine o parte din ucenicii săi.

- La Braşov Coresi s-a bucurat de sprijinul autorităţilor, care vedeau în acest lucru o
chestiune pur comercială – deţineau fabrica de hârtie de aici.

- În 1560-1561 apare Tetraevanghelul românesc. La baza acestei cărţi au stat

primele traduceri ale Sfintei Scripturi.

- În epilog se preciza că se adresează tuturor „popilor pentru ca să-nveţe rumânii cine-

s creştini”.

- Apostolul – 1566

- Întrebare creştinească din care se păstrează numai 11 foi. Într-un prolog se spune
că a fost tradusă din slavoneşte de unii creştini buni, cu binecuvântarea episcopului
Sava din Geoagiu.
- Majoritatea cercetătorilor afirmă că această carte nu ar fi decât o nouă ediţie a
Catehismului sibian din 1544. Textul se compune din 28 de întrebări şi răspunsuri.

- Pravila Sfinţilor Părinţi – 1561 – este cea mai veche pravilă românească tipărită.

- Odată cu moartea lui Hans Benkner, Coresi se asociază cu nobilul maghiar Forro
Miklos. Se tipăresc acum 2 cărţi într-un singur volum: Tâlcul Evangheliilor şi
Molitvelnic - 1567, de fapt o carte de cântece şi slujbe calvine.

- Tâlcul Evangheliilor conţinea un amestec curios de învăţături ortodoxe şi protestante.

- Acum începe o nouă etapă pentru Coresi – devine editor pe cont propriu.

- Tipăreşte: Sbornic (1569); Octoihul Mare (1574-1575); Psaltirea (1573, 1576,

1577); Triodul (1578); Liturghierul (1578); Tetraevanghelul (1579).

- Nu se ştie cum Coresi a tipărit un Sbornic slavon în oraşul Sebeş. De asemenea el a

tipărit şi o Psaltire slavo-română.

- Ultima carte tipărită de Coresi a fost Evanghelia cu învăţătură sau Cazania (1580-
1581).

- A fost tradusă după Cazania imprimată de tipograful rus Ivan Feodorov.

- Se constituie ca cea mai importantă carte de doctrină ortodoxă tipărită la noi în cursul
secolului al XVI-lea.

- Cele peste 300 de foi cuprind textul pericopelor evanghelice din duminicile de peste
an acum apar tipărite în Tetraevanghel din 1560-1561, cu comentariile sau omiliile
respective.

- A fost ajutat de preoţii Iane şi Mihai de la biserica Sf. Nicolae din Şcheii Braşovului.

- Tipăriturile lui Coresi sunt peste 25 la număr cu peste 11.000 de pagini tipărite.

4. Palia de la Orăştie

- Doi dintre ucenicii lui Coresi, Şerban diacul şi Marian diacul, au tipărit o altă
însemnată lucrare în limba română, cunoscută şi sub numele de Palia de la Orăştie.

- Lucrul a început în 1581 şi s-a încheiat în anul 1582. Cuprindea primele 2 cărţi ale
Sfintei Scripturi: Facerea şi Ieşirea.

- Numele de Palia (palaia - cele vechi) a fost dat chiar de traducători.

 - Traducerea în româneşte s-a făcut sub înrâurirea propagandei calvine printre români.
În Predoslovie se arată că s-au tradus toate cele 5 cărţi ale lui Moise şi 4 cărţi ale
Regilor. Cu toate acestea au fost tipărite numai primele 2 cărţi din Pentateuh.

- Palia este cea dintâi traducere românească cunoscută din cărţile Vechiului
Testament.

- Meşterul Şerban, fiul lui Coresi, a mai tipărit un Liturghier slavon la Braşov (1587). În
epilog era amintit domnitorul Mihnea Turcitul. Probabil tot Şerban a tipărit la Braşov, în
perioada 1589-1590, o nouă ediţie din Psaltirea slavo-română şi din Psaltirea slavonă.

5. Însemnătatea tipăriturilor coresiene

- Meritul lui Coresi constă în acela că a fost primul cărturar care a luptat pentru
introducerea limbii române în Biserică, pentru răspândirea ştiinţei de carte în
româneşte.

- În privinţa textelor folosite la tipăriturile coresiene, toţi cercetătorii sunt de acord este
vorba despre traduceri mai vechi, care au fost revizuite şi îndreptate în vederea tipăririi.

