Preot prof. dr.

IOAN RĂMUREANU
Preot prof. dr. MILAN ŞESAN
Preot prof. dr. TEODOR BODOGAE

BISERICEASCA
UNIVERSALA
VOL. I (1— 1054)

TIP Ă R IT Ă CU B IN EC U V ÎN TA R EA
PREA FER ICITU LU I PĂRIN TE

TEOCTIST
PATRIARH UL B ISE R IC II O RTO D O XE RO M Â N E

EDIŢIA A III-A REVĂZUTĂ Şi COMPLETATA

EDITURA IN ST IT U T U LU I BIBLIC S I DE M ISIU N E

A L B IS E R IC II O RT O D O X E ROM ÂNE
B U C U R E Ş T I, 1987
 PERSECUŢIILE

Cauzele generale. Legislaţie, procedură, pedepse *

Propagarea creştinismului a întîmpirmt. de la început unele piedici

şi greutăţi. La Ierusalim, Apostolii au avut dc suferit arestări, am e­
ninţări, închisoare, bătăi din partea sinedriului, care le-a interzis de
repetate ori să mai vorbească despre Iisus Hrislos. Comunitatea^ creş­
tină a avut martiri dintru început : pe diaconul Ştefan, pe' apostolul
Jacob al lui Zevedeu şi pe creştinii cei prigoniţi «pînă la moarte»
de Sam.
In afarâ de Palestina, creştinismul a cunoscut opoziţia multor iu-
Hm- i . . ■ ....... . ............. — — -------- - — — - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -— ---------------------- - - - - - - - - - - - - ---
clei care porneau prigoană contra lor (Fapte 13, 45, 5 0 ; 14, 19;
Í7, 5— 8, 13). Sfîntul Apostol Pavel a avut mu 11 de suferit din partea
lor ş i.a fost de cîteva ori în pericol de moarte (Tî Cor. 1!, 23— 27)'. Pe
lîngă măsurile luate de ei înşişi, iudeii denunţau uneori pe Apostoli
mulţimii sau autorităţilor romane, ca să-i pedepsească (La Corint,, lui
Gallion, vezi Fapte 13, 50 ; 17, 12— 13).
Cauzele prigoanelor din partea iudeilor se cunosc şi se înţeleg
din capitolele anterioare. îndepărtarea creştinilor de sinagogă, în dias­
pora, despărţirea lor de iudeii angajaţi în războiul iudaic, de agitaţia iu-
dai'/.miilor, au făcut să crească şi mai mult ura contra lor. A ce a stă ură
s-a .maniieslat fie prin persecuţii sînqeroase, ca uciderea lui Iacob «fra-
teie j)oinnn~ITTT>r şi a altora sub Bar-Cochba, fie prin^ calomnii şi b a tjo ­
curi la adresa Ini li.sus Hrislos, fie prin blesteme în rugăciunea Şmone-
esre, !ie prin ai uza|ii împotriva creştinilor, motiv pentru care Tertu­
lian numeşte sinagogile mai tîrziu «fontes persecutionum» (A d v ersu s
G n o stico s, IX).
* C a p ito l re d a c ta t do P r. prut. lo a n R ăm u rean u
 P ERSECU ŢIILE ÎOÎ

Din partea unor păgîni, Sf. apostol Pavel a smerit de asemenea

atacuri, care i-au pus viaţa în pericol (Fapte 16, 19— 40 • la Efes, 19,
23— 41). Cauza acestor ieşiri violente contra Apostolului era interesul
material al unor păgîni, care trăiau speculînd superstiţia poporului (fa­
bricarea de obiecte de cult şi idoli, vrăji, magie, ghicit). Cit priveşte
autoritatea romană, ea a procedat l e g a l ; fie că nu a dat urmare cererii
iudeilor contra creştinilor (la Corint), fie că a scos pe Apostoli din
pericol (la Filipi, Efes şi Ierusalim).
Persecuţiile propriu-zise, cele îndurate de creştini din partea mul-
ţim ii’păgîne şi a autorităţilor romane^-au-fosi mult, mai grele, de lungă
clurăţa~~şi au pus uneori Biserica în grea cumpănă. Persecuţiile sînge-
roase_au-Ma^e:g ttt-aib-JVero (54— 68) si ..aoi-dufat. pî^ --la-âiir:e p u ^
lului al IY=lea^-Pjin.-ed]'ctul de la Milan din ianuarie 313, C on stan tin c e l
MajQ__ţ3Q£— g^ZL-pline capăl... persecuţiilor în Imperiul^ roman. Persecu­
ţiile n-au fost continui, dar au ţinut ceva mai mult de jumătate din
timpul de la 64 la 313.
Persecuţiile sînt numite de obicei după împăraţi. Numărul lor
n-a fost socotit acelaşi la cei vechi. Lactanţiu socoteşte şase, Sulţriciu
Sever nouei, Augustin şi Paul Orosiu zece. După caracterul şi gravi­
t atea lor, persecuţiile se pot împărţi în două sau trei perioade. înainte
de împăxaJ-t4J- -Dftf'i.i.i ._(-9/iq— 951), pnrcpmţiilp au fost in c id e n ta le şi l o ­
c a le , Inccpînd cu împăratul Deciu. e J e a ^ devenit ,sis te m a tic c si a e n e -
r a îe . adică se aplicau printr-un e d ic t imperial în tot Imperiul roman.
La începutul primei perioade, dc la Nero şi pînă la Dom iţi an (81— 96),
creştinii au fost socotiţi o secta iudaică si confundaţi cu iudeii. _De la
Domiţian înainte, ei sînt deosebiţi de iudei şi persecutaţi ca religie nouă
şi nepermisă (r e lig io illicita).
Din alt punct de vedere, domnia lui Septimiu Sever (193— 2L1) se
poate socoti de asemenea ca un moment nou în istoria persecuţiilor,
prin interzicerea prozelitismului creştin.
Pînă la Deciu, creştinii au fost urmăriţi mai mult din iniţiativa mul­
ţimii păgînc sau a unor guvernatori ; de_la Deciu însă, persecuţiile sînt
dezlănţuite de autorităţile romane şi dobîndesc un caracter geneTiTT
In secolul I, legislaţia persecutoare e nesigură şi necunoscută. De
la Traian (98— 117), se aplică de regulă la judecarea creştinilor rescripto
102 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă

imperiale. R escrip tu l este o dispoziţie oficială, provizorie şi limitată, care

se aplica într-o cetate sau o provincie, nu în întregul imperiu.
De la Deciu, creştinii sînt urmăriţi pe baze de edicte speciale. Edic-
|uj_era o adevărată lege de stat, cu aplicare generală şi obligatorie.
Pînă la Deciu, situaţia creştinilor a depins mai mult de dispoziţia po­
porului şi a autorităţilor locale. Deciu este cel dinţii împărat roman
care a promulgat un edict de persecuţie generală contra creştinilor, c e
s-a aplicat în tot Imperiul Roman. De acum înainte, statul roman însuşi
face încercarea de a distruge Biserica. în tot timpul de două secole şi
jumătate de persecuţie, creştinismului fost socotit religie nepermisă —
r e lig io M icită. Totuşi, unii împăraţi, cum a fost Gălbenuş (260— 268) şi
unii guvernatori de provincie au avut faţă de creştini o atitudine care
m ergea de la indiferenţă pînă chiar la bunăvoinţa.

Cauzele generale ale persecuţiilor

A cestea au fost de mai multe feluri :

a. Cauze religioase. Creştinismul era o religie nouă, monoteistă, mo­
rală, absolută, pe cînd păqînismul era o religie veche, politeistă, idolatră^
decăzută. Contrastul era evident şi esenţial. Paginii nu aveau înţelegere
pŞrDăTo' religie fără temple,^făra^Teprezentări plastice (idoli), fără zei
şi jertfe. Romanii tolerau celelalte religii, chiar iudaismul, dar în creş­
tinism vedeau «o su p ers tiţie n o u ă şi r ă u îă c ă to a rc » (Suetoniu), o religie
suspectă, care voia să înlăture pe toate celelalte şi întîmpina de aceea
........ni imiii ------ ------ --
ura Liiluror.
Credinţa creştină era socotită o apostasie de la religia strămo-
şeas??t7~âToTsin7n î ^ Necunoaşterea şi neînţelegerea învăţăturii
creştine, mai ales întruparea lui Dumnezeu, învierea morţilor, şi a cul­
tului, ducea l.i răstălmăciri şi la acuzaţii grave care făceau din creşti­
nism nn rull s e n e i şi periculos, magie, farmece, o caricatură religioasă.
S e impuIg_xxQsi.iniIor <•';i pmzeaia -lo i-Jin p ie d lca efectul binefăcător al
sacrificiilor religioase. O rice calamitate abătută asupra Imperiului roman,
cutremure, Thuudaţii, vreme rea, furtuni, secetă, foamete, epidemii, in-
vazii "cTăşmane, toate erau atribuite creştinilor, care prin dispreţul lor
 PERSECU ŢIILE 103

faţă de zei, faţă de religia strămoşilor — mos majoram, mînie zeii şi

trimit aceste nenorociri asupra oamenilor.
Scriitorul creştin Tertulian se adresează astfel romanilor, spunîn-
du-le cu iro n ie : «Dacă Tibrul inundă cîmpiile, dacă, din contră, Nilul
nu se revarsă peste ogoăreT dacă cerul nu plouă, dacă se cutremură
pSmimul, daca e "ioamete 1_~gacă-Jse iveşte- vreo molimă,- voi strigaţi, i n -
dS a : CresEnii--la-4eu ! — Q h iistia n o s a d le o n em . Atitia, la unul singur ?
j B i r o q . înainte de împăratul Tiberiu. adină de venirea lui Hrlstos. cîte
nenorociri n-au lovit Imperiul si cetatea Romei ?» (A p o lo g e tic u m , XL,
2— 3).
b. Cauze politice. Ş ti-însa lpgătn.r.ă-_jii.ritre religie, stat şi v iaţa pu­
blică scotea şi mai mult în evidentă contrastul dintre c reştinism si pă-
gînism ; ea transforma combaterea politeismului şi a idolatriei de către
creştini în atitudine duşmănoasă faţă de stat şi de societate. Politeismul
era în adevăr amestecat în toate manifestările vieţii publice şi de stat.
Obligaţiile religioase erau adevărate datorii civice (participarea la acte
<5e cult, la serbări şi manifestări religioase), mai ales pentru funcţionari
si m ilit a r i

Ideea păgînilor că statul este protejat şi ajutat de zei, că lor li se

datoreşte puterea şi gloria Imperiului roman şi că nenorocirile vin din
cauza creştinilor, care jign esc şi supără pe zei, fă cea ca păgînii să vadă
în creştini duşmani ai statului. întinderea creştinismului îi neliniştea,
ca aceea a unui pericol public.
Nu numai poporul, ci şi conducătorii, preoţii şi filozofii _ţimpului
v edeau în general în cre ştinism . o religie funestă pentru stat, pentru
s ocietate si—ealtotă. Oamenii inteligenţi şi culţi, ca filozofii Cels (sec.
II) şi Porfiriu (j- 304), nu s-au putut ridica peste prejudecăţile, mul­
ţimii în aprecierea creştinismului şi cereau distrugerea sau combaterea
lui. Se admitea cel mult ca noua religie să fie practicată în particular.
dar cu respectul public al cultului păqîn, ceea ce nu se putea din par­
tea creştinilor. Critica aspră, pe care creştinii o făceau păgînismului, so-
cotinciu-l rătăcire, înşelăciune a demonilor, corupţie, întărită şi mai mult
pe păgîni.
c. Cultul împăratului a fost între cauzele persecuţiilor una din cele
maj^£_s©â»w. El constituia o adevărată religie de stat şi eră""o obligaţie'
 104 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

^elăţenească. ¿gíuzu¿ creştinilor de a participa la era

socotit ca un act de impietate (sacrilegium — iasSeia) şi o ofensă a m a-
j est¥pIlHperiale~Tcrimen lesae majestatis), m ajestate mai augustă decît
a zeilor înşişi, zicea ironic Tertulian, jţlefuzînd să accepte păqînismul
iii_ general, j^restinismu! era .sacatil- «crirap.n lesae religionis et divini-
'tatis»7crîfiia de ofensă a religiei şi a divinit.ătiilT ertu lian. A p o lo g e tic u m ,
x x v ii , "iy .

d. Cauze moral-sociale. Prejudecăţile şi ura paginilor se manifes­

tau în'aprecîerile loFastrpra vieţii morale a creştinilor. A cestea sînt poate
cele mai curioase şi mai periculoase : zvonuri necontrolate, calomnii
absurde, care căutau să compromită pe creştini şi să-i facă odioşi socie­
tăţii. ^Cr^iiniLerau a cuzaţi că ucid copiii la cui iul lor si se hrănesc cu
s î n g e ^ ş i c a m e a _ ^ r j ospeţe t h y e s t i c e , — Oasazsia osîr.ya), neînteleqînd
_ei Taina Sfintei îmoâ^-sam ^-4n-c a r e pîinea si vinul sînt. prefăcute prin
harul sfinţitor al Sfîntului Duh, în Trupul şi Singóle Domnului Hristos ;
eraţi socotiţi imorali, fiind acuzaţi că Ia ospeţclc lor comune, se dedau
la desfrîu, comit chiar incesturi, ca Oedip.... (otStrcóSstot ¡xí^etc), neînţele-
gînd rostul şi sensul agapei creştine, că adoră soarele sau un asin (o n o -
la tr ie ) (Tertulian, A p o lo g e tic u m , X V I, 1, 12— 13), că săvîrşesc alte fapte
rele încă, pe care creştinii mărturiseau că refuza să admită că le-ar pu­
tea săvîrşi chiar păgînii (Eusebiu, Is to r ia b is e r ic c a s c ă , V, 1, 14). G ra­
vitatea şi pericolul acestor acuzaţii calomnioase de crime s e c r e te .(o o c u lta
ia c in o r a ) era foarte mare pentru creştini (Tertulian, A p o lo g e tic u m , V II—•
IX, 1 6 ; Iustin Martirul, A p o lo g ia I, 2 6 ; D ialogu l cu iu d eu l Triton, 10;'
Alenagora, R u g ăm in te pen tru creştin i, 31— 36 ; Teofii al Antiohiei, C ă tre
A iiln lic, iir, 4— 15 ; Minucius Felix, O cta v iu s, 9, 30, 31).
In_Vii'şlini, cei de sus vedeau elemente vulgare şi-i dispreţuiau,
|)c ulm r,i si- n~crul.au^măi mult "d lrrfclaseîeinodesTe Creştinismul era
socolil CJ..J2 religie de sclavi, de ignoranţi, de oameni inferiori (Cels).
PrhTŢ^aj.i^n^r Ţ n i i T ^ l } prin ab ţ i n e r e a l p r dcM a şi
funcţiune prin cri li ca pe c â r e ^ o m c e a ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ î n e ^ p r i n Ţ ^ ^ ^ ^ n o m "
de a pruni func ţiuni sau de a se supune serviciului militar, c reştinii
păreau paginilor c a inutili societăţii. J mni-jde nimic (infructuosi nego-
tiis, Tertulian, A p o lo g e tic u m , XLII, 1). Nu numai în societate, ci chiar
 PERSECU ŢIILE 10 5

în familie se observa o schimbare de raporturi între creştini şi păgîni ;

discuţii şi nemulţumiri, imputări etc.
^ pntrn fnate aceste motive, creştinii erau urîti de pagini^ soco­
tiţi 'periculoşi, mizantropi, îndărătnici, nebuni, subversivi, conspiratori,,
trădători ,• creştinismul, o religie odioasă (odium generis humani, Tacit),
o superstiţie rea (superstito exitiabilis, superstitio prava et iminodica,
Pliniu), creştinii, un neam de oameni superstiţioşi şi răufăcători (Sueto-
niu : genus superstitiosum ac malefîcum), duşmani publici (hostes publi­
ci). Chiar unii împăraţi sau guvernatori, care nu socoteau pe creştini
periculoşi din punct de vedere al ordinei morale şi de stat, cedau pre­
siunii mulţimii şi persecutau pe creştini, iar mulţimea, pentru un motiv
sau altul, pe care nu-1 cunoaştem totdeauna, izbucnea uşor în strigăte
contra lor (Toile s a c r ile g o s ; chrisLianos aci leonem, atpe xooi'dOsooi
ia moarte cu creştinii !).

Legislaţia şi procedura de judecată

Ca să poată fi tolerate, cultele străine trebuiau de regulă să fie îngă­

duite prin lege. Pînă la Constantin cel Mare (306-—-337). crestinismuLa.fost
însă o religie nepermisă si tinută deci în afara legii. El putea fi urmărit pe
baza unor decrete şi legi existente, cu aplicarea generală sau specială Ia
religii. L e g e a c e lo r 12 ta b le iniprzirp.a—m ite le străine (religiones pere-
grinae, religiones illicitae) şi pedepsea magia. Un decret al senatului (de
bacchanalibus, 189 d.Hr.) şi o lege a lui Traian co n tra a s o c ia ţiilo r n e le ­
g a le (eteriilor) interziceau adunările nocturne. Lcx J a l i a de m a je s ia t e pe­
depsea manifestările duşmănoase faţă do poporul roman. Creştinii pu~
teciii fi acuzaţi şi urmăriţi pe baza unor asemenea legi şi decrete, pen­
tru un motiv sau altul.
_ Afară de legile exist ente. în care se putea încadra delictul de a fi
creştin, s-au dat şi legi speciale, privind anume pe creştini. Care a fost
prima lege şi ce procedură s-a urmat în ju decarea lor — sînt probleme
încă neHiic idrite de istorici.
in judecarea creştinilor, se putea urma fie procedura regulată
(ju d ic a tio ) a procesului de crima, cu pedepse capitale (pierderea liber­
tăţii,- a dreptului de cetăţenia, a vieţii), prevăzute de legi, pentru
106 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LA

cetăţenii romani ; fie procedura reprimării delictelor, bazată pe drep­

tul poliţienesc şi judecătoresc al funcţionarilor romani superiori, dé a
păşi din oficiu contra necetăţenilor suspecţi sau vinovaţi de tulbu­
rarea ordinei publice (ju s c o e r c e n d i, c o é r c itio ). în aprecierea vinei şi
pedepsei, ei se conduceau de regulă după normele procesului de crimă
(ju d ica tio ), dar aveau libertatea de a aprecia şi puteau proceda uneori
arbitrar şi abuziv, lăsîndu-se influenţaţi de mulţime sau de patimă.
Unii istorici cred c ă împotriva creştinilor, s -a .p ro c e d a t, în pri­
mele două secole, nu pe bază de legi speciale sau de legi penale de
drept comun (ju d ica tio ), ci J3e bază de măsuri administrative şi poliţie­
neşti (c o e ic it io ) . Fără ca delictul creştin să fi io,st specificat juridic de
legi, el era urmărit în virtutea dreptului numit jus coercendi. Rescriptele
imperiale erau doar măsuri administrative, care reglementau acest drept
(Theodor Mommsen). împotriva acestei păreri se poate obiecta că dreptul
coercitiv se aplica numai în judecarea necetăţenilor şi că unii creştini
erau cetăţeni romani.
Alţii însă cred că la judecarea creştinilor se aplicau legile penale
ele drept comun : creştinii erau adioa acuzaţi şi condamnaţi, pentru
crime prevăzute şi pedepsite de legile în vigoare — magie, sacrilegiu,
crimen laesae majestatis, asociaţii nepermise sau legea superioară a
binelui public, socotit periclitat de creştinism.. împotriva acestor păreri
se poate invoca mărturia precisă a apologeţilor, că la creştini se cău­
tau şi condamnau nu anumite crime, prevăzute de lege, ci doar cali­
tatea şi numele lor de creştini (otá xb 6vo|ia Iustin Martirul, A p o lo g ia
l-a, 4). Interesa deci nu o crimă, ci numele însuşi : n o m en ipsum , n om en
ch i isH anum ; c o n îe s s io n om in is, nori ex a m in a tio crim in is, — mărturisirea
numelui, nu examinarea vinei (Tertulian, A p o Jo g e tic u m , II, 3, 11 ; S cor-
¡>¡cn:<', IX --X ).
După .i treia părere, creştinismul era interzis şi pedepsit pe baza
imiiiJxM-M- ^¿SSIflir o l c g e de excepţie contra creştimTorTTa'rerea aceasta
este ni i¡ i î 11111 *'|»I<i (i L<í docil celelalte, deşi se poate aduce şi împotriva
ei obiecliimea că, ¿ivind o asemenea lege, autoritatea romană n-ar mai
fi avut ezitări in condamnarea creştinilor, cum s-a întîmplat uneori, iar
persecuţiile' ar ti fost generale şi continui, nu intermitente.
Pentru exislenţa unei legi speciale, de excepţie, sînt totuşi unele
mărturii, care~7irPso “poT înlătura uşor. T e rtulian şi istoricul Sulpiciu
 PERSECU ŢIILE 107

