Referat din sfera istoriei Bisericii Crestine:

Persecuțiile împotriva creștinilor

Vasile Petre Gabriel

Anul IV, Grupa 7
Teologie Pastorala

Recuperare de Seminar la Disciplina Catehetica, Anul III, Semestrul 2

Bucuresti – 2023
Sfântul Arhidiacon Ștefan – Primul Martir Creștin:

Într-una dintre întâlnirile Sfiniților Apostoli aceștia decid să-l pună pe Sfântul Arhidiacon
Ștefan în fruntea celorlalți șapte diaconi, numele celor șapte diaconi așadar fiind: Ștefan, Filip,
Prohor, Nicanor, Timon, Parmena și Nicolae; apare în Biblie ca un om plin de smerenie și
dragoste față de aproape. Arătând încă de la început devotamentul și dedicarea slujirii diaconesti,
acesta se arată plin de Duhul lui Dumnezeu încă de la primele agape creștine: ,,Şi a plăcut
cuvântul înaintea întregii mulţimi, şi au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duh Sfânt”1;
,,Acum Ștefan, un om plin de harul și puterea lui Dumnezeu, a făcut mari minuni și semne
miraculoase printre oameni.”2

În misiunea sa propovăduitoare, Ștefan, predică și vestește venirea lui Mesia cât și

Învierea Sa; Fariseii și Saducheii Sinagogii, auzind astfel de afirmații pe care Ștefan le spunea,
au început să-l acuze de erezie și blasfemie. Aceste căpetenii, care mai devreme l-au acuzat pe
Hristos și l-au răstignit, erau îngroziți de afirmațiile ,,blasfemiatoare” pe care Ștefan le vestea.
Ștefan, precum și Sf. Apostoli, ținea cuvântări și predica cu o imensă bucurie sufletească; acesta
fiind martor al Învierii, Înălțării și al Pogorarii Duhului Sfânt; vorbea despre Judecata de Apoi,
despre Pocăință și Învierea Morților; fapt care-i face pe everi să-l urască: "le părea rău că învăța
poporul și vestea întru Iisus învierea morților".3 Nu după mult timp de la punerea în slujba
diaconiei și începutul propovăduirii Învierii Mântuitorului, iudeii din sinagoagă, au început un șir
de contraziceri cu Ștefan. Acest schimb de replici a pornit din pricina faptului că părerile
everiilor asupra lui Iisus Hristos erau împărțite, unii î-L considerau Mesia; alții î-L considerau un
insultător; iar alții î-L considerau Fiul lui Dumnezeu. Ștefan, cunoscând adevărata credință,
acesta apără Numele lui Hristos , nașterea Sa din Fecioara Maria, întreaga Sa viață; Răstignirea
și faptul că este Fiul Tatălui Ceresc. Iudeii, auzind astfel de afirmații se hotărăsc să-l ucidă pe
Ștefan, fiind acuzat de blasfemie contra religiei iudaice și contra lui Moise, urmând să fie dus în
fața sinedriului pentru a fi judecat pentru faptele sale. În urmă acuzațiilor, Ștefan primește
sentința din partea judecății sinedriului de ucidere cu pietre; dus fiind înafara cetății, Ștefan a
avut o viziune unde l-a văzut pe Mântuitorul Hristos: „stand de-a dreapta lui Dumnezeu Atunci
cei de faţă, scrâşnind din dinţi şi sfâşiindu-şi hainele, au hotărât să-l ucidă cu pietre. Dar Ştefan,
1
Fapte, 6 1-6
2
Fapte, 6:8
3
Fapte, 4, 1-2
fiind plin de Duh Sfânt, şi-a îndreptat ochii spre cer, a văzut slavă lui Dumnezeu şi a zis: ,,Iată,
văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui  Dumnezeu”4. Cuprins de Harul
Duhului Sfânt și întărit în credință, Sfântul Ștefan  arată întregii Biserici Creștine modelul de
urmat al fiecărui credincios, plin de dragoste față de cei care î-l chinuiau, urmând porunca
Domnului, acesta începe să se roage pentru asupritori: „Doamne Iisuse, primeşte duhul meu; şi
îngenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta”5.