- Prin tipăriturile româneşti ale lui Coresi au făcut şi mai mult simţită unitatea de limbă,
de credinţă şi de origine a românilor de pretutindeni.

- Conştiinţa unităţii de neam se reflectă şi în epilogurile unor cărţi româneşti.

- Cărţile coresiene s-au răspândit pe o arie geografică foarte întinsă, în toate ţinuturile
locuite de români. De roadele muncii lui Coresi s-au putut împărtăşi credincioşii
ortodocşi români şi slavi de pretutindeni.

6. Concluzii

- Diaconul Coresi a intrat în istoria poporului şi a Bisericii noastre ca unul din cei mai de
seamă tipografi şi editori pe care i-a avut cultura românească.

- Două sunt coordonatele majore ale activităţii tipografice: a făcut începutul pătrunderii
limbii române în slujba bisericească şi a contribuit la crearea unei limbi literare
româneşti unitare.

 Temă 27
 MITROPOLITUL ANASTASIE CRIMCA AL MOLDOVEI

1. Context istoric

- Cele trei ţări româneşti îşi continuă existenţa în mod separat.

- Sunt vizibile schimbările repetate de domni.

- Biserica Ortodoxă Română cunoaşte acum perioada ei de apogeu prin intermediul

ierarhilor cărturari.

- În 1595 Ieremia Movilă va ocupa tronul Moldovei. Mihai Viteazul a întrerupt domnia
acestuia, reuşind să reunească cele trei ţări româneşti într-un singur stat.

2. Viaţa lui Anastasie Crimca

- Era fiul lui Ioan şi Cristina Crimca din Suceava, purtând numele de botez Ilie.

- În 1587 Petru Şchiopul a dăruit pe Ilie diiac cu o silişte numită Unguraşi pentru a
întemeia un sat. Ulterior a cerut schimbarea daniei, primind în schimb satul
Dragomireşti, lângă Suceava.

- Nu ştim când şi unde s-a călugărit; probabil la Putna.

- La venirea lui Mihai Viteazul în Moldova, mitropolitul şi episcopii s-au refugiat în

Polonia. Anastasie Crimca este ales episcop de Rădăuţi (iunie 1600).

- Se va retrage la moşia sa de la Dragomireşti, întrucât Mihai a pierdut Moldova. Aici a

ctitorit o bisericuţă (1602).

- Prin 1602-1605, ajutat de logofătul Lupu Stroici ridică o biserică mare la Dragomirna.

- În 1606 este ales episcop de Roman; în 1608 este ridicat la treapta da mitropolit al
Moldovei.

- 1617 este înlăturat din scaunul mitropolitan. Revine în 1619, păstorind până în 1629,
când va muri.

3. Îndrumător al vieţii bisericeşti

- A fost preocupat de ridicarea morală, socială şi culturală a clerului moldovean.

- 1626 întocmeşte împreună cu episcopi eparhioţi un aşezământ, prin care vieţuitorii

din mânăstiri să nu aibă averi, să nu împrumute bani cu dobândă, egumenul să fie ales
de soborul mânăstirii, să mănânce cu toţii la masa de obşte etc.

- În 1627 domnitorul Miron Barnovschi a hotărât scutirea tuturor slujitorilor mânăstirilor

de orice dări, în afară de cele către domnie.

4. Patriot luminat şi organizator al asistenţei sociale

- A îndeplinit misiuni diplomatice. Astfel, în 1612, el a condus delegaţia moldoveană

care a încheiat pacea cu regele Poloniei.

- Încă de la început biserica mică de la Dragomirna slujea ca bolniţă. Acest aşezământ

social este denumit bisericuţa bolniţă (1612).

- În 1619 înfiinţează un spital la Suceava. Este primul spital din ţara noastră atestat
documentar într-un oraş.

5. Ctitor de lăcaşuri sfinte

- Ajutat de fraţii Stroici a reuşit să ridice o bisericuţă pe moşia sa.

- În 1602-1605 a ridicat o nouă biserică (32 m înălţime; 9,60 m lărgime).

- S-a îngrijit de ctitoriile sale, înzestrându-le cu felurite danii sau scutiri din partea
domnilor ţării.

- În 1627 domnitorul Miron Barnovschi a ridicat ziduri puternice în jurul mânăstirii. El a

dăruit mânăstirii 3 sate.

6. Caligraf şi miniaturist

- A rămas în istorie prin manuscrisele sale cu miniaturi, în limba slavonă.