S e v e r vorbesc despre un decret ai Iui Nero, din anul 64. concretizat

în_ formula : N on lic e t e s s e \o s .. =.-= JSIu este „permis ca voi să existaţi
(Tertulian, A p o lo g e tic u m , IV, 4 ; Tertulian, A d n a tio n es, I, 7), decret
numit şi In stitu tu m N eron ian u m . în M artiriu l lu i A p o llo n iu s, care ”a su­
ferii m o a r te a pen tru H ristos în timpul Împăratului Comod (181— 192),
se face menţiune despre un d e c r e t al sen atu lu i, care interzice creşti­
nismul, sub formula : N on lic e t e s s e c h iis tia n o s = nu e permis să existe
creştini. Se pare că încă de la Nero, din anul 64, creştinii au fost puşi
în afară de lege şi că această situaţie a rămas în vigoare pînă la Constan­
tin cel Mare, care, în 313, a acordat libertate creştinilor prin edictul
de la Milan. Deşi n-au fost persecutaţi continuu, creştinii, fiind scoşi
de sub protecţia legilor, erau ţinuţi în stare de nesiguranţă legală şi
de alarmă.
Autoritatea c are judeca era, la Roma. prefectnljaraşului (p r a e fe c tu s
u r b iJ T iâr în provincii, guvernatomL Ei av eau puteri poliţieneştL_sL4-U-

Pedepsele variau, între altele^ în general după situaţia socială a

creştinilor. Principiul condamnării era : cei, nohili—să fie deportaţi, cei
de ios decapitaţi — h o n e s tio r e s d ep orta n tu r, h u m ilio r es c a p ite puniun-
tur ; în ambele cazuri, creştinilor li se confiscau şi averile. Pedepsele
c apitale erau :.pierderea libertăţii, a drepturilor civile, m oartea. Aceasta
putea fi provocată prin d e c a p it a r e , s o c o tită « b on a m ors», prin ardere,
răstignire (moarte infamantă, ca pentru sclavi), aruncare la fiare sau în
luptele de gladiatori, date la sărbători populare, în circuri, la Roma sau
în alte oraşe ale Imperiului.
Pedepse pe viaţă erau exilul sau deportarea în locuri nesănătoase
şi sub pază, condamnarea la munci în mine şi în cariere, în grele
condiţii de t*r'ai, creştinii fiind ţinuţi în lanţuri ca şi s c l a v i i ; pentru
femei şi fecioare se aplica de cele mai multe ori vinderea lor la case
de toleranţă.
în a i nje_ de judecată, creşti nii erau închişi, uneori legaţi în lanţuri.
De \a Deciu, închisoarea este mai lungă şi mai grea. Ea constituia un
m ijloc de conslrîngere la apostasie. Creştinii erau îngrămădiţi în în­
căperi subterane, fără lumină, fără aer, într-o atmosferă sufocantaj cu
hraiTq pnţirm„si.rea. Uneori mureau de asfixie, de foame, de sete. Unii
10 8 IST O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A L A

creştini erau prinşi în butuci de lemn (n er v u s). Creştinii liberi puteau

sau reuşeau uneori să viziteze pe cei închişi.
Ju d ecarea creştinilor era însoţită de torturi, pentru a-i sili să se
lepeTTeTciePcredinţă ; cei j : a r e se lepădau se numeau «lapsi» (căzuţi).
Pedepsele erau foarte grele şi de multe feluri : flagelarea (pedeapsă in­
famantă), bătaia cu vergi, lapidarea, sfîşierea corpului cu unghii sau:
ghiare de fier sau cu cioburi ascuţite, arderea cu fier înroşit sau cu torţe,
'înţep'area corpului sau sub unghii cu'Bbiecte ascuţite, turnarea de plumb
îbpit pe spaieTTnHnSereâ^nembrelor sau a corpului prin diferite m ij­
loace, legarea de cai fugăriţi, sugrumarea, sfărîmarea picioarelor, spîn-
zurarea cu capul în jos, înecarea, jă i e r ea limbii, a nasului, a urechilor,
scoaterea ochilor şi multe altele^ în ultima faza a persecuţiilor, sub Dio-
cieţiârT(284— 3U4) şi urmaşii lui, torturile au fost cele mai grele.

B IB L IO G R A F IE

Pentru cau zele persecu ţiilor, vezi b iblio grafia gom-niKi şi urm ătoarele lucrări :
I z v o a r e : P a n a i o i t C. H r i s t u, Tà fJ.apTupia tüW â[>~y-/l(rr> Xptaxtavwv, In tr o d u c e r e ,
tex t, t r a d u c e r e şi c o m e n ta r ii ('EXX^vec IIotÉpEC 'ïïv.v-l'yna’r ), T esalo n ic, 1978.
H e r b e r t M u s u r i l l o , T h e A c ts o l th e C h ristia n M artyrs, O xford, 1972, r e ­
tip ărită în 1979, T e x t grec şi latin la unele, cu trad u cere enţileză.
R u d o l f K n o p f - G u s t a v K r ü g e r , A u s g e w ä h lt o M ä r ty r e r a k te n , 3-e A u fla­
ge, Tübingen, 1 9 2 9 ; V ie rte A uflage von G. Ruhbach, Tübingen, 1965, te x t grec şi
latin la unele.
D. R u i z B u e n o , A d a s d e l o s m a r tir es, te x t g r e c , cu traducere spaniolă, M a­
drid, 1962.
G. L a z z a t i, G li s v ilu p p i d e la le t te r a t u r a su i m a rtiri n oi p rim i q u a ttr o seco li,.
Torino, 1956.
T h . R u i n a r t , A d a p rim oru m m ar ly rum , s in c e r a c l s e le c t a , R atisbon ae (R e-
((riisburg), ed. 2-a, P aris, 1839, te x t latin.
A. 1 1 a in m a n, L a G e s t e du sa n g , T e x te fran çais av e c Introduction par H. Da-
DM'l-Uops, Paris, 1953. T rad u cere italian ă de E lena C ontucci, sub titlu l: L a G e s ta d e î
m artiri, M il,mo, 1958.
I> i c r r (> Il o n o z i n, L a G e s t e d e s m a rty rs, Paris, 1935.
V . M o n r (' ,i u x, La v r a ie lé g e n d e d o r é e , Paris, 19 38.
r) o in II. l . i ' c l i ' r c q , L e s m arty rs, 14 vol., Paris, 1902— 1911, trad. franc.
in l i m l m r o m â n ă : Pr. Prof. l o a n R a m u r e a n u , A d o le m a r tir îc e , Bucureşti,
1982, cu bog.il,'i bibliografii-, p. 360 — 370 şi la fiec a re a ct m artiric.
S t u d ii: II. I ». S l ii v e r, C h r is tc n w e r io lg u n g im R ö m is c h e n R e ic h , I h r e H in ter-
g rin d e u n d V oiijrn , Düsseldorf, 1982.
D. L. .f o n i‘ s, C h r i s t i m u l y a n d t h e R o m a n Im p e r ia l C ult, în A u fs tie g u n d
N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e lt, t. 23, 2, Berlin, N ew Y ork, 1980, p. 1023— 1118.
K u r t A 1 a n (I, Das V e r h ä ltn is v o n K ir c h e u n d S ta a t in d e r F rü h z eit, în A u fs tie g
und N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e lt, t. 23, 1, B erlin, N ew Y ork, 1979, p. 61— 246.
 PERSECU ŢIILE 109

R. K l e i n , D as fr ü h e C h riste n tu m im r ö m is c h e n S ta a t, D arm stadt, 1971.

A. H a m a n n, L a v i e q u o tid ie n n e d e s p r e m ie r s c h r é t ie n s a u I I - e s i è c l e (95—
197), Paris, 1971.
J . M o r e a u , D ie C h r is t e n v e r lo lg u n g im R ö m is c h e n R e ic h , 2-e A ufl., Berlin,
1971. T r a d u c e r e d u p ă e d iţ ia f r a n c e z ă : La p e r s é c u tio n d u c h r is tia n is m e d a n s T E m pire
ro m a in , Paris, 1956.
A. W l o s o k , R om u n d d ie C h riste n . Zur A u s e in a n d e r s e tz u n g z w is c h e n C h r is ­
ten tu m u n d R ö m is c h e n S ta a t, Stuttgart, 1970.
M. M é s 1 i n, L e C h r is tia n is m e d a n s 1'E m p ire ro m a in , Paris, 1970.
C. L e p e 11 e y, L 'E m pire r o m a in e t l e C h ristia n ism e, Paris, 1969.
W . H. C. F r e n d , M artY rd om a n d P e r s é c u tio n in th e E a r ly C h u r ch , 2-nd ed.,
■Oxford, 1968.
H. G r é g o i r e , P. O r g e l s, J. M o r e a u e t A. M a r i e q, L e s p e r s é c u *
tio n d a n s T E m p ire ro m a in , 2 -e éd., în «M ém oires de l’A cad ém ie ro y a le de Belgiqu e»,
C lasse de L ettres et de S cie n ce s m orales et politiques, 56, B ru x e lle s, 1964, nr. 5,
p. 5— 187.
H. v o n C a m p e n h a u s e n , D ie I d é e d e s M arty riu m s in d e n a lte n K ir c h e ,
2-e A ufl., Tübingen, 1964.
J. Daniclou e t H. Marrou, N o u v e lle h is t o ir e d e ¡'É g lise I. D es o r i­
g in e s à G r é g o ir e le G ran d , P aris, 1963, p. 112— 1 2 7 ; 169— 1 9 0 ; 238— 2 4 1 ; 263— 276.
L é o n H o m o , L e s e m p e r e u r s r o m a in s e t l e C h ristia n ism e, Paris, 1961.
F. v a n d e r M e e r e t C h r i s t i n e M o h r m a n n , L ’É g lis e d e s m arty rs,
30— 313. C o n tin u a tio n d e l'A tla s d e V A n tiqu ité c h r é tie n n e , Paris, B ru x elles, 1960, p.
3 3 — 216.
M. L o d s, C o n fe s e u r s e t m a r ty r s s u c c e s s e u r s d e s p r o p h è t e s d a n s l'É g lise d e s
tro is p r e m ie r s s iè c le s , N eu châtel, Paris, 1958.
F. E. A d c o c k ş i c o l a b o r a t o r i i , R ö m is c h e s W e lt r e ic h u n d C h risten tu m
(H is to ira M undi, IV ), Bern, 1956.
H. D a n i e 1-R o p s, A p ô t r e s e t m a r ty rs, Paris, 1956.
V . M o n a c h i n o , I l io n d o g iu r id ic o d e l l e p e r s e c u z io n i n e i p rim i d u e s e c o li,
Rom a, 1955.
J . V o g t , C h r is te n v e r fo lg u n g . I (h isto risc h ). B ew e rtu n g d u r c h H e id e n u n d C h r is ­
ten , «R eallex ik o n fur A n tik e und C hristentum », Bd. II, Stuttgart, 1954, col. 1159— 1208.
H. L a s t, C h r is te n v e r fo lg u n g (ju ristic h ), ibidem, col. 1208— 1228.
L. d e R e g i b u s , P o litic a e r c lig io n e d a A u g u sto a C o n sta n tin a , G enua, 1953.
A. G r a b a r, M arty riu m , R e c h e r c h e su r l e c u lte d e s r e liq u e s e t l'art c h r é t ie n
a n tiq u e , t. I— II, Paris, 1943— 1946.
E. G ü n t h e r , M arty rs. D ie G e s c h ic h t e e in e s W o r te s , G ü tersloh, 1941.
H. L e c l e r c q , art. P e r s é c u tio n s , în «Dict. d'arch. chrét. et de lit.», t. X IV , 1,
P aris, 1939, col. 523— 594.
I d e m , D roit p e r s é c u te u r , i b i d e m , t. IV , Paris, 1921, col. 1565— 1648.
H. D u c h e s n e , L e s o r ig in e s du c u l te d e s m a rty rs, 1-e éd., P aris, 1933.
A. E h r a r d, K ir c h e d e r M ä r ty r er , M ünchen, 1932.
H. D e l e h a y e , L e s o r ig in e a u x du c u lt e d e s m a r ty rs d a n s l'a n tiq u ité, B ru x elles,
1927.
P. A l l a r d , L e c h r is tia n is m e c l YE m p ire ro m a in , d e N é r o n à T h e o d o s e , 9-e
Paris, 1925.
Prof. T e o d o r M. P o p e s c u, C a u z e le p e r s e c u ţ iilo r d in p u n ct d e v e d e r e i s ­
t o r ic ş i p s ih o lo g ic , în lim ba n e o -g re acă, A tena, 1922.
110 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

Persecuţiile pină Ia împăratul Comod

(anii 64— 192) *

1. .Primul împărat persecutor e socotit Nero (54— 68). înaintaşul lui,.

C lau d iu ( 4 i — 54) a luat o măsură care a atins indirect pe creştini : el
a alungat din Roma pe iudei in anul 49, pentru tulburările ce se pro­
duceau între ei din cauza lui «C hrestu s», în care s-a văzut persoana
lui Hristos : «Judaeos impuîsore Chresto assidue lumultuantes Roma
expulit» (Suetoniu, V ita C lau dii, 25, 4).
N e r o , foarte tînăr, era un împărat vicios şi vanitos. Domnia lui a
fost o continuă criză politică şi un spectacol revoltător. Nemulţumirea,
contra lui creştea şi izbucnea în comploturi, pe care el le înăbuşea în
sînge. Cea mai m are nemulţumire a fost la anul 64, cînd Roma a fost
mai mult de jum ătate distrusă de un incendiu, izbucnit la 19 iulie, ca re
a îngrozit şi revoltat populaţia.
C auza incendiului nu se cunoaşte, dar opinia publică socotea v i­
novat pe Nero, care, cu vanitatea sa de artist închipuit, ar fi voit să
admire un spectacol unic şi să construiască o capitală nouă şi măreaţă.
Ca să potolească furia mulţimii, Nero a abătut acuzaţia asupra creşti­
nilor, contra cărora a început o violentă prigoană. Nefiind dovediţi autori
aî incendiului, ei au fost totuşi condamnaţi ca duşmani publici, oameni
periculoşi prin «superstiţia» lor (august 64).
Persecuţia ,a fost de o cruzime înspăimîntătoaro, potrivită cu n e­
bunia împăratului şi cu fanatismul poporului înfuriat. Istoricul Tacit
spune că unii creştini au fost îmbrăcaţi în piei de animale sălbatice şi
slîşiaţi de cîini, alţii răstigniţi, alţii unşi cu răşină şi arşi pe rug de
vii, lmninînd noaptea grădinile lui Nero, care da spectacole de curse.
Aci'sle scene de groază au rămas neşterse în amintirea creştinilor.
Din vorhoa tradiţie bisericească, se ştie că au murit sub Nero, la Roma^
Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, foarte probabil în anul 67. După m ăr­
turii creştini- şi păgîne, numărul victimelor a fost mult mai mare. Tacit
vorbeşte do o mu Iţi me uriaşe — in g en s m u ltitu d o, iar Clement Roma­
nul de o mare mulţime de creştini —- ttoXo ir^Oo? extax-cuiv. Unii scri­
itori creştini crod că Nero a dat un decret prin care interzicea creşti-

* C a p ito l re d a c ta t de Pr. prof. Io a n R ăm u rean u

 PERSECU ŢIILE 111

nismul, concretizat în formula «nori lic e t e s s e v os» , num it «Institutum

N eion ia n u m » (Tertulian, A p o lo g e tic u m , II, 4 ,- Sulpiciu Sever, H isto ria
sa c ra , II, 29 ; Paul Orosiu, f î is t o r i a e a d v ersw T p a g a n o s, VII, 5). Se crede
că persecuţia s-a limitat la creştinii din Roma, dar o dată începută, ea
expunea pretutindeni pe creştini la prigonire din partea paginilor.
2. Domîţian (81— 96), fiu al lui Vespasian, era un om.ambiţios, egoist,
gelos, răzbunător şi răutăcios. El este cel dintîi împărat roman care s-a
autodivinizat, numindu-se «dom in u s a c deu s». Domiţian a tins să cen­
tralizeze administraţia Imperiului şi să-l facă o monarhie absolută. B ă ­
nuitor şi despotic, el a prigonit pe iudei, pe creştini şi chiar pe filozofi
şi matematicieni (astrologi).
Cauzele persecuţiei lui contra creştinilor par a fi mai multe. Una
a fost refuzul creştinilor de a plăti «iiscu s ju daicu s», adică impozitul
perceput de la iudei, după dărîmarea templului din Ierusalim (70). Cu_
acest refuz, creştinii se arătau a nu fi iudei şi deci pierdeau dreptul
de toleranţă, de care se bucurau aceştia. De la istoricul Dion Cassios,
se mai ştie că persecuţia a lovit pe unii acuzaţi de «ateism», acuzaţie
adusă de obicei creştinilor, sau de moravuri iudaice, de inerţie, de
«urzire de lucruri noi» (m o lito r e s rcru m n ovaru m ).
Persecuţia a atins persoane nobile, între care şi pe unele rude ale
îm păiatului: pe vărul lui, F la v iu s C lem en s şi pe soţia acestuia Flavia
D ojn iţilla ; pe fostul consul A c iliu s G la b rio şi pe mulţi alţii, pe care
Domiţian îi ura sau îi bănuia de opoziţie. Rangul lor social îi făcea
suspecţi împăratului, care îşi temea tronul, mai ales de creştini. După
o ştire luată de Eusebiu de la Hegesip, Domiţian, auzind despre împă­
răţia aşteptată de creştini, a chemat din Palestina pe nepoţii lui Iuda,
zis ««fratele Domnului» (frate cu Iacob cel Mic), ca urmaşi ai lui David
şi rude ale lui Iisus Hristos, şi i-a întrebat despre ocupaţia şi averea lor.
Convingîndu-se din înfăţişarea lor, că sînt oameni muncitori şi liniştiţi,
i-a lăsat liberi. După tradiţie, a suferit şi Sfîntul Evanghelist Ioan, fiind
exilat în anul 96 în insula Patmos. Ştirea că a fost dus întîi la Roma şi
aruncat într-un vas cu ulei fierbinte nu e verosimilă.
Persecuţia lui Domiţian a fost un act de capriciu de scurtă durată,
Ia sfîrşitul domniei lui (95— 96). El a fost ucis în urma unui complot.
Noul împărat N er v a (96— 98) a graţiat pe cei condamnaţi de Domiţian
şi n-a luat în consideraţie acuzaţiile aduse creştinilor.
112 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