Persecuțiile Imperiului Roman asupra primilor creștini:

Împăratul era cel care proclama structurarea unității religioase în imperiu; auguștii erau
considerați salvatori ai lumii, având un cult și fiind divinizați încă din viață și după moartea lor.
Cultul împăratului era considerat sacru și reprezenta conservarea asociațiilor religioase în
vederea cuceririi și stăpânirii Imperiului Roman. Din cauza refuzului oferit de creștini pentru
adoptarea cultului  roman, aceștia au suferit persecuții și odată cu ele și confiscarea bunurilor.6

Comunitatea apostolică își face simțită prezența în Imperiul Roman încă din primul secol
creștin; creștinismul fiind văzut ca o sectă ebraică scornită de evrei. Împăratul Claudiu(41-54), îi
alungă pe creștinii din Roma sub pretextul că aceștia produc neliniște și certuri între cetățeni.
Constrânși fiind de presiunea împăratului, Sfinții Apostoli Pavel și Barnaba, împreună cu
ucenicii lor pleacă a două zi la Derbe. Ajunși aici, aceștia propovaduiec evanghelia urmând ca
apoi să se întoarcă în cetățiile unde au predicat deja cuvântul lui Hristos pentru a-i întări pe
creștini în credință și adevăr, spunându-le: ,,În Împărăția lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin
multe necazuri.”7

Persecuțiile împotriva creștinilor din primele veacuri încep în anul 64, odată cu

întronizarea lui Nero; și vor dura până la ,,Edictul de la Milano” care a fost înfăptuit de
Împăratul Constantin cel Mare în anul 313. Aceste persecuții sunt împărțite în:

 CELE 10 PERSECUȚII ROMANE ÎMPOTRIVA CREȘTINILOR:

4
Fapte, 7, 56
5
Fapte, 7, 59-60
6
Istoria Bisericeasca Universala , ,,Volumul I, Editia A III-A Revazuta Si Completata”, Editura Institutului Biblic Si De
Misiune Al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1987, p. 40
7
Fapte, 14, 20-22
I. PERSECUȚIA LUI NERO(54-68): În anul 64, are loc o explozie în jurul Circului Maximus;
răspândindu-se rapid în Roma. Cetățenii Romei au început să zvoneasca că împăratul Nero ar fi
pornit incendiul pentru a avea suficient spațiu să creeze un complex de palate; Nero aruncă vina
asupra creștinilor. Urmează un val de persecuții severe și ucideri; mulți dintre creștini au fost:
crucificați, arși, agățați de stâlpi ca un fel candelabre, pentru a ilumina jocurile din circ. Printre
martiri se enumeră și Sfinții Apostoli Petru și Pavel care au fost crucificați în anul 66. Mulți
dintre creștini au avut parte de aceeași moarte plină de cruzime, unii fiind dați hrană animalelor
de la circ, alții decapitați; iar alții puși să se lupte cu animale sălbatice pentru amuzamentul
publicului.8 Împăratul Nero rămâne în istorie sub imaginea unui tiran care a adus teroare și chin
asupra creștinilor; cât și asupra propriei familii. 

II. PERSECUȚIA LUI DOMITIAN(81-96): Inițial persecuția a fost demarată către poporul
evreu pentru refuzul plății de taxe în vederea construirii Templului lui Jupiter; eventual, aceeași
persecuție este îndreptată și către creștini.9

III. PERSECUȚIA LUI TRAIAN(98-117): Persecuțiile împotriva creștiniilor sunt continuate de

succesorul lui Domitian, Traian, care primește sfatul guvernatorul Nordului Asiei Minore care
încercând să oprească martirajul creștinilor; acesta încearcă să-i facă să lepede de credință: „I-am
întrebat dacă sunt Creștini; dacă au răspuns DA, i-am întrebat a două și a treia oară, aducându-le
aminte de pedeapsă; dacă insistă eu îi condamn și îi trimit la execuție.”10

IV. PERSECUȚIA LUI MARCUS AURELIUS(161-180): Schimbă legile constituției Imperiului

Roman pentru a putea să acuze direct creștinii pentru toate dezastrele naturale ce se petrec în
Imperiu. În același timp, creștinii sunt persecutați și uciși de evrei pentru o perioada de trei ani.
Într-un final romanii intervin, nu pentru a-i ajutăa pe creștini, ci pentru a distruge Ierusalimul a
doua oară, unde peste 580.000 de creștini au fost uciși; și aproape întreaga popoluație a
Palestinei moare sau fuge.11