- A realizat 25 de manuscrise, majoritatea împodobite cu miniaturi.

- Este primul autoportretist din pictura românească. Chipul său apare în manuscrisele
sale de peste 15 ori.

- Este înfăţişat întotdeauna în veşminte arhiereşti. El stă cu mâinile împreunate pentru

rugăciune sau ţine o carte ori un pergament, îngenunchiat în faţa bisericii mici de la
Dragomirna.
 - În miniaturile sale el s-a inspirat din pictura bisericilor moldoveneşti şi a icoanelor care
circulau pe atunci în Moldova.

- Toate manuscrisele lui Anastasie au însemnări în care se arată că au fost scrise şi

ilustrate de el „întru pomenirea sa şi a părinţilor săi Ioan şi Cristina”.

Concluzii

- A desfăşurat o bogată activitate pastoral-socială şi cultural-artistică, fiind unul dintre

cei mai luminaţi ierarhi din trecutul Bisericii noastre.

- A ridicat 2 biserici la Dragomirna, 2 spitale - Dragomirna şi Suceava.

- A manifestat o grijă deosebită pentru clerul de mir şi cel monahal, protestând

împotriva amestecului străin în treburile ţării şi ale Bisericii.

- Manuscrisele împodobite cu miniaturi îl prezintă pe mitropolit ca pe o complexă

personalitate bisericească a vremii.

 Temă 28

MITROPOLITUL VARLAAM AL MOLDOVEI

1. Viaţa

- Se trăgea din familia Moţoc, din părţile Vrancei, cu numele de botez Vasile.

- A învăţat carte slavonească şi grecească la „Schitul lui Zosin”.

- S-a călugărit la mânăstirea Secu, devenind aici curând după aceasta egumen.

- A tradus în româneşte lucrarea Scara sau Leastviţa Sf. Ioan Scărarul (1618). Datorită
vieţii sale îmbunătăţite, este hirotesit arhimandrit.

- A ajuns om de încredere al domnului Miron Barnovschi, fiind trimis în misiune la Kiev

şi la Moscova (1628). Cu această ocazie a vizitat şi pe Petru Movilă şi a comandat
icoane. A zăbovit în Rusia aproape un an.
- A fost hirotonit arhiereu în ziua de 23 septembrie 1632; cu acest prilej a rostit o
cuvântare Meletie Syrigos.

2. Activitatea cultural-tipografică

- În 1640 la cererea lui Varlaam Petru Movilă a trimis o tipografie şi meşteri tipografi la
Iaşi, în frunte cu ieromonahul Sofronie Pociaţki.

- La 20 decembrie 1642 ieşea de sub lumina tiparului o Scrisoare de mulţumire a

delegaţilor greci de la Sinodul de la Iaşi din 1642 către domnul Vasile Lupu.

- În acelaşi an s-a tipărit un Catihism slavon, care nu se mai păstrează.

2.1. Cazania din 1643 sau Carte românească de învăţătură la dumenecele de preste
an şi la praznicele împărăteşti şi la svănţi mari:

o 506 file, ilustrată cu numeroase gravuri în lemn, reprezentând scene biblice,

chipuri de sfinţi, frontispicii etc. Acestea au fost lucrate de meşterul gravor Ilia.

o Începea cu un „Cuvânt împreună cătră toată semniţiia românească”, adresat de

Vasile Lupu;

o „Cuvânt cătră cetitoriu”, scris de mitropolitul Varlaam;

o Cazania are 2 părţi: 54 de cazanii la duminici şi 21 la sărbătorile împărăteşti şi

ale sfinţilor;

o Este inspirată din cartea intitulată Comoara lui Damaschin Studitul; sunt traduse
şi prelucrate peste 20 de cuvântări;

o Este opera mai multor traducători;

o A fost cea mai citită carte din trecutul nostru, fiind răspândită mai mult în
Transilvania, Banat, Bihor şi Maramureş;

o A fost retipărită cu diverse adaosuri sau omisiuni, în mai multe rânduri.

2.2. Şapte Taine a Bisericii, apărută la Iaşi 1644, având peste 340 de pagini. Era o
explicare a celor şapte Taine, sub formă catehetică, se aseamănă cu o pravilă,
deoarece era explicată şi pe temeiul canoanelor.