3. Traían (98—-117), urmaşul lui Nerva, avea calităţi rare şi se

bucura de mare încredere şi cinste. Era un bun soldat şi administrator,
c urajos, inteligent, muncitor, hotărîtT conştiincios şi drept, preocupat
de ordine şi de binele obştesc. Epoca Antoninilor, inaugurată cu dom-
xuaTui şi terminată cu Marcu Aureliu, de fapt cu fiul acestuia, Comod
(180— 192) este socotită cea mai fericită în istoria Imperiului roman.
Deşi bun şi drept, Traian a fost un împărat persecutor. El a reînnoit
legea contra eteriilor şi a dat cei din ţii r e s c r ip l c a r c s e p ă strea z ă , pri-
vitor.Ja procedura faţă de creştini. împrejurările în care s-a dat acest
rescript sînt deosebit de interesante pentru istoria persecuţiilor şi
pentru situaţia creştinilor în stat.
Guvernatorul Bitiniei şi Pontului, Pliniu c c l 7 înăr, între 111— 112,
a trimis împăratului un raport în formă de scrisoare asupra situaţiei
din provincia sa, în care creştinii erau numeroşi, întinzîndu-se chiar
la sate. Păgînii se plîngeau că din cauza lor templele se goleau, că nu
se mai vindeau animale pentru sacrificii, că se neglijau sărbătorile,
şi cereau guvernatorului masuri împotriva lor. Pliniu cel Tînăr a ares­
tat, a anchetat, a pedepsit sau a eliberat un număr de creştini, dar mul­
ţimea lor, faptul că nu se dovedeau pe seama lor crime prevăzute de
legi şi că primise denunţuri anonime contra lor, l-a făcut să scrie îm-
păjatului şi să ceară instrucţiuni către anul 111— 112.
Traian a răspuns printr-o s c r is o a r e cu caracter de rescript, consi­
derată prima reglementare cunoscută a judecării creştinilor. El nu dă
o normă generală de procedură, dar stabileşte : creştinii să nu fie cău­
taţi din oficiu, ceea ce arată că nu-i socotea periculoşi şi vinovaţi de
crim e ; dar cînd sînt denunţaţi şi dovediţi a fi creştini, să fie pedepsiţi
■clacă nu apostasiază, sau lăsaţi liberi dacă se leapădă de credinţă
(c o n q u ir n u li non s u n t : si d eîera n tu r et argu an tu r, p u n ien d i sunt). Cît
priveşte denunţurile anonime, împăratul ordonă să nu se ţină seama de
ele, noii inel demn pentru epoca lui (n ec n o ştri s a e c u li est).
în rezumai, această jnrisprudenţă se poate fixa în principiile urmă­
toare' : a) CrrşUnii nu trebuie să fie căutaţi din o ficiu ; b) pedeapsă
celor cc' n'luy.a sacrificiul zeilor,- c) iertare pentru creştinii care apos­
tasiază de la I Iris!os ,■d) respingerea denunţurilor anonime.
Rescripta] lui Traian către Pliniu nu schimbă situaţia creştin ilor;
din contra, stabilea legal penalitatea lor, nu pentru crime de drept
 PERSECU ŢIILE

comun, ci pentru nume. împăratul aducea doar unele precizări privi­

toare la modul de a proceda faţă de creştini. Din punct de vedere ju ­
ridic, situaţia creştinilor rămînea nesigură şi echivocă : deşi nu tre­
buiau urmăriţi din oficiu, puteau fi pedepsiţi dacă erau denunţaţi şi
dovediţi. Rescriptul lui Traian era astfel o «jumătate de măsură». El
voia probabil să procedeze cu blîncleţe, dar rescriptul era în fond aspru
şi contradictoriu. Numai interzicerea denunţurilor anonime uşura oare­
cum situaţia creştinilor. Tertulian (A p o lo g e lic u m , II, 6— 9) a caracteri­
zat în cuvinte pline de ironie inconsecvenţa rescriptului lui Traian. Deşi
contradictoriu, rescriptul a rămas normativ pentru împăraţii următori.
Persecuţia a făcut martiri şi în alte provincii. Mai cunoscuţi sînt
e p;scc iul i n ’ u, j al A n lio h ie i, care a fost dus la Roma şi aruncat la
fiare > lu <( 7 108, în timpul jocurilor organizate în circul roman de
Traian, m unita victoriei sale asupra dacilor, din anul 105— 106, şi epis­
copul S im con al Ieru salim u lu i, dintre rudele Iviîntuitorului, în vîrstă de
120 de ani.
4. Siia Adrian (117— 138), s-a menţinut..situaţia creată, .da. Traian.
Adrian era un împărat sceptic şi rece, totuşi cu spirit destul de larg,
iubitor de cultură şi de ordine. Ca şi Traian, el a primit o scrisoare
de la un (-uvernator de provincie, S eren iu s G ran ian u s, privitoare la
creştini. Adrian a răspuns urmaşului acestuia, M in u ciu s F iin dan u s, în
sensul rrsc-dptnlui lui Traian. El doreşte ca oamenii să nu fie tulburaţi
de răutatea calomniatorilor, dar, dacă denunţătorii creştinilor pot do­
vedi acuzaţiile lor înaintea tribunalului, sînt liberi s-o iacă. împăratul
opreşte tumultul contra creştinilor. Martiri au fost şi sub Adrian. Lui
i s-au adresat primele A p o lo g ii creştine : de Codratos = Quadra-
tus, poate, şi de Aristide, la Atena. Rescriptul lui Adrian se găseşte la
Iustin Martirul (A p o lo g ia I, 68 ; şi la Eusebiu, Isto r ia b is e r ic e a s c ă , ÎV, 9).
In timpul Iui Adrian, iudeii s-au răsculat între anii 132— 135, sub
conduce roci unui fals M esia numit Bar-Cocbba (Fiul Stelei), care înce­
puse să penie;1:;le pe creştinii clin Ierusalim şi Palestina. Romanii au
recucerit IerusaJinu'l, au nimicit oraşul, şi pe ruinele lui au ridicat un
oraş pagîn cu numele de A elia Copitolina, în care, cu timpul, a luat
fiinţă o mică Biserică creştină.
8 — Istoria bisericcască
114 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

5. Antonin Piosul (Antoninus Pius, 138—161),„urmaşul lui Adrian,

a lost un împărat paşnic, înţelept, onest şi ponderat. Sub el, creştinii
au avut totuşi de suferit persecuţii,, datorită, poporului şi unor .guver­
natori din'provincie. Poporul manifesta zgomotos împotriva lor, neres-
pectînd rescriptul lui Adrian.
Mai cunoscută e persecuţia de la Smirna, unde au murit 11 cre ş­
tini şi a fost eliberat un apostat. La cererea mulţimii a fost căutat,
ajestatr ju d ecat şi condamnat (t 23 februarie 155) şl bălrînul episcop al
Smirnei Policarp, străpuns pe rug cu u n , pumnal şi ars în circul din
Smirna. M işcări contra creştinilor s-au produs şi în alte locuri, făcînd
martiri. După o mărturie păstrată la Eusebiu (Isto ria b is e r ic e a s c ă , IV,
26, 10), Antonin Piosul a scris «tuturor grecilor» (provincia Ahaia), in-
terzicînd tumultul contra creştinilor. între cauzele care au produs agitaţia
paginilor, sînt unele calamităţi întîmplate atunci (cutremure), precum şi
campania literară anti-creştină a unor scriitori greci şi romani.
Lui Antonin i-a adresat Iustin Martirul prima sa A p o lo g ie , la sfîr-
şitul căreia reproduce rescrip tu l lu i A d rian c ă tr c M inucius Fundanus.
6. M arcu Aureliu (161— 180), numit Marcus Annius Verus, iar după
adoptarea sa de către Antonin Piosul, Marcus Aelius Aurelius Verus,
era un împărat foarte cult şi filozof, un om bun, meditativ, cu
predilecţie pentru justiţie şi învăţămînt. Ca reprezentant al filozofiei
stoice, el ne-a lăsat principiile stoicismului în lucrarea sa, scrisă în
greceşte Ei? eamov = «C ătre sin e însu şi». Politica lui religioasă a fost in­
fluenţată de ideile filozofiei stoice. Pentru raţiuni de stat, ca şi alţi
împăraţi, şi pentru că filozofia stoică nu era acceptată de creştini,
Marcu Aureliu nu iubea creştinismul. El a pornit persecuţia contra
creşlinilor, servindu-se de legea de excepţie, atribuită lui Nero : n o n
[¡cel v o s --- nu este permisă existenţa voastră. Cauze întîmplă-
loare <iu contribuit la agitaţia opiniei publice contra creştinilor, în mai
mu11(1 provincii : inundaţii, foamete, epidemii, războaie, precum şi in-
siigaţia şi iniluonţa retorilor şi scriitorilor păgîni (F ron ton , C els).
La Roma, a şuierit pentru Hristos, o tînără fecioară romană, de neam
nobil, C'cc/7/a, care a fost condamnată la moarte, pentru că a refuzat
să aducă sacrificii zeilor. Tot la Roma a suferit martiriul apologetul şi
filozoful creştin Ju stin M artirul, urît de rivalii săi păgîni (C re scen s) şi
 PERSECU ŢIILE 115

condamnat cu a.lti şase creştini, între care sclavul imperial E v elp istu s,
în anul 165. Alţi creştini au suferit în Asia Proconsulară.
Mai grea a fost persecuţia în Galia, unde aflăm pentru prima dată,
cu acest prilej, că existau comunităţi creştine înfloritoare, la Vienna
şi Lugdunum (Lyon). A ceastă persecuţie este cunoscută dintr-o lungă
scrisoare a creştinilor din Asia, păstrată aproape întreagă la istoricul
Eusebiu (Isto ria b is e r ic e a s c ă , V, 1). Persecuţia a izbucnit în anul 177 sau
178, cu prilejul unor serbări păgîne date la Lugdunum (Lyon), unde se
"întruneau în conferinţă administrativă anuală (1 august) — C on ciliu m
triurn G alliaru m , delegaţii celor trei Galii. Populaţia pagină a prins, a
maltratat şi a batjocorit cu puţin mai înainte un număr de 48 de creş­
tini. Guvernatorul a ordonat sau a permis arestarea acestora. Unii s-au
lepădat de credinţa creştină, alţii au mărturisit-o cu mult curaj. Au fost
puşi la torlură şi sclavi păgîni, cărora li s-au zmuls acuzaţii false contra
creştinilor. A ceştia au suferit chinuri îngrozitoare, pentru a fi siliţi să
apostasieze. Chiar unii dintre cei căzuţi au mărturisit însă pînă la urmă
credinţa creştină.
Martirii erau de diferite clase sociale, cei mai mulţi de origine
orientală. O sclavă B lan d in a şi fratele ei P on ticu s erau copilandri încă.
Martirologii socotesc 48 de martiri în această persecuţie din Galia.
Numele unora sînt cunoscute din scrisoarea păstrată la Eusebiu (dia­
conul S an ctu s, medicul A lex a n d ru , V ettiu s E pagathu s, M atu rus, A ttalu s,
V iv lia d a). A suferit de asemenea moarte, după grele torturi, bătrînul
episcop de Lugdunum, P otin, de 90 de ani. Cadavrele creştinilor au fost
expuse cîteva zi'le, apoi arse, iar cenuşa lor aruncată în fluviul Ron
(Rodanus).
Marcu Aureliu, fiind întrebat de guvernatorul Galiei, cu prilejul
acestei persecuţii, a dat un rescript prin care ordona eliberarea apos­
taţilor şi condamnarea celorlalţi. El a înăsprit legislaţia contra creşti­
nilor, lăsînd frîu liber urii poporului, introducînd sistemul căutării lor
şi făcînd parte denunţătorilor din averea creştinilor condamnaţi. Con­
trariu legilor romane, sub Marcu Aureliu s-au primit mărturiile sclavilor
contra stă pinilor lor.
Lui Marcu Aureliu i se atribuie totuşi un edict de toleranţă pentru
creştini. El e pus în legătură cu cîştigarea unui război împotriva quazi-
lor şi marcomanilor (c. 174), succes atribuit de creştini şi rugăciunilor
 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

soldaţilor creştini din armata romană, scăpată de moarte de sete prin-

Ir-o ploaie (legio fulminata, fulminea sau fulminatrix). Ştirea este le ­
gendară (Tertulian, A p o îo g etic u m , V, 5— 10).
Martiri cunoscuţi, în afară de cei numiţi mai sus, au fost episcopii
P u bliu s (Atena), S a g a iis (Laodiceea), C arpu s, diaconul Papylus şi creş­
tina A g a th o n ik i (Pergam).
7. Comod (180— 192), fiul lui Marcu Aurei iu, nu semăna întru ni­
mic cu tatăl sau, dacă era în adevăr fiul lui. Deşi educat cu multă
grijă, el era vulgar, despotic, crud, orgolios şl vicios, ducînd o viaţă
scandaloasă, amintind de nebunia şi capriciile lui Nero. U islo ria A u g u sta
(XIX, 2) îl caracterizează ca «neruşinat, necinslil, spurcat la gură, mur­
dar şi desfrînat, mai crud decît Domiţian, mai necurat decît Nero» —-
«saevior Domitiano, impurior Nerone». El a Jiis.il conducerea Imperiu­
lui pe mîna unor favoriţi abuzivi şi corupţi.
Comod a fost asociat mai întîi la domnie, cîţi va ani, cu tatăl său,
Marcu Aureliu, participînd astfel la politica iui religioasă. Sub Comod,
a continuat persecuţia contra creştinilor, începu Iii de Marcu Aureliu,
căzînd mai mulţi martiri : La Scili, în Africa, au suferit moarte mar-
tirică, în iulie 180, «grupul m artirilor sciîitan i» , doisprezece la număr.
Actul lor martiric este primul document creştin de limbă latină. Alţi
martiri au căzut în Asia Proconsulară, Frigia, Si rid. Cel mai însemnat
m artir. este .un. roman cult, poate senator, A p o llo n h is, care, fiind de­
nunţat de un sclav şi judecat de prefectul pretoriului Peremiis, a fost
decapitat Ia Roma, probabil în anul 184.
După cîţiva ani de persecuţie, Comod a Ui s u l pe creştini în pace.
I'i ■ lipsa Iui de interes pentru treburile publice, fie influenţa soţiei sale
Mareei, numită «concubina», pentru că era de rang social inferior lui,
rare avea simpatie pentru creştini, fie alte influenţe creştine, au făcut
ca împăiatul sii permită eliberarea creştinilor condamnaţi. Lista lor o
ceri:1;.' Mum ia, probabil episcopului Romei, printr-un preot creştin cu-
1J();,- 'H ; d e e i.

Cu m 1iilur.ire<i lui Comod prin asasinare, s-a schimbat situaţia g e­

neralii a Imperiului roman, venind pe tron împăraţi neromani, din pro­
vincii, desclii/îii(Iu-sc a st IVI o lungă criză politică, care a durat t o t ,s e ­
colul al Ili-ieu.
 P ERSECU ŢIILE

B I B L I O G R A F I E
V ezi capitolul an terior şi lu crările urm ătoare :
Pr. Prol. l o a n R ă m u r e a n u , A c t e le m a r tir ic e , Bucureşti, 1982, p. 5— 103.
A. H a s t i n g , A H is to r y o f A fr ic a n C h ristia n ity , 1950— 1975, Cam bridge, 1979.
W . S c h ä l k e , F r ü c h r is t lic h e r 'W iderstan d, în A u fs tie g u n d N ie d e r q u n g d e r r ö ­
m is c h e n W e it , t. 23, 1, B erlin, N ew Y o rk , 1979, p. 460— 723 ; b ib lio g rafie 660— 705.
P. K e r e s z t e s, T h e Im p e r ia l G o v e m e m e n t an d th e C h ristia n C h u rch , în A u fs­
tie g und N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e lt. I. F ro m N ero to th e S e v e r i, t. 23, 1, Berlin,
N ew Y ork , 1979, p. 247— 315 ; II. F r o m G aU ien u s to th e G r ea t P e r s c c u iio n , ibidem,
p. 375— 386.
A. H a m m a n, L e s p r e m ie r s m a r ty r s d e ï É g l i s e , Paris, 1979.
J. D a n i é 1 o u, L e s o r ig in e s du c h r is tia n is m e latin , Paris, 1973.
J . M o 1 1 h a g e n, D er r ö m is c h e S ta a t und d ie C h riste n im zw-'.iten un d d ritten
J a h r h u n d e r t, G öttingen, 1971, 2-e A ull., 1975.
A. H a m m a n, L a v i e q u o tid ie n n e d e s p r e m ie r s c h r é t ie n s d u II-e s i è c le (95—
107), Paris, 1971.
R. K l e i n , D as F r ü h e C h risten tu m im r ö m is c h e n R e ic h , D annstadt, 1971.
J . S p e i g ], D er r ö m is c h e S taat und d ie C h risten . S ta a t un d K ir c h e von D o­
m itian b is C o m m o d u s, A m sterdam , 1970.
E. G r i f f e , L e s p e r s é c u t io n s c o n tr e l e s c h r é t ie n s a u x I - e r e t I l - e s i è c le s , Paris,
1967.
J . R. P a ! a n q u e, L e c h r is tia n is m e a n tiq u e , Paris, 1967.
H. B. M a 11 i n g 1 y, C h r is tia n ily in th e R o m a n E m p ire, O tago, 195 5 ; N ew
York, 1967.
M a r t a S o r d i, II C r is tia n e s im o e R o m a , în S io r ia d i R o m e , 19, Boloona,
1965.
H. Grégoire, P. O r g e 1 s, J. M o r e a u e t A. M a r i q, L e s p e r s é c u ­
tio n s d a n s V E m pire ro m a in , 2-e éd., în «M ém oires de l'A cad ém ie de Belgiqu e». C lasse
de Lettres..., 56, B ruxelles, 1965, no. 5, p. 5 — 18?.
J . M o r e a u , P e r s é c u tio n d u c h r is tia n is m e d a n s T E m p ire r e m a n ia , Paris, 1965.
V, M o n a c h i n o, D e p e r s e c u ü o n ib u s in im p e r o ro m a n o s a e c . I— IV e t d e p o ­
le m ic a p a g a n o -c h r is tia n a s a e c . I I — III, ed. 2, Roma, 1962.
J . Z a ni o z a, L a r o m a p a g a n a y e ! c r is tia n e s im o . L o s m a r lir o s d e ! S lg lo II,
Roma, 1941.
J . L e b r e t o n e t J . Z e i 11 e r, D e la fin du 2 -e s i è c l e à la p a :x c o n sta n -
tin ien n e, (H isto ire d e ¡’E g lise... d e A u g. F ü c h e et V . M arlin, t. 2), Paris, 1935.
I d e m , L ’E g lise p r im itiv e (H is to ire d e ¡’E g lise... par Aug. F ü ch e et V. M artin,
t. 1), Paris, 1934.
L é o n H o m o , L e s e m p e r e u r s r o m a in s et l e c h r is tia n is m e , Paris, 1931.
J . Z e i 1 1 e r, L’E m p ire ro m a in e t ¡’É g lis e (H is to ire du m o n d e par E. C avaignac,
t. V, 2), Paris, 1928.
P a u l A 11 a r d, H is to ir e d e p e r s é c u t io n s p en d a n t l e s d e u x p r e m ie r s s iè c ie s ,
t. I, 4-e éd., Paris, 1911.
B ib lio g r a fie p en tru îm p â r a fii r o m a n i p e r s e c u t o r i : C ia u d iu (41— 54).
A. M o m i g 1 i a n o, L ’O p e r a d e ü ’im p e r a t o r e C la u d io , Firenze, 1932.
N éro n (54 ... 6 8 ): J . C h. P i c h o n, N éro n et l e m y s tè r e d e s o r ig in e s c h r é t ie n n e s ,
Paris, 1971.
E. Ci/, o k, L’é p o q u e d e N éro n et s e s c o n t r o v e r s e s i d é o lig iq u e s , Leyde, 1971.
E. R a cl i u s, L ’In c e n d io d i R om a. I P ram i p a s s i d e l c r is tia n e s im o , M ilano, 1962.
G. C h a r 1 e s-P i c a r d, A u g u st e t N éro n , Paris, 1962.
G. R o u x , N éro n , Paris, 1962.
J . B e a u j e u , t.’In c e n d ie d e R o m e en 64 e t ¡ e s c h r é tie n s , B ru x elles, 1960.
G. W a l t e r , N éro n , Paris, 1 9 5 5 ; 2-e éd. Paris, 1962.
118 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

A . W e i g a 11, N éro n , trad, par M. Gerin, P aris, 1931.

V e s p a s ia n (69— 7 9 ): L. H o m o , V e s p a s ie n , l'e m p e r e u r d u b o n se n s , Paris, 1949.
D om itia n (81— 96), P. P r i g e n t , A u te m p s d e ¡'A p o c a ly p s e . I. D om ltien , în «Re­
vue d 'h istoire et de philosophie relig ieu se», 54 (1974), nr. 4, p. 455— 483.
M a r t a S o r d i, L e p e r s e c u z io n e d i D o m izian o, în «R ivista di S to ria délia Chiesa
în Italia», 14 (1960), nr. 1— 26.
S t . C s e 11, E ssa i su r l e r è g n e d e l'e m p e r e u r D om U ien, Paris, 1894.
T r a ia n (98— 1 1 7 ): C. S i c a r d, P lin l e J e u n e , L e ttres , trad. t. I, P aris (1954).
A .-M . G u i 11 e m i n, P lin l e J e u n e , L e ttr e s , T e x te étab li et traduit, t. I— III,
Paris, 1927— 1929.
P lin iu s c e ! T in ă r, O p e r e c o m p le t e , trad, de Liana M anolach c, B ucureşti, 1977.
C o r e s p o n d e n ţa lu i P lin iu cu Îm p ă r a tu l T ra ia n . Trad, de G. Popa-Lisseanu, ed.
2-a, B u cu reşti, 1927.
J. C a r c o p i n o , P oin ts d e v u e su r ¡'im p é r ia lis m e ro m ain , Paris, 1934.
R o b e r t o P a r i b e n i , O p tim u s p r in c e p s . S a g tjio su lla s lo r ia e su i tem p i
d eU ’im p e r a t o r e T r a ia n o , 2 vol., M essina, 1926— 1927.
H o r i a U r s u , Îm p ă r a tu l T ra ia n , B ucureşti, 1971.
D. T u d o r, T ra ia n , îm p ă ra t a l R o m e i, B u cu reşti, 1900.
M a r t a S o r d i , I r e s c r itti d i T r a ja n o e d i A d r ia n o , în «Rivista di sto ria de
la Chiesa», X IV (1960), p. 344— 370.
A d r ia n (117— 1 3 8 ): S t e w a r t P e r o w n e, H ad ria n , London, 1960.
P. S c h ă f e r , D er B ar K o k h b a A u tstan d . S tu d ie n /.mu z w e it e n jiid is c h e n K r ie g
g e g e n R om , Tübingen, 1981.
A n to n in P iu s (138— 16 1 ): P a u l K e r e s z t e s , T h e E m p ero r A n to n in u s P iu s
a n d th e C h ristia n , în «Jo u rnal of E cc le sia stica l H istory», 22 (1971), p. 1— 18.
J . C o l i n , L 'E m pire d e s A n ton in s e t l e s m a r ty r s g a u lo is d e 177, Bonn, 1964.
L. H a r m o n d , L e m o n d e ro m a in s o u s l e s A n to n in s e l l e s S e v è r e s , Paris, 1960.
A l b i n o G a r z e t t i , L 'Im p ero d a T ib e r io a g li A n lo n in i, Bologna, 1960, 792 p.
M. H a m m o n d , T h e A n to n in e M o n a r c h y , Rom a, 1959.
W . H ü t t l , A n to n in u s P ius, Bd. I— II, Prag, 1933, 1930.
M a rcu A u r e liu (161— 1 8 0 ): R. K l e i n , M arc A u rel. Darm stadt, 1979, 538 p.
A. B i r 1 e y, M a rcu s A u reliu s, 2-nd éd., London, 1970.
R. R é m o n d o n, L a c r is e d e ¡'E m pire r o m a in d e M arc A u r è le à A n a s ta s e (Coll.
N ouvelle Clio, 11), Paris, 196 4 ; 2-e éd., 1970.
D. B e r w i g, M a r k A u r e l und d ie C h riste n , M ünchen, 1970.
.1. H. O l i v e r , M arcu s A u reliu s, A s p e c t s o i C iv ic anti C u ltu ral P o lic y in th e
Hast, Princeton, 1970.
E. D é m o u g e o t , À p r o p o s d e s m a r ty r s ly o n n a is d e 197, în «Revue des étu-
lU-s a n c ie n n e s » , L X V III (1966), nr. 3— 4, p. 323— 333.
C h . l’ a r a i n , M arc A u r è le , 1957.
E U. D o d d, P ag a n a n d Christian in a a g e of a n x ie ty . S on a s p e c t s o i r e lig io u s
t'x p e r ie n e e h o rn M a rcu s A u reliu s to C o n sta n tin e , Cam bridge, 1965.
.1. C u I i n, ! ’E m pire d e s A n ton in s e t l e s m a r ty rs r a u l o is d e 177, Bonn, 1964.
P. I' r <i v <i n I, M a r c -A u r è le un e m p e r e u r c it o y e n d u m o n d e, Clam art, 1962.
<' a r r .i I .i-T h o in e s, II r e g n o d i M a r co A u r e lio , Torino, 1953.
A. S. I,. I; ,i r <| u h a r s o n, M arcu A u reliu s , Elis L ite a n d h is W o r ld , O xford,
1952.
Ventru :.li>iiv;m : N. S p a n n e u t, L e S to ïc is m e d e s P è r e s d e ¡’É g lise, d e C lè -
m ont île H o m e à C lén ie n l d ’A le x a n d r ie , Paris, 1957.
IV iiln i Sf. lusliri M artirul, în afară de b ib lio g rafia din P atrologii : L. W . B a r n a r d,
Ju s tin M artyr, H is t.iie an d 'th ou g h t, Cam bridge, 1967.
Pentru îm păratul Comod (180— 182), F. G r o s s o , L a L o tta p o lit ic a a l te m p o di
C o m m o d o , T orino, 1964.
 PERSECU ŢIILE 119

Persecuţiile de Ia Septimiu Sever

pînă la Aurelian (193— 275) *
1. Situaţia generală. Cu moartea lui Comod. începe o perioadă de
grea criză în istoria Imperiului roman. Tronul este disputat, de mai mulţi
pretendenţi, proclamaţi împăraţi de trupele lor, puterea armatei se m a­
cină în revolte şi lupte interne, apărarea graniţelor ameninţate de barbari
e slăbită, cheltuielile cerute de războaie, construcţii, lucrări de apărare,
sleiesc t ezaurul statului. Organismul de stat este zdruncinat şi uneori
ameninţat cu prăbuşirea. CrizcT e ste nu numai politică si militară, ci
generală : financiară, economică, socială, culturală, religioasă chiar.
Curentul sincretist devine mai puternic ; influenţa cultelor orientale
creşte mult, unele a jung culte.d e stat, ca mithraismul (cultul soarelui).
Faţă de creştinism, se arată ori mai multă atenţie, ori mai mare duşmănie.
Aversiunea mulţimii faţă_ de creştini se menţine, dar în cepe să scadă.
Iniţiativa persecuţiei o iau împăraţii sau guvernatorii provinciilor. Per­
secutorii caută să lovească nu doar pe creştini ca indivizi, ci Biserica,
adică instituţia organizată.
2. Dinastia Sjeverilor (împăraţi sirieni, 193— 253). S ep tim iu S e v e r
(193— 211), urmaşul lui Comod, a ajuns la tron prin înlăturarea riva­
lilor săi. El era african romanizat, militar capabil, energic, aspru, bun
administra lor. Pentru a-şi crea o situaţie mai favorabilă şi a-şi con­
solida tronul, s-a declarat fiu adoptiv al lui Marcu Aureliu şi a acor­
dat onoruri divine lui Comod, legîndu-se astfel de dinastia Antoninilor.
PlFTn căsătoria cu Iulia Domna, fiica unui bogat preot păgîn de In Emesa
(Siria), Septimiu Sever a înfiinţat o dinastie nouă, în istoria căreia fe^
^meile şi cultele orientale au ju ca t un mare rol.
Deşi capabil, el a lăsat Imperiului o moştenire grea : pe fii săi,
C a r a c a lla şi G eta, brutali şi cruzi, care se urau de moarte. Pentru a
domni singur, Caracalla (211— 217) a înlăturat pe fratele său Geta,
asasinîndn-l la 23 februarie 212, în braţele mamei sale. 'n 212, C ara­
calla a a c o r d a t d rep tu l d e c e t ă ţe n ie r o m an ă tuturor cetăţenilor liberi
ai Imperiului, cu unele excepţii. A ceastă măsura desfiinţa deosebirea
dintre romani şi provinciali, aducea egalitate de drepturi şi contribuia

* C ap itol ri!fla«!lal de P r . p ro f. loan R ăm u rean u

120 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

Ia nivelarea populaţiei. De altfel, sub dinastia Severilor, Italia pierdea

privilegiile sale, iar puterea senatului scădea.
Înlăturat prin asasinat, Caracalla este urmat la domnie de M acrin
(217— 218), nepotul Iuliei Domna, un african, primul împărat care nu
era de rang senatorial. Macrin a fost înlăturat printr-o mişcare militară,
organizată de principesele siriene. A cestea au adus Ia tron pe fiul uneia
dintre ele, Avitus Bassianus, cunoscut sub numele zeului al cărui preot
era, H elio g ab cil sau Elagabal (El gabal ; 218— 222). .Prea tînăr pentru
domnie, avea 14 ani la suirea pe tron, de o corupţie precoce şi scan­
daloasă, Heliogabal a fost o ruşine pentru Imperiu şi poale un mare
pericol pentru creştinism. El a introdus la Roma cultul zeului sirian, ridi-
cîndu-i temple şi voind să-l facă general şi oficial. Cultul zeului solar
Mithra, reprezentantul soarelui pe pămînt, devine preponderent în Im­
periul roman, şi mai ales printre soldaţii legiunilor de pe valea Dunării.
După Heliogabal, asasinat împreună cu mama sa, a urmat vărul
acestuia A le x a n d r u S e v e r (222— 235), tot aşa de tînăr, numai de 13 ani
cînd s-a urcat pe tron, dar instruit şi bine crescut, generos şi moral.
EI a domnit ajutat de mama sa J u lia M a m m a ca şi de un consiliu de
jurişti însemnaţi, printre care mai cunoscut este D om iţiu U lpian. In
timpul lui Alexandru Sever, s-a organizat în Perşi a un stat unificat şi
puternic, sub dinastia sasanidă, stat periculos de acum pentru Imperiul
roman. O revoltă militară a înlăturat, prin asasinai, pe Alexandru Sever
şi pe mama sa, urmîndu-i M ax im in T racu l (235— 238), cu care se agra­
vează criza militară.
3. Politica religioasă a împăraţilor Severi. La începutul domniei
lui S ep tim iu S e v e r , creştinii s-au bucurat de pace. împăratul era ocupat
în lupte pentru tron cu rivalii săi şi nu manifesta ostilitate pentru creş­
tini. Tertulian spune că Septimiu Sever ţinea la palat pe un creştin,
Proeulus Torpacion, care-1 vindecase de o boală, ca şi pe fiul său mai
maro. Caracalia a avut ca doică o creştină. în senat, se găseau creştini,
episcopii pulemi ţine sinoade : sîntem în timpul controverselor pascale.
După t îli va ani de pace, persecuţia a izbucnit violent în Africa
(197), din o.slililuloa populaţiei păgîne şi a guvernatorului. împăratul
însuşi dovine persecutor. Printr-un edict sau rescript, dat din Orient
la 200 sau 201, iu urma unor mişcări din Palestina, Septimiu Sever,
a op rit p ro z elitism u l iu d aic. Curînd după aceea, după o vizită în Egipt,.
 PERSECU ŢIILE 121

a fo s t in terzis şi p ro z elitism u l creştin , în 201 sau 202. Istoricul Spar-

tianus relatează cele două faple astfel : «Judaeos fieri sub gravi poena
vetuit : idem etiam de christianis sanxit» (H istoria A u gu sta. S e v e -
rus, XVII).
Măsura Iu iS e p iim in ,S e v e r era prima de felul a c e s ta : C o m b a te r e a
creştin ism u lu i prin in t e r z ic e r e a p ro p a g a n d ei. Ea este socotită de unii
ca începutul unei noi perioade în istoria persecuţiilor : Erau loviţi nu
creştinii individual şi pe bază de denunţ, ci e r a o p rită B is e r ic a în
c r e ş t e r e a ei. Edictul privea mai ales pe cateheţi .catehumeni şi pe cei
care erau de curînd botezaţi, dar au suferit torturi şi martiriu şi alţi
creştini. Din fericire, persecuţia n-a fost generală. Ea a făcut victime
mai ales în Alexandria, în Egipt şi în Africa.
La Alexandria au murit ca martiri L eo n id a , tatăl lui Origen şi alţi
creştini. Origen însuşi s-ar fi încununat cu moarte de martir, dacă
mama sa nu i-ar fi ascuns hainele.. Izbucnirea persecuţiei la Alexandria,
a adus închiderea şcolii creştine de aici. Conducătorul ei, Clement
Alexandrinul ( ţ 215— 216), a părăsit Egiptul. Şcoala a fost redeschisă
cu mari greu lăţi de tînărul Origen. Unii din elevii lui şi din catehu­
meni au suferii m artiriul; între aceştia, o tînără P o ta m ia n a , împreună
cu mama ei, o alta H era is, un soldat B a s ilid e , convertit de curajul lor.
Origen însuşi era urmărit de păgîni. Din admiraţie pentru ei, cîţiva
păgîni s-au creştinat şi au murit martiri.
Persecuţia a făcut martiri în Africa, unde au suferit moartea, la
Cartagina, un grup de creştini, în frunte cu o nobilă romană, de 20 de
ani, P erp elim şi cu F elic ita s, din serviciul ei, în martie 202 sau 203. Actul
lor martiric este unul din cele mai interesante şi mai frumoase pe care
le avem, în literatura creştină.
în alte provincii, persecuţia e cunoscută mai puţin. Ea a făcut
victime în Capadocia, poate şi în Frigia, unde montanismul, prin valul
său de neoprofetism, înfierbînta spiritele creştine. Martiriul S îîn tu lui
Irin eu (f 202), episcopul Lugdunului (Lyon), din 177 sau 178, după Potin,.
nu e sigur.
Sub Caracalla (211— 217), a izbucnit din nou persecuţia violentă
în Africa. Motivul a fost refuzul unui subofiţer creştin de a purta pe
cap o coroană de lauri, cu prilejul unei ceremonii cu caracter religios,
în cinstea împăraţilor Caracalla şi Geta. Persecuţia s-a întins în pro-.
722 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV ERSALĂ .

vinciiie vecine la Apus, Numidia şi Mauretania. Violenţa ei este cu­

noscută din scrierile lui Tertulian (A d S cap u lam ).
Domnia lui Macrin (217— 218) a fost scurtă şi fără pericol pentru
creştini. Heliogabal (218— 222) voia însă, să supună zeului său solar
toate cultele, în consecinţă şi pe cel creştin. Aelius Lampridius, biogra­
ful său din H isto ria A u gu sta, III, relatează despre el ca ar fi vrut să ridice
pe Palatin un H elio g a b a lu m , unde ar fi reunit simbolurile tuturor cul­
telor, chiar şi pe cele ale cultului creştin — ch ristia n a d s v o îio . Politica
lui religioasă avea să rezerve creştinismului grele încercări. N-a avut
timp să o ducă pînă la capăt. Soţia lui Heliogabalus, Severina, era prie­
tenă creştinilor şi purta corespondenţă epistolară cu scriitorul creş­
tin Ipolit.
Sub Caracalla şi Heliogabal, jurisconsultul roman, Domiţiu Ul-
pian, a întocmit o colecţie de ordine imperiale împotriva creştinilor.
Sub Alexandru Sever (222—235), se menţine influenţa siriană şi
orientală asupra politicii religioase a Imperiului. Religia casei impe­
riale este sincretismul. Alexandru Sever a pus să fie cinstiţi împreună,
într-o sală de rugăciuni închinată zeilor lari ¡ararium — pe O rfeu ,
A p o lo n iu d e T y an a, A v ra a m şi H ristos, alătu ri d o A lex an d ru c e l M are
şi de unii împăraţi divinizaţi. Era un fel de cult al eroilor. Pe pereţii
capelei romane — larariu ra, unde împăratul se ruga în fiecare dimineaţă,
era scris un precept evanghelic, aşa numita «regulă de aur» (Luca 6,
31 ; Matei 7, 12). Lui Alexandru Sever i se atribuie chiar ideea de a
fi vrut să ridice un templu lui Hristos şi să-l adinliă oficial între divi­
nităţile Imperiului. Un fapt dovedeşte mai ales ini eresul şi simpatia
lui pentru creştinism. Intr-un proces pentru un teren disputat de co r­
poralii) cîrciumarilor (p o p in arii), teren pe care creştinii voiau să ridice
o biserică, ol a dat cîştig de cauză creştinilor, punînd pe cererea lor
rezoluţia : «Vreau mai bine ca Dumnezeu să fie adorat într-un chip
oarecare pe acest loc, decît să-l dau cîrciumarilor».
Alexandrii Sever a acordat privilegii şi iudeilor. Istoricul Lam­
pridius y.iro despre' ol : «Judaeis privilegia reservavit, christianus esse
passus e s l» (Alexandru Severus, 22). A ceasta a făcut pe unii să vadă
in ei un oroşlin. .Iuliu Mammaea, mama împăratului, a arătat de ase ­
menea un interes deosebit creştinismului. Ea a avut convorbiri cu Ipolit
 PERSECU ŢIILE 123

Ia Roma şi cu Origen la Antiohia, chemat anume pentru aceasta şi cu ­

noştea probabil creştinismul din Siria, unde era mult răspîndit.
Cu toata indulgenţa casei imperiale pentru creştinism, faptul că
juristul roman Domitius Ulpianus, sfetnic imperial, a codificat edictele
şi rescriptele date pînă atunci contra creştinilor arata că spiritul roman
reacţiona astfel contra celui oriental, sincretist şi tolerant.
4. Maximin Tracul (235— 238), ridicat de trupe contra dinastiei S e ­
v e r i l o r a dus o politică religioasă opusă lor. încă de la începutul dom­
niei, el a dat un edict, în care poruncea u c id e r e a « c o n d u c ă to rilo r B is e ­
ricii, v in o v a ţi d e în v ă ţă tu ra c e a d u p ă E v a n g h elie» , zice istoricul bise­
ricesc Eusebiu (Ist. bis. VI, 28). în aplicarea ei, măsura aceasta s-a
întins şi la p r e o ţi şi d ia co n i. Persecuţia avea motive politice, nu reli­
gioase, şi era poate mai mult o ameninţare faţă de creştini, care aveau
simpatie pentru Alexandru Sever.
Au suferit cei doi episcopi rivali de la Roma, P on ţian (230— 235)
şi Ip o lit ( j 235), poate şi urmaşul lui Ponţian, A n ter o s (235— 236), fiind
exilaţi în Sardinia, «insula nociva», unde au şi murit. în Orient, au
suferit închisoare preotul P ro to ctist şi diaconul A m b r o z ie , prieteni ai
lui Origen ; acesta însuşi a fost urmărit, aar a reuşit să scape. Au su­
ferit de asemenea creştinii din Capadocia. După această persecuţie,
creştinii avură între 238 şi 249 unsprezece ani de linişte.
5. Filip Arabul (224— 249) a fost tolerant şi binevoitor cu creştinii,
ca şi Alexandru Sever. El şi soţia sa, împărăteasa Otacilia, erau în
corespondenţă cu marele teolog alexandrin Origen. îeronim spune chiar
că Filip Arabul ar fi fost primul împărat creştin : «p rim u s d e reg ib u s
R om an is ch ristian u s iuit» (D e v iris illu stribu s, 54). Eusebiu însuşi crede
că împăratul era creştin şi că, voind să asiste la cult, în n oaptea de
Paşti, în Biserica din Antiohia, a fost respins de episcopul(Vavila^ spre
a face mai întîi penitenţa pentru uciderea lui Cordian al III-lea, înain­
taşul său. Faptul nu se poate confirma. în timpul domniei lui Filip Ara-'
bul, a izbucnit o prigoană contra creştinilor_în_Egipt la instigaţia unui
mag şi pool păyîn. Persecuţia a fost foarte violentă. Serbarea mileniu­
lui Romei (248), sub un împărat oriental, favorabil creştinilor, provocă
izbucnirea fanatismului roman păgîn.
124 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

6. Deciu (numit şi Traianus Decius ; 249— 251) era un ilirian brav,

activ, energic, iubit de trupe. El a domnit intr-un timp de pericol pen­
tru Imperiu, care era ameninţat de barbari (goţi). Voind să restaureze
şi să consolideze Imperiul, Deciu a întreprins o reformă internă, pentru
înlăturarea abuzurilor şi a dus lupte contra invadatorilor. Pentru sal­
varea Imperiului, numeşte un cenzor, pe Valerian, spre a supraveghea
moravurile societăţii. Din dorinţa lui de reformă, a ieşit ideea lui Deciu
de a distruge creştinismul. Ca şi Maximin Trucul, el reacţiona contra
politicii religioase a înaintaşului său, care favorizase creştinismul. Deciu
vedea în aceasta un element dizolvant pentru muialea Imperiului.
Biserica se întărise mai mult în anii de paeeV^păgînii patrioţi se n e­
linişteau. Origen avea presimţirea pericolului • el combate cartea lui
Cels contra creştinilor în Ka?z KeXooo. Din raţiune de stat, Deciu voia
să înlăture creştinismul şi ia o măsură gravii, cum nu se luase încă
pînă atunci. E l dezlănţuie o persecuţie generala, hotărîta şi organizată
prin lege de stat. Aplicînd riguros măsuri severe, Deciu credea că va
reuşi să descreştineze pe creştini.
Deciu, începe a treia perioadă a persecuţiilor contra creştinilor,
care s-au executat prin edicte aplicate de împăraţi pe tot cuprinsul Im­
periului roman.
Deciu a dat edictul de persecuţie în toamna anului 249. Nu se
păstrează „textul lui, dar se ştie cum a fost aplicai. Toţi creştinii, de
orice stare şi vîrstă şi chiar cei doar bănuiţi a fi creştini, erau obligaţi
să se prezinte înaintea unei comisii de sfat şi să iacă acte de adeziune
la păgînism : sacrificii, libaţiuni, participare la ospeţele sacre. Creştinii
au fost chemaţi nominal, după liste întocmite de autorităţi şi invitaţi
să sacrifice zeilor, într-un anumit termen. Celor ce făceau aceasta, li
se eliberau certificate (lib elli). Fugarilor li se confisca averea, iar la
întoarcere erau ucişi. Cei care nu veneau singuri erau aduşi cu forţa,
iar funcţionarii indulgenţi erau ameninţaţi cu grave pedepse. Au fost lo­
viţi de măsurile luale mai ales clericii şi creştinii mai de seamă. M ărtu­
risitorii credinţei creştine erau aruncaţi în închisori şi toturaţi. Unii
erau chiar ucişi, spre a fi intimidaţi ceilalţi creştini. Autoritatea romană
urmărea mi mimai pedepsirea creştinilor, ci mai ales apostasierea lor
de la credinţa creştină, negarea lui Hristos. Ne dă mărturie în privinţa
aceaista Origen, care spune : «Judecătorii se întristează, dacă chinurile
 PERSECU ŢIILE 125

sînt suportate cu cu raj • dim potrivă, bucuria lor este fără de margini,
cînd pot triumfa asupra unui creştin» (C o n h a C c ls u m , VIII).
Edictul lui-DedXL-a- provocat numeroase apostasii. M u lţi creştini
•au dovedit o slăbiciu n e d eplorabilă ■ unii se ofereau singuri sâ sa c ri­
fic e zeilor, pe alţii îi biru iau torturile. Un episcop, Evdemon al Sm ir­
nei, a aposlaziat cu un num ăr însemnat de creştini. Este drept că le p ă­
d area lor era doar ' de formă, ei dorind şi crezînd c ă pot să răm înă
creştini, c u preţul unei formalităţi impuse, dar ea era dureroasă pentru
Biserică.
Apostaţii ( I a p s i, lÍETcttoxótss = căzuţi) au fost o g rea problemă,
după trecerea furtunii, pentru B iserică . Ţinînd seam a de g ra v ita tea
actului de ;:po;;íasie, au fc st petru categorii de căzuţi : s a c r i f i c a ţ i , adică
. e i vc iu u n ific a t z e i l o r : th u rilicG u , cei ce au adus sacrificiu nu-
j Ci c a (ie Uirnîie ; H kcllaU c!, cei ce au obţinut un .certificat —
h e V u c - d n partea a u torităţilor că au sacrificat, fără sâ fi adus jertfe
idoleşti, obţinut pe b a n i ; a c i a î a c i o r . i e s , cei ce au d e c la ra t la in t e r o ­
gatoriu că nu sînt creştini. B is e ric a i-a obligat la pen iten ţă, potrivit
g ra v ităţii vinei lor. Nici o p ersecu ţie nu tulburase a tît de mult B is e ­
rica, mai ales că ca v e n e a după o perioadă de linişte şi era o surpriză.
M artirii şi m ărturisitorii au fost numeroşi. M ai în sem n aţi sînt epis­
copii F a liia n al Romei. A l e x a n d r u al Ieru salimului, V a v i l a al Antiohiei,
S a tu rn in Tolos e i _ p rc otul p l o n ius Ia Sm irna şi mulţi alţii, în Egipt,
G re cia şi a] le provincii. O rig en a suferit în ch iso a re şi torturi.
In multe' locuri, episcopii — şi alţi creştini — au reu şit să se
refugieze, îndemnaţi şi a ju ta ţi de c re d in c io şi: C ip rian al C a rtaqlnei,
D io n isie: al A le x a n d rie i, Gr î g o r c ai N o q c ezareei ; ei păstrau legătu ra cu
B iserica lor prin coresp on d en ţă şi oam eni de încred ere. C red in cio şii
vizitau pe cei închişi, îngropau pe martiri, în c u ra ja u pe c ei slabi. După
un an de groază, p ersecu ţia s-a potolit. Scopul urm ărit nu fusese atins,
organizaţia B isericii se d ov ed ise puternică, c u raju l c re ş tin ilo r creşte
iarăşi, in noiembrie 2 5 1. Deciu cădea, luptînd conjja.. goţiboT^ _Do-_
b reg ea, h; AbriUus, fiind primul îm părat rom an c are cădea pe cîmpul de
luptă pentru a p ărarea Imperiului.
Sub urmaşul iui D eciu, [ T r c b o n i u s G a llu s 1(251— 25 3). după puţină
linişte, se reia persecuţia, fie prin ap licarea edictului lui Deciu, fie
printr-un nou edirl. Invazii barbare, ciuma, foam etea, p oate să fi pro-
¡20 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

vocat fanatismul păgîn contra creştinilor. Pare a fi suferit mai mult

Biserica Romei ; episcopul C orn eliu _ a fost arestat şi deportat, murind
după cîteva luni. Creştinii s-au dovedit mult mai curajoşi.
7. V alerian (253— 260) era un om bun şi onest, dar slab, influen-
ţabil şi nestatornic. El fusese colaboratorul lui Deciu, în calitate de
cenzor al moravurilor, pentru a se da Imperiului roman o solidă orga­
nizare. El vine la conducere în timpul unei mari crize economice. La
începutul domniei, el a tolerat pe creştini, care se găseau numeroşi
chiar în serviciul palatului. La îndemnul unui mare demnitar, şeful
tezaurului statului şi păgîn fanatic, Macrian, Valerian a dezlănţuit per­
secuţia. Se credea că Biserica dispunea de mari averi, iar statul era
atunci sărac, în mare criză financiară.
Printr-un edict dat în august 257, Valerian deschide un război n e ­
îndurat contra Bisericii. Creştinii erau din nou obligaţi la sacrificii, mai
ales c l e r i c i i ; adunările erau interzise sub pedeapsă de moarte ,bunu­
rile Bisericii confiscate. Mulţi clerici şi credincioşi închişi, condamnaţi
la mine sau exilaţi.
Efectele edictului au fost însă mici. în anul următor (258), împă­
ratul şi senatul dau un nou edict, care agravează măsurile celui dintîi,,
pedepsind cu exilul, degradarea, confiscarea averii şi moartea. Edictul
lovea mai ales pe creştinii de rang, care erau sprijinul Bisericii. Aştep­
tările persecutorilor au fost înşelate. Biserica avea puţine averi mobi­
liare, iar cu cele imobiliare statul nu putea face mult, doarece se v in -
do.au greu.
Au murit martiri, episcopii S ixt II al Romei, C iprian al Cartaginei,
T ru ctu osu s, cu doi diaconi, la Tarragona, în Spania, diaconul L au ren ţiu ,
la Roma, alţii în alte părţi. D ion isie, episcopul Alexandriei, a suferit
mull.
La lIIica, în Africa, din porunca proconsulului Valerius Maximus,.
care ucisese pe Sfîntul Ciprian, au fost aruncaţi într-o groapă cu var.
neslins.; 1f>.‘>xlo ercşlim, cunoscuţi ca martiri sub denumirea de «m assa
can d id a» . Alţi creştini au suferit fiind aruncaţi în circ animalelor sal­
ba lire, ligii, urşi, inislre(i.
In 2G0, Valerian a fost luat prizonier în războiul cu perşii şi a
murit în ca plivi la le. Perşii l-au jupuit de viu şi i-au pus corpul umplut
 PERSECU ŢIILE 127

cu paie într-un templu, spre umilirea romanilor (Lactanţius, De m o i ti-

bu s p c is e c u to iu m , 5).
în anarhia militară care ameninţa cu ruperea unităţii Imperiului,
C a ilien u s (260— 268), fiul şi urmaşul la domnie al lui Valerian, convins
'de- zădărnicia persecuţiilor şi impresionat de soarta tatălui său, acordă
pace creştinilor. îngrijorat de situaţia grea a Imperiului, influenţat
poate şi de soţia sa Salonina, favorabilă creştinilor, Gallienus a dat un
r c s c r ip t d e to lera n ţă , comunicat prin scrisori episcopilor. Era prim ul
îm p ărat c a r e f ă c e a a c e a s ta . Textul rescriptului nu se păstrează, dar se
cunoaşte sensul lui : creştinii erau liberi să se adune pentru cult, B i­
serica primea bunurile confiscate.
începea pentru creştini o mai lungă perioadă de pace, pe care,
pînă la persecuţia lui Diocleţian, a ameninţat s-o tulbure doar A u r e ­
lia n (270— 275). A cest ilirian destoinic, soldat auster, împărat capabil,
era fiul unei prcotese păgîne din Sirmium. Preocupat de reforma impe­
riului, de păstrarea unităţii şi de întărirea lui, pentru a rezista po­
poarelor migratoare. Aurelian a luat şi măsuri cu caracter religios. El
a adoptat cultul soarelui, făcînd din el religia împăraţilor, pînă la
victoria creştinismului : Este m o n o teism u l solar, pe care a încercat mai
tîrziu să-l reînvie Iulian Apostatul (361— 363). Mithra, reprezentantul
lui Sol invictus pe pămînt, a devenit zeul principal al Imperiului ro­
man, la sfîrşitul secolului al III-Iea şi începutul secolului al IV-lea. La
Roma, s-a ridicat un templu zeului soare, — Mithriacum — pe care s-a
pus inscripţia : «Soli invicto».
In primii ani de domnie. Aurelian s-a arătat tolerant fală de creş­
tini. în timpul său, episcopul Antipbieij Pavel de Sam qsala,.juMtQI_.de
renume, fast şi glorie, ajunse ministrul, reginei Zcnobia, care înfiinţa în
271 regatul Palmyra-Siriei, dezlipindu-1 de Imperiul roman. Pavel de
Samosata, căzînd în erezia antiţrinitară, a fost depus din scaunul An-
tiohiei şi înlocuit în 268, cu episcopul Domnus. Pentru că el refuza să
părăsească tronul episcopal, creştinii din Ăntiohia apelară la Aurelian.
In 272, acesta distruse regatul Zenobiei, iar pe. scaunul de Ăntiohia recu­
noscu. în locul lui Pavel de Samosat.a. ne Domnus.
A urelian, la sfîrşitiU domniei sale, în 274, a dat un edict de perse­
cuţie conica creştinilor, dar edictul n-a ajuns sa~Tie~ aplicat în toate
provinciile.
72« IST O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A LĂ

Din consideraţii de ordin strategic, pentru a scurta fron tiera Im pe­

riului şi a apăra mai bine fron tiera Dunării, \u lian a evacuat în_27.4
trupele rom an e din n ordul Dunării,, cadrele islrative şi pe cei ce
au vrut din populaţia înstărită de la ora şe şi se Le, în sudul D unării,
unde a crea t D a c ia A u r e l i a n ă. îm părţită în (Ion i i : D a cia ..JU p u n sis, de-a
lungul Dunării, cu reşedinţa la Ratiaria, şi D c e ia ^A^difcrranea flnte-
rioară), în munţii Haem us (Balcani), cu reşodir l;i Sardica (Sofia).
A c e a stă împărţire a fost consacrată în 292 do Dioclcţian.
Deşi Aurelian a fost un bun militar, încfrii-iHlu-s** de aproape de
apărarea şi treburile Imperiului, a f o s t jn s ă .a Caonophrurium
(Castrul nou), în apropierea Bizanţului, de un grup de ofiţeri, unele in­
conştiente ale unui secretar veros şi răzbună lor, care săvîrşise grave
incorectitudini băneşti şi aştepta să fie pedepsii.
Sub urmaşii lui Aurelian. numiţi «cei Ir- ¿eus de tirani», Imperiul
a fost grav zdruncinat de războaie interne de năvăliri b arbare, pînă
la venirea unui nou împărat energic şi capabil, "are va fi şi el un per­
secutor al Bisericii, Diccleţian (284— 305).

B I B L I O G R A F I E

P e r s e c u ţ i i : Pr. P ro î. l o a n R ă m u r e a n u , A c l r h - u m r lir ic e , B u c u re ş ti, 1932,

p. 104— 186.
M a r t a S o r d i , I r a p p o r l i ir a i i C r i s t i a n e s i m o o r/m /x -ro da S e v e r i a C i a ll ie n o ,
î n A u i s t i c g u n d N i e d e r q a n g d e r r ô œ is c h e n W e l t , t. 23, 1, l ’.cţrlin, N e w Y o rk , 1979,
p. 340— 374.
F r. H a 1 k i n, M a r t y r s g r e c s I I - e — V l I I - e s :c c l - {'¿'A «Hudcs), Lo n d o n , 1974.
A . A .11 o 1 d i, Zu d e n C h r i s i e n v s r i o l g u n g e n in clor M i/ic d e s 3. J h r . î n S t u d i e n
/.ar i'ln s c h ic h ie d e r W e l t k r i s e d e s 3, J h r . n. C h r . , D firm s a u lt, !007, p. 285— 311.
A . - M . S. Stofîeîbach, L e s p e r s é c u t io n s c e n tr e 1rs r .h n ilie m d a n s ¡'E m p ire
r u i r u r n eu t l l - e s i è c le , Strasbou rg, 1938; P a u l A llo r d , l e s d e r n i e r e s p e r s é c u t io n s d u
Hi’w le , 3-e éd., P a ris , 1951.
l'i 'ii ln i .'Ic'plUniu S e v e r ( I S 3 — 2 1 1 ):
I’ ,i ii I K <' r (' x I. e s, T h e e m p e r o r S e p lim iu s Sevcrus. A P r e c u r s o r of D e d u s ,
si >i ! : ion,! ', I'l (1971!), p. 505— 578.
I. S p i • i <j I i-, Chrislem p rtJilik des S e p l i m i u s S e v c r u s , în « M ü n c h e n e r thoolo-
! i ’ il!.., X X (!:M,9), p. 181-—194.
K. ! i. ' ; r 11 w , i i I i', D u s a n g c b l i c h e C h r is t e n g c s c ly . d e s S e p l i m i u s S e v c r u s , în
i l ic.lni î,! , c ( i'iii'i), |> '>•!> es!!.
I. l i -i i mi .i 'i il, /.c i,h u rle r o m a in s o u s le s A n lo n tn s e t ¡es Sévères, P a ris , 1960.
A . (5 ,i I il <
■r i ii i, i S e v e r i . I,(i c r i s i d e ll 'I m p e r o n e l I I I se c o lo , B o lo g n a , 1050.
.1. - i’. 15 r i s 'i h ii, \ u ! o n o i;î ic s et c h r is t ia n is m e d a n s l ’A f r i q u e r o m a in de S e p -
tiin i' i ’i’ v r r e à l ’In'. s ’:;i: •/! \ : i ,;(ht!e, P a ris , 1938, 456 p.
.1. I! <i h e I n n, l ni [)é i et! i ¡ces s y r i e n n e s , P a ris , 1957.
 PERSECU ŢIILE 129

M. B e s n i e r, H is to ir e r o m a in e , t. I, IV , 1, L 'em p ire ro m a in d e l'a v è n e m e n t

d e s S é v è r e s au c o n c i l e d e N ic ë e (H is to ir e g é n é r a l e d e G. G lo tz ), Paris, 1937, 2 -e éd.,
Paris, 1945.
V ezi alte studii la :J. L eg reton et J . Z eiller, De la tin d u 2 -e s i è c l e à la p a ix
c o n s ta n tin ie n n e (H is to ire d e ¡'E glise, par Aug. F lich e et V . M artin, t. II), Paris, 1935,
p. 113— 1 2 2 ; 145— 160.
în lim b a ro m â n ă : V. N. P o p e s c u, C a u z e le c o n flic tu lu i p o lit ic în tr e B is e r ic a
c r e ş tin ă şi sta tu l ro m a n su b îm p ă r a ţii S e v e r i, B u cu reşti, 1929.
P en tru m artiriu l S fin te lo r P e r p e tu a ş i F é lic it a s : Pr. Prof. I. Rămureanu,
A cie ie m a r tir ic e , p. 104— 111 şi 366— 368, cu bogată bibliografie. V e zi şi R. R a d e r,
T h e M a r ty r d o m o f P erp e tu a . A p r o te s t a c c o u n t o f IlI-n d c e n tu r y C h r is tia n ity (A lost
tradition, no. 408), 1981.
A k e F r i d h, L e p r o b lè m e d e la p a s s io n d e s S a in te s P e r p e t u e et F é lic it é ,
Stockholm , 1968.
A. L c v i n - D u p 1 o u y, L a p a s s io n d e s S a in te s P e r p é tu e e t F é lic it é (m ars 203),
Carthage, 1954.
M ax im i n T ra cu l (235— 238) :
L i p p o l d , M ax im in u s T h r a x un d d i e C h riste n , în «H istoria» 24 (1975, p. 479 sq.
A. B e 1 e z z a, M a ssim in o il T r a c e , G enova, 1964.
G. M. l i e r s a n e t t i , S tu d i su ll'l'im p er a to re M a ssim in o il T r a c e , Rom a, 1940.
D eciu s (249— 25 1) : M a r t a S o r d i, L a d a t a d e l l e d i t o d i D e c io e il s ig n ific a to
d é lia p e r s e c u z io n e a n tic r is tia n a , în «R ivista di storia d élia ch iese in Italia», X X X I V
(1980), p. 451— 461.
Luc Duquenne, C h r o n o lo g ie d e s L e ttr e s d e S. C y p rien . L e d o s s i e r d e la
p e r s é c u t io n d e D èce. Subsid ia H agiograp hica, 54, B ru x elles, 1972.
O. G i o r d a n o, I c r is tia n i n e l III s e c o lo . L'E dito d i D ec io , M essina, 1967,
p. 117— 163.
C h . S a u m m a g e, L a p e r s é c u t io n d e D è c e en A fr iq u e d ’a p r è s la c o r r e s p o n ­
d a n c e d e S. C y p rien , în «Byzantion», 32 (1962) p. 1— 29.
E L i c s e r i n g, U n ter su ch u n g en zur C h r is te n v e r fo lg u n g d e s K a is e r s D eciu s,
W ürtzburg, 1933 ; J . A. Gregg, T he D acian P ersécution, 1898.
P en tru m artiriu l Si. P lo n iu vezi Pr. Prof. I. Răm ureanu, A c t e le m a r tir ic e , Bucureşti,
1982, p. 132— 137.
V a le r ia n (253— 260) : P en tru m artiriu l SI. C ip ria n ( f 258) vezi b ib lio g rafia la Pr.
prof. I. Răm ureanu, A c t e le m a r tir ic e , B u cu reşti 1982, p. 172— 176.
Paul Keresztes, T w o E d ic ts o f th e e m p e r o r V a le r ia n , în «V içjiliae Chris-
tianae», 29 (1975), p. 81— 95.
P. P a s c h i n i , L a p e r s e c u z io n e d i V a le r ia n o , în «Studii Rom ani», 6 (1958),
p. 131 — ş.u.
P u g l i e s e - C a r r a t e l i , L 'ètà d i V a le r ia n o e d i G a llie n o . A p p u n ta d i sto ria
ro m a n a , Pisa, 1951.
H. H u m m e 1, T h e c o n c e p t o f m a r ty rd o m o f C y p ria n o f C a r th a g e , W ashington,
1946.
G a llie n u s (260— 2 6 8 ): E. M a n n i , L 'Im p ero d i G a lie n o . C o n tr ib u to a lla sto r ia
d e l III s e c o l o , liom a, 1 9 4 9 ; H. G régoire, N o te su r l'éd it d e t o lé r a n c e d e T e m p e r o r
G a llien . P o litiq u e o r ie n t a le , p o lit iq u e c h r é tie n n e , în «Byzatition», 13 (1938), p.
587— 588.
L. H o m o, 1,'e m p e r e u r G a llie n e t la c r is e d e T E m p ire r o m a in a u I l l - e s iè c le ,
în «Revue Historique!.», OX1I (1913), p. 1 --2 2 et 225— 267.
A u r e lia n (270 275) : L. Homo, E s s a i su r l e r è g n e d e l'e m p e r e u r À u rélien ,
Paris, 1904.

9 — Istoria bisericească
130 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

Persecuţiile sub Diocleţian, sub coregenţii

şi urmaşii iui. Sfîrşitul persecuţiilor *

1. Diocleţian (284/285— 305) este cel mai însemnat dintre împăraţii

ilirieni’ Ca şi alţii, el a ajuns la tron prin ucidere, — a lui Ârrius Ăper
Ţsept~ 2 8 4 ), înlăturarea lui Carinus, ucis do soldaţi (primăvara
285). Diocleţian s-a ridicat de jo s şi s-a distins în armată. Tempera­
ment de militar, energic, rece, capabil, cu vederi largi, el a fost un
adevărat reorganizator al Imperiului roman, zguduit de un secol de
atîtea crize. Reforma, începută de el şi desăvîrşită de Constantin cel
Mare, a dat Imperiului un caracter de stat monarhic absolut.
Cu împăratul Diocleţian, începe în istoria Imperiului roman o nouă
perioadă. Sistemul~poTîTic al p rin cip atu lu i, inaugurat de August, s-a
transformat în d o m in a t, numit astfel pentru că împăratul singur de­
ţinea puterea supremă în stat, anihilînd autori Lalea senatului şi a insti­
tuţiilor romane tradiţionale, fiind considerat dom in u s. După modelul
monarhiilor orientale, împăratului i se prosternau toţi, indiferent de
rangul şi de clasa socială căreia aparţineau.
Pentru o mai uşoară conducere, Diocleţian a împărţit puterea cu
un vechi camarad de arme, M ax im ian , bun general, dar conducător infe­
rior lui Diocleţian, numindu-1 întîi «cezar», la I martie 286, apoi «au­
gust», la 19 septembrie 286. Diocleţian, «protaugusl», a păstrat iniţiativa
şi a luat conducerea Orientului ; Maximian a primit pe a Occidentului.
Imperiul era socotit unitar ,- legile se dădeau în numele ambilor auguşti.
Cei doi împăraţi şi-au luat în 292 ca ajutor cite un c e z a r ; Diocle-
tian a luat la 21 mai 293 pe ginerele său G alcriu (numit şi M ax im ian
G aloriu ) iar Maximian Merculius a luat la 1 martie 293 pe C on stan tiu s
Chlnru.s, c a r e s-a înrudit de asemenea, prin căsătorie, cu augustul său,
trebuind să .se despartă de soţia sa Elena, de la care a avut un fiu,
Consl.anlin cel Mare. Cei doi cezari primeau spre conducere cîte o parte
din Imperiu. J.a moartea sau retragerea auguşlilor, cezarii deveneau
auguşti ; in locul lor ei numeau alţi cezari. A cest sistem trebuia să asi­
gure succesiunea la tron, pentru a se pune capăt revoluţiilor militare şi
loviturilor de slat.

* C a p ito l re d a c ta i, d e pr. p r o f. lo a n R ăm u rean u

 PERSECU ŢIILE 131

Puterea jmj^erială__a luat un caracter monarhic absolut. Diocleţian

a adoptat fastul oriental (diademă, veşminte pompoase, ceremonial com~
plicat, trăind retras în palat). Cei care se apropiau de el trebuiau să
se prosterne înaintea lui, să-i sărute marginea mantiei, să-l adore
ca pe un adevărat zeu. El a dat un adevărat_caracter divin puterii im­
periale, luînd titlul de J g v îu s , iar Maximian pe cel de H ercuH us, la_
21 iulie 287. Administraţia Imperiului era centralizată şi strict xerar-
■"“înzâtă. In frunte, se găsea un consiliu imperial, numit «Consistoriul
sacru»^ Imperiul a primit o nouă'îm părţire, în anul 292, în patru pre­
fecturi, a Orientului, IHrîcuIuIi ‘ ItălîeTşT^Galiilor, 12 dieceze, 96 pro­
vincii (numărul acestora a crescut apoi la peste 100). Capitale erau
Nicomidia (Orient) Sirmium (Iliric), Mediolanum (Milan) şi Roma, mai
tîrziu Ravenna (Italia), Treveri (Ga'lia).
Prin convingere personală şi raţiune de stat, Diocleţian era păgîn
în fo ca t„ E l era însă tolerant cu creştinii, care se găseau numeroşi in
administraţie, în armată, şi chiar în serviciul palatului. Cezarul Ga­
leriu era însă fanatic şi intolerant, incult, brutal şi superstiţios, dar
ofiţer de valoare. Mama acestuia, numită Romula, originară din ceta­
tea Romula (Reşca), capitala Daciei Malvensis (Oltenia), s-a refugiat
din cauza năvălirii carpilor în 248, la suchd Dunării, în Dacia Ripensis,
unde s-a înfiinţat în 'cin ste a ei oraşul Romulianum. Ea a influenţat pe
fiul ei Galeriu să persecute pe creştini (Lactantlusi D e m o itib u s p e r s e ­
cut o m m , IX).
In urina unei victorii contra perşilor (297), Galeriu a procedat în.
anul, 298 la o «curăţire» a armatei, persecutînd sau înlăturînd pe creş­
tini din armată. La Durostorum (Silistra), au pierit de moarte marti-
rică, în acest timp, veteranul Iu liu şi soldaţii H esich iu s%N ican dru , M ar-
,cian, Pa s ic r a te şi V a len tin ian . _
La sfîrşitul secolului al IlI-lea, între 290 şi 300, au suferit moarte
martirică la Halmyris, pe braţul Sfîntului Gheorghe al Dunării, preotul
E p ictet şi tînărul A stion^ jiu l, unui m a g istra t. pe care acesta l-a co n -
verfiT la creştinismT ambii refugiaţi aici de undeva din Asia Mică. în
istorîsIreâ~despre martiriul lor este menţionat primul episcop de Tornis
(Constanţa), E v an g elicu s.
Maximian Herculius imita în Apus politica lui Galeriu contra creş­
tinilor. Ca şi Galeriu, unii guvernatori şi filozofi neoplatonici, dintre
 132 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

care unii aveau înalte funcţii de stat, ca Hierocles, guvernatorul Bitiniei,

apoi al Egiptului urau creştinismul. T o Ţ O F io co tea u un element pericu­
los în armată şi pentru stat. în consfătuiri ţinute la palatul imperial din
Nicomidia, Galeriu şi partizanii lui au îndemnat pe împărat să dezlănţuie
persecuţia, dar, la început, Diocleţian s-a opus. Şefii armatei şi preoţii
păgîni (h a m s p ic ii) s-au plîns de asemenea contra creştinilor, că nu pot
ghici în prezenţă- lor.
în cele din urmă, Diocleţian a ţinut să se consulte şi oracolul de
la Milet, închinat lui Apollo. în urma răspunsului, defavorabil pentru
creştini, primit de la acesta, protaugustul Diocleţian s-a hotărît să or­
done persecuţia. Sub influenţa neoplatonicului Porfiriu, care, între 290,
şi 300, a scris o lucrare în 15 cărţi pentru combaterea creştinismului,
Diocleţian a emis decrete de persecuţie sub lozinca rad icală: n o m en
c h iis tia n o r u m d e le t o = n u m ele cr e ş tin ilo r sa f i e n im icit (Eusebiu,
Is to r ia b is e r ic e a s c ă , VIII, 2 ; Lactanţius, De in ortibu s p ersecu to ru m ,
X III şi alţi istorici contemporani).
Prim ul e d ic t s-a dat la 24 fe b r u a r ie 303. î n c ă rlin ajun b iserica epis­
copală din Nicomidia a fost prădată de mobilier, de obiecte şi de cărţi,
'Tăr’ c e F a fla tă în apropierea palatului imperial, a fost distrusă.
Edictul prevedea, dărîmarea locaşurilor_jţe cuijy interzicerea adu­
nărilor^ arderea cărţilor sfinte, fără să se facă victime.; creştinii care
r ^efazau;tsS apostszieze' erau p ed ep siţi; cei mai de seamă pierdeau drep­
turile şi privilegiile, erau toturaţi ; cei de jo s erau făcuţi sclavi, iar
ca sclavi erau excluşi de la eliberare.
Ca şi Deciu şi Valerian, persecutorii urmăreau descreştinarea şi
desfiinţarea Bisericii, dar prin măsuri mai grave decît ale celor dinţii.
De.şj Diocleţian voia să evite vărsarea de sînge, aceasta deveni ine­
vitabilă, mi urma unui incendiu la palatul din Nicomidia, pus la cale
( i e c e z a r u l Galeriu, şi a imprudenţei unui creştin, care a distrus un
e x e m p l a r al e d i c l u l u i afişat, precum şi din cauza unor mişcări în Siria
■şi in A r m e n i a r o m a n i i , de care erau socotiţi vinovaţi creştinii. Perso­
n a l u l (iirlii imperiale <i f o s t obligat să sacrifice zeilo r; de asemenea
î m p a r a l e s e l e l ’ r i s c a , soţia lui Diocleţian (cunoscută şi sub numele de
Alexandra) şi liica ei Valeria, soţia lui Galeriu, care aveau simpatie
pentru creştini.
 PERSECU ŢIILE 133

In Răsărit, edictul a fost executat riguros. In Apus, Maximian

Hercule l-a executat de asemenea. Constanţiu Chior a stricat doar unele
biserici. Urmărindu-se arderea cărţilor creştine, s-au distrus arhive
bisericeşti de mare valoare. La Roma, multe catacombe ale creştinilor
au fost astupate cu nisip de către aceştia.
în cursul lunii a p r ilie 303, s-a dat un al II-Ie a ed ic t, mai aspru
decît cel clintii , care lovea mai ales clerul. Edictul ordona să fie puşi la
închisoare e p is c o p ii, p r eo ţii, d ia c o n ii, le c to r ii şi e x o r c iş tii, dacă nu apos-
taziază de la credinţa creştină. Cei ce refuzau să aducă sacrificii zeilor
erau ucişi.
In toamna anului 303, s-a sărbătorit v ic e n n a lia , adică 20 de ani
de domnie ai lui Diocleţian. Cu această ocazie, împăraţii au acordat o
amnistie, care nu s-a întins însă şi asupra creştinilor. Din contră, după
27 septembrie 303, s-a publicat al ll l - l e a e d ic t de persecuţie, care po­
runcea ca cpiscopii, preoţii, diaconii şi membrii clerului inferior închişi,
să fie puşi în libertate dacă aduc sacrificii zeilor, iar de nu să fie pe­
depsiţi cu moartea.
în primăvara anului 304, Galeriu smulse de la Diocleţian publi­
carea unui ai IV - le a e d ic t de persecuţie, cel mai grav dat pînă acum de
împăraţii romani, care imita edictul lui Deciu din 249—250 şi edictul
lui Valerian din 258, prin care se declara război creştinismului. Au avut
loc execuţii. în Numidia, se stabiliseră zile de sacrificiu de tămîiere (d ies
th u riîication is). S-au aplicat chiar pedepse neprevăzute de legi. Unii
creştini au apostaziat, alţii au predat cărţile cerute (tra d ito rc s), alţii în
locul Sfintei Scripturi şi al cărţilor de cult'au predat cărţi eretice, spre a
salva pe cele bune. '
Martirii au fost numeroşi, mai ales în Orient, Italia, Africa, pro­
vinciile sud-dunărene, S cy thia Minon Astfel A n tim , episcopul Nicomi-
diei, a fost decapitat în 303. La Eliopol, în Egipt, a suferit S iîn ta V a i-
v a fă . în Cilicia, au suferit C o sm a şi D am ian, doi medici care practicau
medicina din caritate creştină ; la Antiohia Pisidei, a suferit M a r g a r eta
fecioara. In Capadocia^- au suferit S im ţu l G h eo r g h e _ ş i JS iîn ta D o ro îee a .
La JTesalonic, aîTsuîerit S fin te le A g a p i, Irin a şi H ion a.
Urmărirea creştinilor s-a aplicat cu severitate in 'primăvara şi vara
anului 304, mai ales în provinciile sud-dunărene ale Iliricului, care se
aflau sub conducerea directă a lui Galeriu, unde s-au înregistrat nu­
 134 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă

meroşi martiri. Amintim că la Sirmium, reşedinţa lui Galeriu, a suferit

martiriul la 6 aprilie 304, Sfîn tu l Irin eu , episcop de Sirmium ; la 9
aprilie 304, diaconul său, S fîntul D im itrie, de la numele căruia Sir­
mium a primit numirea de Mitroviţa, şi cinci sau şapte fecioare, «qua-
rum nomina Deus scit» ; la 15 sau 20 iulie 304, a suferit creştinul S e-
cu n du s ; la 20 august 304, fecioara B a silla ; la 25 octombrie 304, S îîn ta
A n a s ta s ia şi alţi martiri în alte cetăţi ale Iliricului. La 26 martie 304,
a murit laj^ngidunuim (Belgrad), preotul M on tan u s ; la 2 noiembrie 304,
a suferit episcopul V icto rin d e Pocio\ io (Pe!Sau, în Austria). La 23 fe ­
bruarie 305, după toată probabilitatea, a pătimii Ja Sirmium grădinarul
S in e r o s sau S in erotas. In 305 sau 306, au suferit martiriul, la locul numit
Fruska Gora, în apropiere de Sirmium, sfinţii numiţi «Q uattu or c o r o -
nati» = «Cei patru încoronaţi», în realitate cinci la număr, sculptori de
meserie.
O scurtă inscripţie greacă de la începutul secolului al IV-lea, des­
coperită la Axiopolis (Cernavodă), menţionează numele a trei martiri
C h irii, C hin dcas. şi T a sio s (D asius). Bine cunoscutul martir_D asiu s ele
D urosto ru m (| 20 noiembrie 304), a suferit moarte de martir la A xio-
; polis, de unde moaştele lui au fost transportate la. Duros-onun (Silistra)
şi de aici duse la Ancona, în Italia, către sfîrşilul secolului al VI-lea.
Probabil, sub Diocleţian, au suferit martiriul ia Noviodunum (Isac-
cea),“'"între 304— 305, sau sub Liciniu, între 32 0—323, martirii Z otic,
A tta lo s, C a m a sis şi F ilip o s, ale căror moaşte s-an descoperit în cripta
de la Niculiţel, în vara anului 1971 şi se află aslîizi în biserica mînăs-
tirii Cocoş (jud. Tulcea).
2. La 1 mai 305, împlinindu-se 20 de ani de domnie comună, cei
doi auguşti, Diocleţian şi Maximian, s-au retras de la tron, potrivit
înţelegerii slabilite la început. Diocleţian s-a retras în singurătatea pa-
1ci 1ului său de la Salona, în Dalmaţia, şi a murit în 316, asistînd la
des!r,:ihuiiea sistemului său politic. în locul lui Diocleţian şi Maximian,
<ui devenii .niquşli Galeriu, pentru Orient şi Constanţiu Chior pentru
Occidenl, ca re şi-au luat ca cezari şi fii adoptivi: primul, pe nepotul
sini M axim ian Daia (Daja, Daza sau Daca), un ofiţer barbar, crunt, v io ­
lent, vicio.s şi viclean, iar al doilea pe F la v iu S ev er.
Galeriu şi Maximian Daia dau un nou edict (305) şi continuă per­
secuţia în Răsărit. Era o obligaţie generală de a sacrifica. Pedepsele
 PERSECU ŢIILE 135

erau groaznice. Unele creştine se sinucideau, pentru a nu fi dezono­

rate. A suferit martiriul, la Alexandria, în 307, S fin ta E ca terin a .
La 306, Constanţiu Chior, îmbolnăvindu-se, a chemat din Orient
pe fiuTlîau Constantin.! Murind Constanţiu,^armata proclamă împărat,
în 306, pe fiul său C on stan tin . Galeriu, nemulţumit, îl recunoaşte doar
cezar, numind august pe cezarul F la v iu s S e v e i ,j prietenul său. Acesta
însă era urît la Roma, unde, în locul lui, se proclamă august M a x en ;
ţiu, fiul lui Maximian I fort ulius şi ginerele lui Galeriu. Maximian tatăl
îşi reia titlul de august, încît se găsesc în acelaşi timp, în 306, şase îm-
JMralLi^ugiişll^şi .cezari)-.. _
La" 307, S ev er este învins de Maxenţiu şi se sinucide. Galeriu nu­
meşte î n locui lui pe un vechi tovarăş de arme, V a le iiu s L icin iu s (308
—324). JLa protestul lui M axim i a i i J a i a , acesta primeşte şi el titlul de
august ; este numit august, de asemenea, Constantin (308). Era falimen­
tul sistemului politic inaugurat de Diocleţian.
In Occident, aceste evenimente nu schimbă situaţia creştinilor, iar
în Orient ei sînt persecutaţi de Galeriu şi de Maximin Daia. Se intro­
duce constrîngerea la sacrificii prin apel nom inal,'că suBl5eciu, stropirea
alimentelor din pieţe cu apă lustrală, cu vin sau cu sînge de la sacri­
ficiile păgîne, se aşează sentinele la intrarea în băi şi la fîntîni, pentru
a sili pe creştini să sacrifice. Cei care se opuneau sufereau torturi şi pe­
depse corporale ; creştinilor li se refuzau îngroparea morţilor. Mărturi­
sitorii credinţei (c o n îe s s o ie s ) umpleau minele şi carierele Tebaidei,
Palestinei, Ciliciei, C ip ru lu i; cîini şi păsări de pradă sfîşiau cadavrele
creştinilor (la Cezareea Palestinei).
3. E d ictu l d e to le ra n ţă a l lui G aleriu . în primăvara anului 311, greu
bolnav Ia Sardica, după ce făcuse zadarnic apel la medici şi la zei, Ga­
leriu dă la 30 aprilie 311, la Sardica, un edict de toleranţă pentru creş­
tini, de acord cu Constantin şi cu Liciniu, care permitea existenţa
c r e ş tin ilo r : «ut d en u o sin t c h iis tia n i et c o n v e n tic u la su a co m p o -
nant» = «să existe din nou creştini şi să se poată ţine adunările lor»
(Lactantius, D e m o rtib u s p e is e c u to r u m , 34 ; Eusebiu, Is to r ia b is e iic e a s c â ,
VIII, 17). Edictul este surprinzător şi caracteristic pentru starea sufle-
tea scă a lui Galeriu. El impută întîi creştinilor că în «nebunia» îoTTnu
s-au întors la religia Strămoşilor, constată zădărnicia persecuţiilor con­
tra lor, apoi le acordă libertatea de cult, cu condiţia să se roage lui
136 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A L Ă

Dumnezeu pentru el şi pentru stat, şi să nu tulbure ordinea publică.

Galeriu a murit la 5 mai 311.
Persecuţia a încetat deocamdată. Creştinii au primit edictul cu
bucurie. Mărturisitorii se întorceau din închisori, din cariere şi din mine,
cîntînd şi credincioşii îi primeau cu dragoste.
In Orient însă, Maximin Daia a reînceput persecuţia. Oraşele c e ­
reau prin petiţii alungarea creştin ilo r; circulau pamflete şi afişe anti­
creştine, se ţineau conferinţe contra creştinilor. Totodată Maximin Daia
căuta să reorganizeze păgînismul, dîndu-i o ierarhie, aşa cum. aveau
creştinii (preoţi — conducători în oraşe, mari preoţi peste provincii).
Din această perioadă sînt cunoscuţi ca marliri cinci episcopi egip­
teni, între care Petru al A le x a n d r ie i şi P h ilc a s d a Thm uis, alţii în alte
oraşe. Un număr de preoţi au suferit în diferi le provincii, între care
P am iil, la Cezareea Palestinei şi L u cian la Nicomidia (| 312), socotit
a fi învăţatul preot T.uriari de la_A ntiohia^ ceea ce nu este totuşi sigur.
In Palestina, au suferit martiriul numeroşi creştini. Nemulţumit să ur­
mărească pe creştini în Imperiul roman, M a x imin Daia a pornit în
un război şi contra regelui Tiridate al A rmeniei, devenit creştin, dar
războiul nu s-a încheiat favorabil pentru romani.
4. Neînţelegeri politice au adus în conflict pe Maximin Daia cu.
Liciniu. în căutarea de sprijin, Liciniu a făcut apel la Constantin, iar
Maximin la Maxenţiu, ceea ce a adus pe Constantin în război cu
Maxenţiu, a cărui atitudine era jignitoare şi ameninţătoare.
Constantin, care era în Galia, a trecut în Italia, a bătut armatele lui
Maxenţiu la Turin şi la Verona, apoi a mers asupra Romei,. Lupta deci­
sivii s-a dat lîngă Tibru, la podul M ilvius (13 km. în. sus de capitală)
şi a fost grea. Armata lui Maxenţiu era mai numeroasă şi bine instruită
Ha a fost lotuşi învinsă :_M axenţiu. în retragere ^ a _ înecat în Tibru.
Conslanlin a intrat triumfător în Roma (28 octombrie, 312).^
Istoricii Jiusebiu şi Lactanţiu, care l-au~'ctrnt>scut de aproape pe
( ' o n. s l a nl i n, i s l o r i s e . s c ca împăratul atribuia victoria sa ajutorului lui
D u m n e z e u . In u r m a u n o r semne minunate — vederea unei cruci lumi­
n o a s e p e c e r , înconjurata de cuvintele «întru aceasta vei învinge» —
in l ux : s i g n o v i i u v s ; ev totkw vtxa, — şi a unui vis, în care Hristos l-a
îndemnai sa pu ni i pe steaguri semnul crucii, pe care Constantin l-a pus
în forma monogramului creştin, rezultat din iniţialele numelui de Hris-
 PERSECU ŢIILE 137

tos (XP) suprapuse, el a căpătat deplină încredere în victorie şi a cîş-

tigat bătălia. Eusebiu spune că împăratul l-a încredinţat cu jurămînt
despre aceasta, şi faptul nu trebuie pus la îndoială. Este ştiut că din
acest moment Constantin s-a alăturat cu totul creştinilor şi că în
cuiîhcI a săvîrşit actul hotărîtor pentru situaţia creştinismului, acordîn-
du-i deplina şi definitivă libertate.
A cest act a fost ed ictu l d e la M ed io la n u m (M ilan), dat la începutul
anului 313,. împreună cu Liciniu, care între timp dusese lupte contra
lui Maximin Daia. Actul de la Milan (textul la Lactanţiu, D e m ortibu s
pcrsecutoruni^~$&), are o importanţă epocală prin hotărîrea şi prin
urmările lui. Cei doi împăraţi aliaţi — şi de acum înrudiţi prin căsă­
toria lui Liciniu cu o soră a lui Constantin, mărturiseau interesul lor
pentru chestiunea religioasă şi proclamau dreptul tuturor, şi al creşti­
nilor, îa libertatea credinţei şi a cultului. Ei anulau toate hotărîrile
anterioare date contra creştinismului şi declarau liberă trecerea la creş­
tinism, ceea ce actul accentua înadins. Pe lîiigă aceasta, împăraţii ordo­
nau ca toate bunurile luate bisericilor să fie restituite îndată, în orice
rnîini s-ar găsi. Actul de toleranţă de la Milan acorda creştinilor nu
numai libertatea şi bunurile bisericeşti luate în trecut, ci le asigura
şi interesul şi sprijinul împăraţilor. Bisericii i se recunoştea oficial
calitatea de instituţie religioasă organizată. Creştinismul devine r e lig io
licita , adică religie permisă în Imperiul roman.
Actul s-a transmis şi lui Maximin Daia, contra căruia Liciniu a
trebuit să continue războiul. Tiranul, înfrint la Adrianopcl şi văzîn-
du-se strimtorat, a consimţit de nevoie şi cu întîrziere, verbal, ca gu­
vernatorii fSa dea pace creştinilor. El a fost urmărit de Liciniu pînă
în Cilicia, unde l-a ajuns moartea pe jumătate pocăit (313 sau 314), după
ce întrecuse în răutate şi patimă pe toţi ceilalţi persecutori.
Din nefericire, conflictul avea să izbucnească după aceea, din
interese politice,jîntre Constantin şi cumnatul său Liciniu. jn v in s în 314
de ConslaîîfinT Liciniu îi cedează Iliria, dar continuă să-l duşmănească,
împotriva lui Constantin, care proteja pe creştini, şi a actului de tole­
ranţă de la Milan, pe care-1 semnase împreună cu el, Liciniu a început
să. per secul o pe creştini, între anii 320 şi 324. Au suferit în acest timp
c e i 40 d c w u c c n ic i care au îngheţat noaptea, în lacul Sevastia şi alţii.
Cultul creştin a fost din nou tulburat, şi stingherit, adunările creştinilor
au fost împiedicat*' ,•unii creştini au apostaziat.
138 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

I n ji r m a unei noi înfrîngeri la 18 septembrie 324, la Chrysopolis,

iîngă Bizanţ, şi a unor intrigi contra lui Constantin, Valeriu Liciniu a
iosi c ondamnat la moarte şi executat la Ţesalonic, în 324.
~DTn'324, Constantin a rămas singurul împărat al întregului Imperiu
roman, pîna Ia moartea sa în 337. Creştinismul s-a bucurat de pace
în tot Imperiul. Se pare că s-a dat un nou edict de toleranţă. Din reli­
gie nepermisă şi persecutată, creştinismul devine, după 313, de drept
şi de fapt, r e lig io licita , ba chiar religie favorizată. Numai Iu lian A p o s ­
tatul (3 6 1— 363) a încercat după aceea să restaureze pentru scurt timp
păgînismul, în situaţia lui de religie favorizată a Imperiului roman,
persecutînd creştinismul, dar încercarea sa a eşuat complet. C onver­
tirea lui Constantin cel M are a dat un nou curs isioriei universale, prin
încercarea sa de a armoniza interesele superioare ale Imperiului roman
cu interesele Bisericii creştine.

BIBLIOGRAFI K

V ezi cap ito le le p reced en te despre p ersecu ţia creştin ilo r sub îm p ăraţii rom ani.
A lte s t u d ii : A . H a m m a n , L e s m a r ty rs d e la g ra n tle p e r s é c u tio n (304— 314),
Paris, 1979.
A. M o m i g 1 i a n o, II c o n ü ic to tra p a g a n e s im o e c r is lia n e s im o n e l sec. IV ,
Torino, 1968. Trad, engleză by A. A. Barb, T h e C o n ü ic I b e t w e e n P a g a n ism a n d C h r is ­
tia n ity in th e F o u r th C en tu ry , O xford, 1970.
H. M. J o n e s , L e d e c lin d u m o n d e a n tiq u e , 284- 010. Traduit de l'an g lais par
A. Servadoni-D uparc, Paris, 1970.
R. R é m o n d o n, L a c r is e d e l'E m p ire ro m a in d e M a r c -A u r èle à A n asta.se,
Paris, 1964, p. 116— 149.
J . V o g t , în lu crarea c o le c tiv ă : T h e c o n flic t b e t w e e n P ag a n ism a n d C h r is tia ­
n ity in th e F o u r th C en tu r y (E ssa y s ed. A. M om igliano), O xford, 1963.
M. H e d w i g Fritzen, M e th o d e n d e r d i o k l e l ia n is c h c n C h r is te n v e r o ilg u n g
n a ch d e r S c h rift d e s E u se b iu s ü b e r d e r M ä r ty r er in P a les tin a , Mainz, M ünchen, 1961.
A. 1, i p p o I d-E. K i r s t e n , art. D o n a u p r o v im e n , în «R eallexicon für A n tike
Tt : ifI ( hrisli'nUimi», Band IV , Stuttgart, 1959, col. 147— 189.
.). ( ; n n <1 o m e t, L 'E g lise d a n s T E m p ire ro m a in ( I V -e — V -e s i è c le s ) , Paris, 1958,
770 p.
W. S c s i m i, art. D io k le iia n u s , in « R e a lle x ik o n » cit., Bd. III, Stuttgart, 1965,
coi. m»; iova
I <1 c m, lU ettléiien et lu lé l r a r c h ie . I. G u e r r e e t r é fo r m e (284— 300), Paris, 1946.
W. i: n s s i i n, ,ii I. V a leriu s D io cletia n u s, in P au ly -W isso v a, R eal-E n cy clop äd ie
der c l,r ,¡scheu Allorlm n W iscn sch aft, 2-e R eihe, 14-er lïalb b an d , V II A, 2, Stuttgart,
m » , coi. :■ i n .>nu..
R. I’ .i i i b c ii i, Da Iü o rley .ian o a lla c a d u tt a d e l l 'Im p ero d 'O c c id e n te , Bologna,
1 0 .1 1
J. L c h r c l m i ci .). 7. e i 11 e r, D e la. fin du 2 -e s i è c le à la p a ix c o n sta n ti-
n ien o (H is to ire d e l'Iigli.se... par Aug. F lieh e et V . M artin, t. II), Paris, 1935, p. 157— 479,
cu buna bibliografie.
 P ERSECU ŢIILE 139

H. F l o r i a n , U n ter su ch u n g en zur d io k le t ia n is c h e n V e r io lg u n g , Frankfu rt, 1926.

K. S t a d e , D er P o lit ik e r D io k le tia n u n d d i e l e t z t e g r o s s e C h r is te n v e r io lg u n g ,
F rankfu rt, 1926,
J . Z e i 11 e r, L e s o r ig in e s c h r é t ie n n e s d a n s ¡ e s p r o v in c e s d a n u b ie n n e s d e ¡'Em­
p i r e ro m a in , Paris, 1918, p. 53— 120.
P a u l A l l a r d , L a p e r s é c u t io n d e D io c lé tie n e t l e t r io m p h e d e ¡'É glise, 2 vol.,
■3-e éd., Paris, 1908.
I d e m , L e c h r is tia n is m e e t ïE m p ir e ro m a in d e N é r o n à T h é o d o s e , 9-e éd., Paris,
1925.
P en tru m a r tir ii c ă z u ţi s u b D io c le ţia n , G a le r iu ş i L icin iu , vezi : A. W i 1 1 m a n,
K o s m o s u n d D am ian . K u ltu sb r eitu n g und V o lk s d e v o t io n , B erlin, 1967.
A. H a m m a n , L a G e s t e d u sa n g , T e x te fran çais av ec Introd u ction de H. D aniel
Rops, Paris, 1953 ; trad. ita lia n ă de E lena C ontucci, L a G e s ta d e i m artiri, M ilano,
1958.
P. H a n o z i n, L a G e s t e d e s m arty rs, Paris, 1935.
S. C h a u l e u r , S a n te C a t h e r in e d'A le x a n d r ie , A lexan d rie, 1946.
P. M o n c e a u x , L a v é r it a b l e lé g e n d e d o r é e , Paris, 1928.
H. D e l e h a y e , L e s m a r ty rs d 'E g y p te, B ru x elles, 1923.
I d e m , L e s l é g e n d e s g r e c q u e s d e s sa in ts m ilita ir e s , Paris, 1909.
I d e m , S a in ts d e T h r a c e e t d e M é s ie , în «A nalecta B olland ian a», X X X I (1912),
p. 161— 192 ; 255— 274.
P en tru îm p ă r a tu l G a le r iu (293— 3 1 1 ): C a t a u d e l l a , L a d a t a d e l l e d itt o di
S e r d ic a e i v ic e n a lia d i G a le r io , în «Rivista di cultura classica e medievale^», 10 (1968),
p. 269— 286.
J . R. K n i p f i n g, T h e E d ict of G a le r iu s r e c o n s id e r e d , în «R evue B elg e de Philol.
e t d'H istoire», I (1922), p. 695 ş.u.
P en tru îm p ă r a tu l L icin iu (308— 3 2 4 ): M. F o r t i n a, P o litic a r e ii g i o s a d e l l 'm pe-
r a to r e L ic in o , în «R ivista di Studi C lassici», 7 (1958), p. 245— 2 6 5 ; 8 (1960), p. 3— 23.
F. G u e r r e s , D ie R e lig io n s p o lilik d e s K a is e r s L icin iu s, în «Philologus», L X X II
(1913), p. 252— 262.
In lim b a ro m â n ă , pentru m artirii din S cy th ia M inor (D obrogea) : Pr. Prof. I o a n
R ă m u r e a n u , A c t e le m a r tir ic e , B ucureşti, 1982, p. 206— 2 7 9 ; şi 329— 334, cu b o ­
gată b ib lio g rafie rom ână şi străină.
I d e m , S iin ţi ş i m a r tir i Ia T o m is-C o n sta n ţa , în «Bis. O rt. Rom.», X C II (1974),
nr. 7— 8 , p. 975— 1011.
I d e m , M artirii c r e ş t in i d e la N ic u liţe l d e s c o p e r i ţ i în 1971, ibidem, X C I (1973),
nr. 3— 5, p. 464— 471.
Pr. Prof. M i r c e a P ă c u r a r i u, Is t o r ia B is e r ic ii O r to d o x e R o m â n e , t. I, B u ­
cureşti., 1980, p. 74— 82.
Pr. Prof. E n e B r a n i ş t e , M artiri ş i S iin ţi p e p ă m în lu l D o b r o g e i d e azi, în
D e la D u n ăre la M are, ed. 2-a, G alaţi, 1979, p. 34— 62.
I o n B â r n e a, A rta c r e ş tin ă în R o m â n ia , t. I. S e c o l e l e III— IV , B u cu reşti, 1979.
I d e m , L e s m o n u m en ts p a lé o c h r é t i e n d e R o u m a n ie , C ittà d el V atican o , 1977.
I d e m , M a r ty r io n u l d e la N ic u liţe l, în «Bis. Ort. Rom.», X C I (1973), nr. 1— 2,
p. 218— 228.
I d e m , M o n u m en ti p a le o c r is t ia n i clella S c iz ia M in o re, Faen za-R av en a, 1971.
I d e m , C re ştin ism u l în S c y th ia M in or d u p ă in sc rip ţii, în «Studii T e o lo g ic e i, V I
(1954), nr. 1—2, p.' 65— 112.
Prof. lini. P o p o s c u , In s c r ip ţiile g r e c e ş t i şi la tin e d in s e c o l e l e I V — X III d e s ­
c o p e r i t e în R o m â n ia , B ucureşti, 1976.
R a d u V u l p e ş i I o n B a r n e a , R o m â n ii la D u n ărea d e J o s , B ucureşti, 1908,
p. 378— 381.
140 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

V i c t o r H. B a u m a n , B a z ilic a cu «m a r t y r ic o n » din e p o c a r o m a n ită ţii tlrz ii

d e s c o p e r i t ă Ia N ic u liţe l (jud. T u lcea), în «Buletinul M onum entelor istorice», XLI. (1972),
nr. 2 , p. 17— 26.
I d e m , N o v e a u x té m o ig n a g e s c h r é tie n s su r Ie lim e s n o r d -s c y th iq u e : Ia b a s i l i ­
q u e à m arty riu m d e b a s s e é p o q u e r o m a in e d é c o u v e r t e à N ic u lile l (dép. de Tu lcea),
în «D acia», X V I (1972), p. 189— 202.
I d e m , N o i d o v e z i a r h e o l o g i c e r e fe r i t o a r e la v c c h im e u m a r tir ilo r d e la N icu -
liie l, în «Bis. O rt. Rom.», X C IV (1976), nr. 5— 6 , p. 580— 586.
P. D i a c o n u, D e s p r e d a ta p ă tim irii lu i Z o tik o s , A lta lo s , K a m a s is şi P h ilip p o s ,
în «Studii şi c e rc e tă ri de isto rie veche», 24 (1973), nr. 4, p. (533-- (Ml.
P. Ş t . N ă s t u r e l , Q u a tre m a r ty rs à N o v io d iin u m (S cy lh i.i M ineure), în «A na-
le cta Bollandiana;», 91 (1973), p. 5— 8 .
Pr. Prof. Nic. Ş e r b ă n e s c u , 1600 d e a n i d c la p rim a m ă r tu rie docu ­
m e n ta r ă d e s p r e e x is t e n ţ a e p i s c o p i e i T o m isu lu i, în «Bis. O ri. Rom.», L X X X V III (1969),
nr. 9— 10, p. 966— 1026.
P. I. D a v i d , P rim ii m a rtiri c r e ş tin i c u n o s c u ţi ;«• b 'r ito riu l p a tr ie i n o a s tr e , îr.
«M itropolia O lten iei», X X IV (1972), nr. 3— 4, p. 277— 281.

Evoluţia raporturilor creştinismului cu păginismul.

Cultul martirilor. A cte martirice *

1. Raporturile cu păginismul. în epoca primarii a creştinismului, pă-

gînismul însuşi simţea nevoia unei reforme. A ceastă nevoie creştea pe
măsură ce creştinismul se prezenta ca o religie revelată, spirituală, m o­
noteistă şi morală. Spre reformă tindeau şi unele măsuri imperiale (Au­
gust, Alexandru Sever, Aurelian, Diocleţian, Maxim in Daia), cultele ori­
entale şi misterele, mai ales filozofia.
C o rn eliu s F ron ton , profesorul lui Marcu Aurel iu, A rrian u s, C res-
cc n s urau şi criticau pe creştini, crezînd chiar calomniile care circulau
pe~scama lor, în secolul al II-lea. Satiricul L u cian d e S a m o s a ta (c. 120—
.180), un epicureu de mare talent, ironiza şi ridiculiza credinţa în nemu­
rirea sufletului, -în răsplata viitoare, dispreţul creştinilor faţă de moarte,
dorinţa lor de martiriu,, credulitatea, iubirea lor frăţească (în scrierea
D espre /mu,'i /(■(/ lui P eregrin ). El a criticat de asemenea superstiţiile, ipo­
criziei şi solisl ic.i lilo/.ofilor păgîni (cinici).
Cel ii’,ti in.s(-nuial adversar păgîn, înainte dc neoplatonici, a fost
C els, un Iile/of sloic sau eclectic. El a scris pe la 175— 180 o serioasă
lucrări' critică contra creştinismului, intitulată «C uvînt a d ev ă ra t» (Aoţoc
¿X'/jOVjs), care nu se păs!rează, dar e cunoscută în cea mai mare parte
* Capitol r u da r i ; i l . d.* l ’ r. p r o f . loci/i R ă m u re a n u
 PERSECU ŢIILE 141

din combaterea ei de către Origen, prin lucrarea C on tra lu i C els (Kam

KsXaoo), apărută in anul 248. Cels nu a atacat din creştinism puncte izo­
late ; el se referă în critica sa la toată religia creştină, pe care voia s-o
discrediteze şi compromită. El socoteşte creştinismul un amestec de
extravaganţe iudaice, de erori recente şi de idei morale împrumutate
din filozofie şi-l denunţă ca periculos statului, societăţii, culturii. Pe
Iisus Hristos îl crede un mag iudeu, născut din adulter, pe Apostoli nişte
amăgiţi sau amăgitori, pe creştini îi numeşte ignoranţi, oameni de rînd —■
sclavi, femei şi copii, —■vicioşi şi ridicoli în credinţa lor. Cels a com­
bătut minunile, dogma întrupării şi învierii Mîntuitorului, cu argumente
iscusite şi îndrăzneţe, în parte folosite şi azi. Importanţa scrierii lui o
dovedeşte faptul că a combătut-o după vreo şaptezeci de ani, în 248,
un mare teolog şi scriitor ca Origen.
N e o p la to n is m u l a fost un_ curent fi.lnzn.tir. religios, care a căutat sa
refacă păgînismul într-un sistem nou şi măreţ. El avea unele idei reli-
gioase şi morale însemnate şi voia să unifice diferite credinţe păgîne
vechi înt’r-6 religie curăţită de miiuri, de scandaluri, de superstiţii, re ­
venind la învăţături religioase pe care le credea comune altădată şi
fundamentale religiei. Sistemul neoplatonic era panteist. Contemplarea
şi extazul jucau mare rol în neoplatonism. El da lumii o explicaţie in­
teresantă, înrudită cu a platonismului. Neoplatonismul a avut idei şi ter­
meni prin care a influenţat în parte chiar pe unii teologi ca Origen, şi
mai ales pe autorul necunoscut numit D ion isie A r e o p a g itu l (-sec. V)./
Premergător al neoplatonismului poate fi socotit J> lu tarh (f 120—
125), iar întemeietor A m m on iu s Sciccas (ţ c. 240), ca profesor alexandrin,
pe care l-a audiat şi Origen.
Sistemul neoplatonic l-a consolidat elevul lui Ammonius Saccas,
[ P lotin (c. 205— 270), un egiptean, care a studiat în Italia. El a scris
E n n e a d e le , şase serii de cărţi, cîte nouă lucrări în fiecare serie, deci
54 de cărţi, în care ia atitudine contra s c e p t ic is m u lu imaterialisimilui
şi gnosticisrouluiTPTotin trăia ca un ascet şi urmărea să aibă şi să înveţe
nu numai cunoştinţe filozofice-religioase, ci să ducă şi o viaţă morală.
Pentru aceasta el era mult respectat de adepţii săi.
Elevul lui Plotin a fost P orîiriu din Tir (t 304, la Roma), despre
care se crede că a fost un timp creştin. El a combătut creştinismul di­
rect, cu ură şi cu palimă, într-o scriere intitulată K a i i Xpiotiavffiv =
742 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

« C on tra creştin ilo r» , în 15 cărţi, compusă între anii 290 şi 300. în această
lucrare, Porfiriu adună toate cele spuse înaintea lui de Filostrat şi de
Cels împotriva creştinilor. El atacă sistematic creştinism ul,. îndeosebi
Sfînta Scriptură şi învăţăturile religiei creştine, cantînd contraziceri în­
tre Vechiul şi Noul Testament, precum şi între apostolii Petru şi Pavel,
contraziceri pe care le-a folosit în sec. X V III— X I X critica protestantă
raţionalistă. Porfiriu combate minunile şi învierea Mîntuitorului, v eşni­
cia pedepselor iadului, răstălmăceşte viaţa lui lisus I. Iristos şi opune
creştinismului adevărurile filozofice şi un păgînism epurat de mituri.
Tot atît de violent a atacat creştinismul, cu insulte şi neadevăruri,
filozoful neoplatonic H ie ro c le s , guvernatorul BiLiniei şi apoi al Egiptului.
El a scris AoŢot cpiXaX^Qei? upoţ xpwttavou? = «C u vin te iu b ito a r e d e a d e v ă r
c ă tr e creştin i» , la 303, în care adună toate calomniile spuse de Cels,
Filostrat şi Porfiriu contra creştinismului şi înjoseşte persoana lui lisus
Hristos, punîndu-L mai prejos de Apollonius de Tyana.
Elevul lui Porfiriu,^ Jam bU cj(Jamblichus Ţ 333) a combătut de ase­
menea creştinismul.
Tot atît de violent a atacat creştinismul împăratul Iu lian A p o sta tu l
(361— 363), în tratatul Kgcto tcuv TaXilamv = «C on tra G a lilee n ilo r» , cum.
numea el în derîdere pe creştini. Au mai combiilut creşiiniismyd, în s e ­
colul al IV-lea, retorii şi sofiştii: L ib a n iuh, ţlim e r iu ş iT h e m is t iu
Prin pretenţia sa de superioritate, prin împrumutul său de idei şi
mai ales prin caracterul său jilozqficp-religios, neoplatonismul a. făcut
o serioasă concurenţă creştinismului şi mult rău Bisericii creştine.
împotriva creştinilor, păgînii foloseau de asemenea, ca şi iudeii,
s c r ie r ile orîicej, ale lui F ilo n A lex an d rin u l, pe cele numite ale lui H erm es
J'iism cg isto s, precum şi o r a c o le le p ă g în e.
2. Cultul martirilor. Din epoca persecuţiilor, Biserica a moştenit cul­
tul nuntirilor. Istoricii raţionalişti l-au socotit o imitaţie a cultului mor­
ţilor şi ('roilor clin păgînism, pe baza unor asemănări exterioare şi de for-
mii, piiviloiire la înmormîntarea, pomenirea, cinstirea şi invocarea Sfin­
ţilor.
("uliul nmrlirilor a ieşit ca o manifestare firească din vrednicia
martirilor şi din croclinţa creştină. Ei au suferit, cu un curaj uimitor,
ţoale torturile şi pedepsele imaginate de fanatismul şi brutalitatea unei
lumi care ura pe creştini şi pentru care viaţa lor nu preţuiau nimic. La
 PERSECU ŢIILE 143

suferinţele fizice se adăugau cele morale, pentru ai lor. Martirii le-au

suportat cu un eroism unic, care a forţat chiar admiraţia paginilor.
Atitudinea lor morală în faţa morţii era de asemenea vrednică de toată
lauda. Ei mureau cu bucurie, fără revoltă, fără orgoliu, modeşti, convinşi,
încrezători în dreptatea c auzei lor sfinte, senini, rugîndu-se.
Atitudinea sufletească a martirilor, efectele martiriului i-au dat
pentru credincioşi valoare apologetică. Creştinii au văzut în el pe drept
o dovadă a puterii dumnezeieşti, a credinţei lor. Curajul martirilor a
adus pe mulţi păgîni la creştinism : «Semen est sanguis christianorum»
= «sîiiqeJe creştinilor este ca o sămînţă», scria Tertulian (A p o lo g e ti-
cu m , 50, 13). j
Rabdarea riiai presus de puteri a creştinilor se explica prin cre ­
dinţa lor. Creştinii ştiau că suferă pentru Iisus Hristos şi că sînt
asistaţi de Dumnezeu. Mîntuitorul le spusese că vor fi prigoniţi şTT
lilîg u rase~ că vaTlî~cu~eî (Matei 10, 19 ; 28, 20 ; Marcu 13, 9). Creştinul
luptă şi suferă pentru Iisus Hristos, care a suferit de asemenea pentru
mântuirea noastră.
Prin aceasta, martirul dobîndeşte merite deosebite înaintea lui
Dumnezeu şi a creştinilor. Murind pentru Hristos, martirul este consi-
derat un sfînt. Sîngele vărsat şterge toate păcatele-^&i-este- un botez,
Botezul"sinctelui, care tine loc de b o te z .la ..^ te h u m e n i.~ MaHunsTEorii
erau preferaţi în cler şi puteau să dea scrisori de recomandare pentru
reprimirea în Biserică a celor căzuţi în persecuţii (la p si). Martiriul avea
'deci puterea unui sacrament. C a sfinţi, martirii vor " asista la judecată
lumii, fara“a’~mai fi ju d e c a ţ r ’ca ceilalţi oameni. Sfîntul Apostol loan,
vorbind despre cei ce şi-au vărsat sîngele pentru Hristos, spune : «Am
văzut sub jertfelnic sufletele celor înjunghiaţi pentru cuvîntul lui Dum­
nezeu şi pentru mărturia pe care au dat-o» (Apoc. 6, 9). Pentru aceasta,
creştinii i-au cinstit pe martiri ca pe Sfinţi şi le-au adresat rugăciuni,
spre a se ruga la rîndul lor lui Dumnezeu pentru ei ¡ le-au adresat ca
unor «martori» ai lui Iisus Hristos (Fapte 1,8).
Martirii erau îngropaţi cu cinste. Trupurile, resturile sau osemintele
lor erau adunate de creştini cu mare grijă, dragoste şi pietate ÍM artiriu l
lui P olic a r p, XVIII). La mormîntul martirilor, creştinii se adunau şi să-
vîrşeau cultul la ziua anuală a morţii lor, pe care o numeau «ziua naş­
terii» (Tjftspa jevéOXioí, d ie s n ata lis), şi o însemnau spre ţinere de minte,
Tertulian aminteşte că creştinii făceau rugăciuni în fiecare an pentru
144 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LA

cei morţi, cu ocazia aniversării naşterii lor spirituale (De c o r o n a m ilitis,

III). Din asemenea însemnări s-au format cu timpul m a r tir o lo a iile si
c a le n d a rul creşti# . Pe sfinţi îi recomanda viaţa şi sfîrşitul lor, şi-i declara
conştiinţa şi consensul clerului şi credincioşilor.
Ca şi martirii şi sfinţii în genere, erau respectate şi cinstite moaş­
tele lor. Ele erau considerate ca sfinţind locul şi do aceea erau depuse
în biserici. Prin unele moaşte se săvîrşeau minuni. în cinstea Sfinţilor,
s - auiridjj^ajUnesşuri-^te-euli^ numele lor a început să se dea de prefe­
rinţă ca n u m e d e b o tez .
Creştinii au făcut totdeauna deosebirea ini r e cultul Sfinţilor şi cul­
tul păgîn al morţilor şi al eroilor. Concepţia lor religioasă şi morală
era cu mult deosebită de cea păgînă. Ei nu invocau pe Sfinţi ca pe
zei, căci rugăciunea lor se îndrepta prin mijlocirea Sfinţilor către Dum­
nezeu. Sfîntul este numai un intercesor, un mijlocitor bine plăcut lui
Dumnezeu; învrednicit cu cinstea sfinţeniei, SfinUil se poate ruga pen­
tru creştini. A ceastă rînduială creştină referitoare la cultul Sfinţilor, s-a
păstrat încă din antichitatea creştină. «N e în ch in a m Iui H ristos, se spune
în M artiriu l S iîn tu lu i P o lica rp (f 155), pen tru c a P.l e s t e F iu l Iui D um ­
n ezeu , iar p e m artiri îi cin stim d u p ă vrednicie, c a p e u ce n ic ii şi im i­
ta torii D om nului» (XVII, 3). Pe mormintele martirilor sau în apropierea
acestora, s-au ridicat primele locaşuri creştine de cult, numite «m ar-
tyria».
în marea familie care este Biserica şi ai cărei membri sînt deopo­
trivă creştinii din viaţă şi cei morţi, cei vii se pot ruga pentru cei ador­
miţi. Cultul propriu-zis, adorarea şi jertfa, se adm o aiLJluJ^ Jiţ& Q ri-ci
lui Dumnezeu. A ceasta au practicat-o de la început creştinii. Dacă în
TTrilTnr^fmţiîor şi al moaştelor lor, s-au putut strecura şi unele abuzuri,
ticeasln nu infirmă legitimitatea şi folosul cultului Sfinţilor în Biserică.
3. _Acte martirice. Istorisirea celor îndurate de martiri şi de măr-
hirisiloii c o n lc s s o r c s , opoXo'ţ-ij'cat, adică de creştinii care pentru măr­
turisi re,i lui I Iris tos sufereau torturi, închisoare, pedepse, fără a muri,
ni s-au |>11stra I, pentru o parte din ei, diverse fragmente în a c t e le z ise
m artirice. Mie sini de mal multe feluri :
a) C op ii d c p c p r o c c s c ic v e r b a le d e ju d e c a tă — , obţinute de creş­
tini de Ia Iribunale ,- acestea se numesc propriu-zis «a c t e » (acta) şi sînt
de mart; valoare istorică.
 P ERSECU ŢIILE 145

b) A ltele sînt p o v e s tir i s c r is e d e creştin ii c o n te m p o ra n i, martori ai

întîmplărilor, sau pe baza mărturiilor unor martori contemporani, care
fără să fie de faţă la chinurile martirilor, au istorisit suferinţele a ces­
tora, din auzite. Uneori şi-au scris pătimirea lor, pînă aproape de moarte,
martirii înşişi, ca Sfînta Perpetua. A ceste istorisiri ale arestării, ju d e­
cării, chinurilor şi morţii lor martirice, se numesc în general «m artirii» —
p a s s io n e s (sing, ¡lap-coptov, passio). V aloarea lor este mare pentru cre­
dinţa şi viaţa credincioşilor, în epoca piersecuţiilor din timpul împăra­
ţilor romani. Ele se citeau la cult, pentru îmbărbătarea şi edificarea
credincioşilor.
A ctele martirice originale, adică copiile făcute după procesele-ver-
bale de judecată, au fost numeroase, dar multe din ele au fost distruse
în timpul persecuţiei lui Diocleţian, care a ordonat distrugerea arhi­
velor creştine între anii 303— 305.
c) In afară de aceasta, s-au scris mai tîrziu numeroase p o v e s tir i
despre martiri, cu caracter nesigur sau legendar, ca literatură pioasă.
Unele martirii (ale lui Policarp, Perpetua, Apollonius, Montanus,
Dasius, Irineu de Sirmium ş.a., au fost traduse şi în limba română de
Pr. Prof. Ioan Rămureanu, în A c t e le M artirice, Bucureşti, 1982.

BIBLIOGRAFIE
P o le m ic a a n t ic r e ş t in ă : L u c i a n d e S a m o s a t a , D esp r e m o a r te a Iui P ere -
g rin o s, în S c r ie r i a le s e , trad u cere în rom âneşte de Radu H încu, B u cureşti, 1959, p.
458— 506.
M a r t a S o r d i , I r a p p o r ti ir a il C r is iia n e s im o e V lm p ero d a S ev ero à G al-
lie n o , în A u ls iie g u n d N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e lt , ed. II, B erlin, N ew York,
1979, p. 340— 374.
I d e m , II C ris tia n e s im o e R o m a , Bologna, 1965.
A. M o m i g l i a n o , J7 c o n llit o ir a p a g a n e s im o e t c r is tia n c s im o n e l s e c . IV , To-
rino, 1968. T rad u cere engleză de A. A. Barb sub titlul, T h e C o n llic t b e t w e e n P ag a n ism
a n d C h ristia n ity , W arbu rg-O xford , 1970.
P. d e L a b r i o l l e , Z.a r é a c t io n p a ïe n n e . É tu d es su r la p o lé m iq u e a n t ic h r é iie n n e
d u I - e r au V l - e s i è c le s , Paris, 1934.
E. B r c h i e r, H is to ir e d e la p h ilo s o p h ie . T. I. L 'A n tiqu ité e t M o y e n  g e , Paris,
1928, p. 415...485.
P en tru i ilo s o lia s t o i c ă : L e s sto ïc ie n s . T e x te s traduits par E. B r é h i e r, Paris,
1062.
N. S p a n n e u t, L e S to ïc is m e d e s P è r e s d e ¡'É glise d e C lé m e n t d e R o m e à C l é ­
m en t d 'A le x a n d r ie , Paris, 1957.
D iac. Prof. N, B a 1 c a, Is t o r ia F ilo s o lie i, T. I. B u cu reşti, 1982 : s to ic is m u l, p.
235— 264 ; n e o p la to n is m u l, p. 313— 340.
P en tru p o le m ic a lu i C els. L. R o u g i e r, C e ls c o n tr e l e s c h r é tie n s . L a r é a c tio n
p a ïe n n e s o u s ¡’E m p ire ro u m a in , Paris, 1977. O r ig e n e s W e r k e . G e g e n C e ls u s , 8 , Bücher,

10 — Istoria bisericească