Clasa a- V-a E Profesor: Stoica Alina Materia: Istorie Tema: Apariția și răspândirea Creștinismului
În anul 313 împăratul Constantin cel Mare a recunoscut
creştinismul ca religie acceptată în cadrul Imperiului Roman, ceea ce a determinat creşterea continuă a numărului comunităţilor creştine.
Imparatul Constantin cel Mare (337-377) este una din
personalitatile de seama din istoria universala. Pâna la el, Biserica a indurat grele persecutii din partea imparatilor romani.
Apariţia creştinismului:
Creștinismul a apărut în Palestina (provincie romană).
Este credința într-un singur Dumnezeu.
A fost creată de Domnul Nostru Iisus Hristos.
În secoloul al III-lea era deja destul de răspândită în Imperiul
roman, iar astăzi are numărul cel mai mare de credincioși dintre toate religiile existente. Apostolii au pornit prin lume și au convertit la creștinism populația din multe orașe. Dintre discipolii lui Iisus, 12 sunt aleși pentru a duce mai departe în întreaga lume noua învațătură. Cei mai importanți apostoli au fost Simon , Petru și Pavel.
Persecuțiile impotriva creștinilor:
Pentru păgâni problema nu era pe cine adorau creștinii, ci
faptul că foștii păgâni nu își mai respectau zeii păgâni.
Romanii bogați nu acceptau înfrățirea cu sclavii lor.
Când se întâmpla un dezastru natural, o molimă sau o
înfrângere militară ,vina cădea pe faptul că, creștinii năsocotesc zeii păgâni, ceea ce atrăgea furia .
Creștinismul era împotriva vărsărilor de sânge, iar romanii se
temeau de răzbunarea acestora.
A nu participa la adorarea zeilor imperiului și a împăratului
era considerat un act de trădare. Dar a fi creștin nu era o infracțiune (pentru cea mai mare parte a acelor secole).
Creștinii sacrificați deveneau martiri.(Persoană care a avut de
îndurat suferințe, tratament inuman, chinuri îngrozitoare sau moartea pentru ideile, convingerile sale)
Primul împărat roman care i-a persecutat pe creștini a fost
Nero (54-68), el dând foc Romei în anul 64, și învinovățindu-i pe câțiva creștini pentru acel incendiu (Nero avea treabă cu creștinii din Roma, creștinilor din alte orașe nu le-a făcut nimic). Unii cercetători moderni au pus la îndoială corectitudinea relatării, deoarece această persecuție este menționată prima oară spre sfârșitul secolului IV d.Hr., ceea ce trezește suspiciuni că ar fi fictivă. Nero Domițian Traian
Marcus Aurelius Dioclețian
Împarații persecutori Creștini omorâții prin lapidare ( aruncarea cu pietre)
Creștinii aruncați în circuri ca pradă pentru animalele salbatice
Imparatii persecutori nu se multumeau să-i ucidă pur si simplu; își băteau joc de ei, îmbrăcâdu-i în piei de sălbăticiuni pentru a fi sfârtecați de colții animalelor; ba mai mult erau răstigniți pe cruci și unși cu materiale inflamabile ca să ardă precum torțele nocturne.
Tot mai multi oameni încep să impărtășească noua religie, iar
templele zeilor romani deveneau tot mai pustii in timp ce lăcașurile creștine se inmulțeau. Creștinii afirmau că numai Dumnezeu este adevăratul stapân al cerului și al pământului. Mesajul creștinismului
Dragostea față de Dumnezeu și față de oameni, dreptate și
curățenie sufletească.
Învățătura creștină spune că Dumnezeu este nemărginit de bun,
de drept, de iertător. Iar cei de pe pământ care se îngrijesc numai de fapte bune vor avea parte de viață veșnică.
Celor slabi, săraci sau persecutați li se promite împărăția
cerurilor, a lui Dumnezeu cel unic si atotputernic.
Se adreseaza atât evreilor, cât și păgânilor, deopotrivă bogatilor
sau săracilor.
Jertfa lui Iisus va deveni simbolul central al religiei creștine
Discipolii lui Iisus răspândesc vestea că la trei zile de la moarte se va scula din morți și va urca la ceruri, căci el este Mesia care, murind pe cruce, mântuiește lumea. Astfel se naste o noua religie care se va răspândi în întregul Imperiu Roman.
Crestinismul - religie oficială
In 313, prin Edictul de la Milano; Constantin cel Mare acordă libertate de cult creștinilor. In 392, Theodosie cel Mare declară creștinismul religie oficială a statului roman.