2.3. Răspuns la Catehismul calvinesc, tipărit fie la Iaşi, fie la Dealu (Târgovişte)
1645. A apărut ca reacţia la Catehismul calvinesc din 1642 tipărit în satul Prisaca, de
lângă Alba Iulia de Gh. Rakoczy I şi descoperit de Varlaam în biblioteca lui Udrişte
Năsturel, fratele doamnei Elina, soţia lui Matei Basarab.

- Este răspunsul dat de Biserica Ortodoxă din cele 2 Ţări Româneşti, convocată într-un
sobor la Iaşi (1644 sau 1645).

- Cuprindea 32 de foi, în format mic, şi este structurat astfel: 1. Despre Sf. Scriptură; 2.
Despre credinţă şi faptele bune; 3. Despre predestinaţie; 4 Despre împăcarea cu
Dumnezeu şi răscumpărarea omenirii prin patimile şi moarte lui Hristos; 5-6. Despre
Biserică; 7. Despre cinstirea şi închinarea la sfinţi şi icoane.

2.4. Paraclisul Născătoarei de Dumnezeu din 1645 ce cuprindea 48 de versuri

originale despre pedepsirea necredincioşilor şi 2 povestiri biblice.

2.5. Carte românească de învăţătură la pravilele împărăteşti şi de la alte giudeaţe,

Iaşi 1646. Cartea este cunoscută şi sub numele de Pravila lui Vasile
Lupu, fiind tradusă de logofătul Eustratie. Partea I este traducerea în româneşte a unei
legiuiri agrare sau „cod rural bizantin”.

3. Alte fapte din timpul păstoririi lui Varlaam

- Biserica Sfinţii Trei Ierarhi (1639) şi moaştele Sfintei Paraschiva (1641).

- Colegiul de la Trei Ierarhi (1640), unde se studiau cele 7 arte liberale. Este prima
instituţie cu elemente de învăţământ superior din Moldova.

- Grija faţă de preoţime – a obţinut scutiri şi drepturi pentru cler din partea domnilor
(ex.1633).

4. Legăturile cu celelalte Biserici Ortodoxe

- Sinodul de la Iaşi din 1642 unde s-a dezbătut Mărturisirea de credinţă a lui Petru
Movilă.

- A dat o scrisoare de recomandare fostului mitropolit al Transilvaniei, Ilie Iorest.

- S-a numărat printre cei 3 candidaţi pentru scaunul de patriarh ecumenic.

5. Sfârşitul mitropolitului

- În aprilie 1653 Vasile Lupu şi-a pierdut scaunul. Tot acum şi mitropolitul Varlaam s-a
retras la Secu, unde a adormit întru Domnul în ziua de 18 august 1657.
 Temă 29

MITROPOLIŢII ŞTEFAN ŞI TEOFIL AI UNGROVLAHIEI

1. Contextul socio-politic

- Ţara Românească cunoaşte în perioada lui Matei Basarab pace şi înflorire

- Existenţa a doi vlădici dedicaţi Bisericii şi culturii româneşti

- În timpul domniei lui Matei Basarab, se conturează 3 curente culturale: slavon (familia
domnitoare şi Udrişte Năsturel), grecesc (unii ierarhi, clerici şi dascăli greci), precum şi
românesc (clerul de mir şi monahal, precum şi între poporul).

2. Mitropolitul Teofil

- Probabil fost egumen la Bistriţa olteană, şi devenit episcop de Râmnic.

- Ca episcop de Râmnic a fost trimis în misiuni diplomatice (Transilvania, Istanbul).

- Ajuns mitropolit s-a bucurat de încrederea lui Matei Basarab.

- A fost trimis în misiune diplomatică în Transilvania la Gheorghe Rakoczy I, în 1640,

acum dăruindu-i mitropolitului Ghenadie al Transilvaniei o instalaţie tipografică.

- Cu ajutorul mitropolitului român de neam Petru Movilă de la Kiev, Matei Basarab

întemeiază trei centre tipografice: Câmpulung, Govora şi Târgovişte-Dealu.

2.1. Prima tipografie este întemeiată la Câmpulung în 1635 şi a avut în fruntea

meşterilor tipografi pe Timotei Verbinţki.

- Sunt cunoscute 3 cărţi slavoneşti ieşite de sub teascurile tipografiei de la

Câmpulung: Evhologhionul sau Molitvelnicul (1635), Antologhionul (1643) şi
Psaltirea (1650).
- În 1642 se tipăreşte o carte în limba română, intitulată Învăţătură preste toate
zilele, tradusă din greceşte.

2.2. În 1637 a luat fiinţă o nouă tipografie la Govora.

- Aici sunt tipărite următoarele cărţi slavone: Psaltirea (1637), Psaltirea cu Ceaslov
(1638), Ceaslovul (1638), Paraclisul Precistei (slavo-român 1639).

- În 1640 apar 2 cărţi foarte importante: Ceaslovul, prima carte românească de cult
tipărită; Pravila de la Govora sau Pravila cea mică (1640-1641).

- Pravila conţinea o colecţie de legiuiri canonice. Este tradusă în româneşte de

călugărul Mihail Moxa sau Moxalie.

- A apărut în 2 tiraje: pentru Ţara Românească şi pentru Ardeal.

- În 1642 s-a început tot aici Evanghelia învăţătoare (Cazania), cu peste 600 de
pagini. Cuprindea cazaniile de peste an la toate duminicile, la praznice împărăteşti şi la
sfinţii mari. Traducerea a fost făcută de ieromonahul Silvestru.

2.3. Începând cu anul 1644 avem o nouă tipografie la Mânăstirea Dealu.

- În anul 1644 se tipăreşte Evanghelia învăţătoare (reeditarea celei de la Govora)

- Tot aici se tipăreşte Liturghierul slavon (1646), iar în 1646 Urmarea lui Hristos de
Thomas Kempis.

- Dintre cărţile tipărite în timpul mitropolitului Teofil 5 erau în româneşte.

- În timpul său Udrişte Năsturel înfiinţează pe lângă mitropolie, la Târgovişte, o şcoală

slavonă, cu un program asemănător celei din Kiev.

- În 1646 Pantelimon Ligaridis, împreună cu Ignatie Petriţis au pus bazele unui colegiu
umanist la Târgovişte, după model occidental. Este cunoscut sub numele de Schola
graeca et latina.

- Mitropolitul Teofil a păstrat legăturile cu românii din Transilvania şi Moldova. A avut

raporturi bune cu mitropolitul Varlaam al Moldovei, care a venit în Ţara Românească
ca să împace pe cei 2 domni: Matei Basarab şi Vasile Lupu. Rezultatul împăcării sunt 2
biserici: mânăstirea Stelea şi mânăstirea Soveja.

- A murit în anul 1648.

3. Mitropolitul Ştefan
- Fost „catigumen” al mânăstirii Tismana. Român de neam, originar din Râmeşti-
Vâlcea, a fost copist la mânăstirea Bistriţa.

- A continuat activitatea tipografică a înaintaşului său. Astfel, la Târgovişte a

tipărit: Penticostar slavon (1649), Pogribania preoţilor mireni şi a diaconilor (1650)
(cu tipicul în româneşte şi rugăciunile în slavoneşte), Misterio sau Sacrament (1651)
(cuprindea învăţătura despre primele 2 Taine: Botez şi Mirungere, tipic şi învăţătura
era în româneşte, iar slujba în slavoneşte), Târnosania (1652) (slujba sfinţirii
bisericilor), Îndreptarea legii sau Pravila cea Mare (1652), aprox. 800 de pagini. Era
un cod bisericesc şi unul politic.

- Pravila are 2 părţi mari şi un apendice: partea I are numele de Îndreptarea legii şi
avea 417 glave (capitole), extrase din Nomocanonul lui Manuil Malaxos; partea a II-a
se numea Nomocanon şi cuprindea întreaga colecţie canonică a lui Alexie Aristen;
apendicele avea 54 glave şi era format din întrebările şi răspunsurile lui Anastasie
Sinaitul.

- Pravila era destinată românilor din cele 3 ţări româneşti.

- În timpul domniei lui Matei Basarab se observă o luptă a curentului slavon cu cel
român. Aşa se face că unele cărţi sunt în slavonă, altele în română, iar altele bilingve.

- Marele merit al mitropolitului Ştefan a fost acela de a fi deschis larg porţile pentru
pătrunderea limbii române în biserică.

- În perioada 1653-1655 a păstorit în calitate de mitropolit al Ţării Româneşti Ignatie

Sârbul. În acest timp mitropolitul Ştefan s-a retras la Tismana.

- S-a reîntors în scaunul mitropolitan în 1655 şi a păstorit până în 1668, când a murit şi
a fost înmormântat în catedrala din Târgovişte.