V. PERSECUȚIA LUI SEPTIMIUS SEVERUS(193-211): Face o lege prin care dorește oprirea
convertirii și răspândirii creștinismului în Imperiu. Școli creștine, biserici și locașuri de întâlnire
8
Istoria Bisericeasca Universala , ,,Volumul I, Editia A III-A Revazuta Si Completata”, Editura Institutului Biblic Si De
Misiune Al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1987, P. 68
9
Ibidem , P. 111
10
Ibidem, p. 113
11
Ibidem, p. 114
sunt distruse; persecuțiile petrecându-se în mare parte în Cartagina, Alexandria, Roma și Corint.
Tatăl celebrului Origen este decapitat împreună cu mulți dintre studenții lui.12

VI. PERSECUȚIA LUI MAXIM TRACUL(235-238): Se decide să ucidă și să persecute

episcopii, cât și înaintașii bisericiilor creștine, împreună cu familile lor. Ca urmare a martirizarii
căpeteniilor bisericii, creează panică și tulburare în rândul creștinilor.13

VII. PERSECUȚIA LUI DECIUS(249-251): Considera că politica împăratului este singurul care
poate unifică și stabiliza Imperiul; dă o lege prin care fiecare cetățean roman trebuia să aducă
jertfă pentru imperiu; prin refuzul de a aduce sacrificiu altui cult, mulți dintre creștini au fost
persecutați și chiar omorâți.14

VIII. PERSECUȚIA LUI VALERIAN(253-259): Duce mai departe legea predecesorului Decius,
a condus o prigoană fără milă împotriva tuturor celor care nu aduc jertfă păgână pentru imperiu.
Episcopii Romei, Cartaginei și ai Spaniei au fost uciși.15

IX. PERSECUȚIA LUI DIOCLETIAN ȘI GALERIUS(303-311): Lipsiți de milă, cei doi conduc
o politică împotriva religiei creștine: distrug bisericile, ard cărțile de cult și arestează pe toți
liderii creștini. Mulți creștini au fost uciși cu brutalitate, Galerius recomandând ca fiecare creștin
din Imperiul Roman să fie ars.16

X. PERSECUȚIA LUI LICINIUS(308-324): Acuză creștinismul că-l venerează pe Constantin în

schimbul său, începe o politică de persecuție împotriva creștinilor. Omoară episcopi, distruge
biserici, crucifică credincioși. Peste 3.500 de căpetenii ai bisericilor sunt uciși și peste 750.000 de
creștini într-o perioadă de 10 ani.17 Persecuția lui Licinius cât și persecuțiile din primele veacuri
creștine se încheie odată cu venirea la conducerea Imperiului, a Sfântului Constantin cel Mare.

După caderea lui Licinius, Constantin, îndemnat de mama sa, Elena, vede în creștinism o
religie ideologică și spirituală ca susținătoare a puterilor sale monarhice. Sinodul din Niceea,
desfăşurat sub îndrumarea sa la 20 mai 325, demonstrează faptul că Împăratul Constantin era

12
Ibidem, p. 119
13
Ibidem, p. 123
14
Ibidem, p. 124
15
Ibidem, p. 126
16
Ibidem, pp. 131-162
17
Ibidem, p.137
interesat de subordonarea creștinismului față de stat; in același timp păstrând integritatea și
unitatea Bisericii Creștine.18 Edictul de tolerare de la Milano este alcauit de Galerius în anul 311
în Nicomedia. Galerius a fost considerat unul dintre cei mai aspri lideri care au persecutat
creștinii; acesta recunoaște totuși că politica de persecuție împotriva creștinismului este un eșec.

Sfântul Constantin cel Mare, împărat roman (306-337), a devenit suveran al întregului
Imperiu Roman după învingerea lui Maxentiu și a lui Licinius. În ziua premergătoare luptei cu
Maxentiu, în anul 312, Constantin a văzut pe cer o cruce luminoasă și o inscripție: ,,În hoc
signum vinces” (prin acest semn vei birui). Împăratul va însemna toate steagurile armatei sale cu
semnul sfintei cruci și va intra biruitor în Roma. Prin Edictul de la Milano (313) a acordat
libertatea de cult a creștinismului, acesta devenind religie de stat în timpul lui Teodosie cel Mare.

Concluzie:

Sfântul Arhidiacon Ștefan este primul martir creștin care a fost ucis cu pietre pentru numele lui
Iisus Hristos. Devotamentul și iubirea cu care predica evanghelia, au reprezentat o anomalie
18
Victor H. Baumann, ,,Sangele Martirilor”, Editura Dobrogea, Constanta, 2015, p. 21
pentru liderii sinagogii iudaice; aceștia urmând eradicarea din societate a lui Ștefan. Biserica
Ortodoxă î-l prăznuiește pe Sfântul Apostol, Întâiul Mucenic și Arhidiacon Ștefan la 27
decembrie.

Persecuțiile asupra creștinilor reflectă o politică extrem de severă prin care s-a urmat
uzurparea creștinismului din Imperiul Roman. Fiecare împărat considerând creștinismul ca o
adevărată amenințare asupra puterii lor, cât și ca un potențial factor de risc prin care aceștia
pierdeau adepți ai cultului roman. Odată cu încreștinarea cetățenilor, imperiul pierdea jertfe și
ofrande păgâne cât și susținători ai cezarului. Prin Edictul de la Milano, Împăratul Constantin
oferă libertate religioasă creștinilor, restaurează pacea după victoria asupra lui Maxentius unde a
triumfat cu ajutor semnului arătat pe cer, care este Crucea Domnului Iisus Hristos. Convoacă
întâiul și dumnezeiescul Sinod de la Niceea, zidește orașul Constantinopol unde de altfel și mută
capitala Imperiului; unde va urma cel de-al doilea Sinod Ecumenic; cele două sinoade alcătuiec
simbolul de credință denumit Niceeo-Constantinopolitan, care se talcuiește “Crezul”. Sfinții
Împărați Constantin și mama sa, Elena sunt prăznuiți de Biserica Ortodoxă pe 21 mai.

În secolul al XX-lea creștinii au fost persecutați de către grupurile musulmane, precum și de

statelee atee, cum ar fi URSS și Coreea de Nord; în general de statele comuniste. În ziua de azi
creștinismul se confruntă cu persecuții, în special în țările predominant musulmane, cât și cele
atee, cum ar fi: Iran, Arabia Saudită, Pakistan, China și Coreea de Nord. 

„Minoritățile creștine persecutate s-au confruntat cu violențe fără precedent și o discriminare mai
mare. Pandemia de COVID-19 a amplificat tendințele pe care le observăm de mai mulți ani”,
apreciază Portes Ouvertes, care realizează un index anual al persecuțiilor creștinilor din 50 de
țări cu grad ridicat de risc. Cei mai persecutați creștini sunt în Africa Subsahariană, de unde
provin peste 90% din creștinii uciși la nivel global pentru religia lor.

Bibliografie:

I. Texte Sacre:
 1. Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă,
București, 2015;
2. Noul Testament cu Psalmii, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, Bucureşti, 2008.

II. Manuale, dictionare, enciclopedii:

1. Dicţionar de Teologie Ortodoxă, A-Z., Ion Bria, Ediţia a II-a revizuită şi

completată, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, Bucureşti, 1994;
2. Istoria Bisericeasca Universala, ,,Volumul I, Editia A III-A Revazuta Si
Completata”, Editura Institutului Biblic Si De Misiune Al Bisericii Ortodoxe
Romane, Bucuresti, 1987;
3. Victor H. Baumann, ,,Sangele Martirilor”, Editura Dobrogea, Constanta, 2015.

III. Pagini Online:

1. https://ro.ndu.ac/stephen-bible-was-first-christian-martyr
2. https://basilica.ro/persecutiile-impotriva-crestinilor-s-au-agravat-in-pandemie/
3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Persecu%C8%9Bia_cre%C8%99tinilor
4. https://historia.ro/sectiune/general/persecutiile-impotriva-crestinilor-in-imperiul-
565187.html
5. https://scoalacrestina.ro/wp-content/uploads/2017/10/8.1.-Cele-10-valuri-de-
persecutie-Nero.pdf
6. https://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfantul-arhidiacon-stefan-98539.html
7. https://adevarul.ro/stiri-locale/hunedoara/povestea-celui-mai-infam-imparat-
roman-1968493